PERSONAJUL LITERAR

1. Personajul literar este o ființă de ,,hârtie”, rodul imaginației scriitorului, prin

care se exprimă în mod indirect idei, concepții ale autorului.
2. Tipuri de personaje:
• După importanță: principale / secundare / episodice;
• După semnificația morală: pozitiv (eroul) / negativ (antieroul);
• După capacitatea de reprezentare: individuale / colective;
• După raportul cu realitatea: reale / imaginare; legendare /
istorice / autobiografice

FIȘĂ DE CARACTERIZARE A PERSONAJULUI

1. Numele personajului, al operei din care face parte și al autorului;

2. Simbolistica personajului; tipologia (ex. tipul tatălui autoritar, al tiranului,
al înțeleptului, al copilului needucat, al fetei harnice și iubitoare etc.)
3. Statutul social / ocupația
4. Rolul personajului în operă (principal/ secundar);
5. Portretul fizic: fizionomia, vestimentația, referirea la vârstă, la statură;
6. Portretul moral: prezentarea a cel puțin patru trăsături definitorii /
dominante (exemplificarea prin citate)
7. Mijloace de caracterizare:
• Directă – de către narator
- de către alte personaje
- de către eroul însuși (autocaracterizare)
• Indirectă – prin fapte, gânduri, atitudine
- din limbaj
- relația cu alte personaje
- mediul de viață
- numele simbolic
10. Mesajul transmis; asemănări cu alte personaje literare
 Model de caracterizare
ZÂNA – MUNȚILOR
basm cules de Petre Ispirescu
Zâna-Munților este protagonista basmului cu același nume, cules de Petre
Ispirescu. Ea reprezintă tipul fetei harnice și iubitoare, capabile de sacrificiu, în
numele iubirii ce o poartă fiului de împărat.
Zâna-Munților este un personaj principal, eponim, individual, pozitiv și
imaginar, deoarece are capacitatea de a se metamorfoza, fie în pasăre, fie în
găinăreasă, fie în prințesă, apărând și dispărând ca prin minune de la cele trei nunți.
Personajul se prezintă, inițial, sub formă de turturică, pentru a atrage atenția
fiului de împărat aflat la vânătoare, de care se îndrăgostește. Pentru a fi în preajma
acestuia, având puteri magice, eroina devine slujnică la curtea împărătească, unde
se remarcă prin calități morale precum: hărnicie, modestie, curățenie, bună-
cuviință, grija față de semeni și față de păsările pe care le îngrijește.
Ca în orice basm, eroina se remarcă prin frumusețea fizică, fiind: ,,bine
făcută”, având ,,cosițe împletite cu meșteșug” și purtând niște veșminte ,,de la
soare te puteai uita, dar la dânsa, ba”. Portretul fizic se reflectă și în cel moral,
întrucât fata are o serie de calități care o fac remarcabilă: harnică și grijulie
(,,vrednicia și curățenia ei”), blândă și iubitoare (,,o căutătură așa de mângâioasă și
așa de plină de dragoste”), sensibilă și timidă (,,simți că-i ard obrajii”).
Dintre mijloacele de caracterizare, predomină caracterizarea directă,
realizată de către narator (,,pieri ca o măiastră de lângă dânsul”), însă cele mai
multe trăsături reies, în mod indirect, din fapte, vorbe, comportament, relația cu
alte personaje. Astfel, modestia și hărnicia ei reies din conștiinciozitatea cu care își
îndeplinește sarcina de găinăreasă. Chiar față de cei rău intenționați se comportă
adecvat (,,ea, înghițind înfruntarea, nu zise nimic”). În final, dezvăluindu-și
identitatea, se arată atât de iubitoare, încât face sacrificiul suprem, renunțând la
puterile ei de zână, pentru a se căsători cu prințul.
Calitățile fetei amintesc de alte personaje de basm, precum Cenușăreasa ori
Albă-ca-Zăpada, deoarece au aceeași soartă.
Așadar, Zâna-Munților întrunește toate valorile umane semnificative:
frumusețe, modestie, iubire, înțelepciune, inteligență, hărnicie, ilustrând, în
concepția poporului român, ideea de model de comportament, demn de urmat.