¢ Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) a reflects reatia lirico-eroticd un ansamblu de triiri emotionale bine definite, ce constituie tnttaun spafin imaginar al dorului, al visului erotic Manife ocul naturii armonizate perfect cu starile interioare ale eulyj “Natura este pentru Eminescu o martora Statornica a jubirii”. (T Vianu Poezia “Dorinta” de Mihai Eminescu, publicata la 1 septemdr 1876 in revista “Convorbiri literare™, face parte din tema iubirii si: naturii, fiind o adevarata “ars Poetica” pentru lirica erotica emin $i reprezentativa pentru romantism. Alaturi de “Lacul”, “F loare albas “Sara pe deal”, poezia “Dorinta” ilustreaza aspiratia unei inbiri pos int-un plan imaginar, proiectata intr-un viitor nedefinit, constiuind : Poezie programatica Pentru aceasta viziune erotica eminesciand. in cuplul nu se realizeaza. Prima varianta a Poeziei a fost conceputt forma unei scrisori de dragoste, pe care poetul 0 adreseaza iubitei epistolar find un procedeu artistic foarte des intalnit in creatile lire inm epoci.,in poezia “Dorinta”, eul liric imagineaza ° dil ce se manifesta in adru rustic, 0 poveste de dragoste ideala ce are loc in mijlocul naturii, ° fevcire ce ar fi posibila prin intermediul visului si Projectaté intr-on viltor neprecizat, fn conceptie romantic’ si sub forma lirismului subiectiv, propriu artei poetice. a ; : | In spirit romantic, imaginarul poetic transfigureaza realitatea concreta intr-o viziune artistica specific eminesciana, a carei interpretare implica reflectarea sensibila a dubirii, stare emofionala proprie potentialului cuplu de indragostiti, care se profileaza intr-un_ viitor nedefinit, prin functia expresivd si esteticd a cuvintelor si fonemelor. (Structura $i compozigia textului poetic) Poezia “Dorinta” este alcatuita din sase catrene, dispuse in trei seevente lirice, care sunt delimitate prin alternanta planurilor temporale prezent-viitor, precum si prin succesiunea tablourilor de naturd ce alterneaza cu scenele erotice. Titlul “Dorinta” argumenteazi romantismul poeziei si sugereaza imaginea iubirii posibile, dar neimplinite. Dragostea este proiectata intr-un plan imaginar, exprimand aspiratia eului liric pentru un sentiment ideal, dorinta profunda a acestuia de a atinge -perfectiunea trdirii sentimentului de dragoste. . Tema poeziei este un alt argument pentru incadrarea poeziei in Tomantism. “Dorinta” este o. idild romantica, ce exprima intensitatea Visului de dragoste ideala, pe care poetul aspira s& o ating’, posibila sa Sericire, dack aceasta perfectiune a cuplului s-ar implini. rima secventa corespunde primei strofe, a doua secventi este alcatuita din Strofele II, HI, IV, iar cele doud strofe din finalul poeziei Compun ultima secventa. ’ © Strofa intai exprima o chemare a iubitei, in mijlocul naturii. Verbul ta imperativ “Vino”, care constituie si incipitul poeziei, sugereaza Nerabdarea si dorinta puternic’ a poetului pentru implinirea sentimentului de dragoste. Jubita este chemata intr-un cadru natural Tustic, compus din motive romantice specific eminesciene, codrul si "vorul: “Vino-n codru la izvorul”, : : emot; In aceasta secvent4 poetica, natura este umanizaté si participa motional la trairea sentimentului de iubire, prin personificarea izvorului reste tt Pe prund”, Posibilul cuplu de indragostiti este izolat de tainic al inte’ catre clemente ale naturit acrotitoare, sugerand ane rengi iy irii, al visdrii, redat prin ‘metafora: prispa cea de be . accentiate ascund”, Dorinta de intimitate a potentialului ~ lu es e sugerata do in continuarea poeziei, in versul din a treia strofa, stare © repetitia “Vom fi singuri-singurei”. Verbele la prezentre nature umanizag a sug nii prin © Sugereaza permanentizarca ativudit e . yy profilegs, Proveteaza perechen de indrAzotil Ag ¢ gle HM te ipiin ic @ rma ecventa P rile tan ee oe In spirit romani poston intalnire si ee alergi"> simi C2", 59 jo iubirii, conjuncti ee desprnd noe ss 1a indicat® vent ain prima strof. Ele do cu fimpul Pree” iia iubitii. Gest ‘imp! vy al posibileh orotic si SUN ncArcate oO Vin, ile S8-1 cada” - sunt in antitezé aici un timp al dorintei. trite: s indragostitului compun un a jin brafele-mi intinse/ Sa alerg} dietoare, de gingas! At ridic di . tandrete mangaictoa fi desprind din crestet valul/ Ss : le pe Obray I Plept s-mi caziv Sat er in lirica eminesciand, teiul este Simbg} ocede-vei”. |i . . Pe genunchii mei sede-vei”- il i ima; : iubint iar morivul romantic al foritor ae tei, prin imagineg Obfactig, ca i sentimentului de dragoste profunda, unica, gi, panic aletuigste scurt portret al ae ad epitete Cromuicg “fruntea alba” si “parul galben”, iar jocul dele cere Posi fericire printr-un epite specific eminescian, “dulce”, simbolut sarutyy, “Lasand prada gurii mele/ Ale tale buze dulci... Tubita este tang sagalnica, ispititoare, iar cei doi indragostiti se contopese gi se integreag: total ritmurilor naturit. . oo. . © A treia secventa lirica este alcatuita din ultimele doug Strofe y continua descrierea dorintei puternice a eului liric pentru ‘implinire, iubirii ideale, care ar putea fi un vis de fericire deplina: “Vom Visa un vis ferice”. Natura este personificatd, umanizati, deoarece Particip: emotional la trairea sentimentului de dragoste, creand, printr-o imagine auditivd, un fond muzical ce amplifica si inalta iubirea: “Ingana-nesa c-un can’ Singuratice izvoare,/ Blanda batere de vant”. Cuplul & indragostiti se contopeste, in spirit romantic si intr-o total’ armoniew natura personificatd, sugerand prelungirea beatitudinii iubirii dincolo & realitate, de viaté, spre eternitate, prin motivul visului: “Adormind ¢ armonia/ Codrului batut de ganduri/ Flori de tei deasupra noastra/ Ors cada randuri-randuri”. Personificat, codrul participa afectiv, ca un priet# apropiat al Poetului, la trairea sentimentului de dragoste: “Codrului bit! de ‘Banduri”, In ultimele doud versuri, florile de ‘tei specifice erat eminesciene dau eternizare iubirii, pe care o proiecteaza intr-un wilt optimist, sugerat de timpul Verbului, in forma populard: “Flori de" deasupra noastra/ Or sa cada randuri-randuri”. - poet (Limbajul si expresivitatea textului eel . Expresivitatea stilisticd a poeziei sporeste emotia artist Cititorulyi Prin personificarea “codrului batut de ganduri”, @ invon™) Singuratice”, a florilor de tei “infiorate”, precum si prin ats) directa, ca marca a lirismului subiectiv manifestat in toatd poe?Registrul stilistic, tipic romantismului, este popular, prin formele la or ale verbelor “or siti cada”, “sede-vei”, care amplaseaz4 povestea de on te intr-un cadru rustic. Verbele aflate la conjunctiv accentueaz4 conceptia fui Mihai Eminescu despre iubirea ideala, pe care n-o ‘implineste, dar o doreste cu patima: “sa alergi”, “sa-mi cazi”, “sa ridic”, “s4 desprind”, “ ‘s-o culci”. Verbele Ia viitor sugereaza optimismul eului liric privind posibila implinire a iubirii absolute, intr-un céndva nedefinit, ca un vis de fericire ce urmeazd sd se manifeste {ntr-uh viitor imaginar: “vom visa”, “ingéna-ne-vor”, “or sa cada”. Sugestia textului liric este ilustrata prin figurile de stil (tropi) care compun un tablou unic prin frumusete, adevarat ansamblu estetic in cadrul chruia s-ar putea manifesta iubirea ideala gi atinge fericirea absoluta, daca perechea de indragostiti s-ar contopi, provocand o emotie‘puternica de admiratie gi incantare asupra cititorului. Figurile sintactice si de constructie sunt prezente prin sintagmele alcatuite din repetitii, care au rolul de a intensifica'sentimentul de dragoste ce s-ar putea implini numai in mijlocul naturii ocrotitoare: “singuri-singurei”, “anduri-randuri”, lasand loc sperantei meditative. _ Figurile semantice exceleaza in poezie prin varietate $i sugestie. Metafora “lar in par infiorate/ Or sa-ti cada flori de tei” sugereaz4 emotia puternica a celor doi indragostiti, la care participa afectiv florile “infiorate”, Personificdrile au rolul de a accentua participarea emotionala a naturii umanizate la trairea sentimentului de iubire, fiind in deplina armonie cu cei doi indragostiti: “ingana-ne-vor c-un cant/ Singuratice izvoare/ Blanda batere de vant”, “... armonia/ Codrului batut de ganduri”. Epitetele cromatice compun imaginea iubitei, care are “fruntea alba”, “parul galban” ilustrand concis dar sugestiv un portret fascinant, plin de gingasie si delicatete al fetei, iar epitetul specific eminescian, “buze dulci”, Pecetluieste prin sdrut fericirea extaticd a posibilei perechi de indragostiti. ismul subiectiv se defineste prin marcile lexico-gramaticale ale eului liric, reprezentate de verbe si pronume la persoana I, singular/plural: “sa desprind”, “sa ridic”, “vom fi”, “vom visa”, “mi”, mei”, “meu”, “mele”, “ne”, “noastra”, evidentiind nota meditativd auctoriala, Adresarea directé accentueazi subiectivismul poeziei prin verbe si pronume la persoana a Il-a singular, “vino”, “s& alergi”, “sd cazi”, “sede-vei”, “s-o culci”, “-ti”, “tale”. Ri Prozodia. Versurile au masura doinei populare, de 7-8 silabe. feo trohaic si rima, care este construit printr-o singura pereche in are strofa, diminueaza tonalitatea poeziei populare. a despre Concluzie, Eminescu sintetizeazi in poezia “Doringa” conceptia manifecta ee care poate fio Poveste de- dragoste ideala posibila, “Dorinta” ¢ numai in mijlocul naturii participative si ocrotitoare. Poezia prin inter un mic poem pastoral, o poveste de iubire posibill doar ediul visului de fericire deplind, o creatie romantica.