Principiile efectelor nulității

Principiile efectelor nulității sunt:

1. Retroactivitatea nulității
2. Restabilirea situației anterioare- restitutio in
integrum
3. Anularea nu numai a actului inițial ci și a
actului subsecvent – resoluo jure dantis,
resolvitur jus accipiens
 Principiul retroactivității efectelor nulității
actului juridic civil

Consfințește regula potrivit căreia nulitatea nu produce

efecte numai pentru viitor (ex nunc), ci și pentru trecut
(ex tunc).
Art. 1.254. din Codul civil
„(1) Contractul lovit de nulitate este considerat
a nu fi fost niciodată încheiat.
(2) Chiar şi în cazul în care contractul este cu
executare succesivă, fiecare parte trebuie să
restituie celeilalte, în natură sau prin
echivalent, prestaţiile primite, potrivit
dispoziţiilor art.1.639-1.647”.
 Restabilirea situației anterioare- restitutio in
integrum

reprezintă regula de drept potrivit căreia tot ce s-a

executat în baza unui act anulat trebuie restituit

Restututio in integrum ( ca și retroactivitatea ) privește

efectele nulității actului juridic inter partes și nu față de terți.
 Excepții de la principiul restitutio in integrum

- Una dintre excepții este prevăzută de art. 1647

din Codul civil:
„ (1) Persoana care nu are capacitate de exerciţiu
deplină nu este ţinută la restituirea prestaţiilor
decât în limita îmbogăţirii sale, apreciată la data
cererii de restituire. Sarcina probei acestei
îmbogăţiri incumbă celui care solicită restituirea.
(2) Ea poate fi ţinută la restituirea integrală atunci
când, cu intenţie sau din culpă gravă, a făcut ca
restituirea să fie imposibilă”.
- O altă excepție este prevăzută de art. 1641 din Codul
Civil:
„ (1) Dacă bunul a pierit în întregime sau a fost înstrăinat, iar
cel obligat la restituire este de bună-credinţă ori a primit
bunul în temeiul unui act desfiinţat cu efect retroactiv, fără
culpa sa, acesta trebuie să restituie valoarea cea mai mică
dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii, a pieirii
sau, după caz, a înstrăinării.
(2) Cel obligat la restituire este liberat dacă bunul piere fără
culpa sa. În acest caz, el este ţinut să cedeze creditorului
indemnizaţiile de asigurare primite sau, după caz, dreptul de
a primi aceste indemnizaţii.
(3) Debitorul restituirii nu este obligat să achite
contravaloarea folosinţei bunului decât atunci când această
folosinţă era obiectul principal al prestaţiei ori când, prin
natura sa, bunul era susceptibil de deteriorare rapidă”.
 Anularea nu numai a actului inițial ci și a actului
subsecvent – resoluo jure dantis, resolvitur jus accipiens

privește efectele față de terți

În practică acest principiu se aplică unor situații specifice

precum:

- în cazul actelor autorizate, la anularea actului civil care se

întemeia pe acea autorizație
- În cazul a două acte (unul principal și unul accesoriu) când
anularea actului principal atrage și anularea actului accesoriu