Al gitjd ce tt donegtt emult, trdia un negustor hapsan, rau la su- flet, care nu avea alta bucurie decat sd stranga cat mai mult banet. Niciodata nu ajutase pe nimeni cu nimic. Nu il interesa decat saisi sporeasca averea si nu ji pasa deloc de cei din jur. 4 n»Ehe, destept e cel care stie sa facd bani!” se lauda ) el intruna, Isi ridicase cea mai mare casa din intreg iy f tinutul, purta hainele cele mai scumpe gsi se zvonise ca are mai multi bani decat insusi imparatul. Dar stiti voi D ‘orba aceea din batrani, care spune ca , fiecare pasdre pe limba ei piere"... Cum adica? Pai, iata cum: Tntr-o dimineat&, negustorul se ncuie singur in casa, scoase tot banetul din cuferele unde il tinea ascuns gsi incepu sd-si numere averea. Tare incantat mai era, cand vedea cat e de bogat! Dintr-odata, insa, o lumina puternica navali in odaie. Speriat din cale-afara, negustorul crezu ca il paste vreo ndpasta, ca o fi luat casa foc sau cine $tie ce grozavie se petrecea. Dar, cand se uita mai bine, in mijlocul luminii, j vazu un inger in toata splendoarea lui nepamanteasca: era mai frumos decat orice zana si mai luminos decat soarele insusi. Acesta fi zise: ~- Omule, m-a is Bunul Dumnezeu sa te pedep- sesc pentru rautatea ta. Caci nu ai inima si, in loc s-ti pese de cei din jur, iti pasa doar de bani si de avere !Negustorul se ingalbeni de spaima si simti ca fi fuge pamantul de sub picioare. Tremurand din toate incheieturile, cu glasul sfarsit, zis: - Si ce pedeapsd ma asteapta? ty - Ei, omule, raspunse fngerul, nu stii vorba aceea, ca ,Dumnezeu nu da cu parul’? Asa ca iaté care este pedeapsa ta: gandeste-te bine ce iti doresti cu adevarat, iar eu iti voi indeplini acea dorinta, oricare ar fi ea! Negustorului nu ji venea sa cread&. Ce noroc, ce binecuvantare pe capul lui! - Cum, ingerule, imi pot dori orice? Dar asta nu e o pedeapsa, e cel mai bun lucru care putea sd mi se jntample. Ura, nu-mi vine sa cred! - Gandeste-te bine, omule! mai zise ingerul. - Ei bine, stiu ce imi doresc cel mai tare: orice voi atinge sA se preschimbe in aur, caci aurul e'cel mai de pret! zise bogatasul cu ochii sclipind de lacomie. - Prea bine, fie dupa voia ta! Din aceasta clipa, orice i vel atinge se va transforma pe loc in aur curat, mai zise ingerul, si disparu la fel de neasteptat precum aparuse. Negustorul a ramas mirat peste masura. Parca nu~i venea sa creadd. Nu cumva visase? Intinse mana spre cAteva monede de pe masa si, cand le atinse, toate se transformara intr-o clipitd in aur stralucitor. Bucuros, puse amandoud mainile pe masa de lemn, care se preschimba toata in aur.~ Extraordinar, voi avea aur $i iar aur !Voi fi cel mai bogat om din lume. Cat de destept am fost sa-i cer asta ingerului! Cu atata aur pot cumpara orice, orice! Negustorul striga de bucurie si topaia prin casi atingand totul in jurul sau, iar, in urma sa, lucrurile deveneau toate din aur curat, sclipind de-ti luau ochii. Ei, dar vezi ca, de la o vreme incepu sa oboseasca si, ca sd-si traga nitel sufletul, se lungi pe pat. Dar, cum se tolani, tot asternutul se preschimba in aur!BOR Ss - Vai, dar tare mt 4 e sa stai pe metalul asta rece! As vrea un asternut moale. Nu-mi place ce simt: patul e din aur, dar e tare si rece. Nu ma pot odihni pe el. Si, plin de necaz, plecd spre bucatarie cu gand sa mandnce ceva. Dar cum puse mana pe un mr, acesta se prefacu si el in aur. - Of, Doamne, ce s& fac cu un mar de aur ? Nu-I pot manca!Se repezi la toate bucatele de pe masa, la legumele si fructele din cdmara, dar toate se transformau pe loc in aur. Lua o lingura, care se prefacu si ea in aur, si incercd sd m&nance cu ea. Dar cand m&ncarea din lingura atingea buzele negustorului, devenea brusc aur curat si bietul om nu apuca nici sa-i simt& gustul, daramite sa inghita catugi de putin... - Vai de mine, incepu negustorul sa se vaicdreasca, ce ma fac ? Simt mirosul imbietor al manc@rii, dar ce folos ? Voi muri de foame. Ce nebun am fost s&-mi doresc asa ceva ?! Degeaba fnsa, era prea tarziu. isi facuse tot raul singur. Asa se sfarsi negustorul cel lacom. lar povestea saa mers din om in om si a ajuns acum gi la noi.| Povestea celor doi frati J oi stiti cum e mai bine sa fie omul in viata? Voi cum credeti ? Sa fie omul vesel gi plin de speranta A t pentru toate lucrurile bune si frumoase, sau sa fie trist $i posomorat pentru totEi, da ! Cel mai bine e sa fie omul vesel si increzator in toate, si la bine, si la rau. Daca nu credeti, stati sa va spun povestea celor doi frati: lon si Gheorghe. Departe, intr-un sat, trdiau in buna intelegere doi frati. care aveau gospodariile una langa alta. Dar, desi erau frati buni, se deosebeau unul de altul ca ziua de noapte: lon era vesel si bun, iar Gheorghe era mereu posomorat si uracios. jntr-o zi, in timp ce se intorceau de la camp, unde muncisera toata ziua, Gheorghe il intreba pe !on: - Auzi, mai, loane, da' cum se face ca tot timpul tu esti vesel !? Eu nu te-am vazut niciodata suparat ori mahnit ! - Apoi, de, frate, o vorba din batrani zice aga: ,,bine fa, bine gandeste, c-asa ti se rasplateste!”. Ma straduiesc si eu, dupa puterile mele, ca, vorba aceea, ,ce nu poti face cu zambetul pe buze, cu incruntatura nici atata’. — Las&, mai, loane, ca vorbele astea le stiu si eu pe toate. $i nu m-am inveselit deloc. Ai tu vreo tain !... lon, uitandu-se la Gheorghe ca gsi cand i-ar fi descoperit secretul, ii sopti la ureche: - Bine, Gheorghe, iti spun adevarul: cand merg la bisericd, eu ma intalnesc de fiecare data cu un inger! — Cum, un inger ?! se mira Gheorghe. Mi-I arati si mit - Sigur ca da, raspunse binevoitor lon. Hai cu mii la biserica sa ti-] arat! Si au pornit pe ulita satului impreuna. N~ mers mult si iata ca au ajuns in fata biseri lon il duse pe Gheorghe pana in fata une! icoane a unui arhanghel si ii zise:- Uite, Gheorghe, ingerul de care ti-am spus! Vezi cat e de frumos? Un arhanghel cu aripile albe ca zapada! Gheorghe se incrunta si mai tare si zise mormaind printre dinti, sa nu-I auda lumea: — Mai loane, iti arde de glume? Pai icoana asta e aici de cand eram copil. Credeam ca va fi un inger adevarat! ~ Gheorghe, Gheorghe, zise lon serios, dar ingerul e aici, cu noi. Privind icoana, e ca si cum I-ai privi pe el. Zici c& stii icoana asta? Atunci ia spune-mi: ce scrie pe rAvasul pe care jl tine in mana ingerul din icoana ? Gheorghe privi incurcat, cAci nu se gandise nicioda~ tA sA se uite atent la ce scrie pe icoana. Si citi: »Te va binecuvanta Dumnezeul tau in toate roadele si in tot lucrul mainilor tale, si tu de aceea sa fii vesel!” -Vezi, Gheorghe, de fiecare data, eu citesc ce scrie pe aceasta icoana. E ca si cum aud vor- bele ingerului. Si mi-amintesc de ele mereu, c&ci le port in minte si in suflet. - Eu tot nu pricep! mai zise Gheorghe nemultumit si plecd bombanind. Dragii mei, credeti cd povestea se termina asa? Nici pe departe, ia ascultati in continuare:intr-o zi de toamna, amandoi fratii au plecat in padure-sé-adune lemne. Insa i-a prins ploaia, si au ajuns acasa cilciuleté. A doua zi, erau amandoi raciti cobza. __ Wesirdica: de obicei pe prispa casei. Tusind, Gheorghe zise: - ~~ =Na, uite cd ne-a ajuns necazul pe amandoi ! Zici cA e bine sa fie omul vesel, ca tine. Da’ uite ca te-ai imbolnavit si tu! Cand vine pacostea, nu mai conteaza ce fel de om esti! Si Gheorghe intra in casa trantind usa. Statea Gheorghe in pat, nec bine i-ar ptinde 0 cana de Ceai fierbinte sau o supa calduta. Dar-era’singur, cine sa-ifacd?!} ‘Deodaté auzi dulaul din curte cum latra. Fara indoiala c4 venise cineva. intr-adevar erau niste oameni | la poarta, dar nu la poarta sa, ci la fratele sau, lon. wla uite ce noroc pe frate-miu, isi zise el, s4-| viziteze cineva taman azi ! Eu stau singur aici ca un huhurez...”! »Na, iar latra cainele! De data asta cine~o mai fi? Aha, e vecina din capatul ulitei, a venit tot la lon si vad ca are si o oald mare in man. Ce i-o fi adus ?” Si uite-asa, pana seara se tot perindara oameni pe la casa lui fon. Tarziu, se auzira batai si in usa lui Gheorghe. Cine era? Pai, cine sa fie: lon! - Buna seara, frate, zise el. Uite, ti-am adus si tie din ce-am primit azi: niticd supa, mere si o cana cu vin. Gheorghe, zAmbind in sfarsit, il imbratisa si fi zise: - Frate, iti multumesc. Acum iti dau gi eu dreptate... Oamenii te iubesc ca ai inima buna! Pe mine, daca am fost mereu incruntat si suparacios, m-au uitat toti, am ramas i fara prieteni si nimanui nu-i pasa ce mai fac... { ~ Cum, frate, si n-ai pe nimeni ? Ma ai pe mine ! si pun prinsoare ca, daca vei fi prietenos si vei face totul cu drag, ] vei avea mai multi prieteni decat mine. Caci scrie si in Biblie: »veselia inimii da viaté omului si bucuria fi lungeste zilele”! Din acea zi, Gheorghe incerca sa fie si el ca fratele sau: bun la suflet cu toata lumea, vesel si binevoitor. Asa se cade, asa-i sana- tos si bine pentru toti. Fiindca atunci cand zambesti, zambetul tau pleacd nevazut, ca un vis frumos, gi strabate lumea, ca o raza de soare.daruri MVaae ai fru ia! nda celor hifi a @ s i es x dl . “ ic i} @ i (ow x te 4 QD WGTheciye este oa erst peng TU pine Gets eit Glia cave Ti Get. A Gfemes Ge Cane Mel (Wine fe Pruner! lisus. Se spe epleplier Seicetl) Veitiiil Se litte a Mentwierullt: tee | fuciiie i GercbEete ciel GS Dh) cei, filet thc) Pregatindu.se(cat/mal bine}pentru(clipaycea mare: hin ziselunsarhanghel, eu ma vol (duce cu ingerii mei) Cel Gikeieals imetl ities \ Gantari, TW SeeWenrale a WaieKoxe ene [pxs) (pee tne settia or Pen ails jincanta Sufletul (rene Siete StS 7 © ine tact Camels (a Gesitins el chiettelaelp cu ima Wordticercl ingeniimenVonvapninds toate | Stelelelsiivom altinga tot noniiyAstfely ; hoapteaSfintel| Nasteni va ficeaymar frimoasajnoapte din cate S_aujpomentt, = Ni Seittel Euratiost clit ihe sity lo Wenn EmUnKe) (se Peston, Se Whe GIGI Sa Se Thelin Demmult Sivan avealgrtjaicainimeni salu tutburel HlinisteayStintencanuttty ae ie IL aul GN Se,Va dati seama, dragii mei, ce zarva era in cer !? Toti ingerasii pregateau daruri cat mai frumoase. Doar undeva, intr-un colt de rai, statea trist un inger care nu stia ce sa Ti duc micului lisus, cand Se va naste. ingerul acesta era ocrotitorul animalelor si toate i vietatile il ascultau ~ Eu cred, zise ingerul in sinea sa, ca tare frumos ar fi ca si necuvantatoarele sa se fnchine Domnului, la i f 1 1 ( i Nasterea Sa, cdci toata Creatia se va bucura de venirea Lui pe lume. Dar ce animale ar fi mai potrivit sa trimit? Si numaidecat cobori pe pamént, tntr-o frumoasa poienita de la marginea unei paduri. Anunta sa i se infatiseze toate vietatile care ar vrea sé i se inchine Domnului si sa-i duc& daruri. Vestea s-a raspandit cu repeziciune si fiarele au si inceput sa apara. Primul, bineinteles ca a venit leul, regele animalelor. Oricum, cine ar fi indraznit sa apara fnaintea lui? - Eu Il voi pazi pe Prunc, nu voi lasa pe nimeni sa se apropie. Coltii si ragetele mele cumplite ar alunga, fara indoiala, orice nepoftit, zise plin de el leul. - Ei, dragul meu, ji raéspunse ingerul, tu esti prea fioros. Cred ca mai degraba L-ai speria pe micul Prunc. Asa ca, fara suparare, eu zic sai se infatiseze altcneva, Nici nu a terminat bine vorba, ca Velpess a astepta, a si sarit in fata ingen i~ Vai, dar bine v-ati mai gandit, e nevoie de cineva care sd aiba multa grijA de Cel nou-nascut. Eu as fi cea mai potrivita, iar darul meu tare bine ar mai prinde: in fiecare dimineata ji voi aduce cate o gaina si alte bunatati de-ale gurii, pentru a nu flamanzi nicio clipa. - Stai usurel, cumatra vulpe, ji intoarse vorba i inge- ul, tu esti prea vicleana si nu cred c4 Bunul Dumnezeu S-ar bucura de darurile tale obtinute prin furtigaguri. Asa ca ia s vedem cine mai doreste... ~ Noi, noi, suntem chiar aici, sus, pe crengi, ciripeau de zor pasarile: ciocarlii, vrabiute si multe alte inaripate. Noi vom canta cele mai minunate triluri. ~ Nici asta n-ar fi bine, le-a intrerupt ingerul, Voi sunteti prea galagioase. Daca veti ciripi toate odata va fi mare harmilaie si, oricum, vor fi acolo cei mai priceputi ingeri si cante, aga ca nici voi nu puteti merge. - Dar mergem noi! ziserd cateva furnici iesite dintr-un musuroi. |-am duce Pruncului firimituri de paine proaspata si faramite mici de zahar. ~ Ei, harnicutelor, ar fi frumos si va multumesc ca v-ati gandit, dar voi sunteti prea mici si vor fi acolo pastorii si magil. Si tare mi-e frica, din neatentie, sa nu va striveasca vreunul sub picior. Asa cd mai bine ramaneti la ale voastre! ~ Dar eu? zise paunul, desfacandu-si coada-i nemaipomenita. Eu cred ca as fi cel mai potrivit sa ma infatisez inaintea Do!Frumusetea mea nemaiintalnita il va incdnta pe Prunc si pe sfanta Sa Maica. — E adevirat, esti foarte frumos, paunule, dar tu prea esti mandru si ingamfat. Asa ca prefer sa mai caut! raspunse si lui ingerul cu rabdare. Si tot asa, unul cate unul, aproape toate animalele s-au perindat prin fata ingerului, insa acesta nu se putea hotari care vietate ar fi cea mai potrivita sa stea alaturi de Pruncul lisus. Spre seara, vazand ca nu se mai infatiseaza nimeni, ingerul s-a ridicat si a dat sa plece, dar a auzit zgomot pe campul de la marginea padurii. Era un taran care-si ara ogorul, avand inhamat la jug un bou. Putin mai incolo, pastea cuminte magarul pe care omul isi incdrcase desaga cu cele de trebuinta. Ingerul, nevazut de om, ci doar de animale, sa apropiat de bou si de magar si, mergand usor pe langa brazda, i-a intrebat: — Spuneti-mi, n-ati vrea sa va inchinati Domnului, la Nasterea Sa, si sa-/ duceti ceva in dar? — Bunule finger, raspunsera cu blandete boul si magarul, dar ar fi o onoare prea mare pentru noi. $i nu avem nimic de pret sa oferim Pruncului $i Maicii Sale. Noi nu stim decat s4 muncim din zori si pana seara. Cu ce L-am putea ajuta noi pe Dumnezeu si ce-ar putea El sa vada la noi ? - mai zisera cu modestie cele doua animale. Deodata, chipul ingerului se insenina si o sfanta > lumina inunda tot elu Acum era fericit, gasise, inApoi, cu rasuflarea voastra calda, fl veti + incalzi pe Prunc, care va fi culcat chiar in jeslea cu fanul vostru. Asa a ales Dumnezeu sa vind fn i lume si asa este cel mai bine: intr-un grajd saracacios si umil, nu in.palate si lux. Asa ca pe voi v-am ales sai fiti alaturi, la Nasterea Sa. Boul si magarul se uitau mirati si nu le venea si creada. Nici n-ar fi indraznit s& spere la asa cinste mare si la atata’bucurie: Domnul lisus sa vina in mijlocul lor, jar €i sa fie martori la cea mai mare minune din toate timpurile! Ce fericité, ce binecuvantare ! i din urma vor fi cei dintai!, le mai spuse inge- rulsi disparu. Si chiar asa este, dragi copii: toti cei umili i smeriti se Vor bucura mai tarziu si vor ajunge langa Dumnezeu, Care-i-va rasplati pentru credinta $i dragostea lor. Sijaté ca a venit’si noaptea sfanta a Nasterii Dom- nului, cea. mai frumoasa noapte din cate au existat. Pruncul a primit de la toti felurite daruri: pastorii au venit cu lapte, magii |~au adus aur, smirna si tamaie, dar Maica Domnului, Fecioara Maria, I-a oferit cel mai frumos dar: dragostea de mama.Si uite-agsa, de atunci a ramas obiceiul ca, la nastere, fiecarui copi- lag s& i se ofere cate ceva de catre cei apropiati. Dar stiti cine e, de fapt, cel mai aproape de copii? Bunul Dumnezeu ! lar darurile Lui sunt cele mai frumoa- se si mai folositoare, caci atunci cand se naste, fiecare copil primeste de la Dumnezeu un talent, o iscusinta, la care sa fie cel mai bun atunci cand va creste. Unul va ajunge mare invatat, altul un gospodar harnic, celalalt un muzician desavarsit ori poate un smerit calugar. Fiecare cu darul si harul sau, de la Dumnezeu... Si voi, dragii mei, ati primit de fa Domnul cele mai frumoase daruri, atunci cand v-ati nascut. Care sunt acelea ? Nu stiu, voi trebuie sa le descoperiti, pentru a fi fericiti in viata. lar cand veti afla talentul cu ca- re v-a harazit Cel de Sus, cu rabdare gi munca, veti ajunge cei mai buni in ceea ce veti face $i multaé multumire veti avea si voi, si cei din jurul vostru.| Comoara primita in dar data, intr-un sat, trdia un taran care era vesnic nemultumit de soarta sa. Totdeauna bombanea i avea ceva de reprosat.Asa se face ca, intr-o zi, pe cand se intorcea de la targ, incepu sA bombane de unul singur: - Ei, ce soarta am gi eu... Altii sunt bogati sau sunt ajutati de rude si prieteni. Dar, pe mine, nimeni nu ma ajuta, nimeni nu imi da niciun capat de ata. Nu e dreapta lumea asta: adicd de ce unii sa primeasca atatea daruri, iar pe mine sa nu ma bage nimeni in seama? Nici macar Dumnezeu nu ma ajuta... Dar tocmai cand zicea asta, in fata sa aparu un in- ger imbracat in lumina. Era frumos cum nici nu va puteti imagina ! Si cu o voce dulce ca o muzica prea frumoasa, fi spuse taranului: - Omule, Bunul Dumnezeu m-a trimis la tine s& iti alung amarul. Am venit s4-ti daruiesc 0 co— moar, si sa scapi de toate grijile. Taranul ramasese incremenit, nu-si putea crede ochi- lor: asa minune si, mai ales, asa noroc sa dea peste el |... - Ooo, dar iti multumesc din suflet, drag& inge- rule ! Si? Unde e comoara? ingerul zambi si fi zise: - O vei primi indata! insa frumos ar fi ca, mai intai, si-mi daruiesti si tu ceva, nu-i asa? Taranul se scarpina in cap. = Pai, n-am cu mine altceva decat acest cog cu fructe! > wee- Fructele sunt foarte bune, multumesc! Taranul puse cosul jos si se aplecd sa caute prin el. Scoase mai intai ditamai pepenele. Era copt si frumos de-| mancai cu ochii. Nu se indura sa se desparta de asa frumusete de pepene. Il puse alaturi si mai cduta jn cos. Scoase o gutuie mare, galbena si pufoasa de-ti ldsa gura apa. Parca n-ar fi dat-o nici pe asta. Cautand, mai gasi mere, piersici si alte fructe. Cotrobdind bine, pe fundul cosului gasi o nuca. incantat, 7i intinse nuca ingerului, care astepta linistit.- Poftim, ti-o daruiesc cu drag! Acum imi dai comoara?! ~ Desigur, zise ingerul luand nuca din mana omului. Poftim, ia-o! Si fi intinse tara- nului nuca inapoi. Acesta incremeni: nuca era acum toata din aur curat. Ce minune! Ce noroc pe capul lui! Taranul tinea in palma nuca de aur scump gsi nu mai putea de bucurie. Se aplecd repede, lua pepenele de jos si il ridicad sa i-l dea ingerului. Dar, ce sa vezi 7! Tngerul disparuse. Omul era acum din nou singur, in mijlocul drumului, avand alaturi cosul cu fructe. - Tii, ce ciuda imi e, zise taranul in sinea sa. De ce i-am daruit ingerului cel mai mic fruct? Ce zgarcit am fost! Trebuia sa-i fi dat tot cosul cu fructe, iar el mi-ar fi inapoiat un cos plin cu aur. Asa, am doar o nuca. M-a rasplatit dupa inima mea |...