Universitatea „ Babes-Bolyai”

Facultatea de Psihologie și Știinte ale Educației

Specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Anul 1, semestru 1, ID

FUNDAMENTELE PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE

Tema 1: Realizați o analiză de nevoi a sistemului de învățământ românesc evidențiind

oportunități și provocările privind educația incluzivă

NUME: FULEKI IOANA BOGDANA

 La baza educației incluzive stă principiul potrivit căruia educația constituie un aspect
fundamental pentru dezvoltarea individului și a societății.   Educația este factorul principal în
asigurarea includerii și independenței tuturor persoanelor, inclusiv a celor cu dizabilități.
Școala incluzivă presupune, în primul rând, recunoasterea dreptului fiecărui copil la
educație, și apoi întelegerea diferentelor de adaptare și învățare, specifice fiecărui copil în
parte, ca fiind naturale.
Cadrele didactice implicate în educația incluzivă pun accentul pe dezvoltarea de activități
care susțin munca în echipă și cooperarea, pe respectarea identitații culturale a fiecărui copil
în parte și tot odată pe nevoile fizice ale acestuia, referindu-ne la copiii cu dizabilități.
În același timp, programele de sprijin și remediere scolară, utilizarea posibilităților oferite
de curriculum-ul la decizia școlii și implicarea părinților în diverse activități extracurriculare
organizate la nivelul unitații de învatamânt reprezintă tot atâtia pași către succesul școlar al
fiecărui copil.
În concordanță cu scopul includerii, structurile de masă și cele specializate trebuie
încurajate să colaboreze în vederea sprijinirii persoanelor cu dizabilități din comunitățile
locale.

PUNCTE TARI:

 existența unei legislații, a politicilor și a planurilor pentru prevenirea discriminării

copiilor, tinerilor și adulților cu dizabilități prin accesul la toate etapele educației din
primii ani de viață până la vârsta adultă (Convenția Națiunilor Unite cu privire la
Drepturile copilului (CDC), adoptată și deschisă spre semnare și ratificare de către
Adunarea Generală prin Rezoluția 44/25 din 20 noiembrie 1989, ratificată de România
la 25 septembrie 1990, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
(2000/C364/01), Articolul 14 – Dreptul la educație)
 accesul persoanelor cu dizabilități la educația de masă;
 existența unui profesor de sprijin, consilier școlar, logoped;
 evaluarea timpurie a nevoilor educaționale speciale ale copiilor cu dizabilități în
scopul planificării intervențiilor educaționale;
 susținerea, din partea unor  părinți ai  copiilor cu dizabilități, în procesul educațional;
 existența unor cursuri de formare pentru cadrele didactice, legate de cerințele
educaționale speciale;
  burse de ajutor social pentru copiii cu cerințe educative speciale, manuale gratuite, 
transport școlar gratuit.

PUNCTE SLABE:

 personal de specialitate insuficient sau deloc, în anumite școli, sprijin individualizat

redus;
 lipsa de formare inițială în  domeniul cerințelor educaționale speciale, a cadrelor
didactice și a managerilor școlari;
 insuficienta cunoaștere a unor tehnici și metode educaționale adecvate persoanelor cu
dizabilități, de către cadrele didactice;
 lipsa dotării cu materiale și echipamente adecvate persoanelor cu dizabilități (mobilier,
calculatoare, rampe de acces, etc.);
 lipsa unui curriculum incluziv, flexibil; a unor planuri educaționale individualizate;
 inexistența unor standarde minime de evaluare a competențelor dobandite;
 programe școlare încărcate și complicate, care nu țin cont de nevoile de dezvoltare și
educație a copilului;
 atitudinea negativă a unor cadre didactice față de elevii cu dizabilități;
 numărul crescut al elevilor din clasă;
 lipsa unor recompense/aprecieri  sau aspecte  financiare pentru cadrele didactice;
 lipsuri economice și materiale legate de sistemul general de educație;
 teama etichetării școlii ca „școală specială”;
 sprijin insuficient acordat școlilor incluzive și a părinților copiilor cu dizabilități;
 implicarea redusă sau deloc a părințiilor copiilor cu dizabilități ca parteneri activi în
elaborarea planurilor educaționale individualizate;
 lipsa unei colaborări cu autoritățile publice;
 inexistența centrelor de resursă  pentru asistența psihopedagogică;
 sprijinirea redusă sau deloc a tinerilor cu dizabilități pe piața muncii;

OPORTUNITĂȚI:

 învățarea prin colaborare, ce contribuie la dezvoltarea cognitivă și socio-afectivă a

copilului cu dizabilități;
 munca în echipă, lecții în parteneriat;
 modificări de percepție la nivel social, cu privire la persoanele cu dizabilități;
  colaborarea și schimbul de experiență între școli;
 parteneriate cu fundații, ONG-uri;

AMENINȚĂRI:

 promovarea scăzută a elevilor cu dizabilități, repetenția;

 absenteism, abandonul școlar;
 analfabetism;
 delincvență, violență, abuz, exploatare.


Bibliografie:
DASEN, P., PERREGAUX, C., REY, M. (1999) – Educația interculturală. Experiențe,
politici, strategii, Polirom, Iași
NICOLESCU, B. (1999) – Transdisciplinaritatea, Polirom, Iași
http://www.scritub.com/profesor-scoala/EDUCATIA-INCLUZIVA-EDUCATIE-
DE74184.php
https://edict.ro/analiza-swot-cu-privire-la-educatia-incluziva-in-romania/