Nimigean (Rodilă) Luciana-Aurora

Anul I Sem II
Științele comunicării

FIȘĂ DE LECTURĂ

DATE ALE VOLUMULUI

Titlul: De câți prieteni ai nevoie?
Data Apariției: 2010 ; 27 mar. 2012 în limba română
Autor: Robin Dunbar
Traducere: Radu Cristian Pop
Editura: Litera
Număr Pagini: 248
Tip Coperta : Broșată
Format: 140 x 205
Colecție: Iq230
ISBN: 978-606-600-629-3

CUPRINS
Mulțumiri
Capitolul 1 Începuturi
Capitolul 2 Creierul monogam
Capitolul 3 Numărul lui Dunbar
Capitolul 4 Prieteni și rude
Capitolul 5 Strămoșii care continua să ne bântuie
Capitolul 6 Legături care ne unesc
Capitolul 7 De ce este benefica bârfa
Capitolul 8 Cicatricile evoluției
Capitolul 9 Cine ar îndrăzni să se pună cu evoluția?
Capitolul 10 Războaiele darwiniene
Capitolul 11 Atât de aproape și, totuși, atât de departe
Capitolul 12 Adio, verilor
Capitolul 13 Psihologie de Epoca Pietrei
Capitolul 14 Minți naturale
Capitolul 15 Cum să intri în clubul de cultură
Capitolul 16 Ești deștept…trăiești mai mult
Capitolul 17 Frumoasa știința
Capitolul 18 Ești singură diseară?
Capitolul 19 Eschimoșii își freacă nasurile
Capitolul 20 Inima ta nestatornica
Capitolul 21 Moralitatea din creier
Capitolul 22 Cum l-a descoperit evoluția pe Dumnezeu
 CAPITOLUL 3
NUMĂRUL LUI DUNBAR

În acest capitol autorul afirma că, numărul de oameni pe care îi cunoaștem personal, cei
în care putem avea încredere, cu care simțim afinitate emoțională, nu este mai mare de 150,
”numărul lui Dunbar,,.

În cartea sa ,,De câți prieteni ai nevoie?”, Dunbar a indicat exemplele istorice și moderne
pentru a-și susține cercetarea. În jurul anului 6.000 î.Hr., dimensiunea satelor neolitice din
Orientul Mijlociu era de 120 până la 150 de persoane, judecând după numărul de locuințe. În
1086, dimensiunea medie a majorității orașelor engleze înregistrate în Domesday Book era de
160 de persoane. În armatele moderne, unitățile de luptă conțin în medie 130 până la 150 de
oameni.

Investigațiile au mers mai departe și în afaceri, unde s-a adeverit că organizațiile cu mai
puțin de 150 de membri funcționează mai bine pe baza contactului interpersonal, a sentimentului
obligației reciproce, încurajând muncitorii și managerii să coopereze, mai degrabă decât să
concureze unii împotriva altora.

Cercetarea a fost redefinită de rețelele de socializare unde acum, numărul de prieteni este
mai mare în unele cazuri, dar majoritatea oamenilor au un număr cât se poate de normal în lista
lor. Persoanele care au mai mult de 200 de persoane în listă, cu siguranța nu cunosc în totalitate
fiecare membru, încât să se poată numi prieten.

Exista o ipoteza dezvoltată tot de Robin Dunbar despre ,,creierului social” , conform
căreia există o corelație între dimensiunea creierului în special, a neocortexului cerebral și
numărul de relații sociale pe care oamenii le pot stabili.

Autorul spune ca Noe a luat câte 2 animale din fiecare specie, deoarece s-a gândit la
reproducere, dar daca s-ar fi gândit în termeni sociali, ar fi luat probabil câte trei. Studiile
sugerează că rețelele noastre sociale au o structura bazată pe multipli de trei. În viața reală din cei
150 de membri, exista câteva cercuri de intimitate, care cel mai apropiat grup poate cuprinde
între trei și cinci persoane. Deasupra acestui grup se afla unul de 10 persoane, si deasupra
acestuia, un altul de 30.

Numărul de membri care formează aceste cercuri, nu pare a urma un model clar. Dar
Dunbar susține că daca ne gândim la fiecare cerc succesiv ca incluzând cercurile interioare, apare
foarte clar un tipar: o secvența care este înmulțita cu 3 (5,15,50 și 150) existând încă 2 grupări
500 și 1500. Locul 12-15 este cunoscut sub denumirea de ,,grupul simpatie”, așadar mergând
spre dreapta schemei, frecvența interacțiunii și temperatura relațiilor scade progresiv.
 .

Se pare că există o limită a numărului de persoane, alături de care ne putem bucura.

Locurile fiind limitate, automat când apare cineva în viața noastră, o altă persoană deja inclusă în
cercul nostru, trebuie să coboare un nivel pentru a-i face loc noului venit. După părerea mea
autorul cărții are dreptate, deoarece din punct de vedere temporal si fizic nu poți interacționa cu
toate persoanele la fel, nu poți avea același nivel de încredere in toate persoanele pe care le
cunoști, automat creându-se schema lui Dunbar.

Mintea noastră este limitata, și nu avem capacitatea de a interacționa cu toate persoanele la fel,
nu toți avem același intelect, nu toți avem aceleași interese, sau același orizont. Toate aceste
lucruri fac ca prieteniile să fie distincte si grupează persoanele într-un anumit cerc al schemei.
Putem să cunoaștem 1500 de persoane dar nu o sa interacționăm cu toate zilnic, ceea ce pe mine,
numărul lui Dunbar mă duce cu gândul la capacitatea noastră de a relaționa cu indivizii
cunoscuți. Cei cu care interacționam zilnic sunt în număr mai mic, avem mai multa încredere, le
spunem secretele noastre, le cerem sfaturi. Dar cu colegii de muncă, situația se schimbă,
numărul de indivizi crește, încrederea scade, interacțiunea se petrece doar la muncă și nu este
una personală, ci una profesională. Cu cât clasa de persoane este mai mare, cu atât relația dintre
ele și noi scade.

În acest capitol, eu cred că autorul a vrut să evidențieze realizările lui și să explice

cercetările pe care le-a făcut în așa fel încât să ne dăm seama că un număr mare de urmăritori pe
social media nu este egal cu numărul de prieteni, tot acel grup restrâns de cunoscuți cu care
relaționezi zilnic și împărtășești ideile, sentimentele cu ei iți vor fi alături și te vor sprijini când ai
nevoie.