Tipuri de activități specifice înv.

preșcolar în care
se abordează conținuturi specifice
Domeniului Științe.

Domeniul ştiinţe - include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul

experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu
care se află în interacţiune. Astfel, se consideră necesar ca preşcolarul să fie pus în contact cu
domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin
simularea de cumpărături în magazine. În această manieră vor putea fi dezvoltate
reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr şi, de
asemenea, ei vor putea fi implicaţi în activităţi de discriminare, clasificare sau descriere
cantitativă. Dezvoltarea capacităţilor de raţionament, inclusiv de raţionament abstract, va fi
încurajată în conexiune cu obiecte şi activităţi familiare în sala de grupă sau la domiciliul
copiilor. Este considerată deosebit de semnificativă concretizarea ideilor matematice în
experimente, utilizarea lor împreună cu alte concepte şi elemente de cunoaştere pentru
rezolvarea de probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, pentru creşterea clarităţii
sau relevanţei unor mesaje.
De asemenea, este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la contextul
disciplinelor matematice, ci să-i ofere posibilitatea de a explora şi contexte ale unor alte
componente curriculare, oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice,
scheme, estimarea unor costuri, planificarea unor activităţi, cuantificarea unor rezultate,
analiza proporţiilor unei clădiri etc. Abilităţi şi competenţe asociate demersurilor de
investigaţie ştiinţifică, cum ar fi observarea, selectarea elementelor semnificative din masa
elementelor irelevante, generarea de ipoteze, generarea de alternative, conceperea şi
realizarea de experimente, organizarea datelor rezultate din observaţii pot fi dobândite de
copiii preşcolari atunci când sunt puşi în contact cu domeniul cunoaşterii naturii, prin
activităţi simple cum ar fi: observarea unor fiinţe/plante/animale/obiecte din mediul imediat
apropiat, modelarea plastilinei (putând face constatări privind efectul temperaturii asupra
materialului), confecţionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple, aplicarea unor
principii ştiinţifice în economia domestică (ex. producerea iaurtului) sau prin compararea
proprietăţilor diferitelor materiale.
Totodată, preşcolarii pot fi încurajaţi să efectueze experimente, să utilizeze în condiţii de
securitate diferite instrumente sau echipamente, să înregistreze şi să comunice rezultatele
observaţiilor ştiinţifice, să utilizeze diferite surse de informare, să rezolve problem, să caute
soluţii, să sintetizeze concluzii valide.
Prin participarea sistematică la activităţile de cunoaştere a mediului inconjurător,
copiii au prilejul de a percepe procesele şi fenomenele din realitatea inconjurătoare. Astfel, ei
intră in contact direct cu lumea vieţuitoarelor şi corpurilor lipsite de viaţă (apă, aer, sol), cu
procesele şi fenomenele din mediul inconjurător. Prin intermediul acestor activităţi,
preşcolarii işi formează capacitatea de a sesiza transformările din natură, relaţiile dintre
vieţuitoare, unitatea dintre organism şi mediu.
De asemenea, mediul inconjurător oferă copiilor şi alte posibilităţi de cunoaştere. Este vorba
de cunoaşterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activităţii umane in
diferite domenii. Prin insuşirea de noi cunoştinţe despre aceste aspecte ale vieţii sociale,
copiii işi lărgesc orizontul, işi dezvoltă interesul pentru cunoaşterea activităţii omului, li se
educă dragostea şi respectul faţă de om şi de rezultatele muncii lui.
Un aspect important il reprezintă fenomenele naturii, care oferă copiilor prilejul de a
comunica in cadrul grupei descoperirile lor şi de a interpreta date şi simboluri din care ei
extrag informaţii.
Observarea , in pedagogia şi metodica activităţii cu preşcolarii, termenul observare
desemnează una din formele de bază ale activităţii organizate pentru cunoaşterea mediului
înconjurător. Principala sarcină a observării este de a realiza perceperea activă şi sistematică a
obiectelor şi fenomenelor lumii reale, sub îndrumarea educatoarei. În cazul observării unui
animal, momentul de plecare îl va constitui apropierea copilului de animalul adus în sala de
grupă, fixarea unor cerinţe de comportare astfel ncât perceperea acestuia să aibă loc in
condiţii cât mai bune.
Observarea plantelor sau a unor părţi ale acestora, favorizează o cercetare mai amănunţită a
materialului pe baza acţiunilor proprii, astfel de observări desfăşurându-se, in majoritatea
cazurilor, cu material individual. În general, o astfel de activitate va cuprinde:
• familiarizarea cu aspectul exterior al plantei, intuirea ei in ansamblu şi a
principalelor părţi componente;
• efectuarea unor acţiuni simple de investigare prin intermediul cărora se desprind insuşirile
principale;
Lectura dupa imagini, activitate specifică învăţământului preşcolar, lectura după
imagini aduce, în cadrul Domeniului Ştiinţă, ca şi observarea, o contribuţie deosebită la
cunoaşterea mediului inconjurător. Prin intermediul lecturilor după imagini, copiii reuşesc să
se familiarizeze cu diferite aspecte ale mediului mai indepărtat şi pe care nu le-au cunoscut pe
cale directă.
Pot fi utilizate diferite categorii de intrebări:
- care stimulează capacitatea copiilor de a stabili legături intre elementele
tabloului şi realitatea obiectivă: După ce se vede că tabloul reprezintă anotimpul primăvara?
- care cer copiilor să motiveze diferite acţiuni: De ce udă copiii plantele?
- care cer prevederea consecinţei unei acţiuni: Pentru cine muncesc oamenii pe câmp?
- care solicită deducţii: După ce se vede in tablou că este cald?
Jocul didactic, se caracterizează printr-o structură specifică (el imbină organic
jocul cu instruirea), deosebită de celelalte activităţi care se derulează in grădiniţă. Jocul
didactic este apreciat drept unul dintre cele mai accesibile şi mai eficiente mijloace instructiv-
educative folosite la vârsta preşcolară. În comparaţie cu celelalte jocuri cu subiecte şi reguli
stabilite de educatoare, jocul didactic este destinat mai cu seamă rezolvării unor sarcini ale
educaţiei intelectuale. Indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic
favorizează atât aspectul informativ al procesului de invăţământ, cât şi aspectul formativ a
acestuia. Jocurile didactice solicită in mare parte activitatea gândirii, ele reclamând
intotdeauna rezolvarea in mod individual a unor probleme. De asemenea, jocurile didactice
contribuie fie direct, fie indirect şi la educarea emoţiilor, a sentimentelor morale şi a
trăsturiior pozitive ale voinţei şi caracterului.
Valoarea practică a jocului didactic constă in faptul că in procesul desfăşurării lui,
copilul are ocazia să aplice cunoştinţele dobândite in diverse tipuri de activităţi, să isi
exerseze priceperile şi deprinderile in cadrul unei activităţi plăcute, in care sarcina şi
condiţiile de invăţare sunt stabilite de cadrul didactic, dar elementul ludic este prezent
prin integrarea unor momente de surpriză, aşteptare, incercarea capacităţilor personale
şi intrecere intre copii.
Activitati cu continut mathematic, Se consideră astfel necesar ca preșcolarul să
fie pus în contact cu domeniul matematic, prin jocuri dirijate cu materiale, prin stimularea de
cumpărături în magazine virtuale etc. Astfel vor putea fi dezvoltate reprezentări ale unor
concepte ca volum, masă, număr, aspecte de clasificare sau descriere cantitativă. De
asemenea este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul lui cunoașterea doar în
contextul matematic, ci să îi ofere posibilitatea de a explora contexte ale unor alte
componente curriculare, cum ar fi generarea unor desene geometrice, scheme, estimarea unor
costuri, planificarea unor activități, analiza proporțiilor unei clădiri, cuantificarea unor
rezultate.
Totodată preșcolarii sunt puși în contact cu domeniul cunoașterii naturii prin activități simple
cum ar fi observarea unor ființe, plante, animale, obiecte din mediul proxim, compararea
proprietăților diferitelor materiale etc .
Domeniul stiinte include abilitățile de gândire logică și rezolvare de probleme, cunoștințe
elementare matematice ale copilului și cele referitoare la lume și mediul înconjurător,
reprezentări matematice elementare (numere, reprezentări numerice, operații, concepte de
spațiu, forme geometrice, înțelegerea modelelor, măsurare), cunoașterea și înțelegerea lumii:
lumea vie, Pământul, Spațiul, metode științifice.
Domeniul ştiinţe include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experienţelor
practice, cât şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu care se află în
interacţiune. Astfel, se consideră necesar ca preşcolarul să fie pus în contact cu domeniul
matematic, nu numai prin activități specifice (de ex. , recunoaștere
culoare/formă/mărime/lățime, numerație în limitele 1-10, forme geometrice etc), ci și prin
jocuri dirijate cu materiale cum ar fi nisipul sau apa sau prin simularea de cumpărături în
magazine.
Dezvoltarea capacităţilor de raţionament, inclusiv de raţionament abstract, va fi încurajată în
conexiune cu obiecte şi activităţi familiare în sala de grupă sau la domiciliul copiilor. Este
considerată deosebit de semnificativă concretizarea ideilor matematice în experimente,
utilizarea lor împreună cu alte concepte şi elemente de cunoaştere pentru rezolvarea de
probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, pentru creşterea clarităţii sau relevanţei
unor mesaje.
 Materialul didactic are o mare importanţă şi se alege in funcţie de nivelul de vârstă al
copii lor. La grupa mică/mijlocie se vor folosi obiecte concrete (jucării) pe care copiii le pot
mânui cu uşurinţă. Acestea vor fi prezentate sub formă de surpriză, introd use prin
intermediul unor personaje ludice sau acoperite (pentru a stârni curiozitatea copiilor) şi,
ulterior, vor fi identificate de educatoare şi copii, acolo unde nivelul de dezvoltare a acestora
permite. Totodată, materialul didactic trebuie să fie atractiv, să stimuleze
interesul copiilor şi să formeze o atitudine pozitivă faţă de acest gen de activitate, să asigure
perceperea clară şi să fie ales in funcţie de scopul propus.
Treptat, spre sfârşitul grupei mijlocii şi inceputul grupei mari, materialul didactic va
deveni tot mai schematic, pentru a contribui la formarea şi exersarea capacităţii de
abstractizare.

BIBLEOGRAFIE

1. Curriculum pentru educație timpurie. (2019). Ministerul Educației Naționale.

2. Glava, A. Tătaru, L. Chiș, O. & Chiș, V.(2014). Piramida cunoaşterii: Repere metodice în
aplicarea curriculumului preşcolar. Pitești: Editura Diamant.

3. Suport pentru explicitarea și înțelegerea unor concepte și instrumente cu care operează

curriculumul pentru educație timpurie. (2019).