Nu cred ca exageram atunci cand spunem ca toate

fiintele vii comunica (in ciuda putinelor dovezi

stiintifice). In ceea ce ne priveste pe noi, oamenii,
ar putea parea usor sa comunicam daca luam in
considerare numeroasele forme de comunicare de
care dispunem. Cu totii interactionam, cu sau fara
voia noastra, pentru ca traim cu totii la un loc, in
aceeasi societate, in acelasi univers. Nimic nu este
separat, independent ci totul este intr-o relatie,
intr-o ingrangatura infinita. Fie ca este scrisa,
orala, verbala, non-verbala, ideea de baza este
schimbul de informatii, transmiterea de mesaje
clare care sa poata fi corect receptionate pentru a fi
mereu armonizate in ceea ce priveste scopurile si
obiectivele propuse.
Beneficiile exprimarii orale sunt bine cunoscute in
special de liderii politici, cei care de exemplu in
campaniile electorale se inarmeaza cu toate
subterfugiile comunicarii pentru a convinge
electoratul ca, in mod constient sau nu, sa-i voteze,
increzandu-se in mesajele lor subtil transmise.
Imaginile sunt o alta cale extrem de eficienta de
comunicare, de transmitere de informatii, fiind
dovedit faptul ca o imagine are un impact mult mai
mare asupra publicului larg, mai ales in fata celui
mai putin avizat, decat cuvintele. Am putea
explica astfel de ce ne impresioneaza mai mult
stirile de la televizor decat cele dintr-un ziar.
Aceste relatii publice, analizate in acest referat din
perspectiva importantei lor in administratia
publica, au devenit atat de importante incat s-au
creat cursuri, deja de ani buni, si se studiaza la
universitate.
“În continuare vom prezenta câteva modele de
cultură organizaţională (după Charles Handy –
1985).
Cultura de tip putere – specifică organizţiilor mici,
sindicatelor, organizaţiilor politice, grupurilor de
presiune. Sistemul decizional are la bază
influenţele şi nu procedurile lor. Sistemul normativ
este restrâns, iar controlul aparţine unor persoane
cheie. Reprezentare sub forma pânzei de păianjen.
Cultura de tip rol – tipică organizaţiilor formale,
clasice, care îşi desfăşoară activitatea într-un
mediu stabil. Entităţile funcţionale ale acstor
organizaţii sunt puternice şi specializate. Normare
este puternică. Autoritatea este clar definită.
Aprecierea personalului se face după modul de
îndeplinire al rololului. Reprezentare sub formă de
templu.
Cultura de tip sarcină – este orientată spre proiect
– sarcină, într-o structură de tip reţea. Acest model
cultural are la bază puterea profesională şi mai
puţin cea personală. Elementele de bază sunt
execuţia sarcinii şi asigurarea resurselor.
Reprezentare sub formă de reţea rectangulară.
Cultura de tip persoană – are în centrul său
individul şi acţionează în scopul sprijinirii
intereselor indivizilor, fără un obiectiv comun, ca
de exemplu asociaţiile arhitecţilor, firmele de
consultanţă, birourile de avocţi. Reprezentare sub
formă de roi sau galaxie de stele.
Culturile organizaţionale dominante într-o
organizaţie influenţează întreaga activitate a
acestora. În administraţia publică, cultura
organizaţională are trei componente:
•Cultura socială în care poate acţiona modelul
anteprenorial – cultura de tip putere – precum şi
cel birocratic – cultura de tip rol.
•Cultura politică care se referă la ierarhie/egalitate,
libertate/constrângere, loialitate/angajare,
încredere/neîncredere.
•Cultura administrativă cu efecte în totalitatea
ieşirilor din actul administrativ, precum şi în
calitatea managementului activităţilor specifice.”