Riga Crypto si lapona Enigel

Ion Barbu este unul dintre scriitorii reprezentați ai perioadei interbelice și ai curentului
modernist alături de Blaga si de Arghezi. Matematicianul Dan Barbilian devine poet
din ambitia de a-i demonstra colegului și prietenului său, Tudor Vianu, că poate face
literatură. Astfel, lirica lui Ion Barbu ilustrează relația dintre matematică și poezie.

Modernismul în literatura română este curentul literar care apare în perioada

interbelică, împreună cu combatantul său, tradiționalismul. Principalul concept
al modernismului este negarea tradiției, astfel încât se promovează un spirit
inovator.

Poezia “Riga Crypto si lapona Enigel” face parte din ciclul “Uvedenrode”,
aparținând volumului “Joc secund”, apărut în anul 1930. Subintitulat de
autor “balada” , poemul este un cântec bătrânesc de nuntă, o alegorie
simbolică în care personajele sunt “măști lirice” purtătoare de idei. Poemul
se încadrează modernismului interbelic prin intelectualizarea emoţiei,
imaginar poetic inedit, ambiguitate, metafore surprinzătoare şi cuvinte cu
sonorităţi neobişnuite, înnoiri prozodice.

Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă într-o viziune fantastică

inedită, care implică drama cunoașterii și imposibilitatea împlinirii erotice dintre
două ființe care aparțin unor lumi diferite.

Poezia este structurată în 27 de strofe, majoritatea catrene, dar există și

strofe a câte 5, 6 sau 7 versuri.

Titlul “Riga Crypto și lapona Enigel” reia un vechi model tradițional din
literatura universală medievală, prin numirea cuplului erotic, însă modernismul
poemului se manifestă prin ipostaza și semnificația numelor. Astfel “riga Crypto”
simbolizează un rege cu suflet închis, căruia statutul de ciupercă îi conferă
fragilitate și dramatism. De altfel, Enigel este locuitoare din regiunile nordice, care
poartă “un nume tătăresc al râului Ingul, afluent al Bugului rusesc”, așa cum
afirmă Tudor Vianu.
 Tema baladei ilustrează o poveste de dragoste imposibilă, deoarece cele
două ființe aparțin unor lumi diferite, nefiind capabile să comunice la nivel ideatic
și sentimental, asemeni “Luceafarului” eminescian, doar că ipostazele sunt invers
: fata este ființa superioară, iar ciuperca este cea inferioară, drept urmare, critica
literara a numit acest poem un “Luceafar întors”.

Formula literară este aceea de “poveste în ramă” narată de un cântăreț

popular, un “menestrel”, la rugămintea unui nuntaș, la “spartul nunții”, în camara.
Primele 4 strofe ale poemului constituie ancadramentul sau prologul poeziei.

Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui ciupercă,

înfățișat ca un inadaptat, o fire ciudată, închisă “inimă ascunsă” , pe care supușii
îl bârfeau cu dispreț “Sterp îl făceau și naravaș”. În antiteză cu ciuperca-rege,
lapona este prezentată prin intermediul unui epitet dublu “lapona mică, liniștită”
care sugerează fragilitate și gingășie. Fata plecase din ținuturile nordice, spre sud,
în căutare de soare, lumină și căldură. Ea poposeste ca să-și adape renii, la “Crypto,
mirele poenii”. Întâlnirea celor doi are loc în visul fetei, iar Crypto rostește o
chemare ademenitoare, încărcată de dorință.

Fiecare dintre cele două strofe ale tiradei rostite de Crypto începe patetic,
printr-o repetiție ce sugerează pasiunea “Enigel, Enigel”, sentiment cald și
emoționant, contrar firii reci a regelui. Acesta o cheamă pe fată în lumea lui rece și
întunecată, îndemnând-o să uite “soarele”, ideal spre care ea aspiră cu toată
energia spirituală. Lapona îl refuză cu delicatețe, mărturisindu-i ostilitatea față de
umezeală și frig, mediul favorabil ciupercii ”Eu de umbra mult mă tem”. Apare
aici motivul soare-umbră, care sugerează cele două ființe din lumi incompatibile,
care nu pot comunica ideatic și sentimental, ilustrând tema poeziei. “Soarele” este
un simbol al vieții spirituale, al luminii sufletești, al cunoașterii, sugerând
capacitatea ființei superioare de a aspira către absolut. “Umbra” , întunericul și
umezeala sunt simboluri ale condiției omului obisnuit, sugerând neputința lui de
a se înălța către idealuri.

Ca orice ființă inferioară, Crypto nu poate înțelege lumea omului superior

care năzuiește cu întreaga ființă spre împlinirea idealului, sugerat aici de lumina
solară, pe care nu o poate suporta, sufletul fiind asemănat sugestiv cu o “fântână”,
simbol al aspirației spre cunoaștere “Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă
mi-e stăpână.” Omul obișnuit, muritorul dezinteresat de lumea abstractă, nu se
poate înălța spre absolutul cunoașterii care îi poate fi fatal “Că-i greu mult soare
să îndure[…] Că sufletul nu e fântână/Decât la om, fiară bătrână”. Regele este
victima propriei neputințe și a cutezanței de a-și depăși limitele, de a încerca să
intre într-o lume pe care nu o înțelege și cu care nu se potrivește, ilustrând astfel
tema poemului “Și sucul dulce înăcrește/Ascunsa-i inimă pleznește”. Crypto
devine o ciupercă otravitoare, însoțindu-se cu “măselarița”, o plantă toxică din
lumea lui, deoarece fac parte din același regn. Referirea la “Laurul-Balaurul”
sugerează, printr-o expresie populară, aceeași idee a “nuntirii” între două ființe
care aparțin aceleași lumi.

Deși tema și structura narativă ar încadra poezia în romantism, Ion Barbu

depășește această interpretare, deoarece Enigel, simbol al ființei superioare
deplânge ființa umană duală care oscilează între ideal și material, între rațional și
instinctual, astfel încât structura estetică a baladei este modernă.

Sugestia modernă a textului este susținută de inversiuni sintactice(”zice-l-

aș”, “rogu-te”), de vocative (“Enigel, Enigel”), dar și de epitete metaforice(“inima
ascunsă”).

Prozodia este și ea sugestivă pentru modernism, versurile au măsura

variabilă (de la 5 la 9 silabe), rima este o îmbinare între rima încrucișată și
monorimă, iar strofele sunt inegale, având intre 4 și 7 versuri.

In concluzie, poemul “Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu este o

baladă cultă modernă, a cărei temă ilustrează o poveste de dragoste imposibilă,
deoarece cele două ființe aparțin unor lumi diferite, nefiind capabile să comunice
la nivel ideatic și sentimental.