Linda&Richard Eyre - Cum Sa Le Vorbim Copiilor Despre Sexualitate. Un Ghid de Urmat Pas Cu Pas, La Orice Vârstă

UNDA & RICHARD EYRE
Cum să te vorbim copiilor

despre sexualitate
Un ghid de urmat pas cu pas, la orice vârstă
A
T R ei
Psihologie practică
Dificultatea şi jena de a le vorbi copiilor despre sex au devenit

aproape un clişeu cultural: părintele nervos, îmbujorat îşi găseşte
cu greu cuvintele corecte pentru a le folosi în faţa fiului sau a
fiicei care chicoteşte spunând: «Nu-ţi face probleme, mamă (sau
tată). Deja ştiu totul despre sex!» «Copiii americani trăiesc din
plin o revoluţie sexuală care îi lasă pe părinţi perplecşi şi îi face
neputincioşi.» (Time) în România, dificultăţile sunt şi mai mari,
după 50 de ani de reprimare a sexualităţii în comunism. Autorii,
specializaţi în probleme de educaţie şi familie, propun cititorului
mai multe modele de dialog ale părinţilor cu copiii lor, în funcţie
de vârstă, ceea ce le permite şi unora, şi altora să depăşească
inhibiţiile de comunicare pe tema delicată a sexualităţii.
Linda şi Richard Eyre sunt autorii unor cărţi de mare succes

dedicate educaţiei copiilor, cum ar fi: Să-i învăţăm pe copii ade
văratele valori, (Teaching Your Children Values) aflată pe primul loc
în lista de bestselleruri alcătuită de The New York Times.
L
Linda şi Richard Eyre
Cum să le vorbim
copiilor despre
sexualitate
Un ghid de urmat pas cu pas,
la orice vârstă
Traducere şi note din engleză de
Marilena Dumitrescu
A
TRei
Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Director editorial:
MAGDALENA MĂRCULESCU
Coperta colecţiei:
FABER STUDIO (S. Olteanu, B. Haţeganu şi D. Dumbrâvieian)
Redactor:
ADINA RĂDULESCU
Director producţie:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN
Dtp:
VICTORIA GÂRLAN
Corectură:
SÎNZLANA DOMAN, RODICA PETCU
Descrierea CIF a Bibliotecii Naţionale a României

EYRE, LINDA
Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate/ Un ghid
de urmat pas cu pas, la orice vârstă / Linda şi Richard Eyre
trad.: Marilena Dumitrescu - Bucugeşti: Editura Trei, 2009
ISBN 978-973-707-3,
I. Eyre, Richard
II. Dumitrescu, Marilej
159.922.3
LV ZA
Această carte a fost tradusă după Linda şi Richard Eyre
How to talk to your chilă, about sex
de Linda şi Richard Eyre
United States by Golden Books Publishing Co, Inc.
Copyright © 1998 by Linda şi Richard Eyre,

St. Martin's Press, 175 Fifth Avenue, New York, N.Y. 10010
Copyright © Editura Trei, 2010,

pentru ediţia în limba română
C.P. 27-0490, Bucureşti
Tel./Fax: +4 021 300 60 90
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN 978-973-707-354-9
298114
Mulţumiri deosebite celor două persoane fără de care scriitorii
nu ar exista — agentul literar şi editorul.
Noi suntem norocoşi să-i avem pe cei mai buni: ]an Miller şi
Bob Asahina.
Cuprins
Prefaţă...................................................................................... 9
Introducere........................................................................... 19
1 Discuţii preliminare „în funcţie de nevoi" cu
copiii de vârste cuprinse între trei şi opt ani.... 41
Devotament, loialitate şi iubire.................................... 50
2 „Marea discuţie" de la vârsta de opt ani..................... 71
Discuţii „ajutătoare"............. ........................................ 86
3 Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste
cuprinse între opt şi treisprezece a n i................ 105
4 Discuţii despre comportament cu copiii de vârste
cuprinse între unsprezece şi şaisprezece ani ...167
5 Discuţii despre perspective şi standarde personale
cu copiii de vârste cuprinse între cincisprezece
şi nouăsprezece ani................................................ 221
Postfată.................................................................................285
%
Prefaţă
r
Când cartea noastră Teaching Your Children Values1 a

ajuns dintr-odată pe primul loc în lista de bestselleruri
întocmită de The New York Times pentru anul 1993, am
înţeles îngrijorarea profundă a părinţilor pentru valori
le cu care cresc copiii lor. Iar de atunci — deoarece capi
tolul 6 al acelei cărţi, dedicat valorilor sexuale, a conti
nuat să stârnească cel mai mare interes, să ne aducă cele
mai multe scrisori şi cel mai adesea recunoştinţa citito
rilor — am ajuns să credem că subiectul sexului şi pro
blema în ansamblu a dezvoltării responsabilităţii sexua
le şi a cumpătării constituie cea mai serioasă provocare
căreia trebuie să-i facă faţă părinţii din ziua de azi.
în vremurile acestea, în care titlurile de primă pagină
îi determină pe copii să pună întrebări — întrebări pen
tru care părinţii s-ar putea să nu fie pregătiţi, cu răspun
suri pentru care copiii s-ar putea să nu fie pregătiţi —,
provocarea este cu atât mai mare. Nu de un set de răs
punsuri simplificate sau „rapide" avem nevoie. Ne-ar fi
1 Să-i învăţăm pe copii care sunt adevăratele valori.

10 Linda şi Richard Eyre
utilă mai degrabă o ofensivă, decât o defensivă, o abor

dare complexă, care să-i ajute pe copii să înţeleagă nu
numai titlurile cu pricina, ci şi marile opţiuni cu care se
vor confrunta în viaţă.
Discuţiile pe care le-am purtat cu părinţii, uneori de
la om la om, alteori în întruniri desfăşurare în mari săli
de conferinţe, ne-au convins că ei îşi doresc şi au nevo
ie de sfaturi practice, uşor de aplicat. Ei vor să ştie cum
să stea de vorbă cu copiii despre sex într-un mod pozi
tiv, pragmatic şi vor să fie siguri că vocea şi influenţa lor
le vor depăşi pe acelea ale presei şi anturajului.
Iată ce am încercat să realizăm prin această carte. Vo
lumul este constituit, în cea mai mare parte, din „mo
dele de dialoguri" sau din exemple de conversaţii pe
care le puteţi purta cu copilul dumneavoastră în legă
tură cu diferite aspecte ale sexului şi ale intimităţii omu
lui, piesa centrală fiind „marea discuţie" pe care v-o pro
punem pentru vârsta de opt ani. Discuţia esenţială de
la opt ani trebuie precedată de dialoguri pregătitoare şi
urmată de discuţii perpetuate pe toată perioada adoles
cenţei, fiecare dintre acestea putând fi adaptată la fieca
re situaţie specifică, la personalitatea şi la vârsta copilu
lui.
Mecanica si
/ moralitatea
Dificultatea scrierii unei cărţi având ca subiect cum

să le vorbim copiilor despre sex decurge din diversita
tea atitudinilor şi opiniilor legate de ceea ce este adec
vat, corect şi recomandat din punctul de vedere al stan
Prefaţă 11
dardelor, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Iată la ce

abordare ne-am oprit şi motivaţia ei:
în dialogurile şi discuţiile pe care le-am construit pen
tru această carte, am încercat să facem două lucruri di
ferite, dar interdependente: în primul rând să oferim un
model clar privind modul în care îi putem explica unui
copil mecanica şi faptele şi în al doilea rând, să extindem
majoritatea dialogurilor, astfel încât să ne referim la cât
de frumos şi de uimitor poate fi sexul atunci când se des
făşoară în cadrul unei relaţii bazate pe devotament, lo
ialitate şi iubire exclusivă. Dacă veţi interpreta această
relaţie ca fiind căsătoria sau o altă formă de angajament,
vă priveşte. Iar dacă veţi hotărî să-i vorbiţi copilului nu
mai despre actul fizic şi despre mecanica sexului, puteţi
renunţa cu totul la cel de-al doilea element al fiecărui
dialog.
Pornind de la această flexibilitate, am decis că dacă
vom greşi, măcar să greşim prin conservatorism şi pro
tecţie. Până la urmă, este mai uşor pentru un părinte să
renunţe la o parte din dialog, decât să adauge ceva. De
aceea, am încercat să insistăm asupra celui de-al doilea
element suficient de mult încât să-i satisfacem, deopotri
vă, pe cel mai protector părinte şi pe orice părinte, fieca
re putând găsi şi folosi ceea ce îi trebuie. Este uluitor cât
de conservatori sunt părinţii când vine vorba despre ceea
ce speră şi doresc pentru copiii lor. Din ce în ce mai mulţi
speră în abstinenţă până la căsătorie, chiar dacă nu aşa
au stat lucrurile în propria lor viaţă. Dacă acest lucru este
imposibil, majoritatea părinţilor doresc cel puţin o cum
pătare, care să-i ferească pe copii de necazuri, şi o amâ
nare până la momentul unei angajări şi al unei maturi
tăţi reale.
298114
Aşadar... nu frunzăriţi cartea în grabă, trăgând con

cluzia că este prea conservatoare (sau prea liberală, prea
de dreapta sau prea de stânga, prea spirituală sau prea
profană). Ea este ceea ce vreţi dumneavoastră să fie. Dia
logurile sunt adaptabile propriilor convingeri.
Vă îndemn totodată să îngăduiţi posibilitatea ca pro
priile dumneavoastră credinţe şi convingeri privind ceea
ce este corect şi bun pentru copilul dumneavoastră (chiar
şi pentru dumneavoastră înşivă) să se modifice, pe mă
sură ce citiţi şi reflectaţi şi mai ales pe măsură ce discu
taţi cu copilul. Această carte a fost scrisă pentru a vă oferi
opţiuni şi instrumente, dar puterea de a şti ce este mai
bine pentru propriul copil, mai mult decât oricui pe
lume, vă aparţine dumneavoastră. Scopul volumului de
faţă este de a vă sprijini să descoperiţi acest lucru şi să-l
transmiteţi cu succes copilului.
Teme
în această carte se regăsesc mai multe teme. Primele

două reprezintă abordări din unghiuri opuse a aproape
tot ce s-a scris despre copii şi despre sex în ultimii zece
ani. Ceea ce citim despre acest subiect se concentrează
de obicei pe mărime şi pe teamă. Mărimea se referă la di
mensiunea problemei, la vastele competenţe implicate,
la cheltuielile uriaşe şi la marele risc al sexului şi al sar
cinilor în adolescenţă, la nevoia de a găsi soluţii la nivel
guvernamental, juridic şi educaţional. Teama se referă la
pericolul promiscuităţii. Ea presupune strădania de a-i
face pe cei tineri să fie suficient de conştienţi (şi de spe-
Prefaţă 13
\=s'i
riaţi) în legătură cu riscurile implicate, astfel încât ei să

devină responsabili din punct de vedere sexual.
Cartea tratează subiectul dintr-o perspectivă opusă,
aceea a universului personal şi a iubirii.
Universul personal: pentru părinţi, preocuparea ţine
de intimitate şi de apropierea de casă — un singur co
pil, copilul lor, luarea unor decizii corecte şi maximiza
rea şanselor lui de a cunoaşte iubirea adevărată şi feri
cirea de durată. Această carte se concentrează asupra
interacţiunilor părinţilor individuali cu copiii individu
ali. Cuvintele „personal, „intim" şi „individual" sunt
des folosite, pentru a menţine în atenţie această per
spectivă.
Iubirea: cea mai bună (şi cea mai eficientă) motivaţie
pentru reţinere sexuală şi responsabilitate este faptul că
acestea măresc şansele unei relaţii reuşite, de lungă du
rată şi ale unei familii sigure şi fericite. Un copil care are
această ţintă, această speranţă şi această viziune va lua
decizii mai bune în toate domeniile vieţii lui. Adjective
le „frumos" şi „minunat" sunt folosite repetitiv, pentru
a sublinia abordarea pozitivă. Singura protecţie adevă
rată pentru copii (şi motivaţia cea mai puternică pentru
evitarea sexului periculos, la o vârstă timpurie) constă
în a creşte cu ideea că sexul este un miracol spectaculos,
menit nu numai să producă urmaşi, ci şi să sudeze cu
plurile şi familiile într-o legătură bazată pe loialitate şi
fericire. Cuvintele „frumos şi minunat" vor ajunge să re
prezinte această idee pentru copilul dumneavoastră.
Am recurs la această abordare deoarece simţim că ni
velul micro este cel care schimbă situaţia la nivel macro,
iar ceea ce vrem să se întâmple este o motivaţie mai pu
ternică decât ceea ce nu vrem să se întâmple. Avem
convingerea că iubirea este singura forţă mai puternică

decât teama şi că fiecare familie consolidată face ca lu
mea să fie un loc puţin mai bun şi mai frumos.
Pe lângă orientarea înspre universul personal şi iubi
rea pozitivă, în această carte mai există încă cinci teme
recurente:
Informarea preventivă: niciun părinte cu simţul realităţii
nu poate să creadă că el este singura sursă a informaţiilor
copilului despre sexualitate. Presa, anturajul şi şcoala vor
juca un rol important (şi conjugat). Dar transmiţând me
sajul corect, la momentul potrivit, părinţii pot preveni in
formaţiile negative şi dăunătoare. Ei pot crea, de aseme
nea, un cadru de referinţă pozitiv şi un filtru eficient, prin
intermediul căruia copiii să poată interpreta şi interioriza
ceea ce este util şi bun pentru ei, eliminând sau dând la o
parte ceea ce este dăunător şi periculos.
Familia: speranţa (şi scopul) tuturor părinţilor este să
maximizeze fericirea şi bunăstarea copiilor lor şi să-i aju
te să-şi construiască într-o bună zi propriile lor familii
fericite. în această carte sexul este abordat ca o chestiu
ne de familie. Pericolul ultim legat de activitatea sexua
lă inadecvată este distrugerea familiei, iar cel mai bun
efect al sexului este consolidarea familiei.
Principii corecte: copiii învaţă cele mai importante
principii pe care le pot transmite părinţii cu precădere şi
mai ales atunci când familiile discută despre sex. Comu
nicarea deschisă, gratificarea ulterioară şi îndeplinirea
efectivă a scopurilor şi a planurilor simt doar câteva din
tre principiile pe care le pot transmite părinţii, împreu
nă cu o abordare pozitivă a căsătoriei şi a sexului.
Realismul: unii apreciază că orice altă atitudine în afa
ra acceptării caracterului ocazional şi experimental al se
Prefaţă 15
xului este „nerealistă". Dar cea mai bună definiţie â „re

alismului" este conştientizarea faptelor şi reacţia în cu
noştinţă de cauză.
Iată două evaluări imparţiale ale faptelor, semnate de
autori importanţi: Mary Pipher scrie în volumul ei de
succes The Shelter o f Each Other2:
[Lumea în care trăim] îi copleşeşte pe copii cu stimulente

sexuale. în reclamele din reviste, adolescenţi aproape goi se
îmbrăţişează pentru a vinde chiloţi sau jeanşi. La un talk show,
un bărbat vorbeşte despre interesul lui sexual pentru picioa
re. Un producător de filme îşi descrie activitatea la radio: „A
face un film este ca şi cum ai face sex oral în timp ce ţi-ar da
cineva cu ciocanul în cap". Jocurile video înfăţişează adesea
femei îmbrăcate sumar, puternic sexualizate. Calculatoarele
personale pun în legătură pedofili cu copii care învaţă să dac
tilografieze. Copiii sunt mai puţin protejaţi de mesajele sexu
ale care în urmă cu douăzeci de ani ar fi fost considerate tabu
chiar şi de adulţi.
La 19 martie 1997, Leonard Pitt scria într-un articol

din Knight Ridder/Tribune News Service:
Lumea pe care am construit-o este brutal diferită de cea pe

care am cunoscut-o cândva. Cultura actuală nu s-a dezvoltat
din cea veche, ea este o mutaţie. Trăim timpuri mai aspre, mai
crude, mai reci, iar promiscuitatea sexuală a devenit un peri
col pe muchie de cuţit, care pe noi ne-ar fi uluit. Sexul se re
varsă peste copiii noştri.
în acest decor, în această realitate, nu putem adopta

decât o singură cale: să facem tot ce ne stă în puteri pen
tru a-i proteja pe copiii noştri şi să-i împiedicăm să fie
2 Adăpost unul pentru celălalt.

1* M u pi NtehaM liyiv
târâţi de turvnKll IttlV Ml p ateu lt* al phMnlwiiltA|li, care

li poate răni to MNHMMMll WuH
Acctnt f t tHfWtiif m m h IV IM tM v n in * untura in
timă a Rublvctulut M H f9 IM HfUpim, MIM Imvrcat să
scriem aceaitl Cirtc feMMffl IMNl Marld pwmmrtl. Fieca
re part* conatltuHv! fl fl^fH M fafhiH'' pi Inlr un episod
personal: afaturilf lU M ţip W H H pâ*ln|«. ••t^piTienţă
personală legaM p t l f i i f i t tlfMtf eilllui Important din
cauza inaiatenţfl tU MM M Iimjmu tnn ţa trans
miterii valorilor BfNUltlf | NtMfWUilliu ţi n reacţiilor
primite din purteft " •pil, 11 Inbulă sau
o poveste de ipua iă M M M H * a fnal Inrti Ir iubită în
familia noastră) aminttlMUMH t'Nt*nţiale pe
care am avut*» In i fflllA|| H *' rtl*’ rtm purtat-o
la un moment dflt fUI /•*«••I m lumi, eare re-
mmţaserfl la id ffl 4 9 M lH R N M * H'plll t ii nbstinenţa
sexuală — din m oM VlfllVM l |f*pH*
Vă provocăm l i M W jP M f f Mfle M l »u<iiil personal
cu care a şi foat NCrilli JWplMltti t npli şi vie
ţii personale.
■fllî
„Aha" şi „di, d ifn i*
Credem că flecari fM U ffM lltftl HfWHM i Ai |l v.i .ivea

mai multe reacţii ca if I f VW IVBfMl t Mm «linii »' elr poa
te fi exprimată prin maH||iii N|WN HM#II »!»' Ilumiiure
sau de lămurire: « A h a lA l f c f t p il ş t H tll i d rtţirt este".
Cealaltă va fi de tipull •i imm «nil ex
cepţii ce urmează durtm J i ( h Alia IU I ml ne po
triveşte nici mie, nici GOţtfjflHMrl
Prefaţă 17
Vă invităm, ca o primă provocare, să acceptaţi situa

ţiile cu „aha!". Când simţiţi că ceva este bun pentru co
pilul dumneavoastră, gândiţi-vă la ideea sau la concep
tul respectiv, permiteţi-i să „iasă învingător" faţă de ceea
ce aţi făcut până atunci sau faţă de ceea ce este mai uşor
ori fac toţi ceilalţi — chiar şi faţă de ceea ce credeţi dum
neavoastră că este realist. Cea de-a doua provocare este
să lăsaţi la o parte situaţiile de genul „da, dar...". Abor
dările şi dialogurile propuse în această carte nu sunt
simple pentru nimeni, iar a deprinde copilul şi cu fap
tele şi cu reţinerea pe care o implică responsabilitatea
sexuală constituie o provocare pentru orice părinte. Im
pulsul natural este să găsiţi motive pentru care afirma
ţiile nu se aplică în situaţia dumneavoastră specială,
pentru care nu puteţi face ceva anume, pentru care co
pilul nu vă va asculta. Insă niciunul dintre aceste moti
ve nu-1 va ajuta pe copil. Aşa că luptaţi-vă cu ele, stră-
duiţi-vă. Este posibil să faceţi progrese lente, dar dacă
veţi persevera şi veţi fi hotărâţi, veţi reuşi să schimbaţi
ceva.
Iată una dintre cele mai frecvente afirmaţii construi
te cu toată hotărârea din „da, d ar...": „Da, dar familia
mea nu este ca familia Eyre. Ei sunt perfecţi". Permi-
teţi-mi să vă liniştesc în această privinţă. Când auzim aşa
ceva, reacţionăm cu un amestec de râs şi panică. Ne gân
dim: „Dacă aţi şti...", dar ne temem şi că oamenii nu vor
înţelege acel fapt unic ce ne îndreptăţeşte să scriem cărţi
pentru uzul altor părinţi: suntem în aceeaşi barcă! Idei
le noastre provin din experienţa reală cu o mulţime de
copii foarte normali (şi adesea foarte dificili). Nu ne re
ferim la fiecare problemă pe care am întâmpinat-o —
cine îşi doreşte o carte în zece volume? — , dar problej
mele şi provocările cu care ne-am confruntat şi cu care

ne-am luptat ne-au dat curajul de a scrie.
Condiţiile şi situaţiile în care vă aflaţi ca părinte sunt
cu desăvârşire unice, la fel ca ale noastre, dar cartea de
faţă nu se referă la condiţii şi situaţii. Ea se referă la di
ficultăţile legate de deprinderea copiilor cu responsabi
litatea faţă de sex şi în ultimă instanţă la a-i învăţa cum
să fie fericiţi din punct de vedere sexual. Iar această pro
vocare este, până la urmă, aceeaşi pentru noi toţi. Fie să
reuşim să-i facem faţă!
Linda şi Richard Eyre
Introducere
Cu ce se confruntă părinţii
în ziua de azi
Niciodată nu a fost uşor să le vorbim copiilor de

spre sex. Iar astăzi este mai com plicat ca niciodată
şi mai important ca niciodată. Mai mult ca nicioda
tă, copiii noştri sunt expuşi (în toate sensurile cu
vântului) la mai m ult sex, din mai multe surse.
înain te de a ajunge la dialogurile şi discuţiile
menite a spori influenţa pe care o aveţi asupra des
tinului sexual al copilului dumneavoastră, este im
portant să cercetăm problema mai îndeaproape, pen
tru a înţelege cu ce ne confruntăm şi pentru a ajunge
să ne convingem că putem face faţă provocării.
Problema
Dificultatea şi jena de a le vorbi copiilor despre sex

au devenit aproape un clişeu cultural: părintele nervos,
îmbujorat îşi găseşte cu greu cuvintele corecte pentru a
le folosi în faţa fiului sau a fiicei care chicoteşte şi care
spune în cele din urmă: „Ah, nu-ţi face probleme, mamă
(sau tată). Deja ştiu totul despre sex".
Nu este pur şi simplu o problemă de „întârziere" cu
discuţia. Este adevărat, din ce în ce mai des discuţiile
dintre părinţi şi copii despre problemele sexuale au loc
pentru că ele domină presa. Cu toate acestea, un număr
surprinzător de mare de părinţi nu poartă niciodată
„marea discuţie" cu copiii lor, ca să nu mai vorbim de
spre comunicarea permanentă, deschisă, legată de aspec
tele fizice, emoţionale şi spirituale ale sexului.
Părinţii care reuşesc totuşi să discute cu copiii despre
sex deseori fac acest lucru plasând subiectul într-un con
text de frică, pericol şi avertisment, ceea ce îi împinge pe
unii copii la revoltă şi la experiment, iar pe alţii la o in
hibiţie care le fură orice bucurie.
Problema, desigur, este mai profundă, depăşind jena
noastră sau amânările şi trecând dincolo de rebeliunea
sau inhibiţia copiilor. Inerţia noastră ca pArinţi şi inefi-
cienţa noastră în această privinţă atrng dup.1 sine atitu
dini, moravuri şi comportamente sexuale i e conduc sau
contribuie la o întreagă pleiadă de problem»1înrudite.
La nivel macro, In nivelul sodetflpl, livildle.i sexu
ală iresponsabilă este o problemă ee rtlliê dimensiuni
atât de mari, încât nici nu poale fl perceputa corei i sau
m ăsurată. Costurile poonomk'p illrpi'l*» ale wm» Inilor h1
vârsta adolescenţei «unt nmmnt»; conlwrlle Indirecte i
Introducere 21
gate de nevoile de asistenţă socială, judiciară şi corecţio-

nală asociate, sunt ameţitoare, iar costurile emoţionale
sunt inestimabile.
La nivelul micro, al familiei sau al individului, activi
tatea sexuală întâmplătoare sau promiscuă şi atitudini
le sexuale distructive şi negative destramă familii, deter
mină frământări, decizii emoţionale înspăimântătoare
legate de avort, scurtcircuitează educaţia în şcoală şi ca
rierele, răspândesc boli emoţionale şi fizice.
Părinţii pot să înţeleagă o parte din aceste lucruri sau
chiar pe toate, dar se pot simţi neadecvaţi ori incapabili
să le dea sfaturi eficiente copiilor lor. Este foarte uşor să
ne lăsăm copleşiţi de mesajele insidioase ale presei şi an
turajului: „Toţi o fac — şi fără urmări". Dar studiile şi
cercetările arată că părinţii care simt decişi, care depun
efort pot avea o influenţă mult mai mare asupra copiilor
decât oricare alt factor sau altă forţă.
Soluţia
Soluţia nu va fi niciodată legiferată, înscrisă într-o

programă şcolară sau împachetată într-o filmare simplă
ori într-un CD-ROM interactiv. Soluţia trebuie găsită în
fiecare cămin şi în fiecare familie şi ea trebuie să vină de
la părinţi.
Această carte prezintă o simplă suită de discuţii pe
care părinţii trebuie să le poarte cu copiii lor despre sex,
siguranţă, devotament şi căsătorie. Discuţiile sunt pozi
tive şi promovează legătura emoţională dintre părinte şi
copil. Dacă sunt abordate în mod adecvat, ele nu vor fi
298114
stânjenitoare sau incomode nici pentru părinte, nici pen

tru copil.
Părinţii vor reuşi să-şi depăşească stânjeneala şi vor
căpăta încredere folosind aceste discuţii, pentru că sunt
simple şi clare şi au fost elaborate şi perfecţionate prin
utilizarea lor pe un număr mare de copii.
Cu alte cuvinte, soluţia constă în comunicare. Mai pre
sus de orice, chiar dacă majoritatea discuţiilor se referă
la sex şi la intimitatea umană, au fost incluse şi subiecte
precum băutura şi drogurile, economiile şi finanţele, de
prinderea de a lua deci/ii, chiar şi perspectivele istorice
şi statistice. Nu uitaţi: unui părinte şi unui copil care pot
comunica cinstit şi deNchiN despre cri mai intim subiect,
sexul, le va fi uşor »A comunic* şi despre alte subiecte.
Părinţii care «uni ImtArAţl «A comunice în permanen
ţă, deschis, care medltea/A şi decid ir cred ei cu adevă
rat că este mai blnt» pentru copiii lor In privinţa sexu
lui — cwB ce eate cel mai nAnAUm şl mni fericit pentru ei
din punct de vedere Ii/Ic, mental, emoţional, social şi
spiritual , care îşi re/ervA limpid şl năşesc Instrumen
tele potrivite penlru a I a|ula pe t opll «A ajunul la ace
leaşi conduşii mint pAiInţll i are nu mima) că vor avea
soluţii,dar cur fl vi tnşişl nolu|llle
Rezultatele ţd promisiune*
Iertată ne lle o oarecare mAndlle de pAlInle, dat vrem

«A subliniem de la bun începui o Idee Impoi lanIA despre
rezultate. La momentul cAnd Mirlem AceiwtA carie, cel mai
mare dintre cei nouă copii ai noţtri A Împlinit douăzeci
Introducere s 23
r,c&
şi şase de ani şi tocmai a absolvit universitatea Harvard.

Următoarea noastră fiică a devenit de curând mamă şi
lucrează împreună cu soţul ei la Points of Light Founda
tion din Washington D.C. Copilul cel mai mic are un
sprezece ani şi trece în clasa a şasea. Din ceilalţi şase, pa
tru sunt la colegiu sau studiază în străinătate, iar doi
sunt la liceu şi locuiesc cu noi. Toţi sunt personalităţi pli
ne de viaţă, unice, independente. Am purtat „discuţia de
la opt ani" (dar şi discuţiile preliminare şi discuţiile ur
mătoare pe care le propune acest volum) de nouă ori. Au
funcţionat! Fiecare dintre cei nouă copii ai noştri are o
atitudine pozitivă, sănătoasă despre sex şi fiecare a evi
tat relaţiile sexuale în adolescenţă sau preadolescenţă,
precum şi pericolele fizice şi emoţionale care le însoţesc.
Toţi nouă doresc siguranţă şi un angajament de fidelita
te în căsnicie.
Şi nu suntem unici! Conducem o organizaţie a părin
ţilor, denumită SJS HOMEBASE, care numără ca mem
bri peste o sută de mii de părinţi din întreaga ţară şi din
alte părţi ale lumii. Părinţii care au aplicat această meto
dă sau altele similare au avut un succes răsunător învă-
ţându-i pe copiii lor ce este sexul şi ferindu-i de experi
mentarea prematură.
Nu numai părinţii din asociaţia SJS HOMEBASE au
reuşit să aibă o influenţă mai puternică asupra copiilor
lor decât presa sau anturajul, în privinţa sexului şi a pro
blemelor intime. Există dovezi indubitabile că orice pă
rinte care îşi propune acest lucru şi care are încredere
într-o abordare corectă şi în instrumentele corespunză
toare poate să-şi înveţe copilul să privească sexul în mod
pozitiv şi responsabil; că un părinte îşi poate proteja co
pilul de pericolele fizice şi emoţionale devastatoare ale
activităţii sexuale experimentale, întâmplătoare sau

promiscue şi că poate spori şansele copilului de a avea
un mariaj şi o familie stabilă, fericită şi devotată.
Formatul
Cartea este compusă din cinci secţiuni, constând în

dialoguri şi discuţii: discuţii preliminare „în funcţie de
nevoi" cu copiii de vârste cuprinse între trei şi opt ani,
„marea discuţie" de la opt ani, continuarea discuţiei cu
copiii între opt şi treisprezece ani, discuţii despre com
portament cu copiii de la unsprezece la şaisprezece ani,
discuţii despre perspective şi standarde personale cu co
piii de vârste cuprinse între cincisprezece şi nouăspreze
ce ani. întrepătrunderea categoriilor de vârstă permite
variaţii ale nivelului de maturitate fizică şi emoţională,
acomodând diferenţele de situaţii între diversele comu
nităţi.
Aceste cinci secţiuni de discuţii pe categorii de vârstă
sunt presărate cu comentariile noastre pentru părinţi şi
cu povestea experienţei noastre personale şi a copiilor
noştri. Aceste intervenţii personale apar la sfârşitul fie
cărei secţiuni de dialoguri şi discuţii.
Este de remarcat faptul că cele cinci secţiuni şi desti
naţii pe vârste nu reprezintă modalităţi diferite de a pur
ta aceeaşi discuţie cu copii de vârste diferite. Ele sunt
mai degrabă succesiuni sau suite de mici discuţii care au
legătură unele cu altele şi care încep cu subiecte adecva
te copiilor de numai trei ani, pentru a merge spre cele
destinate tinerilor de optsprezece sau nouăsprezece ani.
Introducere 25
Vârstele propuse constituie orarul ideal pentru discuţii şi

există avantaje evidente de a începe cu copiii foarte mici
şi de a avansa prin categoriile de vârstă prezentate. Dacă
începeţi cu un copil mai târziu, oferim sugestii de adap
tare a discuţiilor care ar fi trebuit să înceapă mai devre
me. Vedeţi mai ales secţiunile intitulate „La peste doi
sprezece ani" şi „Luaţi-o de la capăt".
Odată încheiată „marea discuţie" de la opt ani, ulti
mele trei secţiuni sunt separate nu numai pe criteriul
vârstei, ci şi prin tipul şi tonul subiectului. Secţiunea
destinată vârstelor de opt-treisprezece ani se concen
trează pe discutarea principalelor aspecte ale pubertăţii
şi maturizării şi a unei game largi de subiecte legate de
sex. Secţiunea pentru unsprezece-şaisprezece ani se ocu
pă, în principal, de comportament şi de pericolele ado
lescenţei. Iar secţiunea vârstei de cincisprezece-nouă-
sprezece ani este menită a-i ajuta pe copiii de vârsta
liceului să-şi formeze perspective şi standarde persona
le clare. Succesiunea şi progresul acestor secţiuni pen
tru fiecare subiect pot fi rezumate în felul următor:
Vârstă Subiecte Rolul Scopul

părinţilor
8-13 idei profesor prevenţie — a
fundamentale afla mai întâi de
la dumneavoastră
11-16 comportament manager creştere socială
întârziată
15-19 convingeri consultant a face lucrul

potrivit din
motivul potrivit
întrebări şi răspunsuri
încheiem majoritatea prelegerilor şi a seminarelor pe

care le organizăm cu părinţii cu o sesiune de întrebări şi
răspunsuri. în cele ce urmează vă prezentăm cele mai
frecvente întrebări pe care ni le pun părinţii şi răspun
surile noastre.
întrebate: De ce este atât de greu să le vorbim copi

ilor despre sex (atât de greu încât un număr uimitor de
mare de părinţi nu fac niciodată acest lucru)?
Răspuns: Există trei motive: jena pe care ne-o produc
subiectul şi propriile noastre inhibiţii, conştiente şi sub-
conştiente, lipsa unui plan sau a unei agende sau lipsa
unei idei clare despre ceea ce ar trebui să spunem şi de
spre cum ar trebui să spunem, ambiguitatea cu privire
la ceea ce credem noi înşine despre sex şi ceea ce dorim
să creadă copiii noştri.
întrebare: Chiar dacă are ajutor — metode verificate,

dialoguri şi aşa mai departe —, poate un părinte să con
cureze cu presa şi cu anturajul, influenţând major ceea
ce cred copiii despre sex?
Răspuns: Da! Părintele care începe devreme şi care
ştie ce face poate fi factorul dominant de influenţă, de
păşind şi strivind toate celelalte voci.
întrebare: Conversaţia cu copilul meu va fi în mod

obligatoriu incomodă şi stânjenitoare pentru amândoi?
Răspuns: Nu! Dimpotrivă. Dacă o purtaţi la momen
tul potrivit şi într-o manieră adecvată, ea poate fi chiar
plăcută şi naturală — şi poate crea o legătură emoţională
Introducere 27
'#
puternică şi profundă între dumneavoastră şi copil, care
să faciliteze şi alte tipuri de comunicare şi de încredere.
întrebare: Este mai greu pentru părintele unic să dis

cute cu copiii despre sex?
Răspuns: Da şi nu. Poate fi mai dificil în sensul că
sunteţi singur, fără un soţ sau o soţie care să vă sprijine
sau care să preia discuţia, sau care să vă ajute să vă du
miriţi cum trebuie să abordaţi subiectul, dar obiectivul
şi principiile sunt aceleaşi. într-un fel este şi mai uşor,
pentru că sunteţi singura persoană care face acest lucru.
Aveţi controlul şi consecvenţa asupra celor spuse, când
şi cum le spuneţi. O mulţime de părinţi, pentru că simt
singuri, îşi asumă această responsabilitate cu mai mare
seriozitate şi fac, până la urmă, o treabă mai bună. (Deşi
în această carte folosim deseori pluralul părinţi, fiţi siguri
că tot conţinutul este aplicabil la fel de bine şi este în ega
lă măsură destinat părinţilor unici.)
întrebare: Care este lucrul cel mai important atunci

când le vorbim copiilor despre sex?
Răspuns: Un singur lucru este foarte important şi
anume să facem subiectul pozitiv, interesant, vesel, să-l
legăm clar şi constructiv de căsătorie, familie, iubire şi
devotament.
întrebare: Este vârsta de opt ani intr-adevăr cea mai

bună pentru „marea discuţie"? Unii vor spune că este
prea devreme, alţii că este prea târziu.
Răspuns: Este important să purtaţi discuţia principa
lă (la fel ca şi discuţiile preliminare şi pe cele următoare)
suficient de devreme, încât aceasta să formeze atitudini
le iniţiale ale copilului dumneavoastră despre sex şi să

servească drept paratrăsnet pentru toate „prostiile",
„murdăriile" şi absurdităţile pe care copiii le află din an
turaj sau din presă. Dar a purta discuţia prea devreme ri
dică o serie de probleme pentru care copiii nu simt pre
gătiţi.
întrebare: Care este obiectivul, să-mi protejez copilul,

să-l fac să fie conştient de pericolele fizice şi emoţionale
ale sexului?
Răspuns: Da şi nu. într-adevăr, este nevoie să ne pro
tejăm copiii, dar conştientizarea puterii frumoase şi a an
gajamentului pozitiv pe care le implică tipul adecvat de
sex este cea care le oferă copiilor cea mai bună motiva
ţie şi capacitatea de a evita ceea ce i-ar putea face să su
fere, pe ei şi pe alţii.
întrebare: Pentru mine, ca părinte, este nefiresc să

sper că copilul meu va trata sexul cu mai multă atenţie
şi într-un mod mai conservator decât am făcut eu însumi
acest lucru? Sunt ipocrit dacă încerc să-mi învăţ copilul
să se abţină, aşa cum nu am făcut eu?
Răspuns: Este foarte firesc pentru părinţi să doreas
că pentru copiii lor să aştepte o relaţie cu adevărat an-
gajantă (pentru siguranţa ei fizică, securitatea emoţio
nală, convingerile morale şi speranţele într-o căsătorie
mai reuşită — şi dintr-o mulţime de alte motive). Ma
joritatea părinţilor au păreri surprinzător de conserva
ţi taro când vine vorba despre ceea ce doresc pentru co
piii lor şi despre ceea ce cred că este cel mai bine pentru
t'i. Nu este o ipocrizie să-i învăţaţi ceva ce dumneavoas-
Ir>\ nu aţi cunoscut în viaţă, mai ales dacă simţiţi că aşa
Introducere 29
este cel mai bine în ziua de azi. A fi un părinte bun în

seamnă a dori ceva mai bun pentru copiii dumneavoas
tră!
întrebare: Dar este realist să sperăm într-o activita

te sexuală mai redusă (şi să ne străduim să convingem
în acest sens) înaintea unei relaţii angajante şi a căsăto
riei?
Răspuns: Faptele arată că da. Din ce în ce mai mulţi
oameni înţelepţi ajung la concluzia că această formă de
„satisfacţie amânată" este mai inteligentă şi în acelaşi
timp mai sigură. Lucrurile se schimbă: copiii din grupe
de vârstă care acum cinci ani nu voiau să-şi recunoască
virginitatea simt acum mândri de ea. Dar aici este vor
ba despre decizii individuale, iar realitatea copleşitoare
este că părinţii trebuie să decidă care este calea cea mai
bună de urmat pentru copiii lor şi abia apoi să ia măsuri
concrete, efective, pentru a spori şansele copiilor de a
porni pe acea cale.
întrebare: Pot eu să decid ce este cel mai bine pentru

copilul meu sau el are dreptul de a creşte şi de a decide
singur?
Răspuns: Vă propun să repetăm metafora din cartea
Teaching Your Children Values: „A aştepta de la copilaşul
dumneavoastră să descopere ce este bine pentru el este
ca şi cum l-aţi aşeza într-o barcă fără vâsle, în plin curent
al apei care-1 poartă spre Cascada N iagara". Sigur că
până la urmă copilul va hotărî de unul singur, dar a nu-1
învăţa ceea ce ne spune experienţa (şi inima) că este bine
constituie cea mai gravă formă de abdicare a părinţilor
de la responsabilitatea lor.
întrebare: Dar dacă eu nu sunt sigur ce este cel mai

bine?
Răspuns: Una dintre cele mai grele (şi mai folositoare)
sarcini ale rolului de părinte este să ne dăm seama în ce cre
dem, pentru a putea să transmitem aceste convingeri cu
onestitate copiilor noştri. Nimeni nu poate face acest lucru
în locul dumneavoastră, dar această carte vă poate ajuta.
întrebare: în ce măsură sunt copiii noştri influenţaţi

de felul în care este prezentat sexul în presă? Este sexul
întâmplător, iresponsabil sau indiferent înfăţişat în pre
să la fel de dăunător precum violenţa întâmplătoare, ires
ponsabilă sau indiferentă prezentată tot în presă?
Răspuns: Sexul din presă constituie în realitate un
pericol mai mare decât violenţa din presă. Un procent
redus de copii copiază sau reeditează violenţa pe care o
văd, dar mai multe mii imită sexul iresponsabil, nean-
gajant, întâmplător pe care îl văd aproape de fiecare
dată când deschid televizorul sau când se duc la cine
matograf. Poate că dacă ar avea la ei mitraliere Uzi, ei
ar imita mai degrabă violenţa la care asistă. Dar ei îşi
poartă propria sexualitate, de aceea potenţialul de a imi
ta este cu adevărat înspăimântător. Costurile sociale aso
ciate în mod direct sarcinilor în adolescenţă, avorturi
lor, bolilor şi depresiilor rezultate din activitatea sexuală
la vârsta adolescenţei reprezintă cea mai gravă proble
mă cu care se confruntă America în ziua de azi şi de
acrea presa iresponsabilă în privinţa sexului poartă o
vinovăţie uriaşă.
întrebare: Ce se întâmplă dacă copilul meu este deja

fU'tiv Kl'Mlrtl?
Introducere 31
Răspuns: Nu renunţaţi! Nu este niciodată prea târ

ziu să deschideţi mai ferm subiectul sexului cu copilul
dumneavoastră. Nu cedaţi! Dacă credeţi că a aştepta o
relaţie adevărată şi angajantă de iubire este lucrul co
rect, atunci nu cedaţi situaţiei date. Există în ţara noas
tră o adevărată mişcare de „recâştigare a virginităţii",
în favoarea aşteptării până la căsătorie. Nu abandonaţi!
Nu trebuie să obosiţi încercând. Nu trebuie să abdicaţi
niciodată de la această parte a responsabilităţii dum
neavoastră de părinte. Adaptaţi discuţiile sugerate în
această carte. Utilizaţi mai ales secţiunea intitulată
„Luaţi-o de la capăt". Păstraţi-vă convingerea. Lăsaţi
copilul să vadă că îl iubiţi necondiţionat, dar că sunteţi
îngrijoraţi de ceea ce face el. Fiţi specifici. Ajutaţi-1 să
se lămurească.
Rezumatul întrebărilor
întrebările cele mai simple şi mai scurte oferă cea mai
bună privire generală:
î. Cine? R. Dumneavoastră! Dumneavoastră, ca
părinte, trebuie să preluaţi conducerea
şi să daţi tonul felului în care va gândi
copilul dumneavoastră despre sex. In
fluenţa dumneavoastră o poate depăşi
pe aceea a presei şi a anturajului.
î. Ce? R. Nu numai „faptele de viaţă" fizio
logice, ci şi importanţa emoţională şi
spirituală a iubirii sexuale angajate.
Puteţi să-l învăţaţi totul pe copilul
dumneavoastră.
î. Dacă? R. Atunci aţi cumpărat cartea potrivită.

(Ce se întâmplă
dacă nu aveţi
prea multă în
credere în pro
priile cunoştinţe
despre subiect?)
î. Când? R. Copiii de opt ani (unii sunt pregătiţi
chiar de la şapte ani) sunt cei mai
deschişi, naturali, curioşi, pragmatici,
impresionabili şi capabili să apreci
eze — şi cel mai puţin cinici sau stân
jeniţi. Acesta este cel mai bun moment
pentru marea discuţie, dar nu uitaţi că
scopul nu este o discuţie şi atât, ci o
deschidere şi un dialog permanent cu
copilul dumneavoastră, care începe
încă de la vârsta de trei ani şi continuă
pe tot parcursul vieţii!
î. Cum? R. Aceasta este întrebarea de care ne
ocupăm în cea mai mare parte a cărţii:
cum să aducem subiectul în discuţie,
cum să revenim asupra lui, cum să
construim şi să păstrăm încrederea şi
onestitatea, cum să ne apropiem mai
mult decât până acum de subiectul
intimităţii, al mariajului şi al familiei.
î. De ce? R. Dincolo de motivele evidente, care
ţin de protecţie, siguranţă şi fericire
maritală, acesta este un domeniu care,
dacă este bine abordat, poate face două
lucruri fundamentale pentru familie:
Introducere 33
1. Poate menţine comunicarea deschisă. Părinţii şi copiii

care reuşesc să comunice despre acest subiect de maxi
mă intimitate vor constata că au înlăturat barierele şi în
privinţa altor subiecte.
2. Va dezvolta obişnuinţa satisfacţiei ulterioare. Copiii
care învaţă principiul de „a aştepta" şi „de a se păstra"
în legătură cu sexul vor fi mai bine pregătiţi pentru a evi
ta căutarea satisfacţiei imediate, care este atât de răspân
dită în societatea noastră şi atât de distructivă din punct
de vedere economic şi emoţional.
Sfaturi personale pentru părinţi
M om entul potrivit, conţinutul şi tehnicile — când, ce

şi cum
înainte de a vă prezenta dialoguri şi discuţii pe care să
le adaptaţi şi să le folosiţi pentru copiii dumneavoastră,
am dori să facem câteva comentarii personale şi sugestii
care v-ar putea ajuta. Nu uitaţi că fiecare dintre copiii
noştri şi fiecare dintre copiii dumneavoastră este unic şi că
fiecare familie este unică. Tot ce prezentăm în cuprinsul
acestei cărţi poate fi modificat şi adaptat pentru a cores
punde cunoştinţelor dumneavoastră despre nevoile şi ca
racteristicile propriului copil. Aveţi încredere în instincte
le şi în discernământul dumneavoastră şi bucuraţi-vă de
eforturile de a comunica cu copilul despre un subiect care
este atât de intim şi atât de frumos, încât poate „să deschi
dă calea" unei comunicări mai bune despre orice subiect!
Momentul potrivit
Alegerea momentului potrivit este o problemă de

evaluare echilibrată — să nu le spunem copiilor prea
mult, prea devreme, înainte ca ei să fie interesaţi sau pre
gătiţi să înţeleagă, dar nici să nu aşteptăm până ce află
prea mult din surse negative, incomplete, proaste. Con
siderăm că apogeul pregătirii unui copil este la vârsta de
opt ani, când el are o bună capacitate de exprimare ver
bală şi de conceptualizare şi când se simte flatat de res
ponsabilitate şi de faptul că este tratat ca „un om mare".
Această vârstă reprezintă o fereastră minunată. Copiii
sunt suficient de mari pentru a înţelege, dar nu suficient
de mari pentru a fi cinici. Sunt suficient de mari pentru
a avea un interes real şi fascinaţie, dar nu suficient de
mari pentru a se simţi stânjeniţi sau introvertiţi, ori pen
tru a avea nenumărate idei preconcepute. înainte de ma
rea discuţie ar trebui să purtaţi câteva conversaţii preli
minare, pentru a pregăti terenul. Iar după marea
discuţie, rămân câteva subiecte adiacente pe care va tre
bui să le abordaţi mai detaliat. Apoi, pe măsură ce copi
lul creşte şi trăieşte experienţele adolescenţei, atenţia se
mută de la fapte la comportament, de la a şti ce trebuie
la a face ce trebuie şi la a acţiona cu reţinere şi responsa
bilitate.
Dacă copilul dumneavoastră are între opt şi doispre
zece ani, „marea discuţie" pe care o propunem aici este
încă eficientă şi adecvată, dar va trebui să sufere anu
mite modificări, astfel încât să nu sune ca şi când i-aţi
vorbi copilului „de sus" şi să ţină cont de faptul că, pro
babil, copilul ştie mai mult şi are de pus mai multe în
trebări.
Introducere 35
a4
Dialogurile şi discuţiile
De-a lungul anilor, pe parcursul prelegerilor şi semi

narelor cu părinţii, legate de felul în care trebuie să le vor
bim copiilor despre sex, am verificat mai multe metode
de abordare. A fost o muncă teoretică: „Iată de ce este im
portant şi iată principiile pe care ar trebui să le urmaţi".
Le-am sugerat să se aşeze lângă copii şi să-i întrebe dacă
au ceva de întrebat. Am încercat să le oferim părinţilor
suita de lucruri pe care trebuie să le spună sau lucrurile
principale. Dar abordarea cea mai utilă şi cea mai apre
ciată, se pare, sunt de fapt dialogurile. Pentru majorita
tea părinţilor acestea fac sarcina mai uşoară, realizabilă,
practică, reală. Poate că ei nu urmăresc dialogurile întoc
mai (şi cu siguranţă copiii nu vor da întotdeauna răspun
surile la care ne-am aştepta sau pe care le-am dori), dar
dialogul real reprezintă o pistă abordabilă. El asigură aco
perirea fiecărui punct critic şi îi oferă părintelui încrede
rea de a şti că nu este singur şi că nu experimentează ceva
nou. Aceste dialoguri au fost testate şi dovedite, încerca
te şi adaptate — şi dau rezultate!
Mai mult, această carte se intitulează Cum să le vorbim
copiilor despre sexualitate. „Cum" implică ceva concret, nu
teoretic, de aceea considerăm că exemplele de dialoguri
constituie calea cea mai bună de a ne ţine promisiunea
exprimată prin titlu.
Dialogul exemplu sau model este oferit nu numai
pentru marea discuţie de la vârsta de opt ani, ci şi pen
tru multe dintre discuţiile „anterioare" (pregătitoare) sau
„de după" (următoare). Am ales în mod arbitrar, pentru
fiecare dialog, câte un nume de copil şi, indiferent dacă
este un nume de fată sau de băiat, fiţi siguri că dialogu
rile sunt la fel de eficiente pentru copiii de ambele sexe,

deşi uneori este necesară o mică — şi evidentă — modi
ficare. Pentru discuţiile de mai târziu, cu adolescenţii,
oferim mai puţine modele de dialog şi mai multe „idei
de dialog", precum şi eseuri care invită la reflecţie, care
pot fi citite şi apoi discutate.
Pornind de la aceste dialoguri şi discuţii, luaţi-vă li
bertatea de a sta de vorbă deschis cu copilul dumnea
voastră. Este îh regulă să citiţi direct din carte, dacă vă
este mai comod aşa, decât să folosiţi propriile dumnea
voastră cuvinte. Şi este în regulă să-i permiteţi copilului
să citească orice parte doreşte din această carte, dar lec
tura nu trebuie să înlocuiască niciodată discuţia dum
neavoastră cu el.
Creaţi un ton de deschidere despre întregul subiect al
sexului şi despre această carte. Dacă preferaţi să citiţi
părţi din dialoguri şi discuţii, prezentaţi-i cartea copilu
lui: „Am găsit o carte pe care mulţi părinţi şi copii o fo
losesc pentru a-i ajuta să stea de vorbă şi să înţeleagă se
xul. Uneori, când vom discuta despre sex, am să-ţi citesc
unele părţi din ea sau am să-ţi pun întrebări din ea".
Curajul
Pe măsură ce veţi citi dialogurile şi discuţiile ce ur

mează, s-ar putea să aveţi o reacţie de genul „nu mă pot
pur şi simplu lansa în acest subiect cu copilul meu" sau
„n-o să mă asculte dacă îi vorbesc despre acest lucru",
sau „acest lucru va fi stânjenitor", sau „nu cred că sun
tem pregătiţi pentru ceva atât de direct".
Introducere 37
Adesea suntem prea timizi ca părinţi, iar această ti

miditate ne reduce autoritatea şi eficienţa, deoarece co
piii nu ne respectă suficient sau nu ne ascultă cu atenţie.
Ţineţi minte că sunteţi părintele şi că purtaţi răspunde
rea de a îngriji şi îndruma copilul. Ştiţi mult mai multe
decât el despre majoritatea lucrurilor. îl iubiţi. Vreţi ca el
să ia decizii bune, în special când este vorba despre o ale
gere dificilă.
Discuţiile care urmează sunt, printre altele, o moda
litate prin care vă puteţi spori curajul. Rezultatul final al
efortului constant, susţinut de a purta aceste discuţii vor
fi respectul mai mare pe care copilul dumneavoastră vi-1
acordă şi o mult mai bună comunicare în legătură cu
acest subiect şi cu altele. Dacă în trecut aţi fost cam ti
mid, primele dum neavoastră eforturi s-ar putea să fie în
tâmpinate cu o tăcere sau cu „nu vreau să vorbim despre
asta". Insistaţi. Acţionaţi cu autoritate. Spuneţi-i copilu
lui că acţionaţi pentru că îl iubiţi — că îl iubiţi atât de
mult, încât veţi face tot ce puteţi pentru a-1 ajuta să ştie
ceea ce trebuie să ştie pentru a face alegeri potrivite şi
pentru a fi fericit.
Fiţi curajoşi, fiţi insistenţi, fiţi iubitori. Faceţi o prio
ritate din aceste discuţii. Veţi fi recompensaţi.
A primi răspunsurile corecte
în dialoguri, răspunsul copilului, între paranteze, ur

mează după întrebarea părintelui. De multe ori vom
spune simplu „Răspuns", pentru că dialogul continuă,
indiferent de ce spune copilul. Când este solicitat un răs
puns de un anumit tip, am inclus un exemplu de răs

puns. Aceste exemple reiau răspunsurile frecvente, pe
care le-am primit de la copii reali, pe măsură ce am ela
borat şi am testat dialogurile. Evident, copilul dumnea
voastră nu va spune exact acelaşi lucru, dar veţi putea
să-l conduceţi spre răspunsuri similare, oferindu-i un
anumit indiciu sau „întrebări ajutătoare".
De exemplu, când întrebaţi: „Cum îi arăţi cuiva că îl
iubeşti?", iar copilul ridică din umeri, adresaţi-i o între
bare ajutătoare de genul „Eu cum îţi arăt ţie că te iu
besc?" sau „Cum îi arăţi tu bunicii că o iubeşti?", până
ce primiţi o variantă a răspunsului dorit: „îi spui, faci lu
cruri frumoase pentru ea, o pupi sau o strângi în braţe".
Sau când întrebaţi „Ce fel de oameni ar fi părinţii cei
mai buni?", copilul ar putea răspunde „Nu ştiu". Atunci
puteţi spune „De exemplu, iubirea ar fi importantă?"
Copilul va spune da. Dumneavoastră veţi spune: „A pu
tea avea grijă bine de un copil ar fi un lucru important?"
Copilul spune da. Dumneavoastră spuneţi: „Deci, pen
tru a fi o mămică bună sau un tătic bun, ar trebui să fii
suficient de mare ca să... ce?" „Să iubeşti un copil şi să
ai grijă de el" este răspunsul. Acolo unde copiii vor avea
nevoie de ajutor, textul va preciza „(ajutor şi indicii)" în
exemplul de răspuns.
Urmând firul
şi capacitatea lor de a rămâne atenţi
Nu urmaţi atât de strâns dialogurile din carte, încât

să rataţi ocaziile de a profita de anumite întrebări sau
Introducere 39
iS*4
ocoluri spre care v-ar putea conduce chiar copilul. Nu
uitaţi că ascultând şi conştientizând veţi descoperi adesea
o cale firească de a aborda un anumit subiect. Chiar şi
atunci când discutaţi ceva sau purtaţi un anumit dialog,
o întrebare sau un comentariu vă poate conduce la altul.
Este o idee bună să parcurgeţi o dată toate dialoguri
le înainte de a-1 folosi pe vreunul dintre ele, astfel încât
să cunoaşteţi suficient de bine ce spun toate şi în ce loc
din carte se află fiecare, pentru a putea să treceţi de la
unul la altul imediat ce se iveşte ocazia.
Dar nu aşteptaţi de fiecare dată întrebările. Ţineţi
minte că urmăriţi un obiectiv de „prevenţie" şi ur-
maţi-vă instinctul pentru a cunoaşte momentul cel mai
potrivit.
Respectaţi totodată capacitatea de atenţie a copilului,
în general, abordarea prin intermediul „dialogului" va
extinde această capacitate, în timp ce „prelegerea" o va
scurta. Dar când simţiţi că atenţia sau interesul copilu
lui scade, încheiaţi şi lăsaţi restul pe altă dată.
Păstraţi caracterul pozitiv

si
r construiti
r încrederea
Cea mai bună cale de a continua o discuţie, de a men

ţine un nivel ridicat de interes şi de energie şi de a face
din discuţie o experienţă pozitivă pentru copil este să
oferiţi laude din abundenţă pentru fiecare răspuns bun
sau bine intenţionat.
Dialogurile folosesc frecvent cuvintele „exact" şi „răs
puns corect". Dezvoltaţi-le în funcţie de ceea ce spune
copilul dumneavoastră: „Sunt încântat cât de bine te-ai

gândit la aceste lucruri" sau „îmi place să vorbesc cu tine
despre acest lucru; am senzaţia că stau de vorbă cu un
om mare" sau „Ce răspuns bun! Cred că ai început să în
ţelegi!".
1
Discuţii preliminare,
„în funcţie de nevoi" cu copiii de
vârste cuprinse între trei şi opt ani
A ceastă secţiune pune în evidenţă dialoguri pe

care trebuie să le purtaţi cu copiii de vârstă preşco
lară sau cu şcolarii mici în pregătirea „marii discu
ţii". Dialogurile pe care vi le propunem se referă la
corpul fizic, la încântarea şi admiraţia pentru natu
ră şi lumea fizică, la devotamentul în familie, la lo
ialitate şi iubire şi la „m odestia" bazată pe respect.
Vă oferim idei şi instrucţiuni legate de m odul în
care puteţi să răspundeţi întrebărilor simple ale co
piilor mici, fără a merge prea departe.
Răspundeţi întrebărilor
fără a merge prea departe
O mamă ne-a povestit o istorie nostimă (dar semnifi

cativă). într-o seară, acasă, fiul ei de cinci ani a venit la
ea şi i-a spus: „Mami, de unde vin eu?" La început ea s-a
gândit să ocolească întrebarea sau să scape cumva de ea,
dar nu avea pregătită nicio scuză. în seara aceea erau nu
mai ei doi acasă, aşa că mama s-a gândit că dacă băiatul
ei i-a pus întrebarea, să-şi facă curajul şi să-i spună.
S-au aşezat pe canapea în camera de zi şi mama a în
ceput să vorbească, nu prea coerent şi uşor stânjenită,
dar străduindu-se să facă un lucru cât mai bun. Copilul
a făcut ochii din ce în ce mai mari, ascultând fără să scoa
tă o vorbă şi încuviinţând doar cu o mişcare a capului
ori de câte ori mama îl întreba: „înţelegi ce-ţi spun?"
Când a terminat, doamna a spus: „Ai aflat ceea ce voiai
să ştii?"
Copilul s-a agitat şi a spus: „Păi... eu am vrut doar...
înţelegi... să ştiu de tinde am venit noi aici? Adică, îna
inte de a ne muta aici. Am uitat cum se numea oraşul în
care am stat înainte".
Deşi de obicei situaţiile nu sunt atât de spectaculoa
se ca aceasta, putem foarte uşor să ajungem să-i spunem
prea mult unui copil foarte mic. Cea mai bună strategie,
până la vârsta lor de şapte sau opt ani, este să le răspun
dem la întrebări, la adevăratele lor întrebări, formulând
răspunsuri simple, lăsând întotdeauna detaliile pe mai
târziu şi folosind interacţiunea ca mijloc de a construi o
anticipare pozitivă a momentului de la vârsta de opt ani.
Astfel, dacă un copil de cinci ani întreabă „De unde
vin copiii?", răspundeţi: „Uneori, când o mămică şi un
Discuţii preliminare „în funcţie de nevoi" cu copiii... 43
tătic se iubesc, acest lucru îi ajută să aibă un copil". Dacă

întrebarea continuă: „Dar cum?", spuneţi „Este ca un mi
racol, o magie minunată, incredibilă. Când vei împlini
opt ani, am să-ţi spun".
Dacă convingerile sau credinţa vă permit, un răspuns
şi mai bun ar fi: „Copiii sunt vin dar de la Bunul Dum
nezeu. El îi aduce în familii". Dacă se insistă cu întreba
rea „Dar cum?", spuneţi: „Ei bine, acest lucru se întâm
plă într-un mod minunat, uluitor şi când vei avea opt
ani, îţi vom povesti cum".
Apoi schimbaţi subiectul, dacă nu constataţi o tulbu
rare sau o îngrijorare a copilului care este posibil să fi
aflat ceva ce îl determină să insiste. Dacă aşa stau lucru
rile, investigaţi. Descoperiţi ce a aflat sau ce s-a întâm
plat. Dacă este vorba doar despre un cuvânt sau despre
un termen pe care l-a auzit şi nu-1 înţelege, oferiţi-i cea
mai bună explicaţie şi spuneţi: „Acesta este unul dintre
lucrurile despre care vom discuta când vei avea opt ani".
Dacă copilul a auzit o glumă sau o poveste de prost gust
despre sex, aţi putea spune: „Unora le place să facă glu
me şi să spună ciudăţenii despre lucruri pe care nu le în
ţeleg. Dar nu te speria, îţi vom povesti despre ce este
vorba când vei avea opt ani. Şi crede-mă, este minunat
şi chiar cool!"
Aprecierea pentru corpul uman
Atitudinea sănătoasă în privinţa sexului începe de la

ceea ce simte copilul pentru propriul lui corp. Copiii de
vin conştienţi de corpul lor şi de ceea ce pot face la o Vâr
stă foarte fragedă. Studiile arată că peste 80% din ceea ce

ştim despre corpul nostru fizic învăţăm în primele opt
sprezece luni de viaţă. Ne dăm seama de acest lucru pri-
vindu-1 pe nepotul nostru de patru luni cum îşi dă seama
că prelungirile acelea ataşate la capătul mâinii pot fi folo
site pentru a muta obiectele din faţa lui şi că vede lucruri
diferite dacă se împinge cu un picior şi un braţ, apoi se re
echilibrează cu celelalte două anexe pentru a face efortul
magnific de a se răsturna cu tot corpul! în acest scurt in
terval de timp copiii învaţă mai mult despre cum îşi pot
manevra corpul fizic decât în tot restul vieţii.
Pe măsură ce cresc, copiii îşi menţin încântarea spon
tană şi copilărească pentru lucrurile interesante ce se pe
trec în jurul lor, dar fără ajutorul nostru, ei nu vor înţe
lege pe deplin miracolul extraordinar numit corpul
uman. Ei consideră de la sine înţeles că văd chipul ma
mei şi că aud maşinile trecând în mare viteză, în timp ce
mutilează o bucată de pâine, aşezaţi în scăunelul de pe
bancheta din spate.
Observând miile de copii ce frecventează „şcoala bu
curiei" (o serie de lecţii desfăşurate în perioada preşco
lară, în care copiii de trei, patru şi cinci ani sunt învăţaţi
să facă totul singuri) şi în mod special secţiunea intitu
lată „bucuria de a-mi descoperi corpul", am văzut că şi
preşcolarii ceva mai măricei ca vârstă sunt încântaţi şi
minunaţi de corpurile lor. Această programă de educa
ţie preşcolară, bazată pe lucrarea învăţaţi-i pe copii să se
bucure, este o alternativă la abordarea academică şi in
sistentă. Sunt incluse sute de idei creative pentru a-i aju
ta pe copiii mici să aprecieze magia trupurilor lor, de la
dansul printre frunze până la muzica clasică şi la lovirea
uşoară a braţelor cu vârfurile degetelor mari pentru scurt
timp, cu scopul de a-i ajuta să aprecieze cât de valoroa

se simt degetele. Copiii adoră să descopere ceea ce poa
te face corpul lor.
Când ne ocupăm de copiii mici, trebuie să profităm
de fiecare ocazie ce ni se iveşte pentru a sublinia cât de
norocoşi suntem pentru că putem să vedem frumuseţea
anotimpurilor, să auzim muzica plină de inspiraţie şi ar
monie, să gustăm combinaţiile diferite şi unice de hrană
(unii dintre copii n-ar spune că aceasta este o bucurie),
să atingem obrazul unui bebeluş sau blăniţa moale a
unui pisoi şi mai ales să simţim iubirea ce o purtăm ce
lorlalţi membri ai familiei. Lista lucrurilor pe care tre
buie să le evidenţiem şi pentru care trebuie să fim recu
noscători este nesfârşită. Cu cât copilul îşi apreciază mai
mult corpul la vârsta preşcolară, cu atât vom avea un
fundament mai trainic pentru sentimente pozitive lega
te de cel mai mare dintre miracolele fizice.
încântaţi şi fermecaţi de natură
Eu (Linda) cred că iubirea noastră pentru natură a

atins apogeul în primul an de şcoală superioară, la Bos
ton. Munceam multe ore pe zi, o muncă dificilă şi ve
neam acasă cu atâta energie cât să mai pregătesc cina, să
întocmesc planul de lecţie pentru a doua zi şi să mă pră
buşesc în pat, lângă Richard, care lucra şi el, zi şi noap
te, la cursurile de la Harvard Business School, unde tru
dea pentru a-şi obţine diploma. Proaspăt căsătoriţi şi cu
un bebeluş nou-nouţ, eram jalnic de săraci şi singura for
mă de recreere pe care ne-o puteam permite era să ad
mirăm natura. Stăteam pe malul râului Charles şi pri

veam cum treceau echipajele, bătând apa la unison cu
atâta calm, încât păreau să gliseze prin gelatină. în oc
tombrie am admirat miracolul complicat al naturii care
produsese un peisaj de basm în culorile toamnei. Acolo
am făcut amândoi un legământ să-i învăţăm pe copiii
noştri cât de minunată şi de încântătoare poate fi natu
ra şi cum a potrivit milostivul Dumnezeu lucrurile pen
tru ca noi să ne bucurăm de ele. De-a lungul anilor am
făcut conştient efortul de a le arăta copiilor frumuseţea
mereu schimbătoare a lumii naturale. Mai târziu ne-am
dat seama că accentul pe care l-am pus pe natură şi pe
frumuseţea ei ne-a ajutat să discutăm cu copiii despre
miracolul pe care îl reprezintă funcţiile corpului lor.
Este posibil să fi exagerat cu accentul pe „frumuseţea
naturii". Uneori ne întrebam dacă nu cumva eram puţin
trăsniţi adunând mormane de frunze în parcul central,
de ziua lui Richard, în octombrie, şi îndesându-le în spa
tele fiecăruia, pentru a le arunca apoi în aer, ţipând de
încântare. Primul nostru ginere în devenire cu siguran
ţă s-a întrebat ce fel de familie eram atunci când, într-o
seară de vară, am oprit maşina în scârţâit de cauciucuri,
chiar la intrarea în Jackson Hole3, Wyoming, am sărit
afară şi am început să ţopăim văzând cum se ridică no
rii, dând la iveală ceea ce noi consideram a fi. ruda noas
tră pierdută de mult: Munţii Teton.
Este interesant că ieri am primit o scrisoare de la fiica
noastră cea mare Saren exact când mă gândeam să scriu
despre acest subiect. Ea era pruncul pe care îl purtam în
3 Vale din Munţii Stâncoşi, renumită pentru frumuseţea peisajului şi

staţiunile în care pot fi practicate tot felul de sporturi.
Discuţii preliminare „îh funcţie de nevoi" cu copiii... 47
braţe la începutul vieţii noastre la Boston. Cercul s-a în

chis acum şi ea însăşi este pe punctul de a-şi încheia stu
diile la Harvard. Fiul nostru de şaisprezece ani Noah a
stat câteva zile la ea săptămâna trecută. Câteva pasaje
din scrisoare, referitoare la viaţa ei de acum şi la aven
turile pe care le-a trăit împreună cu Noah, demonstrea
ză ce efecte au în prezent asupra fiicei noastre de două
zeci şi şa se de ani aceste discuţii de demult despre
natură. (Ca să nu credeţi că ea este obsedată de natură,
vă rog să ţineţi cont de faptul că am extras numai acele
pasaje care se referă la acest subiect.)
30 septembrie: este aproape miezul nopţii şi trecem în

octombrie. Sunt nerăbdătoare. Cred că octombrie este luna
mea preferată... Agitaţia legată de începuturile pe care le
aduce septembrie a trecut, vremea este blândă şi aerul
proaspăt, iar frunzele sunt minunate. într-o oarecare mă
sură, încerc să mă întorc la sufletul meu poetic, pentru că
am pierdut din vedere pădurea, privind copacii. O prietenă
mi-a adus un citat care m-a ajutat foarte mult: „întotdea
una există o muzică printre copacii din grădină, dar inimi
le noastre trebuie să fie foarte liniştite ca să o putem auzi",
în ultima vreme n-am prea auzit muzica şi nici n-am prea
simţit că aş f i într-o grădină. Mi-a fost inima grea şi împo
vărată şi cu siguranţă lipsită de linişte. Nu m-am bucurat
şi nu am savurat frumuseţea din jur — lumina înserării
învăluind sicomorii mei preferaţi de pe Memorial Drive, ce
rul roşu deasupra hotelului Charles, când mă întorc cu ma
şina de la muncă şi frunzele aurii învăluind o creangă de
alamă ici şi colo, foşnetul frunzelor de toamnă sub picioa
re, zâmbetul spontan şi îmbrăţişarea unui copil mic.
Rezumatul şederii lui Noah:

Joi — seara târziu îl iau de la aeroport, ne întoarcem cu
maşina pe Storrow Drive — emblema Citgo şi luminile
reflectate în apa râului. Ne plimbăm într-o noapte perfectă

de toamnă pe lângă hotelul Charles — câţiva stropi de ploa
ie, traversăm Weeks Bridge, admirăm Peabody Terrace şi
dăm ocol facultăţii Business School, vorbim despre mama şi
tata şi ne gândim că s-a închis cercul.
Vineri — ne-am plimbat în grădina publică — flori im
pecabile şi un lac nemişcat. Am cules frunze de gingko şi cas
tane proaspăt căzute la pământ. Am vorbit mult despre am
bianţă. Am sfârşit la restaurantul thailandez, împreună cu
nişte prieteni- Noah s-a amuzat jucându-se cu beţigaşele, bă-
gându-şi-le în nas şi apoi manevrându-le cu buzele. într-un
fel, îmi sugera peştele caraghios din bazinul din spatele lui —
un peşte auriu, mare, cu doi dinţi caraghioşi, mari şi proe
minenţi.
Sâmbătă — am închiriat biciclete şi ne-am plimbat până
departe — în sus, pe lângă Charles şi prin tot campusul de
la Harvard — o zi de toamnă perfectă! Am ajuns până la
capătul peninsulei ca să ne căţărăm pe stânci şi să admirăm
apusul, înroşind stâncile peste care se sparg valurile. Iubesc
nespus oceanul. Iar valurile care se zdrobesc de stânci mă
umplu de bucurie, nu ştiu de ce.
Duminică — lui Noah i-a plăcut nespus Trinity

Church — ne-am minunat de frumuseţea ei, culorile boga
te, auriu, nuanţe de roşu ruginiu, albastru prăfuit, desene
interesante, vitralii superbe, sculpturi magnifice. Este gro
zav să vezi lucruri atât de frumoase, create întru slava şi ve
neraţia Domnului. De la biserică ne-am dus pe jos acasă —
din nou o zi superbă. Am stat de vorbă până noaptea târziu
despre iubiţi, sărutări, tot tacâmul. Este foarte amuzant să
stai de vorbă cu Noah.
Luni — ne-am dus să vedem noul film realizat de Omni-
Max, „Marea vie" la Muzeul Ştiinţei — uluitor. Lui Noah
i-a plăcut la nebunie şi a luat hotărârea să devină oceano-
log. Ne-am rătăcit căutând o benzinărie în drum spre aero
port. Copacii au început să îmbrace culori minunate.
IUBESC TOAMNA!
Aprecierile şi dragostea pentru miraculoasele creaţii

ale naturii sunt strâns legate de fundamentul necesar
unei prime discuţii reuşite cu copilul despre cel mai ului
tor, puternic, miraculos lucru din lume — procesul adu
cerii pe lume a unui copil. Căutaţi ocazia de a purta frec
vent mici discuţii, precum cea care urmează:
D ialog
— Hei, Tom. Vino pe balcon să vezi ce frumos este apusul!
Tom: Stai, că joc un joc la calculator!
— Ştii ceva, Tommy! Surpriza aceasta uriaşă pe care ne-o

oferă natura chiar îh clipa aceasta este mai grozavă decât ori
ce vei putea vedea vreodată la calculator! Am nevoie de un
prieten lângă care să mă bucur. Tu eşti foarte talentat să ob
servi culorile şi frumuseţile naturii. Vreau să vii şi să-mi spui
ce vezi! Jocul o să fie tot acolo şi peste câteva minute, dar apu
sul acesta este unic. Haide!
Sau:
— Hei, Jill. Ai remarcat ceva schimbat la noi în curte?
Jill: Nu.
— Stejarul a început să înverzească şi are muguri. Este su

perb. Când ieşi azi, vezi ce mai poţi observa şi să-mi spui când
mă întorc de la serviciu, bine?
Entuziasmul şi atitudinea dumneavoastră pozitivă

vor spori atenţia copilului. Profitaţi de ocazia de a-i
arăta copilului frumuseţea pe care o vedeţi în culori, în
contraste, în umbre şi texturi, intrând în contact cu na
tura împreună cu copiii atunci când vă plimbaţi, mer

geţi cu bicicleta, staţi în camping sau vă jucaţi cu zme
ul. Observaţiile pe care le faceţi îi ajută să gândească şi
îi vor stimula să se gândească la plăcere, în timp ce ad
miră natura. Când copilul are şapte ani, puteţi transfor
ma comentariile despre natură în elemente de construi
re a anticipaţiei pentru marea discuţie. De exemplu:
— Jill, când vom ieşi pentru a purta marea discuţie de Ia

aniversarea de opt ani, îţi vom spune ceva legat de natură.
Ceva şi mai uluitor decât lucrurile minunate pe care le observi
în legătură cu copacii şi cu stâncile, cu plantele şi cu animale
le. înţelegi că totul în natură este absolut unic? Nu există două
frunze la fel, nici măcar în acelaşi copac. Fiecare floare este di
ferită de cealaltă. Niciun om nu este identic cu altul şi acest
lucru este o parte din ceea ce vom discuta când vei avea opt
ani. Natura este cu adevărat minunată!
Devotament, loialitate şi iubire
Fără îndoială că este mai uşor să-i învăţaţi pe copiii

mici ce înseamnă devotamentul faţă de familie, loialita
tea şi iubirea dacă aţi crescut cu aceste lucruri în propria
copilărie şi dacă le simţiţi acum faţă de soţul sau soţia
dumneavoastră. Cei crescuţi cu aceste valori idilice le
vor transmite probabil copiilor lor cu destulă uşurinţă,
într-un mod firesc.
Pe de altă parte, pentru cei care au trăit tragedia unui
părinte care a avut o relaţie extraconjugală sau care nu
şi-a respectat angajamentele sau care în situaţia cea mai
dificilă nu şi-a manifestat iubirea, poate fi mai greu să
transmită aceste concepte. Şi totuşi, de multe ori, chiar
Discuţii preliminare „în funcţie de nevoi" cu qopdii ... 51
aceşti părinţi sunt mai conştiincioşi când fac acest lucru

cu copiii lor, datorită dorinţei arzătoare de a nu trece şi
copiii lor prin ce au trecut ei.
Recent, am petrecut (eu, Linda) o seară împreună cu
nişte prieteni căsătoriţi de curând, care încercau să-şi su
deze noua familie. Punând întrebări acestui cuplu vi
brant, fericit, am descoperit că tatăl familiei fusese atlet
olimpic în trecutul recent. Ştiind că pentru a fi atlet şi a
participa la olimpiadă este nevoie de multă autodiscipli-
nă, de muncă şi de dedicaţie, am spus: „Părinţii trebuie
să fie foarte mândri de tine!"
— Nu prea am relaţii cu părinţii mei, a răspuns el. Ei
nu sunt prea comunicativi. Dacă au fost mândri de mine,
nu mi-au spus-o niciodată. De aceea, familia mea a fost
destul de fracturată. Nu prea comunicăm.
Am fost uluită de răspunsul lui, dar el a continuat să
vorbească despre fiul lui de opt ani şi despre fiul de şap
te ani al soţiei şi despre încântarea de a constata că cei
doi copii deveniseră „brusc fraţi". Era evident că acest
bărbat făcea efortul de a dărui acestei familii devotamen
tul, iubirea şi loialitatea de care nu avusese parte în pro
pria copilărie.
Ce legătură au devotamentul, iubirea şi loialitatea cu
discuţia pe care o purtăm cu copiii despre sex? O legă
tură foarte strânsă! Indiferent dacă citiţi aceste rânduri
ca soţ/soţie loială, angajată, iubitoare şi ca părinte care
a avut şi norocul de a creşte într-o familie unită sau ca
părinte unic, care nu a jucat niciun rol în modelarea aces
tor calităţi, nici acum, nici în copilărie, puteţi să le vor
biţi copiilor despre ele. Indiferent dacă modelul dum
neavoastră este unul pe care l-aţi trăit sau imul pe care
l-aţi dorit, vă puteţi împărtăşi sentimentele copiilor. Dacă
298114
toată viaţa aţi avut parte de loialitate, iubire şi devota

ment, vorbiţi-i copilului despre acest lucru. împărtăşiţi-i
câteva din experienţele copilăriei dumneavoastră, lega
te de felul cum şi-au manifestat părinţii dumneavoastră,
iubirea unul pentru celălalt şi spuneţi-le cât de mult vă
iubiţi soţia, celălalt părinte. Veniţi cu exemple de loiali
tate în familie — cum vă bucuraţi de jocurile fratelui,
deşi eraţi puţin gelos pentru că el primea toată atenţia,
cum a venit tatăl dumneavoastră la petrecerea aniversa
ră, deşi pentru el era un lucru dificil, iubirea pe care aţi
simţit-o din partea părinţilor când vă duceau la culcare
şi vă lăudau pentru ceva ce făcuserăţi bine. Copiilor le
plac poveştile despre copilăria dumneavoastră şi cum
erau bunicii ca părinţi.
Dacă aţi crescut în condiţii grele sau dacă aţi fost ră
niţi de infidelitate sau de lipsa de loialitate în familie,
spuneţi-i copilului câte ceva despre acest lucru şi asi-
guraţi-1 de angajamentul dumneavoastră de a nu lăsa
să se petreacă asemenea situaţii în propria familie. La
culcare sau cu o altă ocazie potrivită, spuneţi ceva de
genul: „Cred că unul dintre lucrurile cele mai impor
tante în familie este să ştim că ne iubim unul pe altul.
Eu am să te iubesc întotdeauna şi întotdeauna vei fi cel
mai important în viaţa mea. Oricât de grea ar deveni
viaţa în afara acestor pereţi, trebuie să ştii că familia va
fi întotdeauna aici pentru tine. Pentru mine nu a fost
întotdeauna aşa". Povestiţi-i copilului o dezamăgire pe
care aţi trăit-o în copilărie şi spuneţi-i că acum, ca adult,
înţelegeţi lucrurile ceva mai bine şi că încercaţi să ier
taţi persoana care v-a întristat. Copilul va rămâne cu
ideea că deşi aţi simţit o anume durere din cauza lipsei
de devotament, loialitate şi iubire în propria familie,
doriţi ceva mult mai bun pentru el. Apoi treceţi mai de
parte.
Fie că proveniţi dintr-o familie fericită pe care doriţi
să o copiaţi, fie dintr-o familie cu probleme şi doriţi o si
tuaţie mai bună, vă puteţi folosi de experienţa proprie
ca de un cadru de referinţă pentru iubire, dându-i asigu
rări copilului. Făcând acest lucru, puneţi şi o temelie so
lidă pentru discuţiile despre sex care vor urma, deoare
ce copilul va înţelege cât de importantă este o relaţie
puternică de devotament. Nu trebuie să presupuneţi că
el ştie deja că sunteţi complet devotaţi familiei şi lui în
suşi, în mod individual. Spuneţi-i!
Copiii trebuie să audă aceste cuvinte: „Te iubesc".
„Sunt foarte mândru pentru felul în care alegi să faci lu
crul cel mai bun când îţi este greu". „Familia este pen
tru noi o prioritate". „Oricât ar fi de dificile şi de solici
tante problemele la serviciu, inima mea este lângă tine!"
Niciodată nu veţi spune aceste lucruri îndeajuns!
Modestia în vestimentaţie şi aspect
Modestia este, într-un fel, un cuvânt demodat. El nu

mai este folosit prea des şi face parte din aceeaşi cate
gorie cu castitatea — ceva desprins din romanele lui
Charlotte Bronte. Din vocabularul preadolescentului
modem nici nu mai face parte, nu-i aşa? Desigur, par
tea cu absenţa din vocabularul unui preadolescent este
adevărată. Iar în conversaţiile cu fiicele noastre mai
m ici, întrebarea „Ce crezi despre m odestie?" nu face
parte nici măcar din acelaşi lot cu „Este curat la tine în
cameră?" sau cu „Ţi-ai făcut temele?" Cu toate acestea

părinţii trebuie să-şi facă griji dacă copiii lor ies pe stra
dă îmbrăcaţi într-un mod care lasă prea puţin de lucru
imaginaţiei sau dacă îşi mai fac un piercing prin vreo
parte a corpului.
Şi în această situaţie, momentul potrivit este crucial.
Momentul potrivit pentru a-i vorbi fiicei despre îngriji
rea corpului, despre implicaţiile şi semnificaţia hainelor
pe care le poartă, despre respectul cu care trebuie să-şi
trateze corpul nu este în ziua în care ea vine acasă cu un
tatuaj nou pe umăr. începeţi cu preşcolarii, cu copiii de
grădiniţă şi cu cei din primii ani de şcoală. A purta con
versaţii din categoria „modestiei" cu copiii de vârste
mici le poate îndruma gândirea despre îmbrăcămintea
pe care şi-o aleg şi despre modul cum vor avea grijă de
corpul lor pe măsură ce se maturizează. Chiar dacă an
turajul încearcă şi uneori chiar reuşeşte să influenţeze
deciziile copilului dumneavoastră legate de îmbrăcămin
te şi de conduită, discuţiile preliminare pe care le-aţi pur
tat dumneavoastră cu el reprezintă cea mai bună anco
ră pentru ţintele pe care şi le fixează copilul şi pentru
deciziile lui legate de standarde.
D ialog
— Hillary, arăţi grozav astăzi. Ai crescut! Mâine, poimâi
ne eşti adolescentă. Te bucuri de acest lucru?
Răspuns.
— Cum crezi că te vei simţi ca adolescentă?
Hillary: Nu ştiu.
— Ce fel de adolescentă doreşti să fii?
Hillary [ajutor şi indicii]: Vreau să fiu fericită, să am rezultate

bune la şcoală şi aşa mai departe.
— Dacă ar fi să alegi dintre adolescenţii pe care îi cunoşti

acum, cu cine ai vrea să semeni?
Răspuns. [Speraţi probabil ca fiica dumneavoastră să aleagă pe

cineva cu o personalitate de admirat. Dar s-ar putea să aleagă exact
opusul. Oricare ar fi situaţia, cereţi justificări pentru răspuns. în-
trebaţi-o ce anume îi place la persoana respectivă. Dacăfetiţa nu poa
te specifica pe nimeni, sugeraţi-i dumneavoastră o soră sau o veri-
şoară, sau o vecină pe care credeţi că ar putea-o admira şi vorbiţi-i
despre ce apreciaţi amândouă la acea persoană.]
Există o mulţime de lucruri minunate legate de vârsta ado

lescenţei, dar există şi câteva pericole, la care ar trebui să te
gândeşti un pic mai mult. Sunt o mulţime de adolescenţi cam
nebuni pe lumea asta. Cei mai mulţi dintre ei nu încearcă de
cât să-şi exprime sentimentele despre lumea în care trăiesc. Şi
fac acest lucru prin felul în care se îmbracă, prin felul în care
se poartă. Unii, doar cu câţiva ani mai mari decât tine, poartă
nişte lucruri foarte ciudate, nu crezi?
Răspuns.
Ai fost înzestrată cu un corp foarte special. Acesta face pen

tru tine lucruri minunate şi trebuie să ai mare grijă de el. Une
ori copiii uită cât este de important să-şi folosească trupul cu
înţelepciune şi să aibă grijă de el. Ei văd anumite lucruri la te
levizor sau în filme care îi fac să creadă că cel mai important
lucru este să fie frumoşi sau să pară maturi. Fetele cred că îşi
pot face mai uşor un prieten dacă poartă fuste scurte şi strâm
te şi dacă îşi dezgolesc trupul. Ele cred că oamenii le vor con
sidera cool numai dacă trupul lor arată excepţional. Multe
cred că sunt grase chiar dacă nu sunt grase deloc şi încep să
facă tot felul de nebunii cu trupul lor, numai pentru a ajunge

să arate aşa cum cred ele că le-ar plăcea altora să arate. Este
un lucru trist, nu-i aşa?
Răspuns.
Hillary, pentru că te iubesc foarte mult, nu vreau să ajungi

să te frămânţi pentru lucrurile rele cu care te poţi confrunta în
viaţă dacă nu ai grijă de corpul tău. Sunt fete care cred că a fi
frumoasă înseamnă a purta fuste scurte şi haine strâmte şi că
vor arăta încă şi mai bine dacă îşi fac piercing în buric sau în
nas sau în alte părţi ale trupului, ca să-şi pună inele. Altele cred
că tatuajul le face frumoase. Unele spun că machiajul abundent
le va face să arate super sau le va ajuta să-şi găsească iubiţi. Tu
ce crezi? Ai vrea să ai prieteni care să iubească aspectul tău ex
terior — ceea ce îmbraci sau felul în care arăţi — sau ai vrea să
ai prieteni cărora să le placă ceea ce este înăuntru, personalita
tea ta?
Hillary: Aş vrea să le placă a r a ce sunt eu cu adevărat, partea

interioară.
Şi eu aş vrea la fi'l! Corpul este o parte importantă pentru

fiecare dintre noi, dnr nu este nevoie să ni-1 expunem. Trebuie
să avem mare grijii de el. TVebuie să-i dai corpului tău o hra
nă bună, pentru rfl un trup puternic este unul dintre cele mai
preţioase lucruri In vln|rt 1)ni'A ni grijă bine de el, îl vei putea
folosi pentru a Im r ceen ce vei dori într-adevăr să faci. El te
ajută 1b orlcp, tir In mtnwul pe holurile şcolii până la practica
rea sporturilor Aptului, rfll de important este să avem grijă de
corpul nontru?
Hillary. I'nmtif Iwiiiithitil
Hdi IR ru m jiA tA ltt |Mi|ln t (iipitl Iflu cu o maşină, pentru că

o maşină buni Ni lllli'i* Amin unde vrei să ajungi şi te ajută să
te distrezi, exact la fel ca un corp bun. Care este cea mai gro
zavă maşină? Ce maşină ţi-ar plăcea să ai, dacă ai putea alege
orice ţi-ai dori?
Răspuns. [Hillary poate specifica o anumită maşină sau poate

spune ceva foarte simplu, de genul „una nouă, roşie şi foarte rapi
dă". Să presupunem că spune „un Porsche".]
OK, acum să presupunem că ai piane o mulţime de abţibil-

duri pe acea maşină Porsche şi că ai decora-o, ai parca-o în
faţa casei şi te-ai lăuda cu ea neîncetat şi te-ai afişa cu ea, con
ducând-o cu viteză prea mare. Ar fi un lucru bun?
Hillary [ajutor şi indicii]: Nu, maşina ar arăta mai rău dacă aş

pune prea multe lucruri pe ea. Este periculos să conduci cu viteză
prea mare, iar dacă m-aş afişa prea mult cu ea, oamenii ar vedea mai
mult maşina decât pe mine, aşa cum sunt.
Corect. Exact. Dar dacă ai avea această maşină şi ai avea

multă grijă de ea, ai ţine-o curată, i-ai schimba uleiul, ai par
ca-o în garaj (unde nu ar vedea-o nimeni, dar unde s-ar afla
în siguranţă) şi nu te-ai lăuda niciodată şi nu te-ai afişa osten
tativ cu ea. Ar fi mai bine aşa?
Răspuns.
Hillary, ce asemănare există între trupul tău şi maşina

aceea?
Hillary [ajutor şi indicii]: Este mai bine să am grijă de el şi să-l

menţin curat, decât să mi-l afişez cu ostentaţie sau să încerc să-l îm-
p, Jobesc . ri să-l modific prea mult. Este bine să umblu îmbrăcată
cu haine astfel încât alţii să nu vadă prea mult, pentru ca să nu se
poatl ;.:ândi mai mult la corpul meu decât la mine.
Să ne respectăm şi să ne protejăm corpul
Ca părinţi, ar trebui să găsim un echilibru corect în

tre a le spune copiilor de opt ani prea mult despre sex şi
despre corpul lor şi a le spune prea puţin. Dorim ca ei
să ştie suficiente lucruri încât să-şi aprecieze şi să-şi res
pecte abilităţile fizice şi să se protejeze de orice daună
sexuală, dar în acelaşi timp nu dorim să-i speriem sau să
le creăm griji ori atitudini negative de orice natură.
în primii ani de şcoală ai copiilor şi înaintea „marii dis
cuţii", părinţii trebuie să identifice ocaziile de a-i ajuta pe
copii să-şi dezvolte atât respectul pentru propriul corp, cât
şi grija de a-1 proteja — toate în contextul pozitiv al valo
rizării şi al bunei îngrijiri a minunatelor lui daruri fizice.
Pericolele din punct de vedere sexual trebuie aduse în dis
cuţie cu mare atenţie, punându-se accent pe faptul că un
număr foarte mic de persoane i-ar putea face rău unui co
pil şi că majoritatea adulţilor vor proteja şi vor ajuta copiii.
D ialog
Adam, corpul tău este tina dintre posesiunile tale cele mai
uluitoare. Nu-i aşa că el poate face miracole? Poţi să-mi enu-
meri câteva dintre ele?
Adam: Să mănânce, să alerge, să înoate, să cânte la pian, să facă

sărituri.
Bravo, Adam. Nu trebuie să uiţi că trupurile noastre sunt

adevărate miracole. Ele pot face o mulţime de lucruri. Fieca
re parte din corpul nostru şi tot ce poate face el este un dar
pentru care ar trebui să fim recunoscători. Pentru ce părţi ale
trupului ai fi tu recunoscător?
Discuţii preliminare „în funcţie de nevoi" cu copiii ... 59
Adam: Ochii, urechile, gura, picioarele.
Există părţi ale corpului pe care le numim intime, pentru

că ele sunt atât de speciale, încât le păstrăm numai pentru noi
şi nu le arătăm oricui. Care sunt aceste părţi intime?
Adam [ajutor şi indicii]: Penisul, fundul, testiculele.
Bine, iar fetele ce părţi intime au?
Adam [ajutor şi indicii]: Sâni, vagin.
Vezi, Adam, este uluitor câte denumiri au aceste părţi. Şi

ceea ce facem cu aceste părţi poartă diferite denumiri. Unele
dintre acestea sunt cuvinte ingenioase, pe care le folosim une
ori în familie. (Vorbiţi despre cuvintele prin care desemnaţi
părţi ale corpului şi funcţii ale corpului.) Dar acum eşti des
tul de mare, Adam, ca să ştii şi să foloseşti adevăratele denu
miri ale tuturor acestor lucruri, cuvintele corecte, pe care le fo
losim şi în discuţia pe care o purtăm acum. De ce crezi că este
0 idee bună să folosim cuvintele corecte?
Adam [ajutor şi indicii]: Cuvintele corecte exprimă respectul pen

tru corpul nostru.
Exact. Ştii, Adam, mulţi copii (şi adulţi deopotrivă) nu în

ţeleg cât de important este corpul lor şi de aceea nu au prea
multă grijă de el. Ce este greşit în această atitudine?
Adam: Ei se pot îmbolnăvi sau se pot răni şi nu se vor putea bu

cura prea mult de corpul lor.
Iar unii copii nu apreciază cât de grozav este corpul lor.

1,or le place să spună lucruri dezgustătoare despre funcţiile
corpului. Dintr-un motiv sau altul, ei cred că este amuzant să
l'iică glume legate de pflr(ile intime ale corpului sau despre
urinat sau despre defecaţie [folosiţi cuvintele cu care sunteţi

obişnuit dumneavoastră sau copilul] şi folosesc cuvinte care
sună grosolan şi chiar te fac să crezi că este ceva ciudat cu
unele părţi ale corpului sau cu unele dintre funcţiile corpu
lui. Ai auzit vreodată cuvinte care ţi s-au părut urâte sau gro
solane?
Răspuns, discuţie.
Adam, când auzi un cuvânt despre care bănuieşti că se re

feră la părţile intime, să-mi spui întotdeauna, ca să vorbim de
spre înţelesul lui, bine?
Adam: Bine.
O mulţime de copii folosesc cuvinte nepotrivite pentru că

nu le cunosc pe cele corecte. Dar noi cunoaştem cuvintele co
recte şi pe acelea le folosim. Dacă vrem, putem folosi în con
tinuare pentru părţile noastre intime cuvintele cu care ne-am
obişnuit în familie şi pentru ceea ce fac ele, dar hai să nu fo
losim cuvintele grosolane, bine?
Adam: Bine.
Mai este ceva ce trebuie să ştii, pentru că eşti destul de

mare, Adam. Unele dintre părţile noastre intime pot să facă şi
altceva decât să ne ajute să mergem la baie — lucruri uimitoa
re, extraordinare, care ne ajută să avem copii! Şi ştii ceva? Când
ai să împlineşti opt ani, o să avem o discuţie cu totul deosebi
tă, o discuţie de oameni mari m legătură cu acest lucru şi vei
fi uimit ce lucru fantastic pot să facă adulţii cu părţile lor inti
me.
Dacă Adam spune: „De ce nu-mi poţi spune acum?", explicaţi-i

că vreţi să-i păstraţi această surpriză deosebită pentru ziua lui de
naştere, de la opt ani.
Acum, Adam, nu-i lăsăm pe oamenii care nu fac parte din

familie să vadă sau să atingă părţile noastre intime, tocmai pen
tru că acestea sunt atât de speciale. înţelegi acest lucru, nu-i aşa?
Adam: Da.
în familie, Adam, când te strânge cineva în braţe, când te

sărută sau când te ţine de mână, cum te simţi?
Adam: Bine.
Bineînţeles. Aceasta este o atingere bună. Dar când te bate

pe spate prietenul tău sau când îşi petrece braţul pe după ume
rii tăi şi-ţi spune că „ai făcut o treabă bună", după ce ai marcat
un gol la fotbal — şi atunci te simţi bine?
Adam: Da.
Bineînţeles. Când prietenii sau membrii familiei, sau oa

menii dragi ne strâng în braţe sau ne bat pe umăr, sau ne în
conjoară cu braţele, acestea sunt atingeri bune. Vreau să te în
treb, există şi atingeri rele?
Adam: Dacă cineva încearcă să-ţi atingă părţile intime?
Exact. Aceea ar fi o atingere rea. Ce alt fel de atingere s-ar

putea să nu ne placă?
Adam: Dacă un străin te cuprinde cu braţele sau te bate pe spate.
Exact, Adam. Acestea simt atingeri rele. Dacă încearcă vre

odată cineva să te atingă într-un fel rău, ce trebuie să faci?
Adam [ajutor şi indicii]: Să ţip TE ROG SĂ NU PUI MÂNA

PE MINE! cât pot de tare şi pe urmă să vin imediat la tine şi să-ţi
spun.
Bravo, Adam. Probabil că vei simţi nenumărate atingeri

bune de la membrii familiei şi de la prieteni, şi de la oamenii
care te iubesc şi probabil că nu vei simţi niciodată o atingere
rea. Dar dacă totuşi se întâmplă vreodată, ştii ce trebuie să
faci.
Notă pentru părinţi: Pentru o discuţie mai amplă

despre abuzuri, vezi pagina 130. (Acea discuţie se
adresează copiilor de vârstă ceva mai mare, dar poa
te fi adaptată pentru cei care nu au împlinit încă opt
ani.)
Fabulă pentru copii
O poveste de citit cu glas tare

pentru copiii de cinci ani şi peste
Cartea noastră Teaching Your Children Values ne-a adus

mai multe solicitări pentru materiale suplimentare decât
orice altă carte. Părinţii spuneau, în esenţă: „în regulă,
mulţumim pentru carte, dar daţi-ne ceva ce le putem
pune copiilor în mână, ceva ce le va transmite valorile —
în mod direct!"
Vrând să răspundem acestor solicitări, am încercat tot
ce se putea, de la CD-ROM-uri interactive, până la filme
de animaţie. Până la urmă ne-am oprit la un set de benzi
audio intitulate „Uimitoarele aventuri ale lui Alexander4",
câte una pentru fiecare dintre cele douăsprezece valori din
cartea noastră. Sunt foarte distractive şi pline de muzică
şi substitute de experienţe, cu ajutorul cărora copiii care
4 în original — Alexander's Amazing Adventures.

Discuţii preliminare „în funcţie de nevoi" cu copiii ... 63
le ascultă îşi însuşesc „valoarea lunii respective". Am con

statat că benzile audio captivante susţin interesul copii
lor şi au flexibilitatea de a putea fi folosite în maşină sau
cu walkmanul. Am descoperit, de asemenea, că acei co
pii care le ascultă trăiesc valorile în mintea lor, împreu
nă cu Alexander, eroul serialului şi prinţul unui ţinut
magnific, numit Ţinutul Interior.
Remarcabilii muzicieni şi dramaturgi care au produs
serialul au parcurs fluierând valorile precum onestita
tea, curajul, respectul, disciplina autoimpusă şi calmul,
dar după aceea au ajuns la valorile fidelitate şi castita
te. La început s-au blocat. Benzile se adresau copiilor
de numai patru ani. Cum puteau aborda un asemenea
subiect fără să spună prea mult? Aşa cum se întâmplă
adesea cu artiştii, le-a venit în ajutor o metaforă. Ei au
imaginat o aventură despre frumuseţe şi devotament
care putea fi citită şi înţeleasă la niveluri diferite de co
piii de vârste diferite. Copiii mai mici puteau îndrăgi
povestea în sine, familiarizându-se atât de bine cu ea
încât, ajungând la vârste mai mari, metafora le putea fi
explicată, iar povestea putea fi folosită atunci pentru
a-i ajuta să înţeleagă importanţa abstinenţei şi a respon
sabilităţii sexuale şi frumuseţea angajării exclusiv ma
ritale.
I-am cerut unuia dintre creatorii acestor benzi audio,
Marvin Payne, să adapteze această scenetă muzicală,
transformând-o într-o lectură pentru copiii de trei-opt
ani, pentru a o include în acest volum. Credem că ci
tind-o copiilor dumneavoastră, veţi avea un bun punct
de referinţă pentru discuţiile ulterioare despre sex. Co
piii familiarizaţi cu această poveste vor înţelege singuri
metafora, când vor creşte mari.
Trandafirii de nunta
Adaptare de Marvin Payne după un episod din „Uimitoa

rele aventuri ale lui Alexander" de Marvin Payne, Steven
Kapp Perry şi Roger şi Melanie Hoffman
fost odată ca niciodată un băieţel pe nume Alexander

A şi o fetiţă, pe nume Elinor, care erau prieteni foarte
buni. Dar ei nu se jucau împreună în fiecare zi, pentru că lo-
.%cuiau'în locuri foarte deosebite unul de celălalt. Alexander lo-
cuia pe o stradă foarte asemănătoare cu a ta şi cu a mea,
într-un oraş care semăna foarte mult cu cel în care locuim noi.
In timp ce Elinor trăia într-un loc foarte vechi, magic, numit
Ţinutul Interior, un loc care se găseşte în cărţile de basme foar
te, foarte vechi. în Ţinutul Interior băieţii purtau pălării ţugu
iate, ornate cu pene, iar fetele erau tot timpul îmbrăcate în ro
chii în culori aprinse. Atât băieţii, cât şi fetele purtau cizme
înalte şi pelerine călduroase, pentru că munţii şi pădurile din
Ţinutul Interior erau pline de aventuri.
Elinor nu venea niciodată în locul în care trăim noi doi şi
Alexander, însă din când în când, atunci când vântul cânta me
lodia potrivită şi norii se învolburau într-o clipă, conturând
forma potrivită, iar lumina scânteia învăluind atmosfera în cu
loarea adecvată, Alexander privea în jur şi se trezea că ajun
gea în Ţinutul Interior! Şi nu trecea mult până ce apărea Eli
nor dindărătul unui copac sau de peste un deal ori păşea în
spatele lui şi îi spunea destul de tare: „Salut, te aşteptam".
— Elinor? Hei, vinde mă aflu? Şi ce ţin în mână?
— Punci, prostule. Se bea la nunţi.
— Mă aflu la o nuntă? Cine se căsătoreşte?
— Verişoara mea Elaine şi frumosul ei iubit Edgar.
în clipa aceea auziră bubuitul a trei tobe mari şi o întreagă
fanfară de fluieraşe ciripi un marş lent, făcându-1 pe Alexander
să amuţească, fericit şi în acelaşi timp puţin cam speriat. Elinor
îi şopti:
— începe marşul spre grădină.
Discuţii preliminare „în funcţie de nevoi" eu copiii ... 65
Alexander privi procesiunea nupţială avansând înspre gră

dină. Elaine şi Edgar arătau superb, dar Alexander era cam
nedumerit, pentru că nimeni nu-i povestise niciodată cum se
căsătoreau locţiitorii din Ţinutul Interior. Aşa că rămase să pri
vească. Elinor încercă să-i explice cât a putut ea mai bine că în
Ţinutul Interior mirele şi mireasa mergeau în fruntea unei pro
cesiuni spre grădina propriei lor căsnicii. Alexander vedea că
parada înainta spre nişte ziduri de piatră aflate pe o pajişte şi
se întreba ce acte de magie se petreceau dincolo de ziduri.
Elinor îi spuse că mirele şi mireasa vor intra înăuntru, numai
ei doi, şi vor planta două seminţe de trandafir, una din grădi
na părinţilor ei şi una din grădina părinţilor lui. Era obligato
riu să fie două seminţe, pentru că nu era vorba despre tranda
firi obişnuiţi. Erau trandafirii de nuntă, cele mai frumoase şi
mai vrăjite dintre flori.
în Ţinutul Interior, fiecare proaspăt soţ şi soţie petreceau o
bucată de timp împreună zilnic, pentru a îngriji ceea ce plan
taseră în grădina lor secretă. Nu peste multă vreme, două mlă-
diţe delicate se iviră din pământ şi crescând înspre lumină, se
ondulară şi se împletiră una cu cealaltă. Crescură ca o singu
ră tulpină, dar de două ori mai înalte şi mai puternice. După
multă, multă vreme, înflori un trandafir. Dacă soţul şi soţia
plivesc buruienile, pun apă, se bucură şi o tratează cu tandre
ţe, floarea durează, iar dulceaţa se adânceşte.
Iar culoarea se schimbă mereu! Când soţul şi soţia râd,
trandafirul străluceşte galben. Când ei au speranţă să se în
tâmple ceva bun, floarea tremură portocalie, precum tăciunii
gata să arunce flăcări. Când ei plâng împreună, culoarea se în
vineţeşte şi se albăstreşte. Iar când ei sunt fericiţi, pulsează ro
şie ca rubinul.
Dar magia continuă! Când aude muzica bărbatului şi a fe
meii care cântă împreună, trandafirul se face din auriu argin
tiu şi apoi auriu din nou, şi tot aşa la infinit, din ce în ce mai
repede, până la alb sclipitor, aruncând săgeţi de lumină în cân
tec, precum razele de soare pe întinsul mării.
în aceeaşi clipă cineva scoase un ţipăt şi Elaine căzu leşi
nată în iarbă. Edgar o ridică în braţe şi o duse repede acasă, în
căsuţa ei, cu Alexander şi Elinor alergând pe urmele lor. întin-

zând-o pe pat, îi scoase depeirunte cununa de trandafiri ce
o purtase ca pe o coroană. In cameră se lăsă un parfum greu
de trandafiri ofiliţi, darurile oferite de Edgar lui Elaine. Tran
dafirii atârnau de tocurile uşilor şi pe pervazurile ferestrelor
şi atârnau răsfrânţi din vazele de pe masă şi de lângă patul lui
Elaine. Deodată ea strănută puternic, parcă se produsese o ex
plozie şi gemu.
Elinor îi şopti lui Alexander:
— Se petrece ceva nostim.
— Nostim? Mie nu mi s-a părut că ar râde cineva.
— Nu, dar vreau să spun că trandafirii aceştia parcă ar fi
trandafiri de nuntă.
— Şi ce este rău în asta?
— Păi, nu tai trandafirii de nuntă din grădina lor, ca să-i
duci în altă parte.
— Elinor, cred că trebuie să încetăm să mai vorbim despre
flori; mai bine să căutăm un leac pentru Elaine.
Şi luând-o de mână, o târî pe uşă afară şi o luară la fugă
prin pădure.
— Unde ne ducem?
— Uite! Printre copaci! Căruţa cu medicamente!
în Ţinutul Interior, caii trag căruţa cu medicamente de la
un sat la altul, iar vraciul poposeşte o vreme în apropierea fie
cărui sat, ca să vândă nu numai leacuri pentru durerea de bur
tă şi pentru băşici ori pentru chelie, ci şi bonete şi nasturi şi
plase de prins fluturi. Acesta părea să vândă flori.
— Nu împingeţi! Nu daţi din coate! Luaţi-vă trandafiri de
nuntă! Ajung pentru toată lumea!
Elinor nu-şi putea crede urechilor! Trandafiri de nuntă, de
vânzare? Nu mai auzise niciodată de aşa ceva! Vraciul conti
nuă să strige:
— Toţi trandafirii de nuntă pe care vi-i doriţi, nu vă mai
bateţi capul să vă găsiţi soţ ori soţie şi să mai munciţi în gră
dini pline de umezeală!
Lui Alexander îi displăcu înfăţişarea vraciului. Era puţin
prea înalt, puţin prea slab; avea o mustaţă cam ascuţită şi părul
cam lucios. Şedea în spatele căruţei, înconjurat de buchete de

trandafiri şi le răspundea ţipând oamenilor care se îngrămă
deau mai jos, întinzându-şi mâinile cu pumnii plini de bănuţi.
— Ce? Mai vrei unul ca acela pe care l-ai cumpărat deja?
îmi pare rău, nu sunt doi la fel. Tu nu ştii că varietatea face sa
rea şi piperul vieţii? Dumneata, domnule — iar ai venit, după
câte văd. Cu ce te pot ajuta?
Tânărul client izbucni „hapciu!" şi Elinor văzu că era vor
ba de Edgar!
— Eu vreau — hapciu — vreo duzină din cei galbeni.
— Edgar! Ce cauţi aici?
— Cumpăr trandafiri pentru Elaine. Este foarte bolnavă,
iar aceştia o înveselesc.
Elinor privi trandafirii.
— Dar sunt deja ofiliţi! exclamă ea şi Alexander adăugă:
— A avut camera plină de flori. De ce-i mai trebuie şi aceş
tia?
— Mor repede. Haaapciu! Aş face mai bine să mă grăbesc
să-i duc pe aceştia!
Şi Edgar o luă la fugă, împrăştiind în urma lui puzderie de
petale de trandafir bolnave. De îndată ce atingeau pământul,
acestea se ofileau ca nişte bucăţi de hârtie prăfuite.
Ceva legat de strănut îi trezi suspiciunea lui Alexander,
care se strecură tiptil înspre căruţa vraciului. Elinor avu sen
zaţia că cerul se turtise şi se înnegurase, golindu-se de păsări,
l'ăcu câţiva paşi pe poteca pe care dispăruse Edgar, fără să se
grăbească. Pe o margine zăcea un trandafir, scăpat din buchet.
Minor îl ridică şi-l mirosi inspirând adânc.
în tot acest timp, Alexander se învârtea agitat prin preaj
ma căruţei vraciului, încercând să tragă cu ochiul înăuntru.
— Ce cauţi? şuieră o voce răsunătoare.
Alexander se răsuci pe călcâie. Nu era nimeni prin preaj
mă!
— Broof! Ka-ka-broof! Parcă ar fi strănutat un cal uriaş —
ceea ce se şi întâmplase. Alexander uitase că în Ţinutul Inte
rior unele animale puteau să vorbească, iar acum calul vraciu
lui vorbea cu Alexander!
— Ei bine, eu, hmm... mormăi Alexander.

— Sper că nu e de la trandafiri. Ka-broof! strănută el din
nou. Vraciul are atât de mulţi, că-mi dă mie să-i mănânc p-ăi
de-i prisosesc, în loc să mă lase să pasc iarbă proaspătă. Cred
că tre' să fie ceva în neregulă cu ei, pen' că-mi face rău să-i mă
nânc.
— De unde îi ia? întrebă Alexander.
— Oh, a plantat o grădină întreagă de trandafiri de nun
tă furaţi. Oamenii îi cumpără fin'că nu vor să-şi crească sin
guri. Sigur c4 tre' să cumpere mai mulţi, pen' că ăştia mor re
pede.
Lui Alexander îi veni o idee, care se înteţi precum flacăra.
Tocmai atunci auzi un strănut puternic, venind dinspre pădu
re. Smulse din pământ câţiva ciulini şi îi dădu calului să-i ru
mege.
— Ia aici — şi mulţam!
Calul îşi desfăcu buzele într-un zâmbet larg şi spuse:
— Ah, nu! Mulţumesc!
Dar Alexander o rupsese deja la fugă, cât putuse de repe
de, după prietena lui care strănuta.
— Hapciu! Elinor se scutură din tot trupul şi trandafirul
din mâna ei tremură din cauza zgomotului.
Alexander apăru alergând de după grămada de oameni
zgomotoşi şi strigă:
— Elinor! Aruncă trandafirul!
— Hapciu! De ce?
— Este otrăvit!
— Hapciu! Otrăvit?
Alexander i-1 smulse şi îl aruncă cât putu de departe
Elinor strigă:
— Iar Edgar îi duce şi mai mulţi lui Elaine!
Aproape zburând prin pădure după Edgar, Alexander abia
mai avu suflu să-i spună lui Elinor ce aflase.
— Discuţia... cu calul... vraciul nu ne-a văzut... Sunt tran
dafiri de nuntă... furaţi şi replantaţi într-o fermă mare... Vin
de mulţi pentru că se ofilesc repede... îi dă până şi calului să-i
mănânce... De aceea a vrut să stea de vorbă cu mine... s-a să
Discuţii preliminare „în funcţie de nevoi" cu copiii ■■■ 69
turat să mai mănânce trandafiri otrăviţi... preferă iarbă... Oa

menii cred că pot căpăta trandafiri de nuntă pentru câţiva bă
nuţi... Nu vor să crească singuri unul care să dureze... Nu
ştiu că aceştia devin otrăvitori când sunt tăiaţi... din rădă
cini...
Curând ajunseră la colibă şi dădură buzna înăuntru. Edgar
sări de pe marginea patului lui Elaine:
— Linişte! Vă rog! Aici zace un bolnav!
Alexander şi Elinor începură să scoată trandafirii din vază,
braţe întregi de flori pe care le aruncară afară.
— Elinor, ce faci cu trandafirii cei frumoşi ai lui Elaine?
— Edgar, aceştia sunt otrăviţi!
— Ce vrei să spui?
— Când tai de la rădăcină trandafirii de nuntă, aceştia de
vin otrăvitori!
— Dar ei îi plac foarte mult!
Dinspre pat se auzi vin scâncet slab.
— Da, îmi plac foarte mult!
— îţi vor plăcea şi mai mult cei adevăraţi!
Elinor îi aruncă lui Alexander, care stătea lângă uşă, un mă
nunchi de tulpini ofilite, iar el le zvârli în grădină.
— Trandafirii vii nu-ţi vor face niciun rău! N-ai renunţa la
aceştia dacă astfel te-ai face bine şi i-ai putea avea pe cei ade
văraţi?
Edgar o prinse pe Elaine de mâna palidă şi amândoi se pri
viră adânc în ochi, înainte de a răspunde la unison:
— Bineînţeles. Este ceea ce ne-am dorit întotdeauna!
Edgar văzu în ochii lui Elaine zidurile înalte şi umbrele ră
coroase ale unei grădini secrete, iar ea văzu în ai lui creanga
plină de ţepi din care într-o bună zi se va ridica spre soare bu
chetul perfect de flori.
încă se mai priveau în ochi când Alexander, rămas în uşă,
auzi vântul bătând, ridică privirea, văzu norii călătorind pe
cer şi desluşi o lumină anume prin praful din aer. Grăbit, privi
din nou prin colibă. O clipă i se păru că toţi îi zâmbeau, ca şi
când ar fi făcut el ceva cu adevărat minunat! Pe urmă însă dis
părură cu toţii, iar el fu din nou acasă.
Notă pentru părinţi: în anii următori, veţi găsi mul

te ocazii de a vă referi la această poveste şi de a folosi
părţi din ea pentru a pomi o conversaţie. Este impor
tant pentru copil să o asculte de mai multe ori şi să se
familiarizeze cu mesajele şi semnificaţiile ei. Odată ob
ţinută această familiarizare, vă puteţi referi la poveste
în discuţiile ulterioare, atunci când îi veţi vorbi copilu
lui despre pericolul de a recurge la sex într-un moment
nepotrivit sau înţr-o manieră nepotrivită, sau despre
cum se poate transforma ceva frumos în ceva urât şi pe
riculos.
2
„Marea discuţie"
de la vârsta de opt ani
Acest dialog este „epicentrul" comunicării părin

telui cu copilul despre sex. Este discuţia în care se
transmite cea mai mare parte a informaţiilor. Nu ui
taţi însă că acest dialog nu este încă unul complet.
El nu rămâne de sine stătător — trebuie pregătit şi
urmat de alte discuţii.
Cum provocăm interesul şi nerăbdarea
Aşa cum am mai arătat, vârsta de opt ani este „o fe

reastră" între dezinteresul copiilor foarte mici şi toanele
însoţite de lipsa de predictabilitate a pubertăţii. (Repe
tăm, dacă copilul dumneavoastră are mai mult de opt
ani, dar mai puţin de doisprezece, continuaţi cu încrede
re această discuţie, modificând-o după cum este nece
sar.) La opt ani, majoritatea copiilor sunt plini de încre
dere, deschişi, inocenţi, dornici să vă facă pe plac şi
destul de fascinaţi de lumea înconjurătoare. Pur şi sim
plu, ei nu au învăţat încă ce înseamnă a fi stânjenit, sar
castic sau cinic. t
în funcţie de locul în care au crescut, unii dintre co
pii au aflat câte ceva despre sex înainte de a împlini opt
ani. Alţii n-au aflat mai nimic. în fine, există şi copii care
au aflat destul de mult, dar nu i-a preocupat. Indiferent
cât au aflat, ceea ce au acumulat ca informaţie este des
tul de puţin lizibil şi poate fi şters, rescris sau corectat de
un părinte pregătit şi hotărât. (Este de remarcat totuşi că
această carte nu se adresează părinţilor care se confrun
tă cu problema unui abuz. Situaţiile de acest fel necesi
tă, de obicei, consiliere de specialitate şi expertiză medi
cală profesionistă.)
Una dintre cele mai grozave trăsături ale copiilor la
vârsta de şapte-opt ani este capacitatea lor de a manifes
ta interes şi nerăbdare pentru ceva. Datorită acestor tră
sături este posibil să-i capacităm, să le stimulăm într-un
mod pozitiv şi senin entuziasmul, pregătindu-i pentru
„marea discuţie".
Dacă nu aveţi motive care să vă constrângă să înce
peţi mai devreme sau dacă copilul dumneavoastră a tre
„Marea discuţie" de la vârsta de opt ani ** 73
cut deja de vârsta de opt ani, vă propunem să vă fixaţi

ca ţintă pentru „marea discuţie" ziua sau săptămâna ce
lei de-a opta aniversări. Stabilind-o pentru ziua de naş
tere vă poate fi de ajutor pentru a stimula nerăbdarea
constructivă, emoţională. (în acelaşi timp vă fixaţi un ter-
men-limită, care nu vă permite să amânaţi.) Dacă copi
lul este ceva mai mare de opt ani, alegeţi sau stabiliţi o
altă zi semnificativă, care nu este prea îndepărtată în
timp.
Pentru a-1 pregăti pe copil şi a-i provoca nerăbdarea
anticipaţiei, încercaţi ceva de genul următor:
D ialog
Jason, te-ai făcut destul de mare ca să înţelegi câteva lu
cruri cu adevărat importante, de aceea, când vei împlini opt
ani, de ziua ta, luna viitoare, îţi vom dezvălui un secret foar
te interesant. De fapt, îţi vom spune care este cel mai frumos
şi mai uimitor lucru din lume.
Jason: Care este?
Răspundeţi cam aşa: Ah, nu-ţi putem dezvălui nimic acum.

Va trebui să aştepţi până la ziua ta de naştere. Dar îţi pot spu
ne următorul lucru: sunt foarte emoţionat, pentru că este vor
ba despre ceva într-adevăr fantastic şi o să ne distrăm de mi
nime vorbind despre acest lucru.
Jason: Spune-mi măcar ce este.
Nu, ar însemna să-ţi dezvăluim prea mult. Vrem să păs

trăm un fel de secret, până ce vei împlini opt ani. Probabil că
mai ştii câte ceva despre subiectul pe care vrem să-l discutăm,
dar de ziua ta de naştere îţi vom dezvălui secretul până la ca
păt. Şi este unul cu adevărat minunat, cu adevărat incredibil!
Ard de nerăbdare. Ia să vedem, cât mai este, exact, până ce vei

împlini opt ani.
Jason: Cred că mai sunt patru săptămâni.
Puteţi începe să purtaţi acest tip de discuţii „pregăti

toare" cu copilul pe la vârsta de şapte ani — sau mai de
vreme, dacă încep să apară întrebările —, dar cu o lună
sau două înaintea aniversării de opt ani, treceţi într-o
treaptă superioară de viteză şi menţionaţi problema, în
treacăt, în fiecare săptămână. Folosiţi cuvinte pozitive
precum „uluitor", „frumos", „special", „emoţionant",
„interesant". încheiaţi discuţia cu o propoziţie de genul:
„Este un secret legat de un lucru pentru oamenii mari,
despre care cei mai mulţi copii nu ştiu nimic, dar tu vei
şti. Vei afla totul după aniversarea de opt ani. Şi să-ţi mai
spun ceva, este cel mai frumos, uimitor, incredibil lucru
din lume!"
„Marea discuţie"
de la vârsta de opt ani
P lan ificarea
Pe măsură ce se apropie ziua de naştere, cereţi-i copi

lului să aleagă un loc special în care veţi petrece seara
„în exclusivitate" — numai copilul şi dumneavoastră
(ambii părinţi, dacă sunteţi căsătorit/ă). Trebuie să fie
un moment separat şi bine delimitat de petrecerea ani
versară, pe care o veţi organiza probabil mai devreme,
în ziua respectivă. Seara este rezervată pentru amândoi
„Marea discuţie" de la vârsta de opt ani \ 75
sau pentru toţi trei şi va fi dedicată „celui mai frumos şi

mai uimitor lucru din lume".
Ajutaţi copilul să aleagă un loc liniştit, potrivit pen
tru conversaţie, de exemplu un restaurant intim, cu se
pareuri sau poate un loc la ţară, unde puteţi face o plim
bare plăcută cu maşina. Este bine şi acasă, în faţa
şemineului sau pe o canapea confortabilă, dacă puteţi
avea intimitate, fără să fiţi întrerupţi. Dacă copilul pre
feră să aibă o anumită activitate, programaţi-o suficient
de devreme ca să vă rămână totuşi timp pentru „marea
discuţie".
Cu suficient timp înainte de ziua specială, faceţi un
drum la librărie şi alegeţi cartea cu poze de care vă veţi
ajuta în conversaţie. Există o mare posibilitate de selec
ţie, din categorii precum „maturizarea" sau „educaţia
sexuală a copiilor". Cereţi sprijinul librarului sau al vân
zătorului. Probabil veţi găsi cel puţin cinci-şase titluri
din care să alegeţi, dar este bine să optaţi pentru una
singură, nu pentru două sau trei. Noi preferăm Where
Did I Come From?5 de Peter Mayle. O alternativă este şi
How Babies Are M ade6 de Andrew Audry şi Stephen
Schepp. Amândouă sunt candide şi clare şi echilibrează
în mod just un ton de importanţă şi „seninătate", astfel
încât subiectul să nu pară copleşitor. (Vezi pag. 85 pen
tru informaţii suplimentare despre aceste cărţi şi despre
altele.) Două cărţi care nu ne plac deloc sunt It's Perfec-
tly Normal7, care, după părerea noastră, transmite copi
lului ideea că poate fi acceptată orice formă imaginabi
lă de exprimare sexuală, şi Dr. Ruth Talks to Kids About
5 De unde vin eu?

6 Cum se fac copiii.
7 Este perfect normal.
Sex8, pe care o considerăm absurd de permisivă, de

oarece le sugerează copiilor, printre altele, să ia măsuri
pentru a-şi ascunde faţă de părinţi gândurile şi activi
tăţile sexuale. Familiarizaţi-vă cu cartea pe care o ale
geţi şi „exersaţi" o dată sau de două ori dialogul urmă
tor:
D ialog
Ei bine, Kathy, ţi-am promis că această discuţie se va referi
la cel mai frumos, mai uimitor, mai minunat lucru de pe lume.
Eşti nerăbdătoare?
Kathy răspunde. Adoptaţi o atitudine pozitivă şi încurajatoare pen

tru fiecare răspuns; faceţi-l pe copil să se simtă important şi special.
înainte de a începe, vrem să-ţi spunem că te iubim foar

te mult. Tu ştii deja acest lucru, dar ştii cu adevărat cât de
mult te iubim? Ştii că te iubim mult mai mult decât iubim
munca noastră de la serviciu sau maşina, sau casa, sau de
cât îi iubim pe prietenii noştri? Te iubim mai mult decât ori
ce pe lume, exceptând poate, dragostea unuia pentru celă
lalt — ştii asta?
Răspuns.
De aceea suntem atât de emoţionaţi când trebuie să-ţi

dezvăluim acest secret fantastic. Pentru că el se referă la iu
bire şi la tine! Bănuieşti cam despre ce este vorba?
Răspuns. Dacă Kathy a pus mai înainte întrebări pe care le-aţi

ocolit, reveniţi la ele şi spuneţi-i că această discuţie conţine acele răs
punsuri.
8 Dr. Ruth stă de vorbă cu copiii despre sex.

„Marea discuţie" de la vârsta de opt ani 77
De fapt, ceea ce ţi-am spus de la o vreme încoace ţi-a ofe

rit un indiciu — faptul că această discuţie se referă la ceva cu
adevărat frumos şi uimitor. Care crezi că este cel mai uluitor
lucru din lume?
Lăsaţi-o să enumere câteva lucruri. Toate răspunsurile sunt bune.
Avionul este uluitor. Ce poate el să facă? Balena? Da — de

ce? Când este menţionată o persoană, spuneţi: „Cred că acum
primim cel mai bun răspuns. De ce este o persoană cel mai
uluitor lucru din lume?
Răspuns. Discutaţi despre tot ce pot face trupul şi mintea.
OK, dacă un om este cel mai uluitor lucru, atunci secretul

cel mai uluitor se referă la cum se face un om. Hai să ne gân
dim. Suntem mari de-acum, dar de unde am început cu toţii?
Ce am fost când ne-am născut?
Kathy: Bebeluşi.
Ai văzut de curând un bebeluş? Avea toate părţile — de

gete la mâini şi la picioare, gene micuţe, un buricel?
Răspuns.
Bebeluşii sunt uimitori, nu-i aşa? Ne amintim foarte bine

când erai şi tu un bebeluş. Erai atât de scumpă şi deosebită! Şi
aveai toate părţile. Nu trebuia decât să creşti ca să devii tu în
săţi. Mai ţii minte când erai bebeluş?
Răspuns.
Iată care este marea întrebare, Kathy. De unde crezi tu că

vin bebeluşii?
De la spital.
Da, dar cum ajung ei acolo?
Din burtica lui mami.
Da, dar cum au ajuns bebeluşii în burtica lui Mami?
Răspuns. (Copilul poate să răspundă: „De la Dumnezeu" sau

„Dintr-o mică sămânţă".)
Bine. Dar ai idee cum a început să trăiască acolo acel corp

mititel? (Puneţi fiecare întrebare cu uimire şi emoţie, nu sub for
ma unui test sau a unui chestionar. Manifestaţi-vă pozitiv faţă
de fiecare răspuns pe care îl primiţi, repetându-1 şi observând
dacă copilul mai are ceva de spus. Apoi, dacă răspunsul se
opreşte, deschideţi o nouă direcţie de întrebări.) Cine crezi tu
că ar trebui să devină părinţi? Ce fel de oameni ar fi cei mai buni
părinţi?
Kathy [ajutor şi indicii]: Oamenii cărora le plac copiii şi care au

grijă de ei.
De ce ar fi important acest lucru?
Kathy: Copiii au nevoie să fie iubiţi şi au nevoie de o familie iu

bitoare.
Ar fi important ca mămica şi tăticul unui bebeluş să se iu

bească?
Da, foarte important.
Cum le arătăm oamenilor că-i iubim?
Le spunem, facem lucruri frumoase pentru ei.
Le putem arăta oamenilor că îi iubim, fizic — cu corpul, cu

braţele, cu buzele?
„Marea discuţie" de la vârsta de opt ani -- 79
a**4
îi putem strânge în braţe şi îi putem săruta.
Exact. Iar dacă un bărbat şi o femeie se îndrăgostesc unul

de celălalt, cum se sărută ei?
Kathy [ajutor şi indicii]: Sărutări mai lungi, mai romantice, pe

buze.
Bravo, Kathy. Acum ştii că există o îmbrăţişare mai mare,

mai bună, între soţ şi soţie? Ii face pe amândoi să se simtă foar
te bine şi foarte iubiţi şi — aici este partea cea mai emoţionan
tă — această formă specială de îmbrăţişare poate face să în
ceapă să crească un copil în burtica mamei. Nu-i aşa că este
emoţionant?
Răspuns.
Uite, avem aici o carte cu poze şi cu tot ce trebuie. Ne po

vesteşte despre această îmbrăţişare pe care o pot face mămi
cile şi tăticii şi despre cum începe să crească de aici un bebe
luş în burtica mămicilor. Eşti pregătită?
Da.
Haide să citim şi pe măsură ce avansăm, ne oprim şi dis

cutăm. Bine? Nu-i aşa că este emoţionant?
(Citiţi cartea. Dacă fetiţa citeşte bine, lăsaţi-o să citească ea.

Dacă nu, citiţi dumneavoastră sau faceţi cu rândul. Nu vă gră
biţi; întrebaţi-o des ce crede. Răspundeţi la întrebările pe care
vi le pune. Ori de câte ori se iveşte ocazia, subliniaţi cât este
totul de uimitor, de frumos, de minunat.)
Ţi-a plăcut, Kathy?
(Unii copii consideră că pozele din unele cărţi recomanda

te sunt comice, dar că ele subliniază că procesul este „uimitor".
Vorbiţi despre dumneavoastră când îi spuneţi copilului că

aveţi posibilitatea să vă exprimaţi iubirea şi cât de intim şi mi
nunat este să vă păstraţi iubirea pentru o singură persoană,
specială. Şi nu este uluitor faptul că un copil întreg — un om
întreg — poate să se dezvolte dintr-o celulă atât de mică?)
Ştiai toate acestea dinainte?
Răspuns.
Care părţi?
Răspuns.
Ce ştii despre sex?
Răspuns.
Crezi că prietenii tăi ştiu multe despre acest lucru?
Răspuns.
Uneori, când copiii nu au aflat despre sex de la părinţii

lor — poate au aflat câte ceva de la televizor sau din antura
jul lor — ei cunosc adevărul numai parţial şi nu ştiu cât este
de uimitor şi de special. Uneori râd despre acest subiect sau
îşi bat joc, dar asta numai pentru că ei nu ştiu tot ce ştii tu
acum. De aceea, când vei auzi o prostie sau o ciudăţenie de
spre sex, să te bucuri că tu ştii adevărul. Poţi să vii şi să-mi
spui oricând dacă auzi ceva ce nu înţelegi, bine?
Kathy: Bine.
Câţi ani crezi că trebuie să ai ca să poţi face sex?
Răspuns.
„Marea discuţie" de la vârsta de opt ani - 81
(Explicaţi-i că pubertatea este ceva ce li se întâmplă „co

piilor puţin mai mari decât tine". Că ea îi face pe oameni să
crească mai mari şi mai puternici şi că pregăteşte corpul lor
pentru a putea avea copii. Promiteţi-i că veţi avea în curând
încă o discuţie despre pubertate, despre schimbările uimi
toare şi despre lucrurile bune „care ţi se vor întâmpla, pe
măsură ce te transformi din fetiţă în femeie" sau din băiat
în bărbat.)
Chiar dacă un băiat şi o fată au ieşit din pubertate şi sunt su

ficient de mari pentru a face un copil, crezi că ar trebui să-l facă?
Kathy: Nu.
De ce nu?
Kathy: Pentru că sunt prea tineri. Nu sunt suficient de mari ca

să facă un copil sau ca să aibă grijă de el.
Şi crezi că, în situaţia aceasta atât de specială, ar fi mai bine

să aştepte şi să facă sex numai cu acea persoană pe care o iu
besc cel mai mult — cum este soţul?
Kathy: Da.
De ce?
Răspuns.
Crezi că îmbrăţişarea aceea caldă, uimitoare despre care

am vorbit este importantă şi specială?
Răspuns.
Ai vrea să o faci cu mai mulţi oameni sau cu o persoană

care este cu totul specială pentru tine?
Kathy: Cu o persoană cu totul specială.
Kathy, îţi aminteşti că atunci când am început, am spus că

această discuţie va fi despre dragoste şi despre tine?
Kathy: Da.
Ei bine, într-o zi ai să te îndrăgosteşti de cineva şi ai să vrei

sa fi cu el tot timpul şi ai să vrei să împărtăşeşti iubirea cu
acea persoană în permanenţă. Crezi că ar fi o idee bună să re
zervi această Îmbrăţişare specială — după cum ai aflat, ea se
numeşte, pe scurt, sex — pentru cineva cu totul şi cu totul
special?
Kathy: Da.
Aşa să faci! Noi te iubim foarte mult şi datorită acestui lu

cru minunat, numit sex, într-o zi vei avea şi tu ion copil pe care
ai să-l iubeşti la fel de mult cum te iubim noi pe tine. Poate că
atunci când fiul sau fiica ta va avea opt ani, vei avea şi tu
această discuţie cu el sau cu ea. Crezi că aşa va fi?
Răspuns.
Kathy, vei auzi foarte multe despre sex în următorii câţiva

ani. Unele lucruri vor fi bune, dar unele vor fi destul de ames
tecate, pentru că mulţi oameni nu ştiu minunile pe care ţi le-am
povestit noi ţie astăzi. Ori de câte ori auzi ceva care te tulbură
sau care îţi ridică o nedumerire, îhtreabă-ne şi noi îţi vom da răs
punsul. Vrei să faci acest lucru?
Kathy: Bine.
îmbrăţişarea aceea caldă şi specială poartă nenumărate de

numiri. Probabil că cel mai bine este să o numim „a face dra
goste", pentru că doi oameni trebuie să se iubească într-ade-
văr foarte mult înainte de acest moment şi este o cale de a-1
„Marea discuţie" de la vârsta de opt ani . 83
face pe celălalt să ştie cât de mult îl iubeşti. Uneori îmbrăţişa

rea aceasta specială se numeşte „a face sex". Alteori poartă
nume prosteşti sau chiar vulgare, precum „coit" sau un cu
vânt pe care îl numim „cuvântul cu f", pentru că nici nu vrem
să-l pronunţăm. Ai auzit vreunul dintre aceste cuvinte? Cum
te-ai simţit când le-ai auzit?
(Dacă copilul spune da şi ceva de genul „cam ciudat",

dumneavoastră trebuie să răspundeţi, de exemplu:) De obicei
oamenii care folosesc asemenea cuvinte nu se gândesc la cât
de frumos şi de uimitor ar trebui să fie sexul. Iar când copiii
folosesc acele cuvinte, ei nu încearcă decât să imite un adult
sau să pară cool, ori poate că nu li s-au spus lucrurile despre
care ţi-am vorbit noi.
Aşadar, Kathy, când auzi asemenea cuvinte în cântece, la

televizor sau de la alţi copii, trebuie să-ţi dai seama că ei nu
se gândesc probabil la ceea ce înseamnă cuvintele şi că s-ar
putea ca ei să nu cunoască partea bună din ceea ce spun.
De ce ar fi ceva rău pentru tine să foloseşti asemenea cuvinte?
Kathy [ajutor şi indicii]: Pentru că eu ştiu cuvintele adevăra

te şi pentru că eu ştiu că sexul este ceva prea frumos şi special
pentru a-ţi bate joc sau pentru a face glume urâte pe seama lui,
sau chiar pentru a folosi cuvinte necuviincioase când vorbim de
spre el.
Acum, „a face dragoste" sau „a face sex" nu înseamnă că

întotdeauna va apărea şi un bebeluş, dar întotdeauna trebuie
să arate cât de mult se iubesc un bărbat şi o femeie, şi această
situaţie nu ar trebui să se petreacă dacă oamenii nu-şi simt de
votaţi şi loiali unul altuia. Ştii ce înseamnă aceste cuvinte? Ce
crezi tu că înseamnă loial?
Kathy [ajutor şi indicii]: Să ţii la cineva, să-l ajuţi pe acel om,

să-ţi ţii promisiunile.
Ce crezi că înseamnă devotamentul?
Kathy [ajutor şi indicii]: Săfii sincer cu cineva. Să iubeşti pe ci

neva mai mult decât pe oricine altcineva. Să rămâi lângă persoana
aceea. [Ajutaţi-o să înţeleagă că o căsătorie înseamnă loialitate şi de
votament şi că cea mai bună cale de a demonstra loialitate şi devo
tament este prin căsătorie.]
De ce ar fi o idee proastă să faci sex cu cineva faţă de care

nu simţi loialitate şi devotament?
Kathy [ajutor şi indicii]: Pentru că este ceva prea special. Dacă

ai face sex cu alte persoane, nu ar fi la fel de special ca şi cu persoa
na pe care o iubeşti cel mai mult. Nu ai fi loial şi devotat celui pe
care îl iubeşti.
Exact. Alt lucru rău legat de a face sex cu cineva la întâm

plare este că există câteva boli foarte urâte cu care te poţi con
tamina. Ai auzit vreodată despre SIDA? (Explicaţi atât cât cre
deţi că este adecvat, dar nu insistaţi prea mult, pentru a nu
crea îngrijorare sau teamă. Continuaţi să reveniţi la esenţă —
că sexul, dacă nu este folosit greşit, este cel mai frumos şi mai
uimitor lucru şi că raţiunea de a-1 păstra este tocmai faptul că
reprezintă ceva atât de special.)
A fost grozav să port această discuţie cu tine. (în final luaţi

copilul în braţe. Strângeţi-1 la piept. Faceţi-1 să simtă dragos
tea dumneavoastră.) Este grozav să fii suficient de mare pen
tru a afla despre ceva atât de minunat. Această discuţie mă
face să mă simt foarte aproape de tine. Cred că noi doi putem
sta de vorbă unul cu celălalt despre orice. Tu ce crezi?
Răspuns.
Uneori, când copiii cresc, încep să creadă că părinţii lor nu-i

înţeleg, aşa că ei nu vorbesc despre ceea ce gândesc sau de
spre ceea ce îi îngrijorează. Crezi că aşa ceva ni se Va întâm

pla şi nouă?
Răspuns.
Vom avea grijă să nu ni se întâmple! Vom avea încredere

unul în celălalt şi vom sta de vorbă despre orice, mai ales când
ne îngrijorează ceva sau când nu înţelegem ceva. Pentru acest
lucru există familiile!
Scurtă introducere la opt cărţi pentru copii

care se vor citi cu glas tare
Where Did I Come From? de Peter Mayle. Amestecul

ideal de seriozitate şi umor pentru un copil de opt ani.
Una dintre puţinele cărţi care se referă cu adevărat la
„marea îmbrăţişare specială" din care poate să apară un
copil. (New York: Lyle Stuart, 1986.)
How Babies Are Made de Andrew Audry şi Stephen
Schepp. O carte mai veche, dar clară, scrisă cu căldură şi
sensibilitate. Cu reliefuri din hârtie care înlocuiesc foto
grafiile sau desenele. (Boston: Little, Brown & Co., 1984.)
Where Do Babies Come From? de Angela Royston. Flo
rile, raţele, pisoii şi oamenii... toţi provin din seminţe
care cresc. Fără referire la sexul propriu-zis. O carte fun
damentală pentru copiii mai mici de opt ani, care pun
întrebări. (New York: DK Publishers, 1996.)
Being Born9 de Sheila Kutzinger. Din nou, nimic de
spre sex sau despre relaţii sexuale, dar o carte bună
9 M-am născut.
despre creşterea şi dezvoltarea bebeluşilor. (New York:

Putnam & Grosset, 1992.)
The Wonderful Story ofH ow You Were Bornw de Sidonie
Gruenberg. O altă carte devenită clasică, mai veche, cu
desene minunate. (Garden City, NY: Doubleday, 1970.)
How Wfls I Bom ?11 de Lennart Nilsson şi Lena Swan-
borg. Interesantă, pentru că cel care povesteşte este un co
pil de cinci sau şase ani, care foloseşte cuvinte simple, iar
detaliile suplimentare sunt separate prin italice. Deosebit
de utilă unui copil care urmează să capete un frate sau o
soră. Fotografiile (în special ale fătului în dezvoltare) sunt
minunate. (New York: Dell Publishing, 1996.)
Mommy Laid an Egg! or Where Do Babies Come From?12
de Babette Cole. Eforturi uşor exagerate de a avea umor
în legătură cu anumite lucruri, de exemplu în legătură
cu poziţiile sexuale, dar copiilor le va plăcea pentru că
părinţii dau explicaţii prosteşti când vorbesc despre cum
se fac copiii, în timp ce copiii spun lucrurilor pe nume.
(San Francisco: Chronicle Books, 1996.)
Discuţii „ajutătoare"
Vor exista, probabil, şi părinţi care vor zice: „Vai,

nu — iar discuţii? îmi ajunge că trebuie să fac faţă «ma
rii discuţii»". în realitate, după ce aţi trecut de discuţia
de la vârsta de opt ani, vă va fi mult mai uşor să abor
daţi subiectul sex cu copilul dumneavoastră. Este ade
vărat, unii copii de opt ani sunt gata oricând să vorbeas
10Minunata poveste a naşterii tale.

11 Cum m-am născut eu?
12Mami a făcut un ou! sau De unde vin bebeluşii?
că despre sex — şi chiar cu oricine. Nu vom uita nicio

dată experienţa prin care am trecut cu unul dintre fiii
noştri la o petrecere a cercetaşilor de această vârstă, ime
diat după ce împlinise opt ani. Era aşezat la capătul opus
al unei mese lungi şi când ne-am uitat la el, la desert, am
observat că se afla în centrul atenţiei: toţi ceilalţi băieţi
din grupa de cercetaşi se adunaseră în jurul lui şi îl as
cultau cu atenţie, în timp ce Josh le vorbea cu înţelepciu
nea proaspăt dobândită. Nu vorbea cu tonul moale al
unei glume sau al unui banc fără perdea, era expansiv,
deschis, excitat, ca şi când ar fi povestit despre cel mai
minunat, cel mai uluitor lucru din lume! Nu este nevo
ie să mai adaug că, în discuţia purtată cu el, noi uita
serăm să-i vorbim şi despre intimitate şi discreţie.
Vrem să spunem că odată ce copilul a dobândit o
orientare pozitivă prin discuţia de la opt ani, conversa
ţiile ce vor urma nu vor mai fi dificile. Veţi constata că
vă face chiar plăcere să-i administraţi câteva rapeluri sau
discuţii ajutătoare.
Utilizaţi modelul prezentat în dialogurile de mai jos.
Dacă doriţi, puteţi pune întrebările din primul dialog în
mod independent una de cealaltă, adresând-o în mo
mentul în care se iveşte ocazia sau le puteţi formula pe
toate laolaltă, în cadrul celei de a doua sau de a treia dis
cuţii importante.
întrebări şi sentimente
D ia lo g
James, au trecut câteva săptămâni de la ziua ta şi de la dis
cuţia noastră specială. Te-ai mai gândit la subiectul acela ui
mitor despre care am stat de vorbă?
Răspuns
Nu-i aşa că este uluitoare conceperea unui copil şi felul în

care creşte el şi devine un omuleţ adevărat, începând din bur
tica mamei lui?
Răspuns. Dezvoltaţi, exprimaţi aprecieri şi răspundeţi oricărei

observaţii făcute de copil sau oricărui răspuns pe care vi-l dă.
Nu crezi că este super, cum se unesc spermatozoizii tată

lui şi ovulul mamei, astfel încât copilul seamănă şi cu mama,
şi cu tata?
Răspuns.
Partea cea mai bună este că totul începe de la îmbrăţişarea

aceea specială despre care am vorbit. Ce crezi tu despre aceas
tă îmbrăţişare? Ţi se pare un lucru bun?
Răspuns. Este important să nu primiţi ca răspuns doar „da" sau

„nu". Trebuie să aflaţi ce simte copilul despre ceea ce aţi discutat.
Puneţi-i mici întrebări ajutătoare, până reuşiţi să vă daţi seama ce
simte el. Dacă copilul simte că ceva este ciudat sau „indecent" sau
„înspăimântător", liniştiţi-l.
Cred că simţi acest lucru pentru că totul este foarte nou

pentru tine. Dar eu, ca tată (mamă), pot să-ţi spun că îmbrăţi
şarea aceea este cea mai grozavă. Te simţi foarte bine şi prin
intermediul ei îi spui soţiei că o iubeşti şi că vrei să rămâi ală
turi de ea pentru foarte, foarte mult timp. într-o zi, vei simţi
acelaşi lucru cu persoana pe care o vei iubi foarte mult! James,
din ceea ce îţi spun eu, înţelegi că eu o consider foarte specia
lă şi grozavă?
Răspuns.
Ştii, James, mă întreb dacă, de când am stat noi doi de vor

bă, ai auzit alţi copii vorbind despre sex sau dacă ai văzut sau
ai auzit ceva despre acest subiect la televizor.
Răspuns. Dacă James a auzit ceva „murdar" sau „înspăimântă

tor" la şcoală sau de la colegi, continuaţi în felul următor:
Vezi tu, James, copiii care nu au aflat toate lucrurile pe care

le-am discutat noi nu înţeleg cât de frumos şi uimitor poate să
fie sexul. Pentru că ei nu ştiu decât unele lucruri, pot fi deru
taţi şi pot să creadă că este ceva indecent sau înspăimântător.
Dacă ei ar şti tot ce ştii tu, crezi că li s-ar părea ceva cool şi
uluitor?
James: Probabil.
Atunci ei n-ar mai face glume şi nu s-ar mai prosti şi nu ar

mai râde pe această temă, nu crezi?
James: Nu.
(Dacă copilul a văzut ceva la televizor, cereţi-i să vă expli

ce ce s-a întâmplatei să vă spună dacă, după părerea lui, a fost
ceva bun sau rău. In funcţie de ce a văzut, de ce a gândit co
pilul şi de obiectivul pe care vi l-aţi propus, spuneţi ceva de
genul celor ce urmează.)
Ştii, una dintre problemele cu televizorul sau cu filmele

este că se întâmplă uneori să arate că oamenii fac sex prea re
pede, înainte să se îndrăgostească şi să devină devotaţi şi lo
iali imul celuilalt. Ce nu este bine în acest caz?
James răspunde. Ajutaţi-l să revină la ideea că sexul trebuie re

zervat cuiva cu adevărat special — pornind de la devotament. Poa
te că filmul nu a arătat ce au simţit personajele respective a doua zi
sau peste un an, dacă unul dintre ele s-a îmbolnăvit sau nu, dacă a
apărut un copil şi aşa mai departe.
James, în anii următor vei auzi foarte multe lucruri despre

sex — de la prieteni, de la televizor, din filme, din cântece. Vor
fi lucruri destul de amestecate, iar uneori vei auzi cuvinte şi
lucruri pe care nu le vei înţelege. Să vii întotdeauna să-mi spui
ce auzi şi vom sta de vorbă — numai noi doi — pentru ca tu
să poţi înţelege totul. OK?
James: OR.
Ce crezi că ştiu prietenii tăi despre ceea ce am discutat de

ziua ta?
James răspunde. Ajutaţi-l să înţeleagă că familiile diferite discu

tă fiecare în felul ei sau nu discută deloc, dar că în această familie
încercăm întotdeauna săfim oneşti şi deschişi şi să discutăm despre
orice!
Familia (familia noastră acum, iar mai târziu

familia ta)
Ori de câte ori va fi posibil, în această discuţie cu co

piii vom face legătura între sex şi familie. Copiii sunt
foarte dispuşi să înţeleagă — şi o fac într-un mod foarte
natural — că sexul este bun (mai firesc, mai important
şi mai special) dacă se petrece în cadrul căsătoriei. Ei pot
să înţeleagă şi faptul că, rezervând sexul, putem conso
lida familia. Iată un mod de a aborda această problemă
într-o discuţie:
D ialog
Harmon, cine sunt oamenii cei mai importanţi pentru tine?
Harmon: Familia şi prietenii mei.
Bine. Cine sunt oamenii pe care probabil că îi iubeşti cel

mai mult pe lume?
Harmon: Membrii familiei.
Crezi că ai putea iubi pe cineva mai mult decât pe fratele

tău sau decât pe mama sau tata?
Harmon: Nu.
Dar ştii că într-o zi vei avea, probabil, o soţie şi copii şi fie

că-ţi vine a crede, fie că nu, într-un fel pe ei ai să-i iubeşti şi
mai mult. Vei avea două familii. Familia pe care o ai acum şi
familia pe care o vei avea mai târziu. Acum, Harmon, ce legă
tură are sexul cu familia?
Harmon [ajutor şi indicii]: De aici apar copiii în familii.
Corect. Şi altceva?
Harmon [ajutor şi indicii]: Este modul în care cuplurile îşi ex

primă iubirea — oamenii arată că iubesc o persoană mai mult decât
pe oricine altcineva.
Harmon, cât crezi că ar trebui să dureze o familie?
Harmon: Cât mai mult.
De ce?
Harmon: Pentru că avem nevoie de familii; avem nevoie de

dragostea lor.
într-adevăr! în multe familii intervine divorţul, alteori oa

menii se separă prin locul în care trăiesc sau prin ceea ce fac.
Dar rămânem întotdeauna legaţi de familiile noastre, nu-i aşa?
în special de părinţi şi de copiii noştri şi de soţ sau de soţie,
dacă suntem căsătoriţi. Cât crezi că durează aceste relaţii?
Harmon: Toată viaţa. Cred că pentru totdeauna.
Are sexul vreo legătură cu durata unei familii?
Harmon: Nu ştiu.
Hai să ne gândim. Dacă o pereche de oameni căsătoriţi au

făcut sex exclusiv imul cu celălalt, acest lucru i-ar ajuta, ca fa
milie, să se simtă în siguranţă, loiali şi devotaţi, astfel încât
mariajul să dureze?
Harmon: Da.
Şi care ar fi situaţia opusă?
Harmon [ajutor şi indicii]: Dacă ar face sex cu alte persoane, ar

putea pierde aceste sentimente. Nu ar avea încredere unul în celă
lalt şi poate că nici căsătoria nu ar rezista.
Aşa este. Ştii cum se numeşte situaţia în care doi oameni

căsătoriţi se iubesc şi nu fac sex decât unul cu celălalt?
Harmon [ajutor şi indicii]: A fi fidel, a dovedi fidelitate. [Asigu-

raţi-vă de faptul că el înţelege ce înseamnă aceste cuvinte. Introdu
ceţi şi cuvintele loialitate şi devotament şi explicaţi sensul acestora
în context.]
Exact. A fi fidel sau a dovedi fidelitate. Ce înseamnă aces

te cuvinte?
Harmon: Săfacă sex unul cu celălalt.
Harmon, acesta este cel mai fericit şi mai sigur fel de via
ţă. Aşa sper că va fi pentru tine, pentru că te iubesc şi vreau
să fii cât se poate de fericit. Crezi că este un lucru important —
să-i fi fidel soţiei tale, odată ce ai găsit-o şi te-ai căsătorit?
Harmon: Da.
Uite, Harmon, acum urmează o întrebare dificilă. Crezi că

i-ai putea fi fidel soţiei tale înainte de a te căsători, înainte chiar
de a şti cine va fi ea?
Harmon: Nu ştiu. Cum adică?
Ei bine, există un cântec interesant despre acest lucru (din

„Uluitoarele aventuri ale lui Alexander", din seria de valori
ale autorilor menţionate la paginile 62-63). Haide să citim cu
vintele cu glas tare, să vedem dacă înţelegi ce înseamnă:
Credincios unui vis

Unde oare-n astă lume poate ea să fie?
Poate mă aşteaptă, visează la mine.
Numele vrea să mi-1 afle,
Tot ce zilnic fac,
Ce gândesc la rândul meu.
Credincioasă unui vis,

Credincioasă unui necunoscut,
Cineva din astă lume, încercând să-mi fie
Credincioasă mie.
Ce crezi că înseamnă toate acestea?
Harmon [ajutor şi indicii]: Presupun că poţi visa la cefei de per

soană ai vrea să fie soţia ta şi poţi fi credincios visului chiar înainte
de a cunoaşte acea persoană.
De ce ar fi bine aşa?
Harmon [ajutor şi indicii]: Ar ajuta căsătoria să dureze mai

mult?
Probabil. De ce?
Harmon: Sexul ar fi mai special şi mai frumos şi mai uimitor şi

fiecare ar avea mai multă încredere în celălalt.
Este un vis frumos, nu-i aşa, Harmon?
Un cuvânt
din partea copiilor familiei Eyre
Ne place zicala „Cărţile pentru părinţi ar trebui să fie

scrise de copii". Este adevărat că oricât de mult ne-am
gândi noi, ca părinţi, la copiii noştri şi oricât le-am pur
ta de grijă, dacă nu reuşim să pătrundem în mintea lor
şi să ştim ce gândesc, pierdem esenţialul.
Pentru că am trecut prin această „discuţie de la vâr
sta de opt ani" de nouă ori şi pentru că fiecare dintre cei
nouă copii ai noştri este unic şi diferit de ceilalţi, ne-am
gândit să le dăm ocazia să răspundă şi să vă ofere posi
bilitatea de a citi ceea ce îşi amintesc ei. Ceea ce vă spun
ei aici vă ajută să-i cunoaşteţi, astfel încât vom putea in
clude şi alte comentarii ale lor în această carte.
Credeţi-ne, copiii noştri nu sunt nici pe departe per

fecţi. Unii au o voinţă incredibilă şi insistă să-şi rezolve
singuri problemele, fără să intervenim noi. Unu sau doi
sunt extrem de timizi şi a fost nevoie de un efort real
din partea noastră pentru a face din această discuţie un
dialog şi nu un monolog. Pentru unii a fost nevoie de
mai multe „discuţii ulterioare" şi de mai multă „moni
torizare" decât pentru alţii. Dar, în mod uimitor, aceste
discuţii de început despre sex, pe care le-am avut cu fie
care dintre ei, au dat rezultate în privinţa formării unor
atitudini pozitive şi a evitării sexului întâmplător sau la
o vârstă fragedă. De asemenea, ele au funcţionat în pri
vinţa dezvoltării unei apropieri şi încrederi care s-au ex
tins apoi şi asupra altor subiecte şi aspecte ale relaţiei
noastre.
Răspunsurile copiilor noştri, care urmează, sunt
aproape complet needitate. Le-am cerut pur şi simplu să
scrie un paragraf sau două din ceea ce îşi amintesc de
spre discuţia pe care am purtat-o cu ei la vârsta de opt
ani. Nu le-am dat nicio altă indicaţie. Unii au scris sub
forma unei scrisori adresate nouă, alţii au scris ca şi când
ar fi explicat unei terţe persoane. Am fost uimiţi să con
statăm cât de bine şi-au amintit, cu câte detalii şi cu cât
de multe sentimente.
De la Charity, unsprezece ani, clasa a şasea; îi place

foarte mult să citească, ştie să cânte la flaut şi joacă fot
bal:
îmi amintesc că înainte de „marea discuţie" ştiam că cel

mai frumos, mai minunat şi mai uimitor secret despre care
urma să vorbim se referea la sex. Problema era că nu ştiam
ce era sexul. îl rugam pe tata să-mi ofere un indiciu şi cu
Ce crezi că înseamnă toate acestea?
Harmon [ajutor şi indicii]: Presupun că poţi visa la cefei de per

soană ai vrea să fie soţia ta şi poţi fi credincios visului chiar înainte
de a cunoaşte acea persoană.
De ce ar fi bine aşa?
Harmon [ajutor şi indicii]: Ar ajuta căsătoria să dureze mai

mult?
Probabil. De ce?
Harmon: Sexul ar fi mai special şi mai frumos şi mai uimitor şi

fiecare ar avea mai multă încredere în celălalt.
Este un vis frumos, nu-i aşa, Harmon?
Un cuvânt
din partea copiilor familiei Eyre
Ne place zicala „Cărţile pentru părinţi ar trebui să fie

scrise de copii". Este adevărat că oricât de mult ne-am
gândi noi, ca părinţi, la copiii noştri şi oricât le-am pur
ta de grijă, dacă nu reuşim să pătrundem în mintea lor
şi să ştim ce gândesc, pierdem esenţialul.
Pentru că am trecut prin această „discuţie de la vâr
sta de opt ani" de nouă ori şi pentru că fiecare dintre cei
nouă copii ai noştri este unic şi diferit de ceilalţi, ne-am
gândit să le dăm ocazia să răspundă şi să vă ofere posi
bilitatea de a citi ceea ce îşi amintesc ei. Ceea ce vă spun
ei aici vă ajută să-i cunoaşteţi, astfel încât vom putea in
clude şi alte comentarii ale lor în această carte.
Credeţi-ne, copiii noştri nu sunt nici pe departe per

fecţi. Unii au o voinţă incredibilă şi insistă să-şi rezolve
singuri problemele, fără să intervenim noi. Unu sau doi
sunt extrem de timizi şi a fost nevoie de un efort real
din partea noastră pentru a face din această discuţie un
dialog şi nu un monolog. Pentru unii a fost nevoie de
mai multe „discuţii ulterioare" şi de mai multă „moni
torizare" decât pentru alţii. Dar, în mod uimitor, aceste
discuţii de început despre sex, pe care le-am avut cu fie
care dintre ei, au dat rezultate în privinţa formării unor
atitudini pozitive şi a evitării sexului întâmplător sau la
o vârstă fragedă. De asemenea, ele au funcţionat în pri
vinţa dezvoltării unei apropieri şi încrederi care s-au ex
tins apoi şi asupra altor subiecte şi aspecte ale relaţiei
noastre.
Răspunsurile copiilor noştri, care urmează, sunt
aproape complet needitate. Le-am cerut pur şi simplu să
scrie un paragraf sau două din ceea ce îşi amintesc de
spre discuţia pe care am purtat-o cu ei la vârsta de opt
ani. Nu le-am dat nicio altă indicaţie. Unii au scris sub
forma unei scrisori adresate nouă, alţii au scris ca şi când
ar fi explicat unei terţe persoane. Am fost uimiţi să con
statăm cât de bine şi-au amintit, cu câte detalii şi cu cât
de multe sentimente.
De la Charity, unsprezece ani, clasa a şasea; îi place

foarte mult să citească, ştie să cânte la flaut şi joacă fot
bal:
îmi amintesc că înainte de „marea discuţie" ştiam că cel

mai frumos, mai minunat şi mai uimitor secret despre care
urma să vorbim se referea la sex. Problema era că nu ştiam
ce era sexul. îl rugam pe tata să-mi ofere un indiciu şi cu
vreo oră înainte de a pleca spre locul „marii discuţii", mi-a

spus să mă gândesc la cum se nasc copiii. „Copiii se nasc
prin sex?", m-am întrebat eu. Era cam şocant pentru mine,
dar eram foarte bucuroasă că aveam o oarecare idee despre
ce urma să discutăm.
Mama şi tata m-au dus la un restaurant extraordinar de
frumos, numit LaCaille (eu îl alesesem). îmi amintesc că
ne-am aşezat la o măsuţă afară şi ne-am uitat într-o carte
intitulată De unde vin eu?13 Citeam cu glas tare şi nu
ştiam ce să cred, dar găseam că era foarte interesant. După
o vreme am ajuns să cred şi eu că era cel mai minunat, mai
frumos, mai uimitor lucru din lume. Pe urmă am intrat în
restaurant şi am mâncat şi am stat de vorbă despre acest lu
cru. M-am simţit bine înăuntru.
După această discuţie şi chiar şi în ziua de azi, mă simt
privilegiată pentru faptul că părinţii au fost profesorii mei
în privinţa sexului. Mă simt bine să ştiu cât poatefi defru
mos. Prietenele mele află şi ele pe măsură ce cresc, dar nu
cunosc detaliile şi cât poate fi de frumos. Unele dintre ele
cred că este ceva indecent sau dezgustător. Eu cred că este
GROZAV!
De la Eli, treisprezece ani, care începe clasa a noua.

Are zece pe linie şi îi place sportul la nebunie:
Pentru că am crescut lângă şaptefraţi mai mari, am au

zit mereu vorbindu-se despre discuţia privind „cel mai fru
mos, mai uluitor lucru din lume". N-am avut niciodată nici
cel mai mic indiciu despre ce era vorba. întotdeauna am cre
zut ca era vorba despre o floare tropicală sau despre vreun
soi de plantă. înainte de opt ani n-am avut habar despre sex
sau despre ceva legat de sex.
Când am împlinit opt ani, aşteptam cu nerăbdare ma
rea discuţie. Mi-a plăcut că am putut să aleg restaurantul
13Where Did I Come From? (în text).

„Marea discuţie" de la vârsta de opt ară 97
la care ne-am dus. La momentul acela ne aflam la Bear

Lake, în Idaho. Ne-am dus cu maşina în oraşul cel mai
apropiat, numit Montpelier, la un restaurant care se che
ma Butch Cassidy. îmi amintesc că am comandat felurile
mele preferate, friptură de pui la grătar. Restaurantul era
foarte aglomerat, aşa că nu am stat mult. Ne-am urcat în
maşină şi ne-am dus la băcănie, ca să poată mama cumpă
ra câte ceva. Pe urmă s-a întors la maşină şi am avut „ma
rea discuţie". înainte de a împlini opt ani auzisem câte ceva
despre sex de la ceilalţi copii, din filme şi de la televizor.
Dar nu-mi era deloc clar despre ce era vorba. Părinţii mei
aveau o carte, intitulată De unde vin eu?, care i-a ajutat
să-i înveţe despre sex pe toţi copiii familiei. Cred că princi
pala idee pe care au subliniat-o a fost faptul că sexul este
ceva special şi trebuie rezervat pentru căsătorie. M-am bu
curat că am aflat acest lucru la o vârstă fragedă, ca să
nu-mi fac o impresie greşită, sub influenţa prietenilor, a te
levizorului şi a filmelor, cum că sexul ar fi un lucru rău.
Cred că este grozav acum, când toţi din familie am aflat de
spre sex şi putem discuta despre sex fără să ne simţim pe
nibil sau stânjeniţi.
De la Noah, şaisprezece ani, şeful clasei de boboci şi

lider înnăscut, dar suficient de detaşat pentru a-i face pe
toţi să râdă:
Ei bine, părinţii mi-au spus că atunci când voi împlini

opt ani, voi afla cel mai frumos lucru din lume şi că voi pu
tea alege unde vom merge să luăm cina. (Apropo, am ales
restaurantul The Training Table14 şi am fost nevoiţi să ne
mutăm de mai multe ori, ca să neferim de oameni şi să avem
puţină intimitate.)
Doamne, cât eram de nerăbdător. Habar nu aveam pen
tru ce. Vă spun cinstit, am crezut că era vorba despre un loc
14 Lanţ de restaurante de tip „fast-food".

necunoscut, nemaipomenit sau ceva de genul acesta. Aşa că

am fost şocat. Dar şi interesat.
Acum preţuiesc faptul că am fost învăţat ce este sexul,
în decorul acela. După „discuţia" aceea şi mai multe con
versaţii care au urmat pe acelaşi subiect, am simţit şi simt
că pot să vorbesc cu mis padres (părinţii mei, în spaniolă)
despre orice. înţeleg de ce au spus părinţii mei că este cel
mai frumos, mai minunat, mai uimitor lucru din lume. La
început nu am înţeles de ce nu au adăugat şi cuvântul „în
spăimântător". Dar când am fost învăţat câtă bucurie şi câtă
fericire îţi poate aduce în viaţă să simţi ceva atât de special
pentru soţia ta, am înţeles perfect.
De la Talmadge, în vârstă de optsprezece ani, jucător

de baschet în turneul american al echipelor de liceu, ar
tist şi arhitect:
Ei bine, ca să spun drept, niciodată nu m-am gândit la

sex înainte ca tu şi mama să-mi fi spus. Amândoi m-aţi pre
gătit pentru ceva uimitor, numit „cel mai frumos lucru din
lume", aşa că eram nerăbdător să aflu despre ce era vorba,
dar nu aveam nicio idee ce ar fi putut fi.
Trebuie să vă amintiţi că eram destul de copilăros,
eram un băiat tăcut, care locuia în Anglia şi singurele per
soane lângă care trăisem erau fraţii mei şi prietenul meu
Matt.
Ne-am dus la un restaurant indian. îmi amintesc că
înăuntru era semiîntuneric şi că mama îi spunea tatei să
vorbească mai încet, pentru că ne putea auzi cineva. Pe
urmă aţi scos cartea aceea, care v-a ajutat să-mi explicaţi.
Mi s-a părut destul de interesant, dar având vârsta pe care
o aveam, nu a devenit un subiect la care să mă gândesc în
fiecare zi. Ca să spun drept, eram mai preocupat de schim
bul de cărţi de joc şi de carting, decât de sex.
Principalul lucru de care îmi aduc aminte legat de aceas
tă discuţie este faptul că părinţii mi-au acordat toată aten-
'ift
ţia. Era un lucru rar. Era seara mea. Este ceva ce nu se în
tâmplă prea des într-o familie cu nouă copii. M-am simţit
bine pentru că am ştiut că părinţii ţineau la mine şi îmi dă
deam seama că ceea ce îmi spuneau era important şi pentru
ei şi pentru mine.
A fost foarte bine că am ştiut tot ce mi-aţi spus voi în
seara aceea. Ulterior, când prietenii vorbeau despre sex, eu
simţeam că ştiam totul despre acest subiect şi ştiam că era
(că putea fi) ceva frumos.
P.S. Eu nu aveam nicio idee despre sex, la opt ani, dar

cunosc copii de şase sau chiar de cinci ani, care ştiu totul
despre acest subiect. Cred în ideea voastră cu opt ani, dar
sunt şi excepţii?
De la Jonah, nouăsprezece ani, studentă în anul al

doilea la colegiu; îi plac ieşirile în aer liber, iubeşte oa
menii; scrie de la Londra:
îmi aduc bine aminte ziua aceea! A existat un factor de

mare mister. Ne-am dus la un mic restaurant ales de mine,
fără să scoatem o vorbă pe drum, iar acolo am primit un se
pareu destul de bine izolat, iar mama şi tata au golit sacul
de informaţii. Am trecut dincolo de faptele fundamentale,
pentru că eu am avut o mulţime de întrebări. Am vorbit de
spre cuvintele din jargon şi despre cuvintele adevărate. Am
vorbit despre ciclul menstrual, masturbare, despre tot... bine,
nu chiar despre tot. Sunt câteva lucruri pentru care nu eram
deloc pregătită, dar părea că fiecare va veni la timpul lui.
Sexul a devenit un cuvânt care putea fi rostit liber şi un
subiect deschis între părinţii mei şi mine. în casa noastră el
avea un înţeles pozitiv, spre deosebire de ceea ce se întâm
plă aici, în Anglia, unde acest cuvânt vinde o mulţime de
reviste şi ziare, dacă se află pe prima pagină.
Sexul este deosebit de puternic, dă naştere vieţii şi con
solidează iubirea. îmi amintesc că am făcut comparaţie cu
calul — atât de puternic, atât de frumos, dar care trebuie ţi

nut în frâu şi controlat. Presupun că discuţia de la opt ani
a acţionat ca un frâu. Acele două sau trei ore au pus bazele
sentimentelor pe care le am acum (despre cel mai frumos lu
cru din lume).
De la Saydi, în vârstă de douăzeci şi unu de ani, stu

dentă în anii terminali la Wellesley, aflată acum într-o
misiune umanitară la Madrid în Spania.
Am o memoriefoarte slabă, dar, în mod surprinzător, îmi

amintesc multe detalii despre „discuţia de la opt ani". îmi
amintesc nerăbdarea de zile mari de a afla secretul pe care
fraţii mei, cu patru ani mai mari, se lăudau că-l ştiau. Iar
când a venit, în fine, ziua în care urma să aflu „cel mai fru
mos lucru din lume'', am fost atât de extaziată şi de emoţio
nată, încât mi-am lăsat bicicleta nou-nouţă în mijlocul aleii
şi, ieşind cu maşina, mama a trecut peste ea. Mi-a spus că
Iri'hii/n ml amânăm discuţia, iar eu am fost distrusă. Cred
cil julrinjil nici nu făcut un lucru bun construind acest sen-
llniriit (/(•niitii ipafir. Pur şi simplu ardeam de nerăbdare să
n fh i w / r l t i l ,
A/ ii iivut o marc surpriză când am aflat despre ce era

vorbii. L ihni au început să-mi vorbească în separeul nostru
t/c la restaurant, am fost cam şocată, dar mai mult decât ori-
ce, îmi amintesc de sentimentul că ei doi îmi încredinţau un
secret uriaş — o informaţie corectă, strict secretă, despre un
lucru pe care prietenii mei nu-l înţelegeau complet sau co
rect.
îmi amintesc şi că mi-au spus că puteam vorbi cu ei de
spre acest subiect oricând — dacă aveam întrebări sau une
le probleme —, era un subiect deschis —, cred că acest lu
cru m-a ajutat în relaţia cu părinţii mei — ei sunt cei mai
buni prieteni ai mei — acum, când lipsesc de acasă, îmi este
mai dor de ei decât de oricine altcineva şi mi-e dor să le pot
cere sfatul.
/U FOCŞANI
„Marea discuţie" de la vârsta da^3£ A C H IZ ffll ^
% i!« ZAUV& '

De la Josh, douăzeci şi trei de ani, student în ulHmii
ani de colegiu, îşi pregăteşte diploma în arhitectură; a fă
cut doi ani ca voluntar în armată şi studiază în Anglia:
Vârsta de opt ani este foarte departe pentru mine — în

urmă cu cincisprezece ani, ca să fiu mai exact. Nu-mi amin
tesc prea multe de pe vremea aceea, dar unul dintre lucru
rile de care îmi amintesc este discuţia aceea importantă, pe
care am avut-o cu părinţii în seara celei de a opta aniver
sări. îmi spuseseră de câteva săptămâni că în seara aceea
specială vom sta de vorbă despre cel mai minunat lucru din
lume. îmi amintesc că mă întrebam ce considerau ei a fi cel
mai minunat lucru din lume. îmi amintesc că mă gândeam:
„Poate că îmi vor spune că nu trebuie să mă mai bat cu sora
şi cu fraţii mei mai mici".
în cele din urmă a sosit şi seara discuţiei. M-am aşezat
împreună cu părinţii mei pe canapeaua din camera de zi,
în casa noastră din Virginia. Am văzut că tata avea o car
te intitulată De unde vin eu? şi m-am gândit că, poate,
va fi ceva interesant până la urmă. M-au întrebat despre
şcoală şi despre ziua mea şi pe urmă am început discuţia.
Au făcut un fel de introducere, vorbindu-mi despre cum se
îndrăgostesc oamenii şi pe urmă tata a început să-mi citeas
că din carte. Cartea a fost un instrument foarte util în dis
cuţie, pentru că a explicat lucrurile foarte clar şi avea de
sene bune.
După discuţie am simţit că ştiam mai mult despre viaţă
decât toţi colegii mei de la şcoală. M-am simţit cu adevărat
privilegiat că părinţii mei au purtat această discuţie cu mine,
pentru că ştiam că majoritatea celorlalţi colegi nu vor discu
ta niciodată aşa cu părinţii lor. Am simţit că aflasem cel mai
mare mister al vieţii — cum începe să crească un copil în
burtica mamei. Şi le-am fost recunoscător părinţilor mei că
au făcut din această discuţie un moment atât de special.
Pe mine „discuţia de la opt ani" m-a făcut să înţeleg că
puteam vorbi cu părinţii mei despre orice.
298114
De la Shawni, douăzeci şi cinci de ani, Universitatea

din Boston; timp de optsprezece luni a lucrat într-un or
felinat şi a muncit voluntar, în acţiuni caritabile în
România. Ea şi soţul ei Dave lucrează la Fundaţia Points
of Light din Washington şi sunt părinţii unui băieţel,
Max:
Trebuie să recunosc că la vârsta de opt ani nu am fost

foarte curioasă să ştiu de unde veneau copiii. Cred că era
un lucru de la sine înţeles pentru mine că mămicile pu
teau avea copii. Dar îmi amintesc toată emoţia legată de
„discuţia specială" pe care părinţii îmi spuneau mereu că
vom avea onoarea şi privilegiul de a o purta când voi îm
plini eu opt ani. „Discuţia“ urma să se refere la „cel mai
frumos, minunat şi uimitor lucru". Saren a avut discuţia
înaintea mea şi eram destul de nerăbdătoare să urmez la
rând.
Deşi îmi amintesc doar vag detaliile discuţiei, îmi aduc
aminte destul de bine sentimentul care domnea în încăpere
pe când stăteam de vorbă. Părinţii mi-au spus „de unde vin
copiii" cu o candoare desăvârşită, dar şi cu multă dragoste
şi cu respect. îmi amintesc foarte bine senzaţia de iubire şi
cât de specială era toată situaţia.
Conceptul mi s-a părut în întregime logic. îmi amintesc
că m-am simţit foarte mulţumită că părinţii mei şi-au fă
cut timp să-mi vorbească despre acest lucru — şi puţin
stânjenită — dar, în general, am simţit că era corect, bine
şi firesc.
De la Saren, douăzeci şi şase de ani, absolventă a Co

legiului Wellesley, cu masterat la Harvard, a lucrat opt
sprezece luni în Bulgaria. A deschis recent o firmă la Bos
ton, care se ocupă de elaborarea şi vânzarea unor
programe şi metode educaţionale noi:
'-**4
Pe la vârsta de şapte ani am început să mă întreb de ce
taţii erau o parte nelipsită din atâtea familii. Aveam mai
mulţi fraţi şi surori mai mici, aşa că observasem pântecul
proeminent al mamei la fiecare nou-născut şi simţisem co
pilul nenăscut mişcând înăuntru, când puneam mâna pe
pântecul mamei. înţelegeam că copiii se năşteau din mamă.
Dar nu înţelegeam care era locul tatălui în această poveste,
îl iubeam pe tata — era un om foarte vesel, dar avea şi o uti
litate? Ce măfăcea pe mine să fiu fata lui şi nu a altcuiva?
Care era adevărata mea legătură cu el?
în fine, i-am întrebat pe părinţii mei de ce aveau nevoie
copiii de tată şi de unde ştiam ce tată avea fiecare copil. Iar
ei mi-au spus că aveam nişte întrebări foarte bune şi că tre
buiau să-mi explice o mulţime de lucruri, dar că trebuia să
mai aştept câteva luni, până ce împlineam opt ani. Atunci
urma să avem o discuţie foarte importantă. (Probabil ca aşa
a început tradiţia vârstei de opt ani în familia noastră. Eu
fiind copilul cel mai mare, am pus întrebarea la şapte ani,
iar ei au amânat cât au putut, până şi-au adunat curajul şi
au făcut ceea ce trebuia.) Pe măsură ce trecea timpul, părin
ţii mei mi-au repetat întruna că erau emoţionaţi de marea
discuţie pe care urma să o avem, când urmau să-mi spună
despre „cel mai frumos lucru din lume".
în fine, a venit aniversarea de opt ani şi după toată pe
trecerea şi după ce copiii mai mici au fost trimişi la culcare,
părinţii s-au aşezat cu mine lângă şemineul din living şi au
folosit o carte cu desene despre om, plină de umor, intitula
tă De unde vin eu?, pentru a-mi explica lucrurile esenţia
le despre sex. îmi dădeam seama că erau uşor neliniştiţi;
până la urmă, eu eram cea mai mare, aşa că ei se aflau pen
tru prima oară în situaţia de a explica aceste lucruri unui
copil. Dar mi-au spus totul nu numai despre „instalaţia"
principală a sexului, mi-au spus şi că era ceva minunat, spe
cial, pe care îl au în comun doi oameni care se iubesc. Nu-mi
amintesc cuvintele exacte, dar îmi amintesc ce am simţit în
primul rând legat de acest mesaj şi a fost ceva bun şi cald.
Sper că v-au plăcut aceste amintiri candide la fel de

mult ca şi nouă. Citind ce au scris copiii, ne-am dat sea
ma, mai mult decât până acum, că discuţiile au avut efect,
că au produs un impact şi că au contat cu adevărat. Iar
dacă i-aţi cunoaşte pe copiii noştri —, dacă aţi şti cât sunt
de încăpăţânaţi şi de impetuoşi vinii dintre ei, cât de re
traşi şi greu de abordat sunt alţii uneori, cât de pasionaţi
de cultura pop şi de uşor influenţabili de anturaj sunt câţi
va — v-aţi da seama că această discuţie, dacă este abor
dată cu grijă şi cu curaj, poate da rezultate cu oricine.
Citind aceste amintiri am ajuns să ne apreciem copiii
şi mai mult şi am înţeles încă o dată că acestea au fost
mult mai mult decât mici discuţii despre sex. Ele au re
prezentat ceea ce prietenul nostru Stephen Covey nu
meşte „depozite în contul băncii emoţionale". Au fost
factori de consolidare a încrederii şi comunicării, au fost
discuţii intime despre lucruri intime, care le-au dovedit
dragostea pe care le-o purtam şi speranţele pe care le
aveam pentru ei. A fost o modalitate de a ne simţi deo
sebit de apropiaţi.
3
Continuarea discuţiilor
cu copiii de vârste cuprinse
între opt şi treisprezece ani
Consideraţi „marea discuţie" şi „discuţiile supli

m entare" o tem elie solidă. A ceastă conversaţie va
perm ite — de fapt, vă dă puterea, ca părinte — să
construiţi mai departe, să aşezaţi pereţii şi acoperi
şul, ferestrele şi luminatoarele „celui mai frumos lu
cru din lum e".
în următorii patru sau cinci ani, pe măsură ce co
pilul dumneavoastră avansează în adolescenţă, tre
buie să folosiţi discuţii suplimentare despre acelaşi
subiect, pentru a-i m ări gradul de înţelegere şi pen
tru a-1 ancora mai solid în principiile corecte. în pa
ginile următoare vă oferim eşantioane de asemenea
discuţii „constructive".
Copiii de vârstă medie
Discuţiile din acest capitol sunt destinate copiilor de

opt până la treisprezece ani şi au fost elaborate special
pentru ei, adică pentru vârstele cuprinse între pragul
conceptual şi de interes ce apare la aproximativ opt ani
şi schimbările de la pubertate, în perioada de început a
adolescenţei. Numim acest interval important, dar ade
sea neglijat, „vârsta medie" a copilăriei.
Din anumite puncte de vedere este o perioadă magi
că şi cu certitudine o vârstă plină de oportunităţi pentru
părinţi. Copiii de vârstă medie sunt, de obicei, extrem de
curioşi şi interesaţi. Ei se exprimă destul de bine şi au o
gândire abstractă suficient de dezvoltată pentru a înţe
lege aproape tot ce li se explică. A fi trataţi ca oameni res
ponsabili şi ca adulţi îi flatează. Din punct de vedere
emoţional şi hormonal încă nu sunt preocupaţi de sex,
aşa că pot face un pas înapoi, în plan mental, ca să pri
vească sexul cu obiectivitate. Iar la această vârstă, cei mai
mulţi dintre ei nu manifestă cinismul, sarcasmul şi scep
ticismul ce pândesc de după colţ, pregătite pentru ado
lescenţă. Pe scurt, aceasta este vârsta optimă pentru a-i
învăţa pe copii multe lucruri legate de valori şi de carac
ter, ca şi multe ce ţin de intelect.
De la opt la treisprezece ani este un interval de vâr
stă asupra căruia noi, ca părinţi, nu ne concentrăm sufi
cient. Uitaţi-vă uneori la secţiunea din librării destinată
cărţilor despre îngrijirea copiilor. Veţi găsi sute de cărţi
despre bebeluşi şi preşcolari şi alte sute despre adoles
cenţi şi tineri, dar foarte puţine au ca subiect copiii cu
prinşi între aceste vârste. Avem tendinţa de a ne face mai
multe griji pentru cei mici şi pentru cei mari. Probleme
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste... * 107
le, nevoile şi preocupările acestor grupe de vârste sunt

mai evidente. Ne facem griji pentru dezvoltarea preşco
larilor, pentru modul în care învaţă şi cresc ei şi ne fa
cem griji pentru ceea ce gândesc, beau şi fac adolescen
ţii noştri. Copiii de vârstă medie ne aduc, de obicei, mai
puţine necazuri, mai puţină îngrijorare, aşa că pe ei îi lă
săm de multe ori în pace. Dar făcând acest lucru pier
dem cea mai bună ocazie de a construi respectul de sine,
caracterul şi înţelegerea ce vor pune bazele unei vieţi fe
ricite şi productive.
Părinţii care trec la ofensivă cu copiii de vârstă medie
evită poziţia de permanentă defensivă cu adolescenţii şi
tinerii. Dacă îi vom învăţa pe copiii noştri ce trebuie să
facă în fereastra opt-treisprezece ani, mai târziu vom
pierde mai puţin timp explicându-le ce nu trebuie să
facă. Iar modelul de încredere şi de comunicare pe care
îl stabilim înainte de adolescenţă se va prelungi în anii
de mai târziu, în perioada în care înţelegerea dintre pă
rinţi şi copii se stinge, de obicei.
De exemplu, este destul de greu să ne imaginăm că
un copil de cincisprezece sau şaisprezece ani se duce la
unul din părinţii lui ca să-i ceară informaţii sau sfaturi
în legătură cu o problemă, un incident sau o dilemă de
natură sexuală, dacă subiectul nu a fost până atunci unul
de încredere şi comunicare pe durata mai multor ani.
Dacă discuţiile ce urmează vor fi purtate cu adolescenţi,
ele va trebui modificate, iar părinţii trebuie să se aştep
te ca acestea să fie mai dificile şi să dureze mai mult de
cât cu copiii de vârstă mijlocie care, printre alte atribu
te, s-ar putea încă să mai creadă că ştiţi câte ceva.
Dialogurile şi discuţiile propuse în această secţiune
sunt ordonate în ceea ce apreciem a fi o succesiune
cronologică relativ normală — în funcţie de vârsta la

care credem că s-ar potrivi cel mai bine. Prima este dis
cuţia care ar putea avea loc încă de la opt sau nouă ani,
iar discuţiile mai relevante pentru doisprezece şi trei
sprezece ani sunt prezentate la urmă. Iarăşi, vârstele
sunt „propuse" sau „ideale", ceea ce nu le împiedică să
funcţioneze eficient şi în cazul copiilor de vârste mai
mari sau uneori mai mici. Ordinea în care le prezentăm
este destul'de importantă totuşi, pentru că majoritatea
discuţiilor lăsate la urmă nu vor fi la fel de eficiente
dacă nu vor fi precedate de cele mai uşoare. Cu toate
acestea, ţinând cont de îndrum ările noastre, cel mai
bine este să purtaţi discuţiile atunci când cineva sau
ceva ridică o problemă în mod firesc, ceva din presă, o
situaţie ivită în anturaj sau ceva ce copilul a auzit ori a
observat.
Toate discuţiile ulterioare prezentate în această sec
ţiune ar trebui să aibă loc până la intrarea copilului în
adolescenţă şi în pubertate. Atunci veţi avea temelia
pusă: dumneavoastră, ca părinte, aveţi „primul cuvânt"
în fiecare aspect important. Tot ce vede, aude şi experi
mentează copilul în materie de sex în anii următori va
avea şansa să se proiecteze pe cadrul general pozitiv pe
care l-aţi construit dumneavoastră. Acest lucru va avea
şi avantajul de a păstra comunicarea deschisă, permiţân-
du-vă să-i daţi copilului sfaturi despre scenariile şi situa
ţiile legate de sex ce vor apărea în timpul adolescenţei şi
după aceea.
Cu alte cuvinte, dacă veţi purta cu copilul dumnea
voastră aceste prime discuţii despre sex, pe care vi le
propunem şi veţi stabili astfel direcţia de gândire a co
pilului, atunci mesajele sau situaţiile sau circumstanţele
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste..., 109
ulterioare, care au legătură cu sexul şi care altfel ar pu

tea fi problematice, se vor transforma în ocazii favorabi
le de a purta noi discuţii şi de a sublinia încă o dată ce
este bine şi ce nu.
Nu lăsaţi subiectul să devină inactiv:

presa şi anturajul generează prilejuri
de declanşare a unei discuţii cu copiii din
grupul de vârstă opt-treisprezece ani
Cunoaştem părinţi care s-au descurcat foarte bine

cu „marea discuţie" pe care au purtat-o cu copiii lor
de opt ani, au răsuflat apoi uşuraţi şi nu au mai abor
dat subiectul niciodată. în schimb, noi înţelegem dis
cuţia de la opt ani ca pe o uşă deschisă spre un loc pe
care îl dorim accesibil în orice moment şi vizitat frec
vent. Odată ce l-aţi „înzestrat" pe copilul dumnea
voastră cu o introducere clară şi pozitivă atât în ceea
ce înseamnă sexul, cât şi în angajamentul pe care îl im
plică el, copilul va conştientiza subiectul în suficientă
măsură pentru a avea o mulţime de întrebări — între
bări pe care ar putea să nu vi le pună dacă dumnea
voastră nu aveţi grijă să creaţi suficiente ocazii pentru
acest lucru.
Una dintre modalităţile-cheie de a rămâne în ofensi
vă este să apelaţi la cele două influenţe de care părinţii
se tem cel mai mult pentru copiii lor — presa şi antura
jul — şi să le folosiţi pentru a iniţia noi discuţii în conti
nuare. Vă sugerăm două modalităţi de abordare pornind
de la presă şi două pornind de la anturaj.
Presa
Faceţi-vă timp să urmăriţi împreună cu copilul un se
rial la televizor sau orice emisiune care îi place lui. Cu
siguranţă, o parte din intrigă sau din dialog va face tri
mitere la sex ori va avea implicaţii sexuale. La sfârşitul
filmului, cereţi-i părerea copilului: „Au acţionat oame
nii aceştia corect?" „Ce înseamnă cuvintele pe care le-au
folosit?" „Crezi că ei au înţeles — că sexul este cel mai
frumos lucru din lume?" Puteţi iniţia acelaşi tip de dis
cuţii răsfoind împreună o revistă de mare popularitate.
Conotaţiile sexuale ale reclamelor pot oferi şi ele un bun
prilej de a continua discuţiile.
Sau puteţi urma o cale mai generală de abordare:
„Care sunt emisiunile sau filmele tale preferate la tele
vizor?" „Este vorba şi despre sex în ele?" „Ai auzit anu
mite cuvinte sau ai văzut ceva despre sex, ce nu ai înţe
les?" „Ei bine, pentru că am avut discuţia aceea foarte
importantă, ori de câte ori vezi sau auzi ceva legat de
sex, spune-mi despre ce a fost vorba sau dacă înţelegi
sau crezi că este ceva în regulă ori dimpotrivă".
Anturajul
Dacă sunteţi „mama care duce copiii la sport" sau „ta
tăl care asigură transportul", ascultaţi conversaţiile co
piilor. Despre ce vorbesc ei? Există anumiţi prieteni care
aduc în discuţie subiecte legate de sex ori care folosesc
o terminologie sexuală? Cum răspund ceilalţi copii? Din
această ascultare se poate ivi ulterior ocazia unei discu
ţii intime. „îmi plac prietenii tăi. Sunt copii buni. Care
dintre ei crezi că ştie ce este sexul? De ce crezi acest lu
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste. 1 1 1
cru? Billy vorbeşte mult despre sex, nu-i aşa? Ce crezi

despre ceea ce spune el?" Păstraţi un ton pozitiv, fără a
emite judecăţi, dar profitaţi de ocazie pentru a-i aminti
copilului dumneavoastră că poate alţi copii nu cunosc
toate detaliile, aşa că se pot purta prosteşte sau vulgar
când vine vorba despre acest subiect. îndemnaţi-vă în
totdeauna copilul să pună întrebări despre un lucru pe
care l-a auzit.
Abordarea mai generală ar consta în a formula câte
va întrebări atunci când se iveşte o ocazie de apropiere.
„Acum, că ştii totul despre sex, pun pariu că ai auzit co
piii vorbind despre acest lucru sau folosind uneori anu
mite cuvinte. Nu-i aşa?" „Care dintre prietenii tăi crezi
că ştie cel mai mult?" „Crezi că şi ei au avut «marea dis
cuţie» cu părinţii lor?" „Crezi că ei ştiu cât de frumos şi
de uimitor poate fi sexul?" „De ce crezi că unii copii râd
de acest lucru sau că fac glume?"
Indiferent pe ce cale ajungeţi să aveţi aceste mici dis
cuţii ocazionale, esenţial este să le folosiţi ca elemente de
consolidare a ideilor pe care le-aţi expus în „marea dis
cuţie" — frumuseţea sexului, miracolul pe care îl repre
zintă el, importanţa şi caracterul lui „special".
Luarea unei decizii anticipate
Există o anumită discuţie la care ne place să recurgem

în seminarele cu copiii mai măricei din şcolile elementa
re şi medii. O puteţi adapta pentru o discuţie punct cu
punct cu copilul dumneavoastră. Succesiunea ar putea
fi următoarea:
1. La vârsta ta şi date fiind progresele permanente ale

medicinii, aşteptarea ta de viaţă se situează undeva în
jurul vârstei de optzeci şi patru de ani. Ceea ce înseam
nă că vei trăi şapte etape de viaţă, de câte doisprezece
ani fiecare.
2. Majoritatea aţi început (sau sunteţi pe cale să înce
peţi) cea de a doua etapă de şapte ani a vieţii. în primii
şapte aţi trecut prin copilărie şi prin şcoala elementară.
3. Acum, care credeţi că vor fi cele mai importante de
cizii pe care le veţi avea de luat în toată viaţa?
(Primele răspunsuri se referă de obicei la profesia pe
care şi-o vor alege, la persoana cu care se vor căsători, la
colegiu — dacă să-l urmeze sau nu, unde să se ducă, în
ce domeniu să-şi ia diploma sau unde să locuiască. Apoi
urmează o decizie uşor diferită: dacă să recurgă la dro
guri, dacă să fie cinstiţi, dacă să fumeze, dacă să facă sex,
dacă să se dedice şi să facă toate eforturile.)
4. Este interesant că aici este vorba despre două feluri
de decizii. Este tipul „variantelor multiple", la care nu
putem apela decât la o vârstă ceva mai mare, când vom
cunoaşte toate opţiunile, de exemplu cu cine să ne căsă
torim sau ce profesie să ne alegem. Vă propun să le nu
mim pe acestea „decizii din categoria întâi". Celălalt tip
de decizii este cel care implică o alegere între „bine şi
rău", unde avem o alternativă — o decizie este corectă,
cealaltă este greşită. Pe acestea le vom numi „decizii din
categoria a doua".
5. Să revenim acum la perioadele de doisprezece ani
ale vieţii. Iată marea întrebare: în care dintre cele şapte
perioade ale vieţii trebuie să luăm cele mai importante
decizii, din categoria întâi ţi din categoria a doua? (Co
piii îşi dau repede seama că practic toate deciziile foar-
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste. . 1 1 3
«afli
te importante, cele care au consecinţe pe perioade înde
lungate, vor fi luate probabil în cea de a doua şeptime —
în perioada vârstei de doisprezece ani, pe care o încep.)
6. Nu este ceva de natură să ne sperie? Suntem atât
de tineri în cel de al doilea interval de doisprezece ani al
vieţii, dar trebuie să luăm decizii care vor determina sta
rea noastră de sănătate, succesul şi fericirea următoare
lor cinci intervale de câte doisprezece ani!
7. Există o cale de a lua toate deciziile importante, din
categoria a doua acum (cele cu bine sau cu rău) sau în ur
mătoarele câteva zile — şi de a le lua pe toate bine. După
aceea nu veţi mai avea niciodată motive de îngrijorare
legate de ele, rezervându-vă energia pentru celelalte de
cizii importante — deciziile din categoria întâi, pentru
care ar trebui să chibzuiţi, alegând dintr-o multitudine
de posibilităţi.
8. Iată cum trebuie să procedaţi. într-un loc foarte spe
cial, de exemplu la sfârşitul agendei sau al jurnalului de
zi, faceţi o listă numită Decizii anticipate. Acestea sunt de
ciziile prin care stabiliţi încă de pe acum ce este bine şi
ce este rău, iar dacă decizia dumneavoastră este suficient
d e ferm ă şi o puneţi pe hârtie, daţi-i o dată şi semnaţi-o,
astfel încât ea să devină un contract şi o promisiune fă
cută dumneavoastră înşivă. Orice decizie pe care o no
taţi şi o semnaţi este definitivă şi nu va trebui să mai re
veniţi asupra ei. De exemplu, dacă decideţi (anticipat, cu
toată fermitatea şi în scris) că nu veţi consuma nicioda
tă droguri, atunci nu veţi avea de luat o decizie de fieca
re dată când cineva vă oferă aşa ceva.
M ajoritatea copiilor aflaţi la începutul adolescen

ţei, chiar şi adunaţi în grupuri organizate mari, cu pu
ţin ajutor şi cu încurajări, pot face o listă serioasă

şase-opt decizii anticipate. în cadrul mai intim al fa
liei, cu ajutorul unui părinte, pot fi asumate angaj
mente anticipate şi mai serioase. Aceste decizii pot viz
orice, de la „a nu fuma" până la „a urma un colegiu7
Părinţii pot im agina m ici studii de caz sau scenari
pentru a clarifica deciziile anticipate („Ai cincispreze
ce ani şi te afli la o petrecere, unde toată lumea fumea
ză. Fata care te însoţeşte încearcă şi ea să te determin
să aprinzi o ţigară. Ce vei face? Ce vei spune?). Acest
gen de repetiţie generală pregăteşte copilul pentru si
tuaţia reală.
Deciziile luate anticipat pot fi deosebit de utile (şi pu
ternice) când se referă la sex. Copilul care „înţelege" la
o vârstă fragedă „cel mai frumos şi mai uimitor lucru
din lume" va dori să ia decizia de a face sex în momen
tul când va trăi o iubire adevărată şi un angajament pe
termen lung. Odată ce această decizie este scrisă în jur
nalul intim al copilului, ea poate fi „recitită" pe măsura
trecerii timpului, iar părinţii pot contribui la consolida
rea ei exprimând laude, eventual prezentând scenarii de
spre situaţii posibile şi ajutându-1 pe copil să repete ceea
ce va spune sau va face.
Discuţii de pubertate pentru copiii de vârste

cuprinse între nouă şi doisprezece ani
Majoritatea şcolilor elemonlnri' publice organizează

ore de „maturizare" în clasa a pntrn snu a cincea, ceea ce
constituie încă un motiv bun pentru programarea con-
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste... 115
cu părinţii la vârsta de opt ani — pentru cfaşe-

M i» temelie pozitivă înainte să înceapă să sosească, din
Itmlc unghiurile şi la fiecare cotitură, scândurile şi cără
mizi Ic unor informaţii întâmplătoare şi potenţial înspăi
mântătoare.
I „\ şcoală, orele despre maturizare şi educaţie sexu-
rtlfl pot fi de la foarte directe şi utile până la absolut în-
flm/.itoare, în funcţie de profesor, de cartierul în care se
rtllA şcoala, de programa şcolară, de politică şi de alţi
(iit lori. Poveştile de groază abundă, de la directorul de
pmijlă elementară, care le-a trimis elevilor de clasa a şa-
«m o felicitare de Sf. Valentin, înscrisă cu un vers sim-
fitilic despre sex şi un prezervativ lipit înăuntru, până
Ifi relatarea dovedită, din numărul din octombrie 1994
n revistei Atlantic Monthîy, potrivit căreia un profesor
ili‘ liceu din New Jersey a declarat: „Eu îi învăţ pe copii
ol secretul reuşitei în sex este lubrifierea... Le vorbesc
ilospre poziţii... Vorbim despre gustul diferit al oame
nilor, despre gustul sărutului... Subiectul ajunge până
l,i masturbare, ce simţim prin manevrarea propriilor or
cane sexuale".
Din fericire, puţini părinţi se vor confrunta cu situa
ţii extreme ca aceasta, iar scopul acestei cărţi nu este
să adoptăm atitudini sau să emitem judecăţi despre
programele de educaţie sexuală în şcoli. (Se pare că pă
rinţii pot să petreacă o m ulţim e de timp îngrijorân-
du-se cu gândul la ce le pot spune alţii copiilor lor de
spre sex, dar foarte puţin timp gândindu-se la ce să le
spună ei înşişi.) Scopul nostru aici este mai degrabă
acela de a-i pune pe părinţi într-o situaţie de preven
ţie şi de dominaţie, în care ei sunt primii solicitaţi să
transmită informaţii copiilor, pentru a folosi apoi ore
le de maturizare de la şcoală (la fel cum folosesc şi re

feririle din presă şi din anturaj cu privire la sex şi se
xualitate) ca puncte de plecare pentru continuarea dis
cuţiilor cu copiii lor. Aceste discuţii se vor desfăşura,
prin urmare, în cadrul deja creat pentru sex şi vor fi
considerate un cadou frumos şi special, de folosit la
momentul potrivit, în felul potrivit, cu responsabilita
te şi cu disciplină.
Programaţi discuţia personală de la vârsta pubertăţii
pentru momentul în care încep la şcoală orele de matu
rizare şi educaţie sexuală elementară şi în care credeţi că
vor începe şi primele manifestări ale pubertăţii copilului
dumneavoastră. Luaţi măsuri să acţionaţi înainte şi cu
mai multă forţă decât ambele. Dacă aţi aşezat deja teme
lia prin intermediul „marii discuţii", în care aţi menţio
nat cuvântul „pubertate" şi în care aţi explicat-o ca fiind
procesul de creştere ce le oferă oamenilor posibilitatea de
a face sex şi a face copii, este foarte natural şi destul de
interesant să urmăriţi apariţia ocaziilor potrivite şi a ni
velului de interes la care puteţi să dezvoltaţi subiectul.
D ia l o g
Kate, cred că eşti suficient dc mare ca să vorbim ceva mai

mult despre pubertate, despre undi* schimbări ce vor începe
să se producă în corpul tău, pe m.'isun'i ev te transformi din fe
tiţă în femeie. Hţsti prcÂtitil?
Răspuns.
Ai iiflnt iv v n ilcupiv p u lu ’i Inii-, i lr câini a m stat noi de vor

ba?
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste.-.. 117
Răspuns.
Cum ai defini tu pubertatea?
Răspuns. Ajutaţi-o să o definească caftind ansamblul schimbări

lor prin care trece organismul ei, pe măsură ce devinefemeie. Fiţi re
laxaţi şi ajutaţi-o şi pe ea săfie relaxată şi în largul ei cu termeni pre
cum „sâni," „păr pubian," „vagin" şi „penis".
Kate, peste puţin timp vei începe să simţi aceste transformări,

care sunt interesante. Vei creşte în înălţime şi vei deveni mai pu
ternică, vocea ta va deveni mai profundă şi mai matură, ţi se vor
forma şi-ţi vor creşte sânii şi coapsele şi va începe să-ţi crească
părul sub braţe şi între picioare. Şi, fie că îţi vine a crede sau nu,
o să înceapă să-ţi placă băieţii mai mult. Este ceva ce poţi aştep
ta cu bucurie. La unii copii pubertatea începe mai devreme de
cât la alţii. Cunoşti copii care au ajuns deja la pubertate?
Răspuns.
Când crezi că începe pubertatea şi cât de mult crezi că du

rează ea?
Kate [ajutor şi indicii]: Ea poate să înceapă între vârsta de

nouă-zece ani şi treisprezece-paisprezece ani, iar partea cea mai im
portantă, cele mai mari schimbări se întind pe o durată de câţiva ani.
Aşa este şi nu contează dacă pubertatea începe devreme

sau mai târziu, atâta vreme cât înţelegi şi apreciezi ceea ce ţi
se întâmplă. Pubertatea este interesantă: te faci mai mare, mai
puternică şi arăţi mai bine. Este un lucru bun, foarte bun —
fie, cu o excepţie sau două. Ai vreo idee despre ce ar putea să
nu fie prea bine?
Kate răspunde. Dacă spune ceva de genul „Nu vreau să cresc

mare" sau dacă arată că o sperie ceva, liniştiţi-o şi repetaţi-i lucru
rile pozitive, înainte de a merge mai departe.
118 Unda şi Richard Eyre
Ei bine, cele două lucruri la care mă gândesc eu nu sunt de

durată şi nici chiar atât de rele, deşi uneori aşa par. Una ţine
de problemele cu tenul — coşuri şi acnee. Unii copii se con
fruntă cu acestea la pubertate, dar există creme şi remedii pen
tru ele. Iar uneori copiii au mici dureri de creştere, tocmai pen
tru că ei cresc foarte repede. Cel de-al doilea lucru la care mă
gândesc afectează pe toată lumea la pubertate şi pe cei din jur.
Poartă numele de toane. In timpul celor doi sau trei ani când
se produc cele mai multe schimbări, vei trece prin câteva stări
foarte interesante. Uneori ai să te simţi în al nouălea cer, emo
ţionată şi veselă fără niciun motiv, iar altă dată te vei simţi de
primată, proastă şi demoralizată şi nici măcar nu vei şti de ce.
Ceea ce trebuie să ţii minte este că toată lumea trece prin aces
te stări. De obicei ele nu durează mult şi nici nu poţi face mare
lucru împotriva stărilor de depresie sau a toanelor rele. Nu
poţi decât să te aştepţi la ele şi atunci nu te vor deranja prea
mult. Ai să ţii minte acest lucru, nu-i aşa?
Kate: Bine.
De ce crezi că fac copiii coşuri şi că au dureri de creştere şi

o mulţime de toane schimbătoare la pubertate?
Kate [ajutor şi indicii]: Probabil pentru că crescfoarte repede. To

tul se schimbă, chiar şi substanţele chimice din organism.
Corect. Acum hai să vorbim despre alt lucru foarte impor

tant care li se petrece fetelor la pubertate. Se numeşte menstrua
ţie sau ciclu. Este un lucru cu adevărat minunat, dar căruia s-ar
putea să i te adaptezi mai greu, până când te obişnuieşti. Ai mai
auzit până acum vorbindu-se despre menstruaţie sau ciclu?
Răspuns.
Ei bine, îţi aminteşti când am vorbit despre ovulul care se

formează în interiorul femeii şi din care poate creşte un copil,
dacă ovulul este fecundat de un spermatozoid provenit de la
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste... 11 9
bărbat? Uite, Kate, când fata ajunge la pubertate, ovarele ei eli

berează cel puţin unul dintre aceste ovule, o dată pe lună. Oul
coboară pe tuburile falopiene, aşa cum ţi-a arătat cartea şi dacă
nu este fertilizat de spermatozoizi, continuă să coboare, până
când este eliminat. El este prea mic pentru a fi văzut, dar odată
cu ieşirea lui se elimină şi sânge şi cantitatea aceasta de sânge
este suficient de mare pentru a fi văzută. Prin urmare femeia
sau o fată aflată la pubertate pierde puţin sânge cam o dată pe
lună, prin vagin. înţelegi?
Kate răspunde. încurajaţi-o să pună întrebări. întoarceţi-vă la

cartea cu poze dacă este nevoie şi spuneţi-i că va învăţa acest lucru
şi la şcoală.
Motivul pentru care am spus că menstruaţia este un lucru

minunat este faptul că ea arată că organismul tău funcţionea
ză corect aşa că într-o zi vei fi capabilă să dai naştere unui co
pil. Dar a pierde sânge o dată pe lună poate fi ceva înspăimân
tător, nu crezi?
Răspuns.
Toate fetele sunt un pic speriate la început, dar nu este atât

de rău pe cât ţi-ai putea imagina. Există tampoane pe care le
poţi purta aşa încât să nu te murdăreşti şi îţi poţi continua ac
tivităţile obişnuite. Când ţi se va întâmpla acest lucru pentru
prima dată, să mă anunţi şi eu am să-ţi arăt exact ce să faci ca
să nu te sperii, bine? (Evident, este cel mai bine ca această dis
cuţie să aibă loc între mamă şi fiică, dar şi un tată se poate des
curca la fel de bine în această situaţie.)
Kate: Bine.
Ciclul sau menstruaţia poate apărea mult mai devreme la

unele fete decât la altele. Este modul prin care natura pregă
teşte femeia pentru momentul care va veni peste mai mulţi ani,
când ea va dori să devină mămică. Ce crezi despre acest lucru?
Răspuns.
Ce crezi despre toată povestea aceasta cu pubertatea?
Răspuns.
Care crezi că vor fi părţile cele mai bune şi cele mai difici
le ale pubertăţii?
Răspuns. Continuaţi să discutaţi dându-i asigurări, creându-i

în permanenţă sentimentul de încredere, de respect, de bucurie pen
tru faptul că copilul dumneavoastră este suficient de matur pentru
a afla şi a înţelege aceste lucruri.
Kate, băieţii se schimbă şi ei mult în perioada pubertă

ţii, dar, de obicei, la ei acest lucru se petrece mai târziu de
cât la fete. Dacă ai privit vreodată un grup de elevi de cla
sa a şasea sau a şaptea, îţi dai seama că fetele arată mai mari
decât majoritatea băieţilor. Dar băieţii vin din urmă. Ei cresc
mai înalţi şi mai puternici, li se lărgesc umerii, încep chiar
să se bărbierească, bieţii de ei. Şi lor le creşte părul pubian,
iar penisul şi testiculele se măresc. Un lucru nostim este că
vocea băieţilor se schimbă mai mult decât cea a fetelor. Ea
devine brusc mult mai gravă şi uneori sună complet diferit
de ceea ce a fost iniţial. Vrei să întrebi ceva despre aceste
lucruri?
Răspuns. Recapitulaţi dacă simţiţi că este necesar. Trebuie să

aveţi o atitudine pozitivă şi să lăudaţi fiecare întrebare sau comen
tariu făcut de Kate.
Kate, vom reveni asupra acestor lucruri. încă nu am vor

bit despre tot. Dar principalul lucru pe care trebuie să îl reţii
este că şi eu am trecut prin pubertate şi că îmi amintesc aceas
tă perioadă foarte bine. De aceea vreau să-mi spui întotdeau
na când ai ceva de întrebat sau când încep să se petreacă anu
miţi' lucruri. Voi fi la fel de emoţionată ca şi tine. Este ca un
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste..-.? 1 21
adevărat miracol. Te transformi dintr-o fetiţă într-o tânără fe

meie. Este mai grozav decât în cazul omizii, care se transfor
mă în fluture! Te iubesc şi sunt emoţionată pentru tine. Vreau
să trăim aceste emoţii împreună, de aceea vreau să-mi spui to
tul. Fără secrete, bine?
Răspuns.
Să-ţi povestesc un lucru nostim care mi s-a întâmplat când

treceam prin pubertate, cam la vârsta ta. (Copiilor le place
grozav de mult să li se povestească întâmplări din viaţa adul
ţilor, în special situaţii stânjenitoare şi mai ales din viaţa unui
părinte. Povestirea câtorva amintiri va spori şansele de a-1
face pe copil să vă povestească experienţele prin care trece şi
sentimentele lui.)
Daca purtaţi această discuţie cu un băiat, nu trebuie

decât să inversaţi ordinea informaţiilor. De obicei nu
este nevoie ca băieţii să cunoască prea multe detalii de
spre ciclul fetelor, de la o vârstă atât de fragedă, dar ar
trebui să acordaţi mai mult timp discuţiei despre po
luţii şi acelor întâmplări care s-ar putea să-i nedume
rească.
Discuţii preventive despre subiecte conexe:

contracepţia, avortul, violul, abuzul, prostitu
ţia, masturbarea, homosexualitatea, SIDA
şi pornografia
Cheia constă în a discuta despre aceste subiecte sufi

cient de devreme pentru a le preveni (să faceţi în aşa fel
încât informaţiile pe care doriţi să le furnizaţi şi atitudi
nile pe care intenţionaţi să le creaţi să preceadă ceea ce

copilul dumneavoastră va afla din alte părţi) şi, în acelaşi
timp, suficient de târziu pentru a nu da naştere unor ne
linişti inutile şi pentru a nu împinge copilul spre ceva ce
îi răpeşte inocenţa prematur sau spre informaţii de care
el încă nu are nevoie.
La majoritatea copiilor, această fereastră, care înseam
nă nici prea devreme, nici prea târziu, se situează unde
va în intervalul de vârstă de zece-doisprezece ani. Dacă
subiectele se ivesc mai devreme (şi se impun cu gravi
tate, copilul având întrebări adevărate şi un interes real),
atunci purtaţi discuţia mai devreme. Li se poate în
tâmpla copiilor să audă aceste cuvinte la o vârstă mai
fragedă sau să fi auzit ori să fi văzut lucruri legate de
acestea, dar dacă copilul nu le-a reţinut sau nu este pre
ocupat sau nu a făcut conexiunea, este bine să aşteptaţi.
Dar, dacă este să greşiţi, mai bine greşiţi prin a discuta
mai devreme. Luaţi toate măsurile ca discuţia să fie po
zitivă şi suficient de „lejeră", astfel încât să nu provoa
ce îngrijorări inutile. Ţineţi minte că scopul dumnea
voastră este să păstraţi atitudinea pozitivă, frumoasă,
de respect, pe care v-aţi străduit să o stabiliţi în legătu
ră cu sexul.
Trebuie să hotărâţi singuri dacă vreţi să abordaţi toa
te subiectele acestea într-o singură discuţie. Dacă copi
lul este mic — unsprezece ani sau mai puţin — v-aţi pu
tea opri numai la denumirile sau conceptele pe care le-a
auzit el şi care îl interesează; dacă el sau ea are doispre
zece ani sau mai mult, aţi putea să le parcurgeţi pe toa
te, pornind de la supoziţia că cele care nu i-au atras încă
atenţia o vor face cât de curând.
Iată un model de abordare:
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste. .\ 123
D ialog
(Pentru început reveniţi la discuţiile pe care le-aţi mai avut
despre pubertate, deoarece continuitatea discuţiilor pe parcur
sul perioadei de pubertate a copilului vă ajută să lăsaţi subiec
tul deschis şi să-l abordaţi din nou. Trebuie să vă aşteptaţi la
o oarecare jenă şi la rezistenţă când redeschideţi discuţia, dar
insistaţi, spuneţi-i copilului că este la fel de important pentru
dumneavoastră ca şi pentru el.)
Wyatt, au trecut câteva săptămâni de când am vorbit de

spre pubertate şi am observat ce mult ai crescut în ultima vre
me. Eşti mai înalt decât erai acum o lună. Ai mai băgat de sea
mă şi alte „semne" despre care am vorbit?
Răspuns.
Schimbări de voce? Păr în anumite locuri? Poluţii? încep

fetele să se uîte la tine cu mai mult interes?
(Puneţi întrebările pe un ton deschis, plăcut, ţinându-1 pe

Wyatt pe după umeri. Arătaţi interes, iubire şi mândrie pen
tru faptul că el creşte şi se maturizează. Subliniaţi din nou
ideea că nu are importanţă la ce vârstă se petrec aceste lucruri.
Mai târziu sau mai devreme, ele sunt la fel de bine-venite. Nu
vreţi decât să participaţi şi dumneavoastră la aceste evenimen
te mari, pentru că ele sunt emoţionante şi importante.)
Pe măsură ce creşti, Wyatt, şi pe măsură ce discutăm de

spre aceste lucruri, îţi vei da seama mai bine ce important şi
copleşitor este sexul. Vom vorbi despre o mulţime de lucruri
legate de sex, pe care noi vrem să le înţelegi, inclusiv despre
înţelesul unor cuvinte pe care este posibil să le fi auzit deja.
Hai să scriem cuvintele aici, pe partea stângă a acestei foi, iar
pe partea dreaptă vom scrie definiţia, bine?
Wyatt: Bine.
(Cel mai bine este să scrie chiar Wyatt cuvintele. Rostiţi fie
care cuvânt şi lăsaţi-1 pe Wyatt să-l scrie şi să spună dacă l-a
auzit şi dacă ştie ce înseamnă. Explicaţi-i că nu este vorba de
spre cuvinte urâte sau incorecte precum unele dintre cele pe
care aţi decis să încerce să nu le folosească în discuţiile în care
exprimaţi „aprecieri despre corpul uman" sau în cele despre
„pornografie". Acestea sunt cuvinte referitoare la situaţii care
li se pot întâmpla oamenilor şi care se referă la sex. Unele din
tre lucrurile pe care le denumesc sunt negative şi triste, dar
cuvintele pot fi folosite. Puneţi-1 pe Wyatt să noteze definiţii
în partea dreaptă a colii de hârtie. Spuneţi ceva despre fieca
re cuvânt evidenţiat.)
C ontracepţie: Nu uita că există două motivaţii impor

tante pentru sex. Una este aceea de a avea copii, iar
cealaltă este aceea de a arăta o iubire cu totul specia
lă pentru o persoană cu totul specială. Din ce moti
ve se poate întâmpla ca oamenii să nu dorească la un
moment dat să aibă copii? Când oamenii vor să ara
te acea dragoste deosebită, dar nu vor să şi facă un
copil imediat, există anumite lucruri pe care le pot
face pentru a nu concepe un copil. Femeia poate lua
o pilulă care împiedică ovulul să coboare sau poate
merge la doctor, care fixează un dispozitiv intraute
rin, iar acesta împiedică unirea ovulului cu sperma
tozoizii. Bărbatul poate folosi un prezervativ, un man
şon sau tub strâmt, pentru penis, care reţine sperma.
Toate mijloacele acestea se numesc contraceptive, pen
tru că sunt menite să ţină sub control momentul în
care este conceput şi se naşte un copil. Pentru că ovu
lul coboară o singură dată în decurs de o lună, une
le cupluri încearcă să determine când anume se pro
duce acest lucru şi să nu facă sex în această perioadă
a fiecărei luni. Aceasta este metoda ritmică de con-
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste,... 125
tracepţie. Niciuna dintre metodele contraceptive nu

este pe deplin sigură sau perfectă. Uneori femeile ră
mân însărcinate chiar dacă încearcă să evite acest lu
cru.
Avort: Uneori, dacă femeia are anumite probleme de să

nătate, doctorul îi poate spune că sarcina sau naşte
rea o poate îmbolnăvi şi mai rău, atât de rău încât ar
putea muri. In această situaţie, dacă femeia încearcă
să nu rămână gravidă, dar totuşi rămâne, ea se poa
te gândi să facă avort. Acest lucru înseamnă că docto
rul o operează şi opreşte dezvoltarea copilului. Este
o operaţie care se produce foarte devreme, la începu
tul sarcinii, în primul trimestru (în primele trei luni
sau în prima treime a sarcinii de nouă luni, când fe
tusul — embrionul mic din care se dezvoltă copilul —
este încă foarte mic, mai mic decât unghia ta).
(Notă: încotro merge discuţia din acest punct ţine,
evident, de convingerile dumneavoastră proprii.)
Viol: Wyatt, unul dintre cele mai rele lucruri pe care le

poate face o persoană altei persoane este să o forţeze
să facă sex. Când un străin (de obicei un bărbat) îşi fo
loseşte forţa pentru a sili o persoană mai mică, mai sla
bă (de obicei o femeie) să facă sex, cel mai frumos lu
cru din lume se transformă în cel mai urât lucru din
lume. Acesta se numeşte viol şi este o infracţiune ex
trem de gravă, pentru care o persoană poate ajunge la
puşcărie pentru o lungă perioadă de timp. O persoa
nă care este astfel forţată se simte violată şi folosită.
Foarte puţini bărbaţi sunt atât de cruzi şi de lipsiţi de
sensibilitate pentru a încerca ceva atât de cumplit. Dacă
te-ai afla în preajma vinei asemenea persoane, probabil

că ai simţi că este o persoană ciudată sau neobişnuită
şi acesta ar fi avertismentul că trebuie să te fereşti.
A buz: Violul reprezintă forma cea mai gravă de abuz,

desigur, dar uneori oamenii fac alte lucruri, de exem
plu ating părţile intime ale unei persoane sau spun
lucruri grosolane ori crude, ori le forţează să facă lu
cruri pe care oamenii nu vor să le facă. Iarăşi, foarte
puţini oameni sunt atât de cruzi sau de bolnavi încât
să facă asemenea lucruri, aşa încât nu trebuie să te
sperii. Dar dacă cineva te atinge într-un fel care nu ţi
se pare potrivit sau dacă încearcă să te determine să
faci ceva ce ţi se pare neobişnuit sau nepotrivit, înde-
părtează-te de acea persoană cât poţi de repede şi
spune-mi mie imediat!
Nu uita că majoritatea oamenilor iubesc copiii şi nu
le-ar face niciun rău. Probabil nu vei întâlni nicioda
tă pe cineva care să vrea să-ţi facă rău sau să-ţi ceară
să faci un lucru neobişnuit. Dacă încearcă cineva să te
forţeze să faci ceva şi te împiedică să fugi, atunci să
ţipi cât te ţin puterile! Toată lumea din jur va sări să
te ajute şi astfel îl vei speria de moarte pe cel care în
cearcă să-ţi facă rău.
(Repetaţi de mai multe ori că 999 din 1000 de persoa
ne ar ajuta vin copil şi nu i-ar face niciodată rău. Ex
plicaţi că purtaţi această discuţie pentru ca copilul să
ştie ce înseamnă cuvântul şi nu pentru că i s-ar putea
întâmpla lui ceva. Asiguraţi-vă că nu încheiaţi discu
ţia lăsând copilul speriat sau înspăimântat.
Notă: La pagina 130 veţi găsi un dialog amplu de pre
venire a copilului cu privire la abuzuri.)
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste,... 127
Prostituţie: Un alt lucru trist legat de sex care li se în

tâmplă unor oameni, se numeşte prostituţie. Prostitua
tele sunt persoane care îşi vând trupul. Ele acceptă
bani de la o altă persoană pentru a face sex cu acea
persoană. Este ca şi cu trandafirii de nuntă falşi, pe
care oamenii îi cumpărau în fabula pe care ţi-am ci-
tit-o [pagina 64] îţi aminteşti cum se urâţeau şi le fă
ceau rău oamenilor? Prostituţia este altă cale de a
transforma cel mai frumos lucru în cel mai urât lucru.
Nu trebuie să judecăm persoanele care se prostituea
ză — poate că au avut o viaţă grea sau urâtă ori poa
te că au o nevoie disperată de bani sau poate că au
fost victimele unui abuz, într-un fel sau altul. Nu tre
buie să le judecăm, dar trebuie să ne pară rău de ele
şi de cei care le plătesc pentru sex, pentru că aceştia
transformă un lucru frumos într-unul trist şi urât. Alt
cuvânt nu la fel de bun pentru prostituate, pe care l-ai
putea auzi, este „curvă".
M asturbare: Când băieţii şi fetele sunt la pubertate, or

ganele lor sexuale (penisul la băieţi, iar la fete clitori
sul de deasupra vaginului, în interiorul vulvei) se ma
turizează şi pot intra în erecţie, ceea ce înseamnă că
sunt alimentate cu sânge şi îşi măresc volumul. Erec
ţia pot fi provocate prin frecarea penisului sau a clito
risului. Aceasta poate provoca plăcere şi poate duce
la orgasm (acel „fior plăcut" despre care am citit când
aveai opt ani şi care apare atunci când bărbatul şi fe
meia fac sex.) Când cineva face singur acest lucru,
provocându-şi un orgasm, vorbim despre masturbare.
La băieţi, lichidul seminal (cel care formează sperma)
este eliminat prin penis în timpul masturbăm. Uneori
băieţii şi fetele visează că fac sex şi au erecţii sau sen

zaţii sexuale în timpul somnului. Băieţilor li se poate
întâmpla să ejaculeze în timpul somnului, iar acest lu
cru poartă denumirea de poluţie.
H om osexualitate: După cum ştii, majoritatea băieţilor,

devenind bărbaţi, simt atracţie pentru fete, care de
vin femei. Fetele, crescând, sunt de obicei atrase se
xual de băieţi. Bărbaţii vor să se căsătorească şi să facă
sex cu femeile şi invers. Aşa sunt concepuţi copiii, aşa
se formează familiile şi aşa se perpetuează specia
umană. Se înfiinţează gospodării în care copiii pot să
crească, să fie iubiţi şi să înveţe, pentru ca, la rândul
lor, să se căsătorească, să aibă copii şi propria lor fa
milie. Unii oameni însă, din motive pe care nu le în
ţelegem pe deplin, se simt atraşi sexual spre persoa
ne de acelaşi sex cu ei. Un băiat vrea să aibă relaţii
intime cu un băiat sau o fată cu altă fată. O persoană
care simte acest lucru şi care are relaţii sexuale cu ci
neva de acelaşi sex se numeşte homosexual sau gay. O
femeie gay se mai numeşte şi lesbiană. Repet, nu tre
buie să emitem judecăţi despre o persoană care este
homosexuală, dar situaţia poate fi tristă, pentru că nu
permite naşterea copiilor sau familia pe care o poate
avea un cuplu heterosexual.
SIDA: Există boli care se pot transmite de la o persoană

la alta prin sex. Cea mai rea dintre aceste boli cu
transmitere sexuală se numeşte SIDA şi adesea duce
la moarte. Pentru a se proteja, oamenii poartă prezer
vative, pentru a preveni transmiterea maladiei SIDA
de la o persoană la alta. Acesta se numeşte sex prote
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste..^ 129
jat, dar cea mai bună protecţie este să păstrăm lucrul

cel mai frumos din lume, cel mai uimitor pentru acea
persoană specială.
P ornografie: Uneori oamenii fac fotografii cu numite

părţi ale trupului care ar trebui să rămână în intimi
tate şi modestie. Apoi publică aceste fotografii în re
viste sau chiar în filme ori pe internet, iar acest lucru
se numeşte pornografie. Problema cu pornografia este
că îi face pe oameni să se gândească prea mult la sex
şi să o facă în mod greşit, în loc să ţină minte că este
ceva frumos şi uluitor, care trebuie să fie intim şi per
sonal.
Lăsaţi copilul să păstreze lista definiţiilor şi însemnă

rile pe care le-aţi făcut împreună, dacă aşa doreşte. în
cheiaţi discuţia pe un ton pozitiv, revenind la noţiunea
pozitivă a frumuseţii şi naturii uluitoare a sexului, atun
ci când are loc între doi oameni care se iubesc şi care sunt
devotaţi şi loiali unul altuia.
Discuţie mai amplă şi atenţionare

cu privire la abuz
Părinţilor, în majoritatea lor, li se face rău fizic când
se gândesc la copiii lor că le-ar putea face rău un para
zit sexual. Este greu să ne gândim, darămite să vorbim
despre acest lucru. Cu toate acestea, se estimează că una
din trei fete suferă un abuz sexual în viaţă (definind abu
zul în sens larg, pentru a include de la abuzul verbal şi
atingerea întâmplătoare până la viol). Şi la băieţi, abuzul
are o frecvenţă şocantă.
Trebuie să-i avertizăm pe copiii noştri, fără a-i speria.

A nu spune nimic, cu speranţa că nu se va întâmpla ni
mic, este probabil cel mai prost scenariu. Dar următorul
scenariu prost este să spunem prea mult. A-i face pe
sprinţarii noştri copii, veşnic dornici de distracţie, să se
simtă ameninţaţi şi să fie suspicioşi, să-i privească pe toţi
ca pe nişte posibili agresori înseamnă să le limităm liber
tatea şi să le răpim copilăria şi inocenţa.
Fiecare părinte trebuie să decidă de câte avertismen
te are nevoie copilul lor şi exact cum să-i prezinte con
ceptele ce urmează, totuşi acestea nu trebuie ignorate. în
funcţie de stilul dumneavoastră de viaţă şi de zonă, de
locul în care trăiţi şi de felul în care apreciaţi expunerea
copilului la pericol, aţi putea dori să purtaţi această dis
cuţie până la vârsta de opt ani. în multe situaţii ea poa
te preceda discuţiile anticipative pe care tocmai le-am
prezentat. Mare parte din ceea ce vă sugerăm acum pro
vine de la o prietenă, membră a personalului clinic im
plicat într-un foarte reuşit program de tratament pentru
tineri, care lucrează zilnic cu tinere femei a căror viaţă a
devenit disfuncţională. Deşi acestea au, majoritatea, pro
bleme cu drogurile, cu alcoolul şi cu exhibiţiile sexuale,
prietena noastră afirmă că rădăcina problemelor, aproa
pe în totalitate, este sentimentul de subevaluare de
curgând dintr-o experienţă traumatizantă de abuz sexu
al. Peste 90 la sută dintre pacientele ei au fost abuzate
sexual.
D ialog
Natalie, haide să mai vorbim despre abuz. (Reveniţi la dis
cuţia prezentată anterior în această secţiune, dacă nu aţi folo
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste „. 131
sit-o recent.) După cum spuneam, există unii adulţi care au o

minte bolnavă în privinţa sexului. Ei au avut, majoritatea, pro
priile experienţe şi nu înţeleg cât de speciale şi chiar sacre sunt
trupurile noastre. Ei au necesităţi stringente şi spun lucruri
care nu sunt nici corecte, nici potrivite, uneori adresându-le
chiar copiilor. Deşi noi sperăm să nu ai niciodată de-a face cu
asemenea oameni, doresc să ştii exact ce să spui şi ce să faci
dacă ţi se întâmplă ceva care te sperie sau te derutează. Crezi
că este o idee bună?
Natalie este de acord fi ar putea pune întrebări.
în primul rând, dacă cineva îţi spune lucruri crude despre

sex sau dacă încearcă să te atingă într-un mod nepotrivit sau
încearcă să-ţi atingă părţile intime, el ştie că ceea ce face este
un lucru rău şi probabil că te va îndemna să nu le spui părin
ţilor. Acesta este un indiciu că tu trebuie să faci exact pe dos.
Vino şi spune-mi imediat! Chiar dacă cineva ameninţă că-i va
face ceva rău unei persoane din familia ta dacă vei spune ceva,
nu păstra secretul. Vino să-mi spui imediat, bine? Promiţi?
Natalie: Bine.
Ţi s-a întâmplat vreodată aşa ceva?
(Răspunsul va fi probabil negativ, dar dacă sesizaţi vreo

ezitare sau nesiguranţă, insistaţi inspirând în acelaşi timp în
credere.)
Bine, hai să jucăm nişte roluri. Sunt lucruri care nu se vor

întâmpla niciodată probabil, dar dacă ele s-ar întâmpla, ai şti
exact ce ai avea de făcut. Să presupunem că eu sunt o per
soană pe care tu nu o cunoşti şi stau lângă tine la un film.
Deodată întind mâna pe tăcute şi încep să te frec pe genunchi.
Ce fel de atingere ar fi aceasta?
Natalie: O atingere nepotrivită.

Exact — o atingere nepotrivită, aşa cum am spus mai îna

inte. Şi iată ce ar trebui să faci: strigă în gura mare, chiar dacă
este un lucru stânjenitor: „VĂ rog SĂ n u p u n eţ i m â n a pe m in e !"
Aceasta ar fi exact ceea ce străinul respectiv nu se aşteaptă să
faci şi probabil că ar pleca imediat.
(De fapt, cereţi copilului să exerseze acest rol. Puneţi-o să

exerseze „strigătul", astfel încât să i se pară mai normal şi lo
gic, dacă se iveşte situaţia reală. Agresorii cred că copiii sunt ne
putincioşi şi uşor de înşelat, iar acest element de surpriză va
pune capăt imediat comportamentului inadecvat. Atacatorul
caută vulnerabilitatea şi îşi alege de obicei victime tăcute sau ti
mide. Dacă agresorul va identifica ceva îndrăzneţ în comporta
mentul unei victime potenţiale, de obicei îşi va căuta o altă vic
timă.
Exersaţi pe roluri şi alte situaţii, precum apropierea şi atin

gerea unei persoane la o coadă. (Puneţi-o din nou să exerseze
spunând cu glas tare „VĂ r o g SĂ n u m ă a t in g e ţ i !" , până când
fetiţa se va simţi în largul ei cu această frază. Este o idee bună
şi să puneţi copilul să ţipe. Odată ce va şti cum este să ţipi cu
toată puterea, îi va veni mai uşor „să-şi dea drumul", dacă se
va ivi o situaţie de necesitate.)
Natalie, ai ţipat ca şi când te-ai fi aflat cu adevărat în aceas

tă situaţie! Bravo! Există tot felul de lucruri pe care oamenii
cu idei rele despre sex ar putea să le facă pentru a te determi
na să cedezi dorinţelor lor. Ce-ai spune dacă cineva ar opri
maşina lângă tine, în drumul tău de la şcoală spre casă, şi ţi-ar
cere să-l ajuţi să-şi găsească un căţel rătăcit sau te-ar chema
să-ţi dea nişte bomboane din maşină?
Natalie: I-aş spune „în niciun caz" şi aş pleca de acolo.
Să ţii minte că dacă cineva va încerca să-ţi facă rău, cel mai
bun lucru pe care îl poţi face este să produci mult zgomot şi
să te îndepărtezi cât mai repede posibil! De asemenea este im
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste".v 133
portant să nu te duci la mare depărtare de una singură. Eşti

de acord cu toate acestea?
Răspuns.
Persoanele de acest fel mai pot da telefoane la întâmplare,

la domiciliu, ca să spună lucruri înspăimântătoare sau neplă
cute când răspunzi la telefon. Dacă s-ar întâmpla aşa ceva, ce
ai face?
Natalie [ajutor şi indicii]: Aş închidefără să scot niciun cuvânt,

iar dacă persoana aceea sună din nou, n-aş mai răspunde la telefon.
Ţi s-a întâmplat vreodată aşa ceva?
Răspuns.
Natalie, cea mai bună cale de a-ţi da seama dacă ceea ce îţi
spune sau îţi face o persoană este un lucru rău sau periculos
este ceea ce simţi tu. Dacă te simţi în orice fel stânjenită, indi
ferent cine este implicat — chiar dacă este un membru al fa
miliei sau un prieten sau un vecin —, este extrem de impor
tant să vii şi să-mi spui. Ai în tine ceva extrem de bun care se
numeşte conştiinţă şi care îţi spune ce este bine şi ce este rău.
Fii atentă la propriile tale sentimente şi acţionează în confor
mitate cu ele! Dacă un gest sau o vorbă a unui adult nu ţi se
pare potrivită, spune cuiva! Crezi că poţi face acest lucru?
Răspuns.
încheind acest tip de dialog, afirmaţi încă o dată cât de

mult îl iubiţi pe copil şi spuneţi-i că unicul motiv al acestei dis
cuţii este faptul că nu doriţi să i se întâmple ceva rău. Daţi-i
asigurări că majoritatea adulţilor îndrăgesc copiii, i-ar ajuta în
orice împrejurare şi nu le-ar face niciodată rău. Explicaţi-i că
a cunoaşte aceste lucruri este echivalent cu purtarea centurii
de siguranţă: probabil că nu vei avea vreun accident, dar dacă
s-ar întâmpla, ai fi protejată. Probabil nu vei trece niciodată

prin experienţa unui abuz, dar dacă ai trece, ai şti cum să te
protejezi.
Dacă acest dialog vă oferă ocazia să aflaţi că copilul dum
neavoastră a trecut printr-o experienţă de abuz sexual de o na
tură sau alta, fiţi foarte precauţi cu răspunsul pe care îl daţi.
Chiar dacă aţi simţi o furie nemărginită împotriva făptuitoru
lui, aveţi grijă să formulaţi comentariile cu calm, cu înţelege
re, cu afecţiune şi într-un mod liniştitor. Este aproape cert că
copilul se simte deja parţial vinovat. Fiţi hotărâţi să îi daţi toa
te asigurările că el/ea nu a făcut nimic rău! Un răspuns pozi
tiv, calm va avea un efect uriaş asupra revenirii copilului la o
stare de bine!
Notă finală: Când eram copil (eu, Linda), am primit

anumite insistenţe sexuale din parte unei rude care ne
vizita din când în când. Din clipa când intra acest om în
casă şi până pleca, mă simţeam foarte stânjenită. Eram
suficient de bine informată încât să păstrez distanţa, în
niciun caz însă nu-mi trecea prin minte să discut subiec
tul cu părinţii mei. Probabil, dacă aş fi fost întrebată fără
ocolişuri dacă existau în viaţa mea situaţii stânjenitoare,
cu implicaţii, aş fi putut să vorbesc despre aceasta. Sunt
sigură că părinţii mei, amândoi decedaţi acum, habar nu
aveau că exista o problemă şi ar fi fost uluiţi dacă le-aş
fi spus. Am purtat în mintea mea o mare povară şi o
mare îngrijorare, până când am devenit adult şi am avut
capacitatea să discern întâmplările trecutului. A-i ajuta
pe copiii noştri să conştientizeze pericolele şi a discuta
cu ei despre situaţiile stânjenitoare prin care este posibil
ca ei să fi trecut deja este imul dintre cele mai mari ser
vicii pe care putem să le facem pentru ei.
în afara cercului familiei şi prietenilor există păsări de
pradă care le pot face mult rău copiilor noştri. La un mo
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste.-*. 135
ment dat, un deţinut dintr-o închisoare publică a aflat

numele nostru dintr-un articol de ziar referitor la cărţi
le noastre şi la activităţile familiei noastre. El a reuşit să
facă rost de adresa noastră şi a început să ne scrie. Ne-a
explicat că nu mai avea rude în viaţă, că se simţea sin
gur şi că avea nevoie de prieteni. Ne-a explicat că iubea
în mod deosebit copiii şi că ar fi însemnat foarte mult
pentru el să primească scrisori de la copiii noştri. Ne-a
explicat că semnase nişte cecuri false şi că în momentul
acela plătea scump pentru ceea ce făcuse. Am simţit
compasiune pentru acest bărbat, a cărui viaţă părea pus
tie, fără familie şi prieteni. Copiii noştri au început să de
seneze pentru el şi să-i trimită scrisori încântătoare. Era
un lucru bun pentru ei să simtă că ajutau o persoană care
simţea lipsa vinei familii, iar noi ştiam că el va fi încân
tat de afecţiunea lor copilărească. După un schimb de câ
teva scrisori, am fost satisfăcuţi că el se dovedea o per
soană drăguţă, care, în mod clar, regreta ceea ce făcuse.
Speram că va avea şansa de a începe o viaţă nouă după
ce avea să fie eliberat.
Când s-a apropiat momentul ieşirii lui din închisoa
re, a fost foarte emoţionat bineînţeles şi ne-a spus că abia
aştepta să ne întâlnească. în cele din urmă a sosit şi ziua
eliberării şi am făcut aranjamente să-l întâlnim într-un
restaurant din centrul oraşului. Cu câteva zile înainte de
marele eveniment, Richard a dat câteva telefoane, pen
tru a se interesa de motivele condamnării lui. Probabil
v-aţi dat deja seama că acest om fusese condamnat pen
tru molestarea unor copii. Nu trebuie să vă mai spun că
copiii noştri nu s-au mai întâlnit niciodată cu el. Dar
Richard şi cu mine am luat prânzul cu el. Omul a măr
turisit şi a vorbit deschis despre fixaţiile lui. Sincer con
vins că încheiase un capitol urât din viaţă, a vorbit des

chis despre cum trăise molestând copii. A mărturisit că
obişnuia să aştepte copii naivi în toaletele de la teatre şi
uneori în magazinele alimentare. Ne-a povestit detaliile
vieţii lui triste şi sordide. Plin de căinţă, ne-a explicat că
iubea cu adevărat copiii — prea mult! Deşi mi-a fost milă
de el, am plecat de la această întâlnire cu o senzaţie de
rău fizic. Nu l-am mai văzut niciodată pe acest om şi nici
nu am mai auzit vreodată ceva despre el, dar în ziua
aceea am învăţat o lecţie extraordinară despre propria
mea credulitate şi vulnerabilitate.
Cum ne putem proteja familia de aceşti indivizi de
ghizaţi, care distrug vieţile unor copii inocenţi? Cum îi
putem proteja pe copii de asemenea agresori cinici, pro
fesionişti? Niciun criminal nu este mai de temut sau mai
incurabil decât un pedofil de bună credinţă. Şi, din pă
cate, nu există nicio posibilitate de a garanta că copiii
noştri nu vor avea niciodată de-a face cu ei. Cea mai
bună poliţă de asigurare este să mergem, ca pe sârmă,
pe calea pe care trebuie să avertizăm, fără a produce
spaime, să pregătim fără a cicăli şi să discutăm fără a în
grozi. Cazurile de abuz împotriva copiilor cresc în pro
gresie geometrică şi ne revine uriaşa responsabilitate de
a-i proteja pe copiii noştri, făcându-i să fie conştienţi de
mijloacele prin care se pot proteja singuri.
Şi încă o notă: psihiatrii care se ocupă de copii ne
spun că cel mai rău lucru după abuzul în sine suferit
de copii sunt părinţii care nu reacţionează cum trebuie
la aflarea veştii că copilul lor — cel mai adesea la vâr
sta adolescenţei — a fost victima unui abuz. Răspun
sul cel mai frecvent, în special la m ărturisirea unui
adolescent, este: „Eşti atât de prost! De ce te aflai aco
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste, s. 137
lo? Ce făceai, beai sau te drogai? Ce-a fost în mintea ta

când ai intrat într-o asemenea încurcătură?" în aseme
nea situaţii, părinţii nu fac decât să complice lucrurile
şi mai mult, făcându-1 pe copil să se simtă vinovat şi
cu atât mai ruşinat. Ceea ce trebuie să înţeleagă copi
lul care a suferit un abuz este exact la polul opus faţă
de ceea ce crede cu toată convingerea: faptul că nu el
este vinovat! Copiii care cad victimă unui abuz nu sunt
niciodată vinovaţi.
în mod special pentru băieţi
Deşi majoritatea informaţilor şi discuţiilor despre sex

sunt necesare şi utile în mod egal pentru băieţi şi fete, m e
le informaţii sunt relevante în special pentru băieţi, iar al
tele deosebit de importante mai ales pentru fete. Ceea ce
vă propunem în acest capitol vine cel mai bine de la un
tată către fiu sau de la un alt bărbat care inspiră încrede
re şi respect către un băiat. Dar şi o femeie singură poate
adapta această discuţie, pentru a o purta cu fiul ei.
Modelul de dialog este prezentat sub forma a patru în
trebări care pot fi. aduse în discuţie laolaltă sau în două ori
mai multe părţi mai scurte. Scopul este să primiţi un răs
puns şi să anticipaţi întrebări, pentru a păstra comunica
rea deschisă şi un nivel ridicat de încredere; să protejaţi
băiatul de greşeli care ar putea fi dăunătoare pentru el şi
pentru alţii, să-l ajutaţi să-şi dezvolte respectul pentru fe
mei, să devină un bărbat delicat şi bine educat şi să-l aju
taţi să înceapă să se gândească la o căsătorie construită pe
principiile egalităţii, sprijinului reciproc şi dăruirii.
încă o dată spunem, momentul de a purta această dis

cuţie sau aceste discuţii depinde de maturitatea, intere
sul şi nivelul de curiozitate al fiului dumneavoastră —
undeva între opt şi doisprezece ani.
întrebări frecvente
D ialo g
Billy, vreau să-ţi vorbesc despre unele întrebări pe care le
pot pune copiii de vârsta ta. Probabil că pe unele dintre ele
le-ai auzit deja sau poate că tu însuţi te-ai gândit la ele. Vom
găsi răspunsuri pentru ele împreună, iar dacă mai ai şi alte în
trebări pe măsură ce stăm de vorbă, te rog să le pui şi pe ace
lea, OK? (Adresaţi întrebările una câte una şi vedeţi dacă co
pilul vă dă răspunsuri întregi sau parţiale. Lăudaţi ideile lui
şi ajutaţi-1 să completeze răspunsurile.)
ÎNTREBAREA f r e c v e n t ă NR. 1: De ce unii băieţi sunt mai

puternici decât alţii, le creşte părul sub braţe, pe piept şi
în zona pubiană, iar unii se şi bărbieresc?
Pubertatea poate începe încă de la vârsta de unsprezece ani

la unii băieţi, iar la alţii abia pe la cincisprezece sau şaispreze
ce ani. Există unele avantaje pentru intrarea în pubertate la o
vârstă mică şi alte avantaje pentru intrarea la o vârstă mai
mare. Dar, chiar şi după pubertate, unii băieţi au păr mai mult
şi o barbă mai deasă decât a altora, aşa cum unii simt mai în
alţi, iar alţii mai scunzi. Fiecare persoană este unică. Nu există
doi oameni identici. Aceasta este una dintre minunile vieţii!
2: De ce unele penisuri sunt

ÎNTREBAREA f r e c v e n t ă NR.
mult mai mari decât altele?
Din acelaşi motiv — fiecare om este unic. Băieţii care au in

trat în pubertate au penisul şi testiculele de două sau de trei
Continuarea discuţiilor cu copiii de v â r s t e . 139
ori mai mari decât băieţii la care pubertatea încă nu a început.

Când au ajuns cu toţii la pubertate, dimensiunea penisului va
fi mai asemănătoare, dar uneori acesta va fi mai mic, iar alte
ori mai mare. Dimensiunea nu are nicio importanţă. Un penis
mai mare nu înseamnă că bărbatul respectiv este mai mascu
lin sau mai puternic sau mai bun la sex.
(Notă pentru întrebările 3 şi 4: Este bine să vorbiţi despre

poluţie şi masturbare înainte de instalarea acestora sau mă
car cu puţin înainte de momentul la care încep să se mani
feste.)
În t r e b a r e a f r e c v e n t ă n r . 3: Poluţiile strnt un lucru rău?
Nu, aceste manifestări sunt perfect normale. Când testi

culele produc spermă, ele trebuie să elibereze cantitatea su
plimentară care le umple. Acest lucru se realizează prin po
luţii. Iar visele despre fete sau sex sau în care eşti dezbrăcat
sau despre lucruri pe care nu le-ai face în viaţa reală simt
foarte în regulă. Sunt vise şi atâta tot şi orice băiat normal le
are.
ÎNTREBAREA f r e c v e n t ă NR. 4: Este masturbarea un lucru

rău?
Diferenţa între poluţii şi masturbare constă în faptul că

masturbarea poate fi controlată. Toţi încearcă să o practice. Ea
poate fi o problemă dacă devine obicei sau dacă este practica
tă prea des. Este ca şi când ai dilua ceva (puteţi face o asemă
nare cu a pune prea multă apă în sucul de portocale). Dacă fo
loseşti sexul prea mult, într-un mod care nu este prea bun,
acesta îşi va pierde caracterul excepţional şi emoţia şi nu va
mai fi la fel de energic sau la fel de special ca atunci când îl re
zervi pentru momentul cel mai potrivit.
Nu încerca să nu te mai gândeşti la sex, pentru că nu vei
reuşi. Dar când îţi vine în minte sexul, gândeşte-te la cât de
frumos şi de copleşitor poate să fie alături de soţia frumoasă
şi specială pe care o vei avea într-o zi. Gândeşte-te la a face sex

în cel mai bun mod posibil, cu o persoană pe care o iubeşti cu
devotament şi pe care o cunoşti foarte bine. Dacă vei încerca
să faci acest lucru, nu vei mai dori să te masturbezi atât de des,
iar când o vei face, măcar te vei gândi că într-o zi vei avea re
laţii sexuale deosebite cu soţia ta. Gândind în acest fel, vei dori
să te rezervi pentru ea!
Ce înseamnă să fii un bărbat delicat

D ialog
Billy, ce crezi tu că înseamnă să fii un gentleman?
Billy: Săfii politicos, manierat.
Foarte bine şi poate să mai însemne încă ceva. Să separăm

cuvântul în cele două părţi ale lui. Ce ar însemna să fii un băr
bat delicat (gentle)?15
Billy: Săfii bun, să fii amabil, să nu faci rău oamenilor.
Exact. Este extrem de important să fii bun şi amabil şi de

licat cu toată lumea. Care ar fi opusul unui bărbat delicat?
Billy: Cineva care este meschin şi dur şi care face rău oamenilor
sau le răneşte sentimentele.
Uneori filmele sau emisiunile de la televizor ni-i arată pe

aceşti bărbaţi macho, care bat oameni sau zdrobesc maşini şi
urlă la alţii, dar tu ştii că majoritatea oamenilor cumsecade din
lumea reală nu sunt aşa.
15Gentleman (engl.) = bărbat bine-crescut, gentilom.

Gentle (engl.) = delicat.
Billy: Da.
Aşadar, Billy, cine este de obicei mai mare şi mai puternic,

bărbatul sau femeia?
Billy: Bărbatul.
Pentru că de obicei bărbatul este mai mare, înseamnă că el

este şi mai bun decât femeia sau că ar trebui să o domine?
Billy: Nu.
Sigur că nu. Ar fi un lucru ridicol, pentru că bărbaţii şi fe

meile simt egali, nu-i aşa? Şi nici nu este unul cu nimic mai
bun decât celălalt, corect?
Billy: Corect.
Ok, Billy. Cum numim acea persoană care bate pe cineva

care este mai mic decât ea sau care este violent?
Billy: Huligan sau derbedeu.
Da. Şi cum ai denumi un bărbat care s-ar purta aşa cu o fe

meie sau un soţ care s-ar comporta astfel cu soţia lui?
Billy: Cel mai rău soi de huligan.
Corect, iar uneori comportarea lui se numeşte abuz mari

tal sau abuz împotriva soţiei. De ce se comportă unii bărbaţi
în acest fel?
Billy: Pentru că sunt proşti.
Da, sau poate că se simt nesiguri ori sunt deprimaţi sau

descurajaţi sau poate că trebuie doar să încerce să dovedeas
că faptul că ei sunt, într-un fel sau altul, mai puternici sau mai
buni decât altcineva. Sau poate au văzut că aşa a tratat-o tatăl
lor pe mama lor.
Billy, fiecare fiinţă umană pe care ai să o întâlneşti, bărbat

sau femeie, va fi mai bună decât tine în anumite privinţe şi
mai rea decât tine în altele. Dar toţi oamenii sunt egali unul
cu altul. Fiecare bărbat, femeie şi copil merită respectul şi bu
nătatea ta. Nimic nu mă face să fiu mai mândru de tine decât
atunci când te comporţi ca un bărbat bine crescut şi amabil.
(Notă: Imediat după această discuţie, urmăriţi orice gest po
liticos sau amabil pe care îl face fiul dumneavoastră şi lău-
daţi-1 mult.)
Evitarea stereotipurilor sexuale, a lipsei de res

pect şi a cuceririlor
D ialog
Pete, haide să mai vorbim despre respect şi sensibilitate şi

despre ce înseamnă să fii un gentleman. Când auzi o poveste
murdară sau când auzi băieţii vorbind despre fete ca şi când
ele ar fi numai nişte obiecte sexuale, crezi că asta înseamnă să
fii cool?
Pete: Nu, este exact pe dos. Aceşti băieţi sunt nişte proşti.
Când băieţii discută despre cât de mari sunt sânii unei fete
sau fesele ei sau când vorbesc despre comportamentul sexual
pe care l-ar avea faţă de o fată, dovedesc ei respect?
Pete [ajutor şi indicii]: Nu, ei se gândesc la ea ca la un obiect, şi

nu ca la o persoană. Ei au o gândire de animal, şi nu una de bărbat.
Ce poţi face dacă îţi vin în minte asemenea gânduri?

id fi
Pete [ajutor şi indicii]: Pot să-mi aduc aminte că fetele sunt

pe deplin egale cu băieţii şi că merită respect şi o prietenie adevă
rată. Şi pot să-mi mai amintesc încă o dată că sexul la momentul
potrivit, cu o persoană pe care o iubesc din tot sufletul este cel mai
frumos, mai uimitor lucru din lume şi merită să aştept acest mo
ment.
De ce crezi că vei dori să te întâlneşti cu fete când vei avea

vârsta potrivită pentru asemenea întâlniri?
Pete: Ca să ne simţim bine, ca să le cunosc, ca să mă bucur de

prezenţa lor şi ca să putem învăţa ceva unul de la celălalt.
Dar un băiat care iese cu o fată ca să vadă până unde poa

te merge cu ea în privinţa sexului, cât de mult poate să o să
rute sau cât de mult poate să o atingă?
Pete [ajutor şi indicii]: El se gândeşte la ea ca la un obiect şi nu

ca la o persoană — nu are respect, nu are sensibilitate, este opusul
unui gentleman.
Ce părere ai despre un individ care se laudă în faţa priete

nilor cu ceea ce a făcut cu o fată sau cu cât de departe a ajuns
cu ea?
Pete: Este un mare prost. Nu face decât să dovedească faptul că

nu are habar despre egalitate şi despre ce înseamnă să fii un gentle
man.
Ce ar trebui să faci dacă ai auzi băieţii vorbind astfel de lu

cruri?
Pete [ajutor şi indicii]: Ar trebui să-i ignor. Sau, dacă este un

bun prieten de-al meu, ar trebui să caut ocazia când am fi singuri şi
să-i spun că este prietenul meu şi că îmi place de el, dar că ceea ce
face el nu este deloc cool!
în special pentru fete
Abordăm într-un mod uşor diferit subiectele deose

bit de importante pentru fetele cu vârste cuprinse între
opt şi doisprezece ani. Dincolo de dialogurile directe fo
losite cu băieţii, este important să înţelegem dinamica
socială şi culturală care, în societatea noastră, exercită un
efect puternic asupra fetelor în perioada de preadoles-
cenţă.
Fie că ne place sau nu, ceea ce trebuie mai ales să ştie
fetele în adolescenţă şi preadolescenţă este cum să se
protejeze — nu numai de agresori şi de presiunea antu
rajului cu privire la implicarea de timpuriu în relaţii se
xuale, periculoase, ci şi de normele sociale şi culturale
care încearcă să le forţeze să se maturizeze prea repede,
să arate şi să acţioneze într-un anumit fel şi să se evalu
eze prea mult pornind de la înfăţişare.
Ne vom ocupa mai întâi de unele întrebări frecvente,
aşa cum am făcut şi pentru băieţi, dar ne vom ocupa
apoi de protecţie şi de păstrarea individualităţii, a spon
taneităţii şi a încrederii, pe care prea multe fete de
opt-doisprezece ani încep să o piardă.
întrebări frecvente
D ia l o g
Crystal, maturizarea este un lucru extraordinar. Este cea mai
grozavă experienţă din lume, pentru că se întâmplă o mulţime
de lucruri noi. Ca în orice aventură, unele lucruri pot să te spe
rie şi sunt mai greu de înţeles. Te-ai gândit la vreo întrebare
după ultima noastră discuţie despre pubertate, legată de cor
pul tău sau de orice altceva care ţi-ar putea trece prin minte?
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste»,. 145
Răspuns.
Ştii, Crystal, uneori avem răspunsurile înainte de a pune în

trebările. Există câteva lucruri despre care întreabă sau se în
treabă adesea fetele — poate la o vârstă ceva mai mare decât a
ta acum. Ce-ar fi să vorbim acum despre aceste întrebări şi pe
urmă vei primi răspunsurile, când vei avea nevoie de ele, OK?
Crystal: OK.
îţi voi pune întrebările frecvente, una câte una. Să vedem

cât de complet poţi răspunde şi pe urmă ne vom opri o clipă
împreună la fiecare.
(Luând întrebările pe rând, staţi de vorbă împreună, atră

gând-o cât mai mult posibil, până ce acoperiţi toate punctele
principale.)
1: De ce unele fete se dezvol

Î n t r e ba r ea fr ec v en tă n r .
tă mult mai rapid decât altele?
Pubertatea începe la unele fete încă de la nouă sau zece ani,

iar la altele abia la paisprezece sau cincisprezece ani. Nu este
îngrijorătoare nici o extremă, nici cealaltă. Fiecare avem tru
pul nostru unic, iar ritmul lui de dezvoltare, dimensiunea şi
forma nu seamănă cu ale niciunui alt trup. Cel mai înţelept lu
cru pe care îl poţi face este să te bucuri de schimbări şi să fii
mulţumită de rezultate. Este interesant să vedem cine deve
nim. Toate avem lucruri care ne plac la trupul nostru şi lucruri
care am dori să fie altfel. Dar este bine să fii tu însăţi şi să ştii
că nu mai este nimeni exact la fel ca tine.
2: Când îmi va veni ciclul, cu

În t r e ba r ea fr ec v en tă n r .
alte cuvinte, când va începe menstruaţia?
Instalarea menstruaţiei poate varia extrem de mult — ea se

poate produce oricând între vârsta de unsprezece şi şaispre
zece ani. Cu circa şase luni înaintea primei manifestări vei ob
serva probabil o materie gălbuie pe chilot, numită secreţie. Ea
îţi arată că instalarea ciclului menstrual este pregătită. Când
acest lucru se petrece intr-adevăr, ciclul va fi probabil neregu
lat o perioadă de timp — poate chiar câţiva ani la rând. El poa
te apărea o dată pe lună sau la două-trei luni, apoi poate lipsi
câteva luni la rând. în cele din urmă, ciclul se va regulariza şi
se va produce aproape întotdeauna o dată pe lună.
În tr eba r ea fr ec v en tă n r . 3: Cât de bolnavă eşti la ciclu?
De fapt nu eşti bolnavă, dar te poţi simţi rău. Uneori poţi

avea crampe, ceea ce înseamnă o senzaţie de disconfort, du
reroasă, la începutul ciclului, dar medicamentele te pot ajuta
să te simţi mai bine foarte rapid. Sindromul premenstrual este
termenul folosit pentru a descrie ceea ce simţi imediat înain
tea declanşării ciclului. Te vei simţi deprimată, supărată, agi
tată, ciudată, stângace sau mofturoasă. Poţi avea, de aseme
nea, poftă de anumite alimente. Un anumit nivel de sindrom
premenstrual este perfect normal şi trece repede.
(Notă: Este un moment foarte potrivit să-i povestiţi fetei
propria experienţă legată de instalarea ciclului menstrual, dacă
nu aţi făcut-o deja. Fiica dumneavoastră va fi cu atât mai in
teresată să vă povestească experienţa ei atunci când o va avea.)
4: Când îmi vor creşte sânii şi

ÎNTREBAREA f r e c v e n t ă NR.
cât de mult îmi vor creşte?
îmi pare rău că trebuie să-ţi dau mereu acelaşi fel de răs
puns, dar situaţia este diferită de la o persoană la alta. Este ne
voie de aproape cinci ani până la dezvoltarea completă a sâ
nilor. Iată care este secvenţa: pentru început, vei observa o
mărire a mameloanelor. Sânii vor „înmuguri", ceea ce înseam
nă că mameloanele vor deveni mai ascuţite şi, la început, pu
ţin mai umflate. Vei începe să simţi cum corpul are un miros
şi vei începe să foloseşti deodorantul. Şoldurile se vor lăţi şi
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste. . . 147
va apărea părul pubian. De asemenea, vei începe să ai păr sub

braţe. Mameloanele vor deveni mai închise la culoare. în tot
acest timp sânii vor continua să crească şi la vreo trei ani după
ce ai observat „înmugurirea sânilor", aproximativ atunci când
se formează complet triunghiul părului pubian, sânii vor fi
atins dezvoltarea definitivă.
ÎNTREBAREA f r e c v e n t ă n r . 5: Vaginul meu se schimbă şi

arată ciudat. Este ceva normal?
Da, vaginul are două rânduri de „buze" sau „labii". Cele

din interior sunt adesea încreţite, au mici proeminenţe şi o cu
loare roz-maronie.
ÎNTREBAREA FRECVENTĂ NR. 6: Dar coşurile, mirosurile în

timpul menstruaţiei, vergeturile şi gândurile sau fanteziile se
xuale?
În primul rând, toate acestea sunt normale. Foloseşte me

dicamente pentru coşuri şi încearcă să nu le atingi cu mâna şi
să nu le maltratezi. în timpul ciclului este posibil să detectezi
un miros, dar dacă vei schimba des tamponul, alte persoane
nu vor putea simţi mirosul. (Discuţii despre tampoane se poar
tă de obicei în timpul orelor speciale de la şcoală. Aceasta ar
fi o ocazie să purtaţi o discuţie mai amănunţită.) In zonele în
care creşterea se produce rapid pot apărea vergeturi. Acestea
vor dispărea pe măsură ce avansezi în vârstă. Gândurile şi fan
teziile legate de sex fac parte din pubertate atât la băieţi, cât
şi la fete.
ÎNTREBAREA FRECVENTĂ NR. 7: De ce mă îngraş?
Probabil că nu te îngraşi. Fetelor li se pare uneori că se în

graşă, când de fapt trec prin schimbările normale ale puber
tăţii. Uneori, revistele şi programele de televiziune le fac pe
fete să creadă că trebuie să arate într-un anumit fel, slabe şi
zvelte. (Vezi mai jos discuţia despre „Ofelia".) Uneori, fetele

sunt atât de îngrijorate de greutatea lor, încât ajung la anore
xie, adică nu mănâncă îndeajuns şi devin prea slabe şi nesă
nătoase, sau la bulimie, o afecţiune în care vomită după ce mă
nâncă. Anorexia şi bulimia sunt boli foarte grave. Trebuie să
ţii minte că cea mai bună cale de a ajunge să arăţi bine şi să te
simţi bine este să fii sănătoasă. Iar acest lucru îl obţii mâncând
o hrană sănătoasă, odihnindu-te şi făcând sport.
Evitarea sindromului Ofelia

Volumul de mare succes Reviving Ophelia16 de Mary
Pipher a sunat clopoţelul de alarmă pentru sute şi mii
de părinţi de tinere fete de pe tot cuprinsul Americii şi
poate chiar din lumea întreagă. Caz după caz, Pipher de
scrie fete adolescente şi preadolescente care s-au dezvol
tat prea repede, a căror viaţă este vraişte, care au trăit co
pleşite de vinovăţie şi depresie. Mereu, mereu, autoarea
se referă la fete de zece-unsprezece ani, vesele şi ferici
te, dezinvolte, cu o minte creativă, interesate de tot, de
la sport până la natură, capabile să se adapteze la orice
situaţie, indiferent de constrângerile legate de rolul se
xului lor, fără să se întrebe dacă atitudinea lor este con
siderată feminină sau masculină. Apoi, ca urmare a in
fluenţei exercitate de presă şi a celor culturale, multe
dintre aceste fete dau înapoi, devenind adolescente pre
ocupate de ele însele, de felul în care arată şi de felul în
care sunt percepute — şi mai ales, de ce trebuie să facă
pentru a plăcea.
Titlul volumului vine de la un personaj din piesa lui
Shakespeare Hamlet, care, tânără femeie fiind, devine ob-
16Reînvierea Ofeliei.
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste,.. 149
’/ g fi
sedată de dorinţa de a plăcea. Ea este dominată de cei

care încearcă să o modeleze în genul de persoană cu care
s-ar căsători Hamlet. Ea devine un pion controlat de cei
care o folosesc pentru a-şi atinge propriile interese. în
cartea sa, Pipher atribuie problemele multor adolescen
te aceleiaşi nevoi de a plăcea şi de a se simţi acceptate.
Portretul sexy, poleit, al „femeii dorite" din reviste, din
programele TV şi filme devine un model pentru ceea ce
cred tinerele că ar trebui să fie şi să facă pentru a plăcea
altora. încercând să treacă dintr-un singur salt de la co
pil la această imagine nouă, imposibilă, adolescentele îşi
pierd individualitatea şi spontaneitatea, precum şi ino
cenţa. Multe pierd şi câte 20-30 de puncte din coeficien
tul de inteligenţă.
După ce am citit Reviving Qphelia, am început imediat
să discutăm cu fiica noastră Charity despre ceea ce noi
numim complexul Ofeliei. Fiica noastră avea atunci zece
ani, era în pragul pericolelor pe care le descrie Pipher. în
esenţă, discuţia noastră s-a desfăşurat în felul următor:
D ialog
Ştii, Charity, unele fete de vârsta ta încep să-şi facă griji
pentru felul în care arată. Vad în reviste, la televizor şi la film
oameni frumoşi, cu care ar vrea să semene. Văd fete mai mari,
care sunt frumoase şi care par să se distreze de minune. Ele
ajung să creadă că a arăta „sexy" este cel mai important lucru
din viaţa lor. Ştii ce înseamnă toate acestea?
Charity: Cred că da.
Vezi asemenea lucruri la vreuna dintre prietenele tale?

(Charity a menţionat două prietene care nu mai voiau „să se
joace", care se fardau şi încercau să pară mai mature decât

erau.)
Intr-un fel, este chiar trist să vezi copii care doresc să se ma
turizeze prea repede! Gândeşte-te o clipă. Ai zece ani acum.
Cât timp mai poţi rămâne copil?
Charity: Cel mult câţiva ani.
Exact. în garând vei ajunge să te maturizezi oricum. Este

nevoie să te şi grăbeşti?
Charity: Nu, nu vreau să mă maturizez prea repede.
Şi nici nu ar trebui! Copilăria este un mare privilegiu şi poa

te fi foarte distractivă. Eu chiar aş dori uneori să mai fiu copil,
pentru că m-am distrat grozav atunci şi nu prea mi-am dat sea
ma că nu se va mai repeta şi că nu voi mai fi niciodată copil.
(Apoi am abordat îhtr-adevăr cu Charity problema Ofeliei.

A fost cu adevărat fascinată şi puţin îngrijorată — suficient cât
se ne asigure pe noi şi pe ea însăşi că nu voia să i se întâmple
aşa ceva, ei sau vreuneia dintre prietenele ei. începând din acel
moment, a fost extraordinar faptul că subiectul a rămas deschis.
Când observăm că cineva încearcă din răsputeri să crească mai
repede, Charity scoate faptul în evidenţă şi spune: „Ia uite-o pe
Ofelia" sau, când noi ne dăm seama că Charity începe să pre
zinte unele „simptome", spunem „Ce se întâmplă, Ofelia?" Iar
ea se grăbeşte să ne liniştească, spunând că este un copil care
vrea să rămână copil încă o bună bucată de timp.)
Prădătorii: Cine sunt ei şi cum să-i evităm

La un moment dat ne-am gândit că „prădători" ar fi
un cuvânt bun pe care să-l folosim cu copiii. Explicându-le
înţelesul cuvântului în lumea animalelor — un animal

care se hrăneşte cu cei mai mici şi mai slabi — am consi
derat că vom scoate în evidenţă ideea de protecţie.
De atunci ne-am convins că abordarea sexului ple
când de la ideea de „frumos şi uimitor" este una puter
nică şi motivaţională pentru copii. De aceea suntem ex
trem de precauţi, pentru a nu introduce mai multă frică
decât este absolut necesară. Un dialog precum cel care
urmează poate fi util, fără a înspăimânta prea mult.
Ne ocupăm aici de un tip de prădător care este mai
puţin sinistru şi mai puţin calculat decât pedofilul sau
decât cel ce comite abuzuri şi despre care am vorbit până
acum. Aceşti prădători mai des întâlniţi, care cu siguran
ţă nu se consideră astfel, sunt băieţi mai mari şi bărbaţi
care se întâlnesc cu fete tinere şi le manipulează.
Mai bine de jumătate din sarcinile adolescentelor se
datorează unui bărbat cu cel puţin patru ani mai în vâr
stă decât adolescenta gravidă. Adevărul este că a le în
curaja pe fiicele noastre să amâne întâlnirile până la
cincisprezece-şaisprezece ani şi atunci să se întâlnească
cu băieţi de aceeaşi vârstă este cel mai eficient lucru pe
care îl putem face pentru a le ajuta să evite necazurile.
D ialog
Amanda, câţi ani crezi că ai vrea să ai când te vei căsători?
Răspuns.
Vârsta medie la care se căsătoresc fetele care urmează co

legiul este douăzeci şi patru-douăzeci şi cinci de ani. Tu ai un
sprezece ani, deci câţi ani mai ai de aşteptat?
Amanda: Treisprezece sau paisprezece.
Este mult, Amanda. Chiar şi când vei avea cincisprezece

ani, tot îţi vor mai rămâne nouă sau zece ani. Crezi că este vreo
grabă să începi să te întâlneşti cu băieţii?
Amanda: Nu tocmai.
Nici eu nu cred. Crezi că unele fete încep întâlnirile prea

devreme?
Răspuns.
(Majoritatea fetelor mai mici de doisprezece ani nu sunt

nerăbdătoare să înceapă să se întâlnească cu băieţii, aşa că pro
babil răspunsul va fi afirmativ.)
Ce probleme ar putea să pună întâlnirile începute prea de

vreme?
Amanda [ajutor şi indicii]: Există un disconfort când eşti singu

ră cu un băiat o seară întreagă, dacă eşti tânără. S-ar putea să te
simţi stânjenită şi poţi pierde o bună distracţie cu prietenii sau pre
ocupările potrivite grupului tău. De asemenea, poţi fi forţată la acte
sexuale cu mult timp înainte de a fi pregătită.
Te poţi distra cu băieţi şi poţi lega prietenii cu băieţi dacă

nu ieşi la întâlniri cu ei?
Amanda [ajutor şi indicii]: Sigur. Există petrecerile aniversare,

activităţile de grup şi cele de la şcoală.
După cum ştii, există două feluri de întâlniri. Unul este în
tâlnirea în grup, când ai im prieten, dar ieşirile se fac în grup
şi voi doi nu rămâneţi niciodată singuri. Chiar şi pe drum la
ducere sau la întoarcere, există de obicei două perechi în
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste. 153
aceeaşi maşină. Celălalt fel de întâlnire este cel al perechii sin

gure — doar tu şi băiatul. Care crezi că este vârsta cea mai po
trivită pentru fiecare dintre aceste feluri de întâlniri?
(Discuţie: Aduceţi cât de multe argumente puteţi în favoa

rea aşteptării până la nivelul liceului, aproximativ în clasa a
noua, pentru întâlnirile în grup şi până în anul următor sau
până la vârsta de şaisprezece ani, pentru întâlnirile în doi.
Scoateţi în evidenţă faptul că copiii care aşteaptă până la aces
te vârste se distrează mai bine şi înainte şi după ce încep în
tâlnirile. înainte de întâlniri, ei au mai mult timp de petrecut
alături de prietenii obişnuiţi şi nu-şi fac grijile ce însoţesc de
obicei întâlnirile. Iar când acestea încep, copiii sunt mai bine
pregătiţi pentru ele din punct de vedere social, iar întâlnirile
sunt mai emoţionante şi mai pline de semnificaţie.)
Amanda, încă un lucru: Când încep întâlnirile, ce vârstă

crezi că ar fi mai bine să aibă băieţii?
Amanda: Nu ştiu. Vârsta mea, cred — sau mai mare.
OK, iată un fapt interesant şi un lucru la care trebuie să fii

atentă în următorii câţiva ani şi poate chiar să le avertizezi şi
pe prietenele tale. Majoritatea adolescentelor care rămân în
sărcinate sau care sunt convinse să întreţină relaţii sexuale prea
devreme ies cu băieţi mult mai mari — cu patru ani mai mari
sau chiar mai mult. Ce-ţi spune acest lucru?
Amanda. Să nu ies cu băieţi care sunt mult mai mari decât mine.
Exact. Oricum distracţia nu este la fel de mare. Rămâi la

băieţii de vârsta ta sau poate cu un an sau doi mai mari. Hei,
ai numai unsprezece ani, încă nu trebuie să te gândeşti prea
mult la întâlniri. Dar n-ar fi rău dacă te-ai gândi care ar fi cel
mai potrivit moment pentru a începe, la genul de băieţi şi la
vârsta băieţilor cu care vei dori să te întâlneşti într-o zi.
„Şi eu am trecut prin experienţa asta":

o scurtă discuţie pentru stabilirea
unui precedent
Singurul lucru care îl va determina pe copil să fie des

chis şi comunicativ cu dumneavoastră în privinţa sexu
lui este convingerea nu numai că înţelegeţi, ci şi că „aţi
trecut prin experienţa asta" şi dumneavoastră. Poate fi
greu pentru copii să-şi dea seama sau măcar să-şi ima
gineze că şi dumneavoastră aţi avut la un moment dat
vârsta lor, că aţi trecut printr-o experienţă şi prin trăiri
similare. Dar le place enorm să se gândească la acest lu
cru şi simt fascinaţi de poveştile pe care le puteţi spune
despre timpurile când dumneavoastră aveaţi vârsta lui
de acum.
Asemenea istorisiri realizează cel puţin cinci lucruri
importante:
1. Asigură copiii că sunt normali şi că ceea ce li se în
tâmplă lor li se întâmplă tuturor.
2. Le arată copiilor că aveţi încredere în ei şi că îi în
curajaţi să aibă şi ei încredere în dumneavoastră.
3. îl fac pe copil mai conştient că îl puteţi într-adevăr
înţelege şi că puteţi empatiza, că nu veţi deveni un jude
cător.
4. îi încurajează pe copiii dumneavoastră să vă îm
părtăşească sentimentele şi experienţele lor.
5. Stabilesc un precedent care vă permite să împărtă
şiţi experienţele pe care le-aţi avut dumneavoastră cu
prilejul întâlnirilor şi să faceţi acest lucru cu mai mulţi
ani înainte de a începe copiii să iasă la propriile lor în
tâlniri.
Continuarea discuţiilor cu copiii de vârste..'? 15 5
Momentul de a istorisi „propria mea experienţă" este

acela în care copilul vă spune sau vă dă de înţeles că i
s-a întâmplat ceva, iar acest lucru vă aminteşte ceea ce
aţi trăit dumneavoastră. Nu relataţi o întâmplare care de
păşeşte mult întâmplarea prin care a trecut copilul; acest
lucru l-ar putea încuraja să meargă şi el mai departe —
stimulat de experienţa dumneavoastră. încercaţi să vă
gândiţi la ceva asemănător cu ceea ce v-a spus copilul
sau cu ceea ce bănuiţi că i s-ar fi întâmplat.
D ialo guri
(Conştientizaţi un fel de curiozitate sau de „joc de-a întâl
nirea" al copilului dumneavoastră cu o fată, la vârsta de şase
sau şapte ani.)
David, cred că ţi s-a întâmplat ceva ce seamănă foarte mult

cu ceea ce îmi amintesc că mi s-a întâmplat şi mie. Mă aflam
odată la o reuniune de familie, aveam şase ani, cred, sau poa
te şapte. Se afla acolo o verişoară de-a mea, o fată în aceeaşi
clasă ca şi mine, dar dintr-un alt oraş, aşa că nu o întâlneam
prea des. Ne jucam şi la un moment dat ea a spus: „Hai să ne
jucăm de-a doctorul". La început am fost eu doctorul, iar ea
şi-a scos hainele, iar pe urmă a fost ea doctorul şi mi-am scos
eu hainele. Cred că am fost pur şi simplu curioşi să aflăm cum
arăta trupul celuilalt. O mulţime de copii mici fac lucruri de
acest fel şi nu este mare lucru.
(Fiica dumneavoastră a trecut printr-o experienţă jenantă,

pătându-se cu ocazia ciclului, la început.)
Cindy, îmi amintesc foarte bine o zi de şcoală când aveam

şi eu vârsta ta. Avusesem ciclu de câteva ori, dar era neregulat
şi încă impredictabil, aşa că nu ştiam când să port un tampon,
într-o zi eram aşezată la şcoală şi am simţit ceva. Eram con
vinsă că tot spatele blugilor mei avea să fie roşu de sânge.

Mi-am legat puloverul în jurul taliei şi imediat ce a venit re
creaţia, am plecat şi m-am dus pe jos până acasă. S-a dovedit
a nu fi decât puţin sânge şi probabil că nu l-ar fi văzut nimeni,
dar eu am fost teribil de stânjenită.
Discuţiile de tipul „şi eu am trecut prin experienţa

asta" sunt mai eficiente dacă au loc, evident, între tată şi
fiu sau între mamă şi fiică, dar o mamă singură poate
purta o variantă modificată de discuţie cu fiul ei, la fel
ca şi tatăl cu o fiică: Am auzit de un băiat care... şi aşa
mai departe.
Nu uitaţi că scopul discuţiilor de tipul „şi eu am trecut
prin experienţa asta" este de a asigura copilul că este nor
mal şi că dumneavoastră îl înţelegeţi. De asemenea, ele vă
plasează în poziţia de a da o lecţie sau un sfat, scot în evi
denţă asemănările între persoane şi stabilesc o relaţie des
chisă, aşa cum reiese din exemplele următoare:
Ştii, David, anul următor, când am revăzut-o pe verişoara

mea, crescuse foarte mult şi cred că şi eu la fel, aşa că nu
ne-am mai jucat „de-a doctorul". Cred că ne-am dat seama
amândoi că nu mai aveam nevoie de acel joc. Probabil că la fel
va fi şi cu tine, acum că ai crescut şi ştii atât de multe despre
scopul sexului şi cât de uimitor şi de frumos este.
Cindy, nu-i interesant ce mult ne asemănăm? Şi eu mi-am

făcut griji exact pentru lucrurile care te îngrijorează şi pe tine.
Semănăm foarte mult. Dar eu cred că toate fetele trec prin ex
perienţe asemănătoare în perioada în care încearcă să se obiş
nuiască cu ciclul. Mi-ar plăcea să ştiu ce gândeşti şi ce ţi se în
tâmplă. Toate acestea îmi amintesc de vremea când aveam şi
eu vârsta ta. Ai să-mi povesteşti în continuare lucrurile aces
tea, nu-i aşa?
jjjfi
Prietenii cu fete şi băieţi,

spre deosebire de iubiţi şi iubite
Pentru mulţi copii „de vârstă medie", pubertatea este

o perioadă de confuzie din punctul de vedere al relaţii
lor cu sexul opus şi al problemei iubitului şi iubitei. Pe
de o parte, aceşti copii nu simt încă interesaţi, dar pe de
altă parte, presiunea anturajului şi „normele culturale"
le spun că ar trebui să „fie cu cineva" (adică să fie „pere
che" cu cineva, mai mult decât să iasă cu cineva). Li se
pun întrebări de genul „Cu cine eşti?" sau „Cine îţi pla
ce?" sau „Cine este iubita ta?" Iar ei trebuie să aibă un
răspuns. Nu este nimic rău în această împerechere în joa
că, dar ea poate accelera situaţia reală. O discuţie sau mai
multe de genul celei care urmează poate ajuta la reduce
rea presiunii pe care o resimt copiii, oferindu-le permi
siunea de a rămâne copii încă o vreme. Ea poate fi utilă,
de asemenea, în a-i ajuta pe copii să amâne stabilirea unei
relaţii mai serioase, chiar să întârzie maturizarea socială
prematură, care reprezintă un risc mai mare pentru co
pii.
D ialog
Uneori copiii spun că „sunt cu cineva" sau că le place de o
fată, dar ce înseamnă o întâlnire adevărată?
Jared [ajutor, indicii]: A merge undeva cu o fată, la un film sau

poate la o petrecere.
Exact. Ştiu o mulţime de copii de vârsta ta cărora le place

să spună că sunt cu cineva sau că au o prietenă şi asta este OK,
dar de ce crezi că întâlnirile adevărate ar trebui să vină mai

târziu — la cincisprezece sau şaisprezece ani, să spunem?
Jared [ajutor, indicii]: Atunci eşti suficient de mare pentru a te

bucura de ocazie şi pentru a fi în siguranţă — şi pentru a te duce
conducând maşina.
Bine. Jared, este vreo diferenţă între a avea o iubită şi a fi

prieten cu o fată?
Jared: Da, a"avea o prietenă înseamnă a fi într-o relaţie de prie

tenie cu o fată.
Exact. Este bine pentru un băiat de vârsta ta să fie prieten

cu cât de multe fete doreşte?
jared: Da.
Sigur că este. Iar în următorii ani vei avea o mulţime de

prieteni, băieţi şi fete. Veţi merge la meciuri şi la petreceri şi
vă veţi distra împreună, iar iubitele le poţi lăsa pe mai târziu.
Eşti de acord?
Peste doisprezece ani:

adaptarea dialogurilor
şi discuţiilor pentru copiii de vârste mai mari
Am menţionat deja că dacă copilul dumneavoastră

are peste doisprezece ani, va trebui să modificaţi multe
dintre discuţiile pe care le-am prezentat. Vom fi acum
mai specifici cu această recomandare şi vom oferi câte
va sugestii părinţilor care au copii de vârste cuprinse în
tre doisprezece şi cincisprezece ani.
uSfii.
Prezentaţi discuţiile „de la opt ani" şi de la puberta

te mai mult în contextul unei recapitulări şi clarificări şi
mai puţin ca pe o lecţie sau ca pe o informare. Fiţi oneşti
şi direcţi în acest demers.
D ialog
Lorraine, ştii că despre mine se poate spune orice, numai că
sunt un părinte perfect, nu. Mereu mi-am dorit să fi făcut anu
mite lucruri mai bine, dar vreau să ştii că mă străduiesc, pentru
că te iubesc enorm! Unul dintre lucrurile pe care aş dori să le fi
făcut mai bine este să te fi învăţat mai mult despre sex când ai
fost mai mic. Ai aflat mai multe despre sex de la şcoală, de la
prieteni şi de la televizor, din filme şi din presă, decât de la mine.
Este un lucru bun, pentru că eşti mare acum şi probabil înţelegi
lucrurile destul de bine, dar aş fi dorit să fi discutat împreună
mai mult despre sex, mai devreme. Vreau să răscumpăr într-un
fel întârzierea şi să discutăm unele lucruri acum. Este bine?
Răspuns.
Lorraine, să-ţi spun ce aş vrea să facem, dacă nu ai nimic

împotrivă. Vreau să-ţi spun unele lucruri despre sex pe care
mi-aş fi dorit să le fi discutat cu câţiva ani în urmă. Le cunoşti
în mare parte. Va fi un fel de recapitulare şi îmi va permite
să-ţi împărtăşesc ce simt eu în anumite privinţe. Eşti pregăti
tă?
Răspuns.
Ştii, Lorraine, îmi amintesc când aveam şi eu vârsta ta.

într-adevăr îmi amintesc şi prezentul nu este mult diferit.
Vreau să putem sta de vorbă una cu alta despre orice, inclu
siv despre problemele sexuale. Dacă mă laşi să recapitulez câ
teva lucruri despre sex, multe lucruri îţi vor fi cunoscute, dar
poate că vei afla şi câte ceva nou. Şi acest lucru ne va face să
ne simţim mai apropiate, astfel încât să-mi poţi pune anumi

te întrebări atunci când vei avea nevoie. OK?
în continuare puteţi parcurge discuţia „de la vârsta

de opt ani", adaptând vocabularul astfel încât să arate
mai mult ca o recapitulare şi oprindu-vă des pentru a în
treba „Ştiai acest lucru?" sau „Ce ştiai despre acest lu
cru?"
în săptămânile următoare parcurgeţi fiecare dintre
discuţiile suplimentare, aşa cum au fost prezentate. Mul
te dintre ele au fost redactate pentru copii de doispreze
ce ani şi pot fi adaptate cu uşurinţă pentru copii ceva
mai mari.
Nu vă faceţi iluzii: este mult mai greu să vorbiţi de
spre sex cu un copil de vârstă mai mare. Poate fi mult
mai greu, în funcţie de vârstă, de nivelul de comunica
re existent, de anturajul copilului şi de nivelurile curen
te de expunere la activităţi sexuale. Dar nu este nicioda
tă prea târziu. Următorul capitol se adresează copiilor
de unsprezece-şaisprezece ani. Dacă copilul dumnea
voastră se încadrează în această categorie de vârstă, va
trebui să vă adaptaţi şi să parcurgeţi subiectele ante
rioare înainte ca aceste discuţii să producă impactul
maxim.
O experienţă personală
care a adus subiectul în discuţie
Era una dintre acele zile superbe de toamnă în New

York City, cu soare puternic şi cer senin. Ziua perfectă
părea a fi în total dezacord cu ceea ce tocmai se întâm
plase. Stăteam pe trotuarul din faţa unui zgârie-nori de

pe Sixth Avenue, ce adăposteşte birourile uneia dintre
cele mai renumite edituri din lume, o editură pe care toc
mai o respinsesem, o editură pentru care majoritatea au
torilor ar fi dat tot ce au mai scump pe lume, o editură
pe care tocmai o pierdusem.
Era anul 1988 şi venisem la New York pentru a ne în
tâlni cu redactorii cărţii noastre Teaching Your Children Va-
lues, o carte în care ne ocupăm de douăsprezece valori
fundamentale şi de metodele de a-i obişnui pe copiii
noştri cu câte una dintre ele pe lună. Editura ne plătise
un avans considerabil pentru această carte şi era foarte
mulţumită de primele versiuni pe care le trimisesem, dar
în ziua aceea, în care şeful editurii a început prin a spu
ne „Ne place cartea, dar. . am simţit că se petrecea ceva.
S-a dovedit că „dar" se referea la capitolul 6: „Valoa
rea fidelităţii şi a castităţii". „Credem că acest capitol ar
trebui eliminat", a spus el. „Vrem să fie o carte potrivită
deceniului al nouălea, or, până şi cuvintele din titlul
acestui capitol sună demodat".
Din acest punct nu ne-am mai înţeles. Am întrebat
cum am fi putut, cu conştiinţa curată, să scriem o carte
despre valori, destinată familiei şi copilului — într-o pe
rioadă în care bântuie SIDA şi în care fetele rămân în
sărcinate la vârsta adolescenţei, distrugându-se astfel
familiile — , fără să menţionăm moralitatea sexuală şi
comportamentul. Editorii ne-au răspuns că nu voiau să
pedepsească părinţii şi copiii, punându-i la colţ. Le-am
reamintit că vinovăţia este asociată adesea unei vieţi în
dezacord cu valorile verificate în timp. Au venit cu ar
gumentul că există o mulţime de valori „mai puţin con
troversate" şi, prin urmare, nu era nevoie să includem
una care ar polariza publicul. Am susţinut că valorile

sexuale erau capitolul la care părinţii aveau cea mai
mare nevoie de ajutor. Au contracarat, afirmând că pen
tru acest lucru există alte cărţi — cărţi despre sexul pro
tejat şi aşa mai departe. Le-am spus că, după părerea
noastră, marea majoritate a părinţilor sunt mult mai
conservatori în această privinţă decât sugerează presa
şi că părinţii cu vederi foarte liberale şi cu atitudini şi
obiceiuri sexuale personale permisive sunt şi ei, adesea,
mai degrabă conservatori când vine vorba despre spe
ranţele legate de comportamentul sexual al copiilor lor.
Interlocutorii noştri au înţeles greşit acest lucru şi au
spus că, oricum, nu doreau o carte de atitudine. Dispe
raţi, am arătat că cititorii nu erau obligaţi să aplice sau
să susţină absolut toate valorile din carte. Ei aveau li
bertatea de a discerne şi de a alege. Au dat din cap că
nu şi au zis că nu voiau să-i forţeze pe cititori să facă o
alegere de acest fel.
Apoi au făcut o greşeală — sau noi am făcut-o, depin
de cum privim lucrurile. Şeful editurii, obosit de discu
ţie, a tensionat atmosfera clamând „Ei bine, noi nu pu
blicăm cartea, dacă nu scoateţi acel capitol". Bolborosind
ceva despre alte valori ce nu ne-ar permite să facem un
compromis cu ceva atât de important, am rezistat blufu
lui lor şi am plecat.
Afară, în lumina strălucitoare a soarelui, ne-am dat
seama ce făcusem: întrerupsesem o relaţie profitabilă cu
o editură uriaşă, o relaţie pe care o construisem în ani de
zile. Aveam însă sentimentul că făcusem ceva riscant, dar
corect, iar soarele ne mângâia totuşi cu căldură.
Ne-au trebuit cinci ani şi un agent literar nou pentru
a intra în contact cu o altă editură şi a publica volumul
în 1993. Acesta a urcat imediat pe poziţia întâi în topul

cărţilor cel mai bine vândute de la The New York Times,
prima carte destinată părinţilor, care a reuşit această per
formanţă în cincizeci de ani (după Baby and Chilă Care17
de dr. Spook) şi, ceea ce ne-a adus o satisfacţie şi mai
mare, am primit mai multe comentarii şi scrisori de mul
ţumire din partea părinţilor pentru capitolul 6, decât
pentru orice alt capitol.
Privind retrospectiv, poate că întregul scenariu a fost
un noroc din punctul de vedere al poziţionării în timp.
America a fost mult mai conştientă de valori în anii '90
decât în anii '80. De fapt, în momentul în care a pără
sit primul loc, cartea noastră a fost înlocuită de Book o f
Virtues18 de William J. Bennett. în anii '90, valorile, echi
librele şi revenirea la angajamentele familiei au deve
nit cuvinte la modă, iar părinţii nu numai că au simţit,
dar au şi recunoscut că aveau nevoie de ajutor.
Astăzi simţim chiar mai mult decât atunci că mora
litatea sexuală, împreună cu abilitatea copiilor de a lua
decizii înţelepte în privinţa comportamentului lor sexu
al reprezintă cea mai relevantă valoare din punctul de
vedere al siguranţei lor, al sănătăţii lor fizice şi emoţio
nale şi al şanselor lor de a avea o familie fericită şi o via
ţă de succes. Este o valoare bombardată şi subminată de
o mie de ori pe zi de presa care le prezintă copiilor me
saje amorale, descriind sexul, în cel mai rău caz, ca pe
o ocazie violentă, de profit, şi în cel mai bun caz, ca pe
o activitate curentă, practicată de toată lumea, indife
rent de vârstă, de la prima întâlnire şi fără consecinţe.
17Creşterea copilului.
18Cartea virtuţilor.
Noi suntem convinşi că sexul întâmplător, pe care îl

văd copiii în presă, este chiar mai periculos şi mai pro
blematic decât violenţa fără discriminare. Nu mulţi co
pii ies afară şi copiază violenţa la care asistă, dar multe
mii se simt emulaţi de sexul întâmplător. Practicându-1,
ei nu numai că se expun pericolului, dar se şi privează,
într-un mod naiv şi fără să-şi dea seama, de cea mai
mare bucurie, de cea mai importantă securitate şi de cel
mai frumos devotament de care ar putea avea parte în
viaţă.
Pe parcursul întregului proces, odată cu greutăţile şi
bucuriile pe care ni le-a adus cartea despre valori, am
început să ne dăm seama de cât de mult ajutor au ne
voie părinţii, nu numai pentru a combate şi a depăşi
atracţia amorală a mijloacelor de comunicare în masă şi
a anturajului, ci şi pentru a face faţă elementelor de
bază — cum să stea de vorbă cu copiii în mod deschis
şi pozitiv despre sex, cum să le sugereze abstinenţa, nu
de frică sau din negativism, ci cu speranţă şi respect
pentru ceva fundamental pozitiv: o căsătorie întemeia
tă pe devotament şi sprijin şi o familie care să însemne
securitate şi iubire.
Cea mai bună cale de a ne proteja copiii nu constă în
a-i speria, a-i ameninţa sau a-i învăţa cum să se proteje
ze când fac sex. Cea mai bună cale constă în a le împăr
tăşi frumuseţea extraordinară a intimităţii umane, minu
nea uluitoare a procreaţiei şi miracolul de nouă luni al
dezvoltării copilului — toate acestea într-un mod pozi
tiv, liniştitor şi sugestiv, astfel încât să-i putem întreba
(de multe ori şi în multe feluri): „Nu ar trebui să păstrăm
ceva atât de special pentru momentul dragostei adevă
rate, al devotamentului şi al siguranţei? Nu ar trebui să-l

păstrăm pentru căsătorie?"
Ne-au întrebat prietenii: „Când aţi început să scrieţi
Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate?" Iar noi le-am
răspuns: „în 1988, pe un trotuar de pe Sixth Avenue".
4
Discuţii despre comportament

cu copiii de vârste cuprinse
între unsprezece şi şaisprezece ani
Când copilul termină şcoala elementară, provo

carea a trecut de la a-1 informa despre sex la a-1 în
văţa cum să privească sexul (şi ce să facă). Acum
problema este mai degrabă una de atitudine şi de
comportament, decât de informaţie.
Trecerea de la cunoştinţele
f r de bază
la comportament
în acest moment, presupunând că aţi purtat discuţi

ile de până acum cu copilul, informaţiile pe care el tre
buie să le ştie au fost însuşite şi aţi stabilit o atitudine po
zitivă şi optimistă faţă de frumuseţea şi minunăţia
sexului matur, angajat. Problema care se pune în acest
moment ţine de practica propriu-zisă şi de comporta
ment. în acest capitol, cu gândul la copiii de vârste cu
prinse între unsprezece şi şaisprezece ani, scopul nostru
este să-i învăţăm şi să-i încurajăm în direcţia abstinenţei
şi a responsabilităţii sexuale.
Toţi părinţii doresc să-şi păzească şi să-şi ocrotească
copiii şi, cu ocazia întâlnirilor noastre cu părinţii din toa
tă ţara, am constatat că majoritatea cred că abstinenţa,
cel puţin în perioada anilor de liceu, este cea mai bună
formă de protecţie spre care trebuie să ţintim şi cea mai
bună pază pentru o copilărie fericită, iar ulterior pentru
o căsnicie şi o familie reuşită.
Deşi sunt conştienţi cât de greu este, mulţi părinţi
speră astăzi într-un grad sporit de abstinenţă la copiii
lor, faţă de ceea ce au făcut ei înşişi. Lumea copiilor
noştri este pur şi simplu mai periculoasă decât aceea în
care am crescut noi. Riscurile sunt acum mai mari; ei
au mai mult de pierdut şi mai mult de câştigat. Există
mai multe motive de îngrijorare, mai multă nevoie de
protecţie şi de devotament solid, durabil faţă de fami
lie. Aşa cum scria Leonard Pitt într-un articol din
Knight Ridder/Tribune News Service, citat şi mai îna
inte:
Discuţii despre comportament cu copii de vârste... 169
Sarcina de a dirija copiii înspre maturitate a deve

nit de-a dreptul înspăimântătoare... Preţul unei greşeli
nu a fost niciodată atât de mare şi nici cultura pop nu
a fost niciodată mai decisă decât acum să calce în pi
cioare inocenţa lor — şi să ignore consecinţele. Iată de
ce, mai mult decât oricând, părinţii sunt solicitaţi să re
pete avertismentele ignorate... pentru că într-o zi veţi
fi nevoiţi să vă lăsaţi copilul să înoate singur [în ma
rea de sex pe care o reprezintă societatea], iar înainte
de a se întâmpla acest lucru, ar trebui să-l învăţaţi să
înoate.
Pe scurt: pentru copiii din ziua de azi este şi mai greu

şi mai important să recurgă la abstinenţă şi să fie respon
sabili. Cum pot părinţii să-i înveţe şi să-i încurajeze cu
aceste lucruri? Singurul mod pe care îl cunoaştem, în afa
ră de puterea exemplului, este comunicarea onestă, des
chisă şi raţională pe care o promovează dialogurile şi dis
cuţiile din acest capitol.
Părinţii care citesc această carte se încadrează într-una
din următoarele două categorii: cei care au o căsnicie re
lativ puternică, bazată pe loialitate şi cei care nu o au.
Fiecare grup are o motivaţie diferită, dar puternică de
a-şi ajuta copiii să evite sexul cu un grad mare de risc, la
o vârstă prea mică şi de a aspira la o căsătorie solidă, lo
ială în propria viaţă. Părinţii din prima categorie sunt
motivaţi adesea, din iubire, de speranţa că copiii vor
avea parte de acelaşi devotament şi de aceeaşi securita
te pe care o simt şi ei. Părinţii din a doua categorie sunt
motivaţi, din iubire pentru copiii lor, de dorinţa ca aceş
tia să aibă parte de ceea ce lor le lipseşte. Cea de-a doua
motivaţie este la fel de puternică ca şi prima. într-un fel,
părinţii din cel de-al doilea grup care reuşesc să le ofere
copiilor lor ceva mai mult decât au ei înşişi sunt adevă

raţii eroi ai acestei lumi. Ei sunt cei ce vor schimba în
bine generaţiile următoare. Iar schimbarea se perpetuea
ză adesea generaţii la rând, oferindu-le nepoţilor şi stră
nepoţilor darul minunat, oferit iniţial de părintele care a
aspirat mai curând spre mai bine şi spre progres, decât
spre autojustificare şi spre continuarea aceluiaşi tipar.
Metafore utile
Toţi învăţăm bine şi reţinem bine din metafore reuşite

şi din comparaţii clare, uşor de înţeles — în special copiii.
Cea mai potrivită metaforă pe care o cunoaştem pentru
a-i învăţa pe copiii mici despre frumuseţea responsabili
tăţii sexuale este aceea a „trandafirilor de nuntă", fabula
pe care am prezentat-o în primul capitol. Avem şi altele
care ne plac, pentru copiii între unsprezece şi treispreze
ce ani. Acestea pot fi adaptate pentru a le utiliza aproape
ca pe nişte povesti sau pot fi folosite pentru a anima dis
cuţiile, atunci când avem nevoie să consolidăm sau să cla
rificăm diverse aspecte legate de frumuseţea, de puterea,
de intimitatea şi de importanţa sexului.
D ia l o g u r i
Calul şi hamul
Andy, ştii ce greutate are un cal?
Răspuns.
Un cal adult cântăreşte peste 450 de kilograme — de cel

puţin şase ori mai mult decât majoritatea călăreţilor. Şi cât de
puternic crezi că este un cal faţă de un călăreţ?
Andy: De şase ori mai puternic?
Cel puţin! Caii sunt uluitor de puternici! Dar când un că

lăreţ bun iese cu calul, cine decide încotro se duc sau cât de
repede se duc, calul sau călăreţul?
Andy: Călăreţul.
Păi, cum aşa? Calul este mult mai puternic. De ce nu se

duce unde vrea el, în loc să meargă unde vrea călăreţul?
Andy: Deoarece călăreţul este mai deştept?
Ei bine, a fi mai deştept este un lucru util, dar călăreţul mai

are nevoie de încă ceva pentru a stăpâni calul. Ştii la ce mă re
fer?
Andy: La hamuri?
Exact. Hamul este un obiect care are hăţuri, iar pe acestea

le ţine călăreţul. Hamul se petrece peste capul calului, iar o
parte a lui este trecută prin botul calului, prin spatele dinţilor.
Hamul nu răneşte calul, dar trăgând uşor de el într-o direcţie,
călăreţul poate determina calul să întoarcă singur capul, fă-
cându-1 să-şi schimbe direcţia sau poate trage de hăţuri îna
poi şi calul se opreşte. înhămând calul, călăreţul îl controlea
ză. Ţi-ar plăcea să încerci să călăreşti un cal mare, puternic şi
încăpăţânat, fără hamuri?
Andy: în niciun caz!
De ce?
Andy: Ar fi periculos.
Cu siguranţă! Calul te-ar putea arunca la pământ, te-ar pu

tea răni, chiar omorî. De obicei caii nu sunt răi, dar sunt foarte
mari şi foarte puternici — mult mai puternici decât tine. Dacă
nu ai hamuri să-i controlezi, ei sunt mult prea periculoşi. Dar
cu hamuri sunt extraordinari. Te pot purta în plimbări frumoa
se, uimitoare. Să mergi în galop pe cal poate fi imul dintre cele
mai grozave lucruri. Aşadar, în ce constă diferenţa între peri
culos şi minunat?
Andy: în hamuri.
Exact. Acum, iată care este marea întrebare, Andy. Prin ce

se aseamănă sexul cu un cal?
Andy [ajutor şi indicii]: Păi, este foarte puternic. Dorinţele şi

emoţiile sexuu.e sunt puternice. Şi, ca şi în cazul calului, este fru
mos şi uimitor.
Şi altceva?
Andy: Ne poateface rău şi poatefi foarte periculos dacă nu este con

trolat. Poate duce la conceperea unui copil, îi poateface pe oameni să se
simtăfolosiţi sau abandonaţi, sau violaţi. Mai mult, îi poate îmbolnăvi
grav, dacă nu estefolosit la momentul potrivit, în modul potrivit.
Corect. Iar dacă este prins în hăţuri şi controlat, sexul este

emoţionant şi uimitor şi nu este periculos deloc. Cum ţinem
sexul în hăţuri?
Andy: Nu-l folosim decât atunci când ne căsătorim. Căsătoria

este ca un ham, nu-i aşa?
Foarte bine. Şi corect. Când oamenii amână sexul până se

căsătoresc, sexul nu este periculos deloc. Este controlat şi este
emoţionant şi este...
Andy: Ştiu, ştiu —frumos şi uimitor.
Exact. Cele două cuvinte preferate legate de sex, care se po

trivesc totodată şi pentru descrierea unui cal.
Deciziile pe care le iei dinainte reprezintă un ham bun de
ocamdată. .. până când vei avea hamul căsătoriei, mai târziu.
Zece dolari sau Orlando

Ashley, dacă îţi spune cineva: „Ai două opţiuni. Dacă vrei,
îţi dau pe loc zece dolari sau, dacă vei aştepta până vara vi
itoare, te voi duce la Disney World19 în Orlando, Florida". Ce
ai alege?
Ashley: Orlando.
Bineînţeles că aşa ai face. Este mai bine, în mod evident.

Dar ar trebui să aştepţi până vara viitoare şi nu ai primi cei
zece dolari pe care ţi-ar plăcea să-i ai chiar acum. Este în re
gulă?
Ashley: Sigur. Prefer să aştept şi să merg la Disney World.
Ashley, sexul seamănă cu această situaţie. Să aştepţi până

la căsătorie îl face atât de bun şi de special şi de nou, ca şi cum
ai aştepta până vara viitoare ca să te duci la Orlando. A face
sex înainte — cu o persoană pe care nu eşti sigur că o iu
beşti — este ca şi cum ai lua cei zece dolari acum. Este o banc
notă de zece dolari, dar nu te ţine mult şi de îndată ce ai chel
tuit-o, îţi pare rău că nu ai aşteptat pentru ceva mult mai bun.
înţelegi comparaţia?
Răspuns.
19Celebră staţiune de agrement din Statele Unite, cu parcuri temati

ce şi aqua-parcuri, aparţinând de The Walt Disney Company.
Continuaţi şi recapitulaţi, după cum este necesar.
Diamante
Curtis, ştii cum se fac diamantele?
Curtis: Nu prea.
Ei bine, la început diamantele nu sunt decât cărbune, în

gropat adânc în pământ. Presiunea pe care o exercită rocile şi
pământul asupra lui condensează bulgărele de cărbune, înde-
sându-1 din ce în ce m?' puternic şi făcându-1 să se micşoreze
din ce în ce mai mult şi să devină tot mai dur, până când, după
câteva milioane de ani, cărbunele devine diamant. Aşadar,
gândeşte-te, Curtis. De câte ori este mai valoros un diamant
decât o bucată de cărbune?
Curtis: De un milion de ori.
Corect. Şi ce a trebuit să facă bucata de cărbune ca să se

transforme într-un diamant?
Curtis: Nu a trebuit decât să aştepte.
Da, a trebuit să aştepte. Şi altceva?
Curtis: A trebuit să suporte o mulţime de presiuni.
Este exact, aşteptarea şi presiunea. Acum, dacă ar veni ci

neva şi ar scoate bucata de cărbune din pământ, înainte ca
aceasta să fi avut timpul şi presiunea necesare, ar fi acea bu
cată frumoasă?
Curtis: Nu, n-ar fi decât o piatră neagră.

Ar fi ea foarte valoroasă?
Curtis: Nu. Dar poate că ai putea s-o arzi şi ţi-ar ţine cald o
noapte, dar cam atât.
Există cărbune din abundenţă?
Curtis: Cred că da.
Cu siguranţă există. Se află în subsolul pământului, în nu

meroase locuri. Există milioane de tone de cărbune. Dar dia
mante? Există şi tone de diamante în subsol?
Curtis: Nu.
Corect. în comparaţie cu cărbunele, diamantele sunt mult

mai rare şi mult, mult mai frumoase şi mai valoroase. Bă-
nuieşti de ce vorbim despre toate acestea?
Curtis: încă o comparaţie cu sexul?
Corect. Este încă o metaforă. (Explicaţi-i înţelesul, dacă nu

aţi făcut-o mai înainte.) Ce reprezintă cărbunele şi diamante
le?
Curtis [ajutor şi indicii]: Sex, două feluri de sex: felul comun,

nu prea frumos, pentru care nu aşteaptă nimeni şi felul strălucitor,
frumos şi mai rar, pentru care trebuie să aştepţi până când eşti că
sătorit.
Bine. Dar ce facem cu presiunea?
Curtis [ajutor şi indicii]: Oamenii sunt supuşi multor presiuni

de a face sex prea devreme. Dacă suporţi aceste presiuni şi dacă re
zişti în numele valorilor în care crezi, mai târziu vei avea un dia
mant.
Foarte bine. De ce seamănă cu cărbunele, dacă îl foloseşti

prea curând?
Curtis: Pentru că dacă îl arzi, îţi poate ţine de cald o noapte, dar
pe urmă dispare — şi nu se mai transformă niciodată într-un dia
mant.
Broaşte
Jane, iată o întrebare ciudată. Nu-mi dau seama de ce ai

vrea să faci aşa ceva, dar ştii cum se gătesc broaştele?
Jane: Nu.
Ei bine, este interesant. Dacă arunci o broască în apă clo

cotită, ea reacţionează atât de rapid, încât sare afară imediat
ce a simţit fierbinţeala. Dar dacă o pui într-o cratiţă cu apă
rece, pe care o aşezi pe maşina de gătit, broasca se simte bine
şi confortabil, iar apa se încălzeşte treptat, încât ea nu obser
vă. In scurtă vreme este gătită. Ciudat, nu-i aşa?
Jane: Da, ciudat.
Ei bine, pun pariu că ai ghicit deja. Despre ce crezi că este

vorba?
Jane: încă o metaforă despre sex.
Corect. Ce este broasca?
Jane: Sexul, cred, sau a face sex prea devreme.
Da, sau poate că broasca eşti tu, iar apa este sexul. Acum,
să zicem că te luăm pe tine şi pe un băiat şi, pe neaşteptate, vă
V*
punem într-o cameră împreună, amândoi dezbrăcaţi. Ai fugi
de acolo la fel de repede cum sare broasca, nu-i aşa?
Jane: Cu siguranţă.
De ce?
Jane: Pentru că aş fi stânjenită şi aş şti că nu este bine săfiu aco

lo, înăuntru, cu el, în felul acela.
Corect. Dar dacă înainte te-ai fi întâlnit cu băiatul acela de

mai multe ori? Ai începe să te simţi confortabil alături de el.
Pe urmă, să zicem că lucrurile ar începe să se încălzească. El
ar vrea să facă ceva mai mult decât mici sărutări. Ce ar însem
na acest lucru în metafora noastră?
Jane: Apa începe să fie prea fierbinte. Trebuie să ieşi înainte de a

începe să fiarbă şi de a începe să fii gătită.
Foarte bine, Jane! Tu nu eşti o broască, eşti mai deşteaptă.

Tu îţi dai seama când apa începe să devină prea fierbinte. Şi
sari afară. Te păstrezi pentru apa care rămâne răcoroasă şi si
gură. Te vei păstra pentru apa care poate fi ce?
Jane: Ştiu, ştiu — până când apa poate fi cel mai frumos şi mai
uimitor lucru din lume.
World Trade Center
John, foloseşte-ţi imaginaţia o clipă. Să spunem că facem o

călătorie la New York City şi unul dintre lucrurile pe care
vrem să le facem este să urcăm la ultimul nivel al turnurilor
de la World Trade Center, cele mai înalte clădiri ale oraşului,
cu peste o sută de etaje. Vom urca acolo sus, pe puntea de ob
servaţii şi vom privi panorama oraşului — vom vedea chiar

şi Statuia Libertăţii şi toate podurile de peste ape. Bine?
John: Bine.
Cumpărăm hărţi şi ilustrate cu oraşul şi aşteptăm cu ne

răbdare excursia. Când ajungem acolo, nu ne ducem direct la
clădire. Aşteptăm o zi senină, când nu sunt nori pe cer şi când
nu este pâclă. In fine, vine ziua cea mai potrivită. Cu o zi
înainte a plouat şi a curăţat aerul de praf, iar ziua este limpe
de precum cristalul. Se vede până la orizont. Suntem nerăb
dători?
John: Suntem nerăbdători.
Urcăm cu cel mai rapid lift din lume. Individul îmbrăcat

în uniformă care operează liftul este cam morocănos, dar as
censiunea cu liftul acela seamănă cu zborul unei rachete. Ajun
gem şi facem înconjurul platformei de observaţie, ne uităm
prin telescoape, identificăm reperele pe care le-am fixat pe har
tă şi în albumele cu fotografii. Ţi se pare amuzant?
John: Da.
Bravo, John. Acum, uite cum stă treaba: compară-te pe tine

şi cât de mult te-ai bucurat tu de experienţa din povestea noas
tră cu cât de bine s-a simţit cealaltă persoană — liftierul. Cui
i-a plăcut mai mult, ţie sau persoanei care acţiona liftul?
John: Mie.
De ce?
John [ajutor şi indicii]: Pentru că pentru mine a fost ceva nou şi

special. El face acest lucru în fiecare zi. Pentru el nu mai reprezin
tă nimic nou. A mai făcut acelaşi lucru de o mie de ori.
fr.
Corect. Plus că el nu a aşteptat evenimentul cu nerăbdare
şi nu s-a pregătit pentru el. Dar cum putem compara acest lu
cru cu sexul?
John [ajutor şi indicii]: Cineva care aşteaptă cu nerăbdare cel mai

frumos, cel mai uimitor lucru din lume şi care aşteaptă momentul
potrivit şi persoana potrivită se va bucura mult mai mult decât ci
neva care face acest lucru tot timpul.
Corect, John. Când păstrezi acest lucru frumos, care se nu

meşte sex, el devine mai romantic, mai emoţionant şi mai spe
cial.
încercând să venim cu metafore, comparaţii şi simbo

luri pentru a-i ajuta pe copii să înţeleagă diferenţele uria
şe între sexul întâmplător şi sexul devotat, noi înşine ar
trebui să ne oprim o clipă şi să reflectăm la cât de puter
nic este simbolul sexului. Doi care devin unul, un dar re
ciproc care uneşte, contopeşte, leagă, devin un singur
trup, sinergie (unu plus unu egal familie) sau inversul
sinergiei (unu plus unu egal unu). Aproape tot ce doresc
cuplurile îndrăgostite să li se întâmple din punct de ve
dere emoţional, mental şi spiritual este simbolizat de ac
tul fizic al sexului.
Când toate aceste „uniri" sunt cu adevărat dorite
mental, emoţional şi spiritual, când eşti dispus să te de
dici lor, atunci partea simbolică a sexului fizic este dori
tă şi gustată cu ardoare. Când oamenii experimentează
şi ezită, nesiguri în legătură cu părţile mentale, emoţio
nale şi spirituale ale relaţiei, atunci fizicul nu simbolizea
ză nimic şi poate fi trăit ca un act lipsit de onestitate (sau
cel puţin ca imul foarte superficial).
Pornografia şi imaginile media
Copiii de unsprezece şi doisprezece ani (şi deopotri

vă cei mai mici sau mai mari, dar mai ales cei din aceas
tă categorie de vârstă) află tot felul de cuvinte şi expresii
în media, în anturaj, la şcoală sau prin lecturi, despre
care ştiu (ori îşi dau seama) că au legătură cu sexul, dar
pe care nici nu le înţeleg, nici nu le pot defini corect.
Unele cuvinte şi expresii ajung la ei în mod inocent, de
la prieteni şi cunoştinţe, în timp ce altele se prezintă prin
filme şi pe internet, printr-o muzică explicită sau prin
glume deocheate ori istorisiri ce pot părea tulburătoare
şi chiar ameninţătoare.
Din păcate, oricât am încerca să-i ferim sau să-i prote
jăm, copiii noştri vor vedea şi vor auzi o mulţime despre
sex, în mod explicit. Pornografia cu care au crescut majo
ritatea părinţilor de azi este aproape comică şi blândă în
comparaţie cu aceea la care sunt expuşi copiii noştri acum.
S-ar putea să fie la fel de uşor şi de probabil pentru copi
lul dumneavoastră să întâlnească pornografie pură pe in
ternet, la fel cum a fost pentru dumneavoastră să daţi
peste un număr din revista Playboy în copilărie. Iar copi
lul poate găsi un context sexual mult mai abundent, na
vigând pe canalele standard de televiziune prin cablu, de
cât puteaţi dumneavoastră în sălile de cinematograf.
Oricât de mult ar dori majoritatea părinţilor să prote
jeze urechile şi ochii copiilor, pur şi simplu acest lucru
nu este posibil. Ceea ce poate fi făcut este să-i formăm
pe copii pentru o viziune pozitivă asupra sexului, astfel
încât ei să poată înţelege descrierile negative, grosiere şi
periculoase ale sexului la justa lor valoare: ca deviaţii de
la ceea ce ştiu ei că este corect şi de la ceea ce ştiu ei că

este cel mai bine.
Păstrând în minte scopul de a forma o atitudine po
zitivă şi cu angajamentul permanent de a menţine su
biectul deschis şi pozitiv, căutaţi ocazii de a purta discu
ţii de genul celei ce urmează.
D ialog
Tyson, ştii ce înseamnă când spun că aproape totul are o
parte bună şi o parte rea?
Tyson: Nu, nu prea.
Uite, să luăm focul, de exemplu. Dacă este folosit corect, el

ne încălzeşte casele sau apa, ne ajută la prepararea hranei şi
aşa mai departe. Dar partea lui rea este aceea că poate să dis
trugă clădiri sau păduri şi chiar să ucidă oameni. înţelegi ce
vreau să spun? Aproape totul este la fel. Televiziunea este ex
traordinară dacă privim programe bune şi pentru un tip nu
prea îndelungat. Dar dacă rămâi lipit de fotoliu sau dacă pri
veşti vulgarităţi, aceasta este partea rea. înţelegi?
Răspuns.
Acum, Tyson, la fel este şi cu sexul. Am vorbit despre par

tea luminoasă, despre partea bună, încă de când aveai opt ani.
Şi sexul poate fi atât de bun încât să-l numim, cum?
Tyson: Cel mai frumos şi mai uimitor lucru din lume.
Corect! Chiar aşa şi este! Dar, ca totul pe lumea asta, el are şi

o parte întunecată, dacă oamenii îl utilizează greşit sau dacă vor
besc despre el într-un mod vulgar şi urât. Crezi că ai văzut sau
ai auzit ceva despre sex, care să fie de această parte greşită?
Răspuns. Ajutaţi-l pe Tyson în această problemă, în privinţa cu

vintelor pe care le-ar fi putut auzi în cântece sau de la prieteni şi
care nu au sunat frumos sau uimitor sau în privinţa unor imagini
pe care le-a văzut la televizor sau la calculator, în reviste, care i s-au
părut cam ciudate sau nepotrivite sau care l-au făcut să nu se sim
tă în largul lui în legătură cu sexul, ori cuvinte grosolane despre sex,
pe care le-a auzit. Nu-l chestionaţi şi nu-l forţaţi, încercaţi doar să
înţelegeţi ce a auzit. Amintiţi-i cuvintele corecte, cum ar fi „relaţii
sexuale" sau „a face dragoste".
Seamănă cu ceea ce tocmai am spus, Tyson. Poţi distorsio-

na un lucru bun sau îl poţi utiliza greşit, făcându-1 să pară rău,
ciudat sau prostesc, în loc de a fi special. Există, de asemenea
cuvinte care desemnează părţile intime sau sexuale ale unui
băiat sau ale unei fete şi care sunt grosolane sau nerespectuoa-
se. Aşa cum am discutat mai înainte, denumirea corectă a păr
ţilor tale intime sunt „penis" şi „testicule". Ai auzit folosin-
du-se şi alte denumiri?
Răspuns. Dacă a auzit, treceţi-le în revistă împreună cu el. Dacă

nu a auzit, preveniţi-l că va auzi.
Problema nu este că aceste cuvinte sunt rele sau groazni

ce, dar ele nu sunt cuvintele corecte şi sunt de multe ori folo
site prosteşte sau pentru a spune glume sau pentru a lua pe
cineva peste picior — de obicei de către oameni care nu ştiu
ce lucru special şi frumos poate fi sexul.
Probabil că îţi aminteşti din discuţiile noastre anterioare că

denumirea corectă pentru părţile intime ale unei fete sunt „va
gin" şi „sâni". Ai auzit alte denumiri pentru acestea?
Răspuns. Acelaşi tip de explicaţie. Nu exageraţi critica cuvinte

lor nepotrivite şi nu-l faceţi pe Tyson să-i judece prea aspru pe cei
care le folosesc. Subliniaţi doar că „cei care ştiu" folosesc cuvintele
potrivite.
Acum, Tyson, uneori filmele, muzica, televizorul şi revis

tele sau cărţile folosesc la rândul lor cuvinte nepotrivite. Te
poţi gândi la alte lucruri pe care filmele, televizorul sau revis
tele le pot face uneori şi care nu dovedesc respect şi nu arată
ce lucru special este sexul?
Răspuns. Ajutaţi-l pe Tyson cu ideea că unele filme înfăţişează

sexul sau părţile intime ale omului într-un fel care nu dovedeşte res
pect sau nu arată ce lucru special este el.
Să ne gândim puţin la asta, Tyson. Trupurile noastre sunt

frumoase şi uimitoare, corect? Trupurile băieţilor şi trupurile
fetelor — fiecare parte a lor este specială şi minunată. Iar se
xul este lucrul cel mai frumos şi mai special, nu-i aşa?
Tyson: Da.
Bine, atunci de ce nu arătăm toţi fotografii ale trupurilor

noastre şi ale oamenilor care fac sex? De ce să nu le arătăm în
filme şi la televizor, pe calculator şi în reviste?
Tyson: Pentru că este ceva intim şi special şi trebuie să se pe

treacă cu o persoană pe care o iubeşti. (Subliniaţi acest lucru — sau
ajutaţi-l pe Tyson să ajungă la această concluzie printr-una dintre
următoarele analogii: Dacă ai avea un secret cu adevărat frumos şi
special şi l-ai spune tuturor sau l-ai scrie pe internet, ar mai fi accs-
ta un secret deosebit? Dacă ai avea un cadou cu totul special pen
tru cel mai bun prieten al tău, dar l-ai dat multor altor oameni să-l
folosească în ziua dinaintea aniversării prietenului tău, ar mai ră
mâne el un cadou special? Dacă ar exista un film care ţi-ar plăcea
cu adevărat şi l-ai avea pe video şi te-ai uita la el în fiecare zi, crezi
că ar continua să-ţi placă sau ar deveni cam plictisitor? Să presu
punem că am avea un foc de artificii cu totul special pentru 4 iu
lie, dar că ai începe să-l prezinţi puţin câte puţin în nopţile de di
nainte. Pentru seara de 4 iulie nu ţi-ar mai rămâne nimic; ar mai
fi sărbătoarea un prilej de distracţie? Dar dacă ai avea o maşină
nouă şi frumoasă, pe care ai conduce-o însă prin noroi, ai lăsa-o să

zacă sub zăpadă şi ai lăsa cheile în contact, astfel încât să o poată
conduce oricine, oricând. Ar rămâne ea mult timp o maşinăfrumoa
să?) Când simţiţi că Tyson a înţeles într-adevăr, treceţi mai depar
te.
Există vin cuvânt care arată sexul într-o manieră care nu

este frumoasă, nici uimitoare şi nici intimă. Ştii despre ce este
vorba?
Tyson: Pornografia.
Exact, şi unde ai putea întâlni pornografia?
Tyson: în filme, la televizor, pe internet şi în reviste.
Şi de ce este mai bine să nu o vezi?
Tyson: Pentru că nu arată sexul ca pe un lucru special, aşa cum

ar trebui să fie.
Este chiar atât de rău sau de înspăimântător dacă se întâm

plă să vezi aşa ceva?
Tyson [indicii şi ajutor]: Nu. De multe ori poţi să vezi aşa ceva,
chiar fără să te străduieşti. Dar ar trebui să nu cauţi aşa ceva.
Ce este cel mai bine să faci dacă totuşi ajungi să vezi por
nografie?
Tyson: Să nu te uiţi mult.
Bine. Şi să-mi spui, ca să stăm de vorbă. în felul acesta te

pot ajuta să înţelegi de ce se afla acolo. Apropo, Tyson, de ce
crezi că arată oamenii pornografie la televizor sau în filme şi
în reviste?
Tyson: Nu ştiu.
Ei bine, iată un lucru interesant. îl fac ca să obţină bani. Mai

ţii minte povestea despre trandafirii de nuntă? Unii oameni
au distrus trandafirii şi i-au vândut, ca să facă bani. La fel este
şi cu pornografia. Oamenii ştiu că cineva care nu înţelege cât
de frumos, de special şi de intim ar trebui să fie sexul va cum
păra pornografie sau o va privi într-un film sau oriunde în altă
parte. Crezi că este bine să încerci să obţii bani din sex?
Tyson: Nu.
Este cazul oamenilor care au vândut trandafirii de nuntă.

Când alţii au cumpărat trandafirii de nuntă falşi, s-au îmbol
năvit şi i-au îmbogăţit mult pe cei care i-au vândut. Când pri
vim pornografie, parcă ne îmbolnăvim şi îi îmbogăţim pe cei
care o produc. Aşa că, ce crezi?
Tyson: N-ar trebui să facem acest lucru.
Corect, Tyson. Este o plăcere să discut cu tine despre lucru

rile acestea. înţelegi totul foarte bine şi îmi place să stau de
vorbă cu tine. Nu uita: sexul este frumos, fantastic şi bun, dar
pornografia este rea. Ea face un lucru frumos să pară ieftin.
Iar a folosi cuvinte nepotrivite pentru a discuta despre sex sau
despre trupurile noastre este o ideea proastă, de asemenea.
Hai să facem o înţelegere. Tu îmi promiţi să-mi spui când dai
de pornografie sau când auzi cuvinte nerespectuoase despre
sex, iar eu îţi promit că voi discuta cu tine despre ele şi că te
voi ajuta să înţelegi. OK?
Tyson: OK.
Dacă copilul dumneavoastră are acces la internet de

acasă, ar trebui să aveţi la dispoziţie programe care blo
chează accesul la pornografie. Considerăm că cel mai bun
la ora actuală este Cyberpatrol. Alte două programe bune,

disponibile în majoritatea magazinelor de calculatoare
sunt Net Nanny şi Surf Watch. Ţineţi minte că aceste „blo
caje" nu reprezintă răspunsul complet. Ele nu vor bloca
tot ce poate fi controversat, iar copilul dumneavoastră nu
va intra pe internet numai de acasă. Cea mai bună pro
tecţie o constituie dialogul şi comunicarea exemplificată
în dialogul anterior.
Canalizarea
şi integrarea gândurilor despre sex
Pe măsură ce copiii înaintează în pubertate, activita

tea hormonală în creştere îi va face să se gândească din
ce în ce mai des la sex. După orientarea „frumoasă şi ui
mitoare" formată prin discuţiile anterioare cu părinţii, ei
se pot descurca bine şi pot întâmpina cu seninătate pu
bertatea, mai curând decât cu spaimă.
% Există două tipare de gândire care îi pot ajuta să nu
se gândească la sex într-un mod speculativ,negativ sau
tulburător. Pe unul îl numesc canalizator şi implică orien
tarea oricărei stimulări sexuale spre viitor şi spre viziu
nea unei căsătorii fericite şi frumoase, spre sexul loial (de
genul „văd anumite lucruri şi mă simt provocat, dar
acest lucru mă face să ştiu ce emoţionant va fi atunci
când voi găsi persoana potrivită"). Numim celălalt tipar
de gândire integrator, ceea ce înseamnă că gândurile de
spre sex simt puse în mod conştient în contextul mai larg
al iubirii (adică „atunci când voi găsi persoana pe care o
voi iubi suficient de mult pentru a mă căsători cu ea, voi
Discuţii despre comportament cu copii de vârşte... 187
putea să-mi arăt dragostea în multe feluri; unul dintre

acestea va fi sexul fizic").
Aceste tehnici arată, ambele, cât de natural şi de
normal este faptul că adolescenţii se gândesc la sex.
Ele permit copilului să accepte şi să nu se îngrijoreze
din cauza gândurilor lor despre sex şi să le canalize
ze şi integreze într-un context pozitiv, în care ele îi vor
aduce aminte cât de frumos şi de uimitor poate fi se
xul.
D ialo g
Sam, aşa cum am mai discutat până acum, la pubertate se

întâmplă să-ţi vină în minte tot felul de gânduri despre sex —
chiar şi noaptea, în somn. Dar şi ziua vei observa mai multe
lucruri care au legătură cu sexul şi te vei gândi la sex mai
mult. Cred că ai băgat deja de seamă acest lucru.
Răspuns
Aceste gânduri sunt perfect normale, Sam. Toată lumea le

are. De fapt, nu este posibil să nu le ai. Nu foloseşte la nimic
să spui cuiva să nu se gândească la ceva. In realitate, asta te
face să te gândeşti la acel lucru şi mai mult. De exemplu, dacă
îţi spun: „Sam, nu te gândi la o girafă". La ce te gândeşti?
Sam: La o girafă.
Aşa că atunci când îţi vine în minte ceva legat de sex, nu

poţi pur şi simplu să alungi gândul, dar ceea ce poţi să faci
este să schimbi puţin gândul, dacă este nevoie. De exemplu,
să zicem că îţi vine în minte ceva ce este cam grosolan — o
imagine pornografică pe care ai văzut-o — sau poate că ai un
gând sexual despre o fată pe care o cunoşti. în loc să încerci
să alungi gândul, ceea ce poate fi imposibil, poţi schimba sau

transforma gândul, gândindu-te cât de frumos şi de uimitor
va fi sexul într-o zi, cu persoana cu care te vei căsători. Modi
fică repede gândul în acest fel şi apoi du-te să faci ceva care
îţi va muta mintea la alte lucruri. înţelegi?
Răspuns.
Aşadar, Sam, hai să recapitulăm. Dacă îţi vin în minte mul

te gânduri despre sex, iar unele sunt cam vulgare sau grosola
ne — gânduri care nu sunt prea frumoase sau uimitoare —, ce
poţi să faci?
Sam [ajutor şi indicii]: Mai întâi, pot să schimb gândul, ca să

mă gândesc la sofia pe care o voi avea într-o zi şi pe care o voi iubi
cu adevărat. Acest lucru mă va ajuta să mă gândesc la sex în mod
pozitiv, ca la un lucru frumos şi uimitor, ceva pentru care merită să
aştept. De asemenea, îmi pot aduce aminte că sexul este un lucru
bun numai dacă este însoţit de iubire.
Sam, este corect. Ştii că eu te iubesc foarte mult şi îmi pla

ce să-ţi spun asemenea lucruri. Sexul poate fi într-adevăr cel
mai frumos şi mai uimitor lucru şi orice ar gândi alţii despre
el, îl poţi considera un mijloc de a-ţi arăta iubirea adevărată
pentru o persoană foarte specială, pe care o vei întâlni într-o
bună zi.
Aşteptare şi întâlniri
în general, copiii americani cresc prea repede şi încep

să iasă la întâlniri prea devreme, iar majoritatea părinţi
lor, dacă ar putea, ar prefera să întârzie puţin maturiza
rea socială a copiilor lor. Necazul este că o abordare au
toritară sau dictatorial restrictivă duce adesea la
.,aÂ
rebeliune şi experiment, mai curând decât la un compor

tament responsabil. O abordare plină de respect şi raţiu
ne cu un copil de treisprezece sau paisprezece ani —
ceva de genul dialogului următor — produce rezultate
mai bune.
D ialog
Peter, ţi se poate părea o întrebare neobişnuită, dar simţi

că eşti pe deplin pregătit să fii adult în momentul acesta?
Răspuns.
Ţi-ar plăcea să fii acum un adult adevărat?
Răspuns. Probabil că Peter va spune „nu". Dacă ezită, scoateţi

în evidenţă câteva lucruri dificile ale vieţii de adult. Ajutaţi-l să fie
mulţumit că este tânăr şi că nu are acele responsabilităţi.
Hai să ne gândim o clipă la toată afacerea aceasta cu creş

terea. Acum ai treisprezece ani. Dacă am decide că maturita
tea începe peste câţiva ani — când ai avea 18, să zicem — şi
dacă ai trăi până la optzeci şi opt, câţi ani ai fi adult?
Pater: Şaptezeci de ani.
Este o perioadă destul de lungă, nu-i aşa? Câţi ani poţi să

fii copil?
Peter: Doar câţiva ani.
Exact. Aşa că crezi că ar trebui să te grăbeşti să te trans

formi într-un om mare sau într-un adult?
Peter: Nu, nu tocmai.

Bineînţeles că în unele privinţe ai dori să fii om mare — de

exemplu să fii un om responsabil, în care se poate avea încre
dere. Dar este grozav că oamenii pot fi o vreme copii şi apoi
o vreme adolescenţi. Şi este important să fii câţiva ani student,
înainte de a avea o slujbă întreagă şi să fii un adult singur, o
vreme, înainte de a te căsători. Dacă te-ai grăbi să treci prin
toate perioadele acestea, ce ai realiza?
Peter [ajutor, indicii]: Aş sări peste câteva lucruri.
Exact. Peter, care crezi că este vârsta potrivită pentru căsă

torie?
Peter: Poate douăzeci şi cinci sau pe acolo. (Dirijaţi-1 către inter

valul de vârstă pe care îl consideraţi dumneavoastră cel mai potri
vit, punăndu4 întrebări ajutătoare despre colegiu, despre maturita
te şi aşa mai departe.)
OK, bine, asta înseamnă peste doisprezece ani. Câţi ani

crezi că trebuie să iasă un băiat la întâlniri cu fetele înainte de
a o găsi pe cea cu care vrea să se căsătorească?
Peter: Nu ştiu. Câţiva, cred.
Da, câţiva ani, cred. Dacă băiatul ar începe să iasă la întâl

niri la cincisprezece ani sau la şaisprezece, ar avea timp sufi
cient? Cât timp?
Peter: Nouă-zece ani.
Este destul, nu-i aşa? Ce sunt întâlnirile?
Peter: Să te vezi cu cineva.
Corect. Să te vezi cu o fată, lucru care ar fi cel mai bine să

înceapă la şaisprezece ani. De ce la şaisprezece?
Peter: Pentru că atunci poţi conduce o maşină.
Adevărat, şi asta este mult mai bine decât să te ducă un pă

rinte cu maşina sau să mergi pe jos. De asemenea, este mult
mai comod să ai întâlniri la şaisprezece ani. Eşti mai relaxat şi
mai pregătit pentru ele. Crezi că ai vrea să aştepţi până la şai
sprezece ani înainte de a merge la întâlniri adevărate?
Răspuns. Ajutaţi-l pe Peter să înţeleagă înţelepciunea şi sigu

ranţa acestui lucru. Asiguraţi-l că nu aveţi nimic împotriva întâl
nirilor în grup sau a petrecerilor cu băieţi şi fete, dacă sunt organi
zate şi supravegheate de adulţi sau dacă beneficiază de participarea
acestora. Propuneţi-i să aibă activităţi de acest fel chiar în casa dum
neavoastră.
Cât de des crezi că trebuie să iasă un tânăr de şaisprezece

ani singur la întâlnire cu o fată?
Peter [ajutor şi indicii]: Nu prea des. Poate de câteva ori pe lună.

Nu mai mult de o dată pe săptămână. Nu mai mult, ca să nu încurce
şcoala şi alte activităţi.
întâlnirile pot fi un lucru grozav, dar pot fi şi scumpe. Şi,

dacă se petrec prea des, te pot face să ratezi o mulţime de ac
tivităţi în grup sau alte activităţi sociale cu alţi copii. O să
mai vorbim despre cât de des crezi că trebuie să ieşi la întâl
niri.
Uite încă o întrebare. Când ai împlinit şaisprezece ani şi în

cepi să ieşi la întâlniri, Peter, ce crezi că este cel mai bun lu
cru, pentru început — să ieşi constant cu o singură fată sau
„să testezi terenul"?
Peter [ajutor şi indicii]: Să zbură. în felul acesta întâlneşti mai

mulţi oameni, înveţi mai multe, ai interacţiuni sociale mai bune şi
începi să-ţi dai seama ce îţi place şi ce nu îţi place la o fată.
Sunt de acord, Peter. Cel puţin un an sau doi după ce în

cepi să ieşi la întâlniri, testează terenul şi nu te fixa. Dacă lu
mea ştie că ieşi cu o singură fată, nu vei avea prea multe oca
zii să ai întâlniri sau să cunoşti alte fete. înţelegi ce vreau să
spun?
Peter: Da.
Mulţi copii chiar nu au intenţia să se fixeze, dar este mult

mai uşor să inviţi mereu aceeaşi fată. într-un fel, este mai con
fortabil şi mai puţin riscant, aşa că te alegi de fiecare dată cu
aceeaşi persoană. Cum poţi evita acest lucru, când începi să
ieşi la întâlniri?
Peter: Nu ştiu. Cred că invit pur şi simplu persoane diferite.
Cartea pe care o am aici propune o idee interesantă. Te ho

tărăşti să nu inviţi aceeaşi fată de trei ori la rând. Cu alte cu
vinte, după ce te-ai întâlnit de două ori la rând cu aceeaşi fată,
chiar dacă îţi place de ea, ai un angajament cu tine însuţi că
vei ieşi cu altcineva înainte de a te întâlni din nou cu fata res
pectivă. Poţi identifica vreun beneficiu sau avantaj al acestei
strategii?
Peter [ajutor şi indicii]: Te poate ajuta să nu te implici prea mult

şi te poate face să întâlneşti şi să cunoşti fete cu care nu te-ai f i în
tâlnit altfel.
Excelent, Peter! Mai avem câţiva ani să ne tot gândim la

toată treaba aceasta cu întâlnirile, dar va fi grozav, ceva ce me
rită să aştepţi cu nerăbdare. între timp, ţine-mă la curent cu ce
fac prietenii tăi şi cu ce simţi despre ocaziile sociale. îmi aduc
aminte o mulţime de lucruri de pe vremea când aveam vârsta
ta şi va fi frumos să discutăm despre ce am făcut eu atunci şi
să comparăm cu ceea ce faci tu acum.
Repetiţii generale
în legătură cu deciziile luate din timp, pe care vi le

propuneam mai înainte, discuţiile în care participanţii
interpretează roluri şi cele bazate pe studii de caz pot
servi ca repetiţii generale pentru diferite situaţii şi pot
spori considerabil şansele copilului dumneavoastră de a
lua decizii bune în situaţii de tensiune. Studiile de caz
bune implică în primul rând punerea copilului într-o si
tuaţie imaginară, dar realistă, pentru a i se cere apoi să
intre în rol şi să spună ce acţiuni va întreprinde.
Discuţiile de acest tip sunt deosebit de utile pentru
continuarea sau pentru consolidarea deciziilor anticipa
te şi se potrivesc foarte bine îndeosebi copiilor de doi-
sprezece-paisprezece ani. De exemplu, să spunem că
fiica dumneavoastră, în vârstă de nouă ani, a luat o de
cizie anticipată (pe care a notat-o în jurnalul ei intim, sub
semnătură) să nu facă sex înainte de a ajunge la liceu.
Acum ea are paisprezece ani şi îşi dă mai bine seama cât
de dificilă poate fi decizia ei. O discuţie precum cea care
urmează îi poate susţine hotărârea.
D ialoguri
Jennifer, ştiu că unele dintre prietenele tale ies la întâlniri
cu băieţii, iar una sau două dintre prietenele mai mari sunt
implicare în legături destul de serioase cu prietenii lor. Ai aflat
ceva despre relaţiile lor sexuale?
Răspuns. Aflaţi cât de multe ştie Jennifer şi cât de mult este dis
pusă să vă spună. Arătaţi-i că ştiţi că unele fete de vârsta ei sunt ac
tive sexual, în timp ce altele încearcă să decidă ce ar trebui sau nu
ar trebui să facă.
Ce crezi despre decizia ta anticipată de a aştepta?
Jennifer: Este bine. Cred şi acum că este mai bine să procedez aşa.
(Dacă ezită, aţi putea opta să revedeţi câteva dintre motivele care au
determinat-o să ia decizia.)
Bine. Ştii că şi eu cred că este bine aşa. Crezi că este mai
greu să respecţi această decizie, decât atunci când ai luat-o?
Răspuns.
Ei bine, pentru că am fost şi eu la liceu cândva, îţi pot spu

ne că te vei confrunta cu presiuni destul de puternice în aceas
tă privinţă, din partea băieţilor şi poate chiar din partea fete
lor. Hai să ne imaginăm că suntem nişte personaje care s-ar
afla în asemenea situaţii — să facem un fel de repetiţie gene
rală. Vrei?
Jennifer: Cred că da.
Să presupunem, pentru început, că eşti împreună cu două

prietene. Amândouă au făcut sex şi îţi povestesc că sexul este
cool. Ele încep să spună lucruri de genul: „Haide, Jen. Când
ai de gând să intri în lumea adevărată?" şi „Care este proble
ma? Crezi că eşti mai bună decât noi?" sau „Cum vrei să ştii
ce pierzi dacă nu încerci măcar o dată?" Ce le vei spune?
Răspuns. Ajutaţi-o pe Jennifer să se hotărască asupra unor răs

punsuri specifice, cu care se simte în largul ei: „Cu câtva timp în
urmă, am luat decizia să aştept şi mă simt confortabil cu această de
cizie" sau „Ascultă, eu nu te judec pe tine. Dar cred că pentru mine
este mai bine să aştept". Repetaţi dialogul pe roluri de câteva ori.
Lăudaţi-o şi încurajaţi-o.
Discuţii similare pot consolida deciziile luate antici

pat cu privire la consumul de droguri, la fumat, băutu
ră sau la alte preocupări, majoritatea având legătură di
rectă cu deciziile privind sexul. Alt exemplu este Robert,

în vârstă de doisprezece ani, care, la zece ani, a luat an
ticipat decizia de a nu încerca drogurile, nici măcar o
dată. Acum îşi petrece timpul cu nişte prieteni care vă
cam îngrijorează.
D ialog
Robert, mă gândeam la decizia ta anticipată de a nu încer
ca niciodată să iei droguri. Este o decizie extrem de importan
tă. Nu te-ai răzgândit?
Răspuns. Susţineţi-l şi încurajaţi-l dacă este necesar.
Bravo. Sunt foarte mândru de tine. Pe măsură ce ai să

creşti, te vei putea lămuri mai bine şi vei deveni mai sigur de
această decizie. De fapt, poţi exersa repetând-o în gând. Nu
trebuie decât să-ţi imaginezi o situaţie în care vei fi supus unor
presiuni enorme pentru a încerca. Repetă în gând ceea ce ai
spune. Am să te ajut şi eu cu o idee. închide ochii şi încearcă
să-ţi imaginezi ce-ţi spun eu:
Eşti la o petrecere în casa cuiva. Rob şi cu tine vă aflaţi

într-un grup cu încă câţiva prieteni, staţi de vorbă. Se apropie
de voi un individ cunoscut pentru obiceiul de a se droga şi tu
te gândeşti că, probabil, vă va oferi marijuana, aşa cum a mai
făcut şi la şcoală. Numai că el scoate nişte pastile. Spune: „Ce
ziceţi de ele, băieţi? Voi sunteţi cuminţei şi nu vă apucaţi de
cocaină sau de iarbă, dar energizantele acestea sunt inofensi
ve. Jeff şi Pete, vouă vă plac, nu-i aşa?"
Tu te miri, pentru că Jeff şi Pete simt prietenii tăi apropiaţi

şi ai crezut că şi ei gândesc la fel ca tine despre drogurile de
orice fel. Dar ei iau amândoi câte o pilulă de la individul ace
la, iar Jeff spune: „Da, chestiile astea sunt în regulă, prieteni.
Doar că te simţi un pic mai energic o vreme. Este grozav!"
Ceilalţi trei băieţi din grup iau şi ei câte o pastilă şi toţi ochii
se întorc spre tine. „Haide, Rob. Ce-i cu tine? Noi le-am încer
cat. Nu sunt droguri în adevăratul înţeles al cuvântului. Se
cumpără de la farmacie". Tu ce faci?
Răspuns. Faceţi un dialog pe roluri, până ce Robert se va simţi în

largul lui cu un răspuns bun, ferm, de genul: „îmi pare rău, băieţi.
Este vorba despre o promisiune pe care mi-am făcut-o mie însumi cu
ceva timp în urmă. Doar nu vreţi să încalc o promisiune, nu-i aşa?"
Este interesant faptul că eu (Richard) am trecut

printr-o experienţă cu acest tip de „gândire pe baza unui
scenariu" şi n-o voi uita niciodată. Consolam un tânăr
care îmi plăcea şi la care ţineam. (Cred că avea cincispre
zece ani la vremea aceea.) Decisese să mai aştepte până
să facă sex, dar părea ezitant şi nu prea ferm. Mi-a venit
ideea să-l pun să-şi imagineze o anumită situaţie. I-am
sugerat că s-ar afla în maşină, peste aproximativ un an,
singur cu o fată care i-ar plăcea mult şi de care s-ar simţi
atras. L-am făcut să se simtă uşor stânjenit, descriindu-i
cât de mult i-ar plăcea să o sărute şi cum ea ar părea să
dorească mai mult de la el, cum s-ar simţi aşezat deasu
pra ei, în maşină. Apoi i-am sugerat să-şi imagineze mâna
ei dirijându-1 pe sub hainele ei. L-am întrebat ce ar face.
— Aş duce-o acasă, a spus el — prea repede şi prea
uşor.
— Nu, am răspuns eu, haide. Eu am fost foarte spe
cific. Spune-mi detaliat ce ai face. Repetă.
Aşa că, uşor exasperat de mine, mi-a spus:
— Bine. M-aş ridica, aş băga mâna în buzunar, aş scoa
te cheile de la maşină, aş pomi motorul şi aş pleca cu ma
şina. Aş zice: „Cred că ar fi mai bine să te duc acasă". Aş
băga în marşarier, aş ieşi cu spatele şi aş pomi la drum.
Peste câteva luni, l-am întâlnit întâmplător pe acel bă

iat la o reuniune. A venit la mine şi mi-a spus, fără nicio
introducere:
— S-a întâmplat.
— Ce s-a întâmplat? l-am întrebat total nedumerit
— S-a întâmplat lucrul acela, a spus el. De unde aţi
ştiut?
M-a tras într-un coridor mai ferit şi mi-a spus:
— A fost exact aşa cum aţi descris.
— Şi ce-ai făcut? l-am întrebat.
— M-am ridicat, am băgat mâna în buzunar, am scos
cheile maşinii, am pornit-o, am băgat în marşarier şi aşa
mai departe! Vă mulţumesc că m-aţi pus să repet, a spus
el. Habar n-am avut că sentimentele pot fi atât de puter
nice. Daca nu m-aş fi gândit foarte bine, aş fi luat o de
cizie greşită.
Satisfacţia amânată în sex

si în viata economică
$ t
Este interesant de remarcat că termenul „economic"

vine din cuvântul grecesc „oikonomia", care înseamnă
gospodărie, derivat, la rândul lui, din cuvintele care de
semnează înrudirea şi legea. Gospodăriile sunt cele mai
bune locuri pentru copii, ca să înveţe despre economisi
rea banilor (a pune bani deoparte, a maximiza, a preţui,
a cheltui cu înţelepciune) şi despre economia de sex.
Aşa cum am menţionat mai înainte, unul dintre sco
purile pe care ar trebui să şi le fixeze părinţii este acela
de a-i ajuta pe adolescenţi să vadă sexul nu ca pe un su
biect izolat, interzis, ci ca pe ceva relevant şi legat de toa

te celelalte şi de a-i ajuta să înţeleagă că principiile sănă
toase precum responsabilitatea şi satisfacţia amânată se
aplică sexului exact aşa cum se aplică muncii sau bani
lor sau oricărui alt subiect. Acest tip de combinaţie şi de
suprapunere este o parte a tâlcului următoarei discuţii
destinate copiilor de treisprezece şi paisprezece ani.
D ialog
Cory, ştii bicicleta aceea de teren pe care ţi-o doreşti?
Cory: Da.
Ei bine m-am gândit la acest lucru. Cred că este ceva des

tul de important şi vreau să te ajut să ţi-o iei. Cred că am să-ţi
propun un târg, dar mai întâi, hai să ne gândim puţin la bani.
Câţi câştigi tu (sau ce sumă îţi este alocată) pe săptămână?20
Cory: Cincisprezece dolari.
Cât poţi economisi din ei, în medie, dacă te străduieşti?
Cory: Poate şapte cincizeci.
Bine. Asta înseamnă cel puţin treizeci de dolari pe lună.

Cât costă bicicleta?
Cory: Trei sute douăzeci de dolari.
Interesant. Acum... există trei secrete pentru a economisi

bani. Vrei să ştii care simt?
20Vezi şi volumul 3 Steps to a Strong Family (Trei trepte către o familie

stabilă) pentru idei de înlocuire a unei sume alocate cu o „econo
mie de familie", care să le permită copiilor să câştige bani. (N.a.)
Cory: Da.
Bine. Primul secret pentru a economisi este să stabileşti un

procent pe care vrei să-l economiseşti ori de câte ori câştigi
bani. De ce crezi că acesta ar funcţiona?
Cory: Dacă faci asta, nu-i mai poţi cheltui.
Corect. Aşadar, dacă vrei să economiseşti cincizeci la sută

din banii alocaţi (câştigaţi), ce trebuie să faci?
Cory [indicii şi ajutor]: Să pun deoparte şapte cincizeci de fieca

re dată când primesc cincisprezece dolari — chiar în clipa în care îi
primesc, înainte de a apuca să cheltuiesc ceva din ei. Să-i pun un
deva şi să-i las acolo.
în regulă, acesta este al doilea secret. Pui deoparte acel pro

cent de fiecare dată când eşti plătit sau când primeşti aloca
ţie — primul lucru, înainte de a începe să cheltuieşti. De ce
este important acest lucru?
Cory: Dacă mai întâi economiseşti, nu mai poţi cheltui.
Exact. Iată şi ultimul secret. Te va interesa mai ales când

vei fi mai mare. Nu folosi cârduri de credit. Ştii ce este un card
de credit?
Cory [ajutor şi indicii]: Un card pe care îl foloseşti pentru a cum

păra lucruri pe care le plăteşti mai târziu.
De ce este acest lucru dăunător pentru economii?
Cory: Cheltuieşti prea mult. Rişti să cheltuieşti banii înainte de

a-i câştiga.
O mulţime de oameni fac acest lucru. Este opusul economi

sirii. Când vei avea în jur de optsprezece ani, băncile vor începe
200 landa şi Richard Eyre
să-ţi trimită cârduri de credit sau cereri gata aprobate. Ia o foar

fecă şi taie-le în două! Când vei fi mai mare şi vei avea bani
mai mulţi, un card de credit nu va mai fi la fel de periculos.
Sau îţi vei putea lua un card de debit, care îţi permite să chel
tuieşti numai atâţia bani câţi ai în bancă, ca şi cum ai scrie un
cec. Dacă vei folosi aceste trei secrete — stabileşte un procent
de economii, pune mai întâi deoparte suma de economisit şi
nu folosi cârduri de credit —, vei fi bogat. Iţi promit. In regu
lă?
Cory: în regulă.
Şi crea că am o idee despre cum îţi poţi procura bicicleta,

dar mai întâi, dacă tot suntem la capitolul economii, hai să mai
\orbim puţin despre cel mai frumos şi mai uimitor lucru pe
care îl poţi pune deoparte. în primul rând, de ce ai vrea să re
zervi sexul?
Cory [ajutor şi indicii]: Pentru că este mai special cu o persoa

nă pe care o iubeşti cu adevărat, aşa că ar trebui să-l rezervăm pen
tru atunci. De asemenea, sexul poate fi periculos dacă îlfolosim prea
devreme.
Corect. Şi este greu sau este uşor să rezervi sexul?
Cory: Este greu.
De ce?
Cory: Pentru că o mulţime de copii fac sex şi văd aşa ceva la te
levizor şi aşa mai departe.
Bine, deci există şi pentru acest lucru trei secrete. în primul

rând, un băiat şi o fată sunt în pericol de a ajunge la sex dacă
se află împreună cu alţi oameni?
Cory: Nu.
Deci, care ar fi o cale sigură de a nu face sex prea devreme?
Cory: Să nu rămână singuri.
Exact, Cory. Acesta este primul secret. Noi credem că ar fi

bine să nu te duci singur la întâlnire cu o fată înainte de a îm
plini cincisprezece sau şaisprezece ani. Vom vorbi mai mult
despre asta ceva mai târziu, dar este primul secret legat de sex,
eşti de acord?
Cory: Da.
Acum, ce altceva se mai întâmplă aproape întotdeauna de

la început între un băiat şi o fată care sunt prea mici pentru a
face sex?
Cory [ajutor şi indicii]: îşi scot hainele sau unul atinge părţile
intime ale celuilalt.
Exact. Aşadar, cel de-al doilea secret este simplu. Când ai

început să ieşi la întâlniri, păstrează-ţi hainele pe tine şi stabi
leşte câteva „zone-mâinile jos", zone pe care nu le vei atinge
tu şi zone în care nu vei permite să fii atins. Care sunt aceste
„zone-mâinile jos"?
Cory [ajutor şi indicii]: Sânii unei fete, fesele şi vaginul.
Dacă eşti mai mare şi te întâlneşti cu o fată care îţi place, ai

voie să o săruţi şi să o strângi în braţe fără să-i atingi acestc
părţi?
Cory: Da.
Sigur că da. Deci acesta este al doilea secret legat de sex.

îţi ţii mâinile departe de aceste zone şi îţi păstrezi hainele pe
tine. Şi al treilea secret este destul de simplu. Ce altceva mai
fac de obicei oamenii înainte de a face sex?
Cory [ajutor şi indicii]: Se întind pe pat sau pe o canapea.
Corect. Se întind la orizontală, în loc să rămână în poziţie

verticală. Cunoşti aceste cuvinte?
Cory [ajutor şi indicii]: Vertical înseamnă în sus şi în jos, ca

atunci când te ridici în picioare sau în capul oaselor. Orizontal în
seamnă pe o parte sau pe cealaltă, ca atunci când stai întins.
Corect. D,eci dacă ai vrea să rezervi sexul, ce ar fi o idee

bună să faci?
Cory: Să nu te întinzi la orizontală împreună cu o fată. Să ră

mâi aşezat sau în picioare dacă o săruţi. Să rămâi pe verticală, nu
pe orizontală.
Exact, Cory. Acestea simt cele trei secrete. Te asigur că dacă

nu începi să te întâlneşti singur cu fetele prea devreme, dacă
nu pui mâna pe părţile pe care nu trebuie să le atingi şi dacă
rămâi în poziţie verticală, nu orizontală, atunci când te afli îm
preună cu o fată, vei putea să rezervi sexul, iar acesta va de
veni în schimb din ce în ce mai special şi nu din ce în ce mai
puţin special. înţelegi?
Cory: Da.
Să-ţi spun o poveste. în Vestul Sălbatic exista o companie

de diligenţe care voia să angajeze un vizitiu nou. S-au înscris
trei bărbaţi, aşa că au organizat un concurs, ca să vadă care
era vizitiul cel mai bun. Fiecare trebuia să conducă diligenţa
în sus, pe o cărare de munte, în lungul unei prăpăstii care se
căsca pe o parte a drumului. Doi dintre vizitii au fost atât de
buni, încât au reuşit să ruleze cu roţile diligenţei la numai câţi
va centimetri de prăpastie. Cel de-al treilea nu a încercat să se
apropie de margine; el a ţinut şi caii şi roţile diligenţei pe lân
gă marginea opusă a drumului, cât mai departe posibil de pră
pastie. Cine crezi că a obţinut slujba?
Cory: Cel care a condus în siguranţă, care nu şi-a asumat ris

curi, care s-a ţinut cât mai departe de prăpastie.
Da! Cum se aplică acest principiu problemei cu sexul?
Cory [indicii şi ajutor]: Dacă respecţi regulile — să nu ieşi la în

tâlniri prea repede, zonele-mâinile jos şi să rămâi în poziţie vertica
lă — este ca şi cum te-ai feri de marginea prăpastiei.
Exact! Sunt mândru de tine, Cory! Este foarte distractiv să

discut cu tine despre lucrurile acestea. Mă simt ca şi cum aş
sta de vorbă cu cel mai bun prieten al meu şi în acelaşi timp
cu fiul meu. Hai să ne întoarcem puţin la partea cu economi
sirea banilor. Cât ai economisit până acum?
Cory: Şaptezeci de dolari.
OK, iar dacă ai respecta secretele şi ai economisi şapte do

lari şi cincizeci de cenţi în fiecare săptămână, ceea ce ar însem
na cel puţin treizeci de dolari pe lună, câte luni ţi-ar trebui ca
să strângi încă nouăzeci de dolari?
Cory: Trei luni... până în iunie.
Corect. Atunci ai avea o sută şaizeci de dolari în total în

fondul tău de economii pentru bicicletă. îţi propun un târg.
Dacă vei reuşi să faci acest lucru, tu vei pune jumătate din ba
nii de bicicletă în iunie, iar eu voi pune jumătatea cealaltă.
Ne-am înţeles?
Cory: Ne-am înţeles!

Motive neîntemeiate şi texte greşite
Dacă speranţa şi obiectivul dumneavoastră sunt să-l

determinaţi pe copil să amâne să facă sex (fie că vorbim
de a amâna până la căsătorie, fie până la colegiu sau
până la orice alt termen), unul dintre instrumentele cele
mai valoroase pe care i le puteţi oferi constă într-o rezis
tenţă fermă în faţa raţionamentului precar al motivelor
pentru care .fac sex copiii şi al „textelor" prin care justi
fică ei sexul (în special băieţii). Motivele greşite şi aces
te afirmaţii, de asemenea, greşite pot fi juxtapuse moti
velor justificate şi logicii corecte de a „aştepta".
Această discuţie ar trebui să aibă loc când copilul are
paisprezece ani, chiar dacă el nu iese încă la întâlniri,
şi chiar mai devreme, dacă bănuiţi că este deja expus
unor motive proaste sau unor texte greşite. Este foarte
bine pentru copil să audă şi să înţeleagă nebunia şi pe
ricolul acestor doi factori înainte de a afla de ele din an
turaj.
D ialog
Renee, am discutat cât de trist este pentru copii să facă sex

prea devreme — ştii tu, înainte de a se îndrăgosti, înainte de
a şti cu adevărat ce înseamnă acest lucru şi cât poate fi el de
special.
Renee: Da.
Este el cel mai frumos, cel mai uimitor lucru din lume dacă
se petrece prea devreme şi într-un mod nepotrivit sau într-un
loc nepotrivit?
Renee: Nu.
Discuţii despre comportament cu copii de vârşte... 205
Şi pe urmă, mai este şi... cum mai este?
Renee: Periculos!
Exact. Atunci, de ce crezi că există copii care fac sex?
Renee [ajutor şi indicii]: Ei cred că este cool sau vor să se făleas

că ori poate sunt doar curioşi.
Bine. Acestea pot fi o parte dintre motive. Cartea aceasta

pe care o am face o listă de unsprezece motive pe care le-au
specificat copiii explicând de ce fac sex. Am să ţi le arăt şi vei
vedea care crezi că sunt motive întemeiate şi care crezi că sunt
neîntemeiate, OK?
Renee: OK.
1. Toată lumea face sex.

2. Prietenii mei făceau sex şi râdeau de mine pentru că
eu nu făcusem.
3. Din partea unui băiat: Este macho. Dovedeşte că sunt
bărbat!
4. Din partea unei fete: Jason mi-a spus că mă părăseşte
dacă nu fac sex cu el. Iar eu vreau să mă iubească.
5. îmi place şi nu face rău nimănui, aşa că de ce nu?
6. Oamenii au nevoie de sex. Este ceva natural.
7. La televizor este cool, la fel şi în muzica ce-mi place
mie.
8. Pentru că părinţii mi-au spus să nu fac.
9. Mă plictiseam. Şi este mai interesant decât Nintendo.
10. Face parte din maturizare.
11. O iubesc şi ea mă iubeşte pe mine.
Care crezi că sunt motive întemeiate?
Renee: Niciunul. Sau poate ultimul.
De ce nu primele zece?
Renee [ajutor şi indicii]: Sunt stupide. Parcă ar crede că sexul

este un fel de joc. Copiii nu ştiu că este frumos şi uimitor şi că ar
trebui pus deoparte pentru cineva special. Când vei fi mai mare şi
când vei iubi cu adevărat.
De acord. Ce spui de numărul unsprezece? Nu uita, este

vorba despre motive pe care le-au enumerat copiii de la liceu.
Renee: Cred că sunt prea tineri.
Ce vârstă ar trebui să aibă pentru motivul numărul unspre

zece?
Renee: O vârstă care să le permită să ştie că sunt îndrăgostiţi şi

să se căsătorească.
Aşa cred şi eu. Aşadar, dacă toate aceste motive sunt neîn
temeiate, care sunt motivele întemeiate? Ce motiv întemeiat
există pentru a face sex la o vârstă mai mare?
Renee: Să faci un copil.
Acesta este un motiv întemeiat. Ce vârstă ar trebui să ai ca

să te poţi gândi la acest motiv?
Renee: Trebuie să ai o vârstă potrivită pentru a te căsători şi a

dori să îngrijeşti un copil.
Foarte bine. Mai există şi alte motive întemeiate pentru care

un cuplu căsătorit poate dori să facă sex?
Renee: Nu ştiu.
Crezi că un cuplu căsătorit ar trebui să facă sex numai

atunci când doreşte să aibă un copil?
Renee: Nu, pentru că sexul arată şi cât de mult se iubesc unul

pe celălalt.
Exact. Când oamenii au ajuns la o vârstă la care pot iubi cu

adevărat şi la care ştiu că doresc să rămână unul lângă altul,
acela este momentul în care sexul poate fi cu adevărat uimi
tor şi frumos. De fapt, există chiar un fel mai potrivit de a ex
prima acest lucru, decât „a face sex". Ştii cum ne putem expri
ma mai adecvat?
Renee: A face dragoste?
Exact! OK, Renee, haide să vorbim acum despre un alt lu

cru foarte important. Uneori, când cineva vrea să facă sex sau
urmăreşte jocuri sexuale, acea persoană spione anumite lucruri
pentru a încerca să-l convingă pe celălalt să accepte. Cuvinte
le pe care le spune o persoană pentru a încerca să o convingă
pe cealaltă persoană să facă sex se numesc texte. De obicei, bă
iatul îi spune „texte" unei fete când ies la întâlnire. Dar poate
fi şi invers. Aşadar, ce sunt „textele?"
Renee: Un lucru spus de cineva care încearcă să facă un motiv

neîntemeiat să pară unul întemeiat.
Exact! Probabil că vei auzi asemenea texte când vei fi mai

mare. De aceea îţi propun să ni le imaginăm, jucând anumite
roluri. Eu îţi spun ceva, iar tu îmi spui ceea ce i-ai răspunde
unei persoane care ar folosi asemenea texte. Bine?
Renee: Bine.
Textul 1: „Dacă mă iubeşti, faci sex cu mine".
Renee: Dacă mă iubeşti, îmi respecţi sentimentele şi nu mă for

ţezi să fac un lucru pentru care nu sunt pregătită.
Textul 2: „Ştiu că şi tu vrei. Numai că ţi-e frică de ceea ce

vor spune oamenii".
Renee: Dacă aş vrea săfac sex, nu m-aş certa cu tine pe acest motiv.
Textul 3: „Toată lumea face".
Renee: Nu este adevărat şi, oricum, eu nu sunt toată lumea. Eu

sunt eu.
Textul 3: „Face parte din maturizare".
Renee: Dacă faci sex nu înseamnă că te-ai maturizat. Pentru

mine a fi matur înseamnă a decide care sunt valorile în care cred şi
a respecta aceste valori.
Textul 5: „Dar te iubesc..."
Renee: Bine. Atunci, te rog să-mi respecţi sentimentele.
Textul 6: „Şi tu vrei la fel de mult ca şi mine".
Renee: Nu, într-adevăr nu. Am o mulţime de planuri pentru via

ţa mea şi nu vreau să încurc lucrurile rămânând însărcinată [lăsân-
du-te pe tine însărcinată].
Textul 7: „Dacă nu accepţi tu, va accepta altcineva".
Renee: Dacă eu nu sunt pentru tine decât un trup cu care să faci

sex, poate că nu ar trebui să ieşim împreună. Nu ai dreptul să mă
foloseşti.
Textul 8: „Dar trebuie să facem! Am nevoie de sex!"
Renee: Nu, nu ai. Cel mai bun lucru pentru oameni este să facă
ceea ce cred ei că este cel mai bun lucru! Iar eu cred că cel mai bun
lucru este să aşteptăm.
Textul 9: „Nu face rău nimănui!"
Renee: Ar putea face rău multor oameni, inclusiv mie!
Textul 10: „Spune-mi un motiv temeinic pentru care ar tre

bui să nu facem sex".
Renee: Sunt o mulţime de motive, dar am să-ţi dau unul singur,

care ar trebui să-ţi ajungă. Nu vreau!
Bravo, Renee. Cum te simţi după un asemenea dialog?
Renee: Bine, ca ţi cum aş f i făcut ceea ce cred eu că este bine, fără

să fiu forţată în niciunfel.
OK, Renee. îţi mulţumesc pentru discuţie. Nu uita, sunt o

mulţime de motive pentru a aştepta. Este cel mai sigur lucru.
Oamenii care ţin cu adevărat la tine te vor respecta mai mult
şi acest lucru te va ajuta să ţii mine că sexul este...
Renee: Ştiu, ştiu, cel mai frumos şi mai uimitor lucru din lume!
Dacă copilul dumneavoastră este băiat, nu trebuie de

cât să schimbaţi accentul. Acordaţi ceva mai multă aten
ţie „motivului pentru care nu ai spune asemenea texte
nim ănui" şi ceva mai puţină „cuvintelor pe care le-ai
rosti dacă cineva ţi-ar prezenta acest text". Dar acoperiţi
ambele aspecte în fiecare caz.
Luaţi-o de la capăt
într-o lume ideală, toţi părinţii ar discuta cu copiii de

spre sex din vreme, iar copiii ar creşte cu o atitudine să
nătoasă, ar apela la reţinere sexuală şi la responsabilitate

şi ar amâna intimitatea pentru un moment în care ar fi
maturi şi dedicaţi. în lumea reală însă, sexul intervine
adesea prea devreme şi copiii, la fel ca părinţii, în spe
cial părinţii care ar citi această carte, rămân adesea cu un
sentiment de vinovăţie şi de pierdere ireparabilă sau de
greşeală iremediabilă.
Cu toate acestea, există în ţara noastră o tendinţă con
trară acestui finalism sau fatalism. Ideea de a o lua de la
capăt, denumită uneori „virginitate secundară" sau „re-
virginare" devine populară printre mii de tineri şi mii
de familii.
Un lucru nu trebuie să uitaţi şi anume: dacă dumnea
voastră, ca părinte, v-aţi gândit temeinic (cu sau fără aju
torul acestei cărţi) şi aţi ajuns la concluzia că abstinenţa
până la maturitate şi devotamentul sunt cele mai bune
pentru copilul dumneavoastră, atunci această concluzie
este valabilă indiferent dacă copilul a avut până în acel
moment contacte sexuale sau nu. Iar dacă copilul a luat
sau poate lua decizia că este cel mai bine să aştepte,
atunci această decizie este valoroasă şi utilă, chiar dacă
anterior a existat o experienţă sexuală. Ideea este că nu
putem lua o decizie şi nu putem să ne propunem ţeluri
pentru trecut, ci numai pentru viitor.
Nu pierdeţi timpul regretând că dumneavoastră, sau
copilul dumneavoastră, nu v-aţi comportat diferit în tre
cut. Mai bine vă gândiţi ce este bine pentru prezent şi
pentru viitor. Gândiţi-vă în primul rând la protecţia co
pilului dumneavoastră, dacă el este activ sexual, dar dacă
acum credeţi că cea mai bună şi mai completă protecţie
o reprezintă abstinenţa, propuneţi-vă acest lucru ca ţel şi
construiţi-1. Fiţi realişti şi înţelegeţi că a schimba o atitu
dine sau un tipar comportamental este mai dificil decât

a o lua de la zero, dar vă asigur că este posibil.
Dacă aţi parcurs deja o parte din discuţiile prezenta
te în această carte sau dacă aţi avut discuţii similare fără
ajutorul cărţii, numai pentru a descoperi dacă copilul
dumneavoastră a avut o experienţă sexuală până acum
sau recent, pur şi simplu asiguraţi-1 că tot ce aţi discutat
mai este încă valabil şi că el o poate lua de la capăt, chiar
dacă este mai greu. Apoi dublaţi eforturile de a redes
chide subiectul şi de a-1 ajuta pe copil să ia decizii raţio
nale, în cunoştinţă de cauză, în legătură cu ceea ce este
bine pentru viaţa şi pentru viitorul lui.
Dacă copilul dumneavoastră a avut deja o experien
ţă sexuală înainte de a începe să folosiţi această carte sau
dacă a mai purtat discuţii de acest fel şi dacă simţiţi
acum din plin beneficiile ce ar putea decurge din absti
nenţa sexuală, aţi putea începe de la o discuţie precum
cea care urmează.
D ialog
Shirlene, m-am gândit mult în ultima vreme la ceva ce do
resc să-ţi spion. Eşti de acord?
Shirlene: OK.
în parte, totul porneşte de la faptul că am citit această car

te Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate şi mi-am dat sea
ma că aş fi putut să-ţi spion mai mult şi să discut mai mult cu
tine pe măsură ce ai crescut. Dacă aş fi făcut acest lucru, tu nu
ar fi trebuit să înveţi atât de mult de la prieteni sau din presă
sau chiar din experienţa sexuală pe care ai avut-o. Aşa că, în
primul rând vreau să-mi cer iertare că nu ţi-am spus mai mul
te, mai devreme. Te iubesc, Shirlene. Accepţi scuzele mele?
Shirlene: Sigur. Nu-i nimic.
Shirlene, uite cum stau lucrurile. Ceea ce vreau să fac,

într-un fel, este să o iau de la început. Chiar dacă ai crescut şi
ştii deja cea mai mare parte din ceea ce ţi-aş putea spune de
spre sex, aş vrea să ne întoarcem şi să vorbim despre unele lu
cruri pe care regret că nu le-am discutat când aveai opt sau
nouă ani. Am putea să le abordăm ca pe un fel de recapitula
re şi cred că acest lucru ne-ar ajuta să ne simţim mai apropia
te una de cealaltă. Ar fi în regulă?
Răspuns. Shirlene poate spune: „Cât o să dureze?" sau „Haide,

mamă, nu mai sunt copil" sau „Mamă, ştii că am făcut deja sex. Ce
rost mai are?" Sau vă poate surprinde acceptând, pur şi simplu. Ori
care ar fi situaţia, reasiguraţi-o de adevărul faptului că vă interesea
ză şi că o iubiţi, şi convingeţi-o că nu emiteţi judecăţi despre trecu
tul ei.
Aşa cum văd eu lucrurile, Shirlene, pe amândouă ar tre

bui să ne intereseze mai mult viitorul decât trecutul. Nu-mi
serveşte la nimic să mă simt vinovată că nu am fost un părin
te mai bun şi că nu am discutat cu tine mai mult despre sex
când erai mică. Şi nici ţie nu ţi-ar servi la nimic să-ţi faci griji
sau să te întrebi dacă nu ar fi trebuit să acţionezi diferit în pri
vinţa sexului. Haide să o luăm de la început. In primul rând,
vrei să-mi spui ce crezi că este cel mai bine pentru tine în cli
pa de faţă, să uiţi trecutul? Este mai bine să continui să ai ex
perienţe sexuale sau crezi că este mai bine să aştepţi până mai
creşti şi să ai o relaţie mai profundă, pe termen lung, cu cine
va?
Răspuns. Dacă Shirlene vrea acum să aştepte, continuaţi cu

această discuţie. Dacă nu, alegeţi unul dintre eseurile din capitolul 5
şi citiţi-l împreună sau separat şi căutaţi să ajungeţi amândouă la
concluzia că a aştepta este politica cea mai bună. Asiguraţi-o că ab
stinenţa sau virginitatea este ceva ce poate fi recâştigat sau reven
dicat, dacă o persoană crede că acesta este cel mai bun lucru.
Am o idee. Haide să începem cu o discuţie a faptelor vie

ţii, pe care am fi putut-o avea la vârsta ta de opt ani. Aş dori
să-ţi imaginezi că ai opt ani şi să-mi spui ceea ce mi-ai fi spus
la opt ani. Evident, discuţia nu te va învăţa ceva ce nu ştii, dar
va reprezenta o trecere în revistă a tot ce s-a întâmplat şi poa
te va da o imagine nouă lucrurilor, sau va dezvălui o nouă ati
tudine, va crea cadrul pentru lucruri noi despre sex, mai avan
sate, despre care putem vorbi. Ar fi în regulă?
Răspuns.
Vom discuta şi alte lucruri despre sex, recapitulându-le,

iar după aceea poate vei dori să citeşti câteva eseuri scurte,
pline de idei, scrise pentru copii de vârsta ta sau ceva mai
mari, care te-ar putea ajuta să iei decizii serioase pe termen
lung. Nu ne vom grăbi şi vom avansa în ritmul nostru pro
priu, bine?
Shirlene: Bine.
Mulţumesc, Shirlene. Sunt emoţionată. Cred că va fi un lu

cru bun pentru amândouă.
Dacă puteţi ajunge cu copilul dumneavoastră în acest

punct, parcurgeţi împreună discuţia vârstei de opt ani şi
apoi alegeţi împreună ce discuţii de continuitate (capi
tolul 3) sau comportamentale (capitolul 4) sunt intere
sante şi relevante. Trataţi-le pe toate ca pe o recapitula
re care va crea cadrul pentru a o lua de la capăt, cu o
atitudine nouă, mai responsabilă faţă de sex şi cu o nouă
apreciere pentru ceea ce poate fi sexul: „cel mai frumos
şi mai uimitor lucru din lume".
îngăduiţi procesului de recapitulare să se întindă pe
durata câtorva săptămâni, dacă este nevoie. Parcurgeţi-1
în ritmul pe care vi-1 permite timpul şi interesul.
Ca părinte, citiţi înainte eseurile din capitolul 5 şi de

cideţi care dintre ele vor fi mai atrăgătoare pentru copi
lul dumneavoastră şi care vor avea mai multă influenţă,
sporindu-i copilului dorinţa sau întărindu-i voinţa de a
aştepta. Explicaţi-i copilului că aceste eseuri au fost scri
se cu scopul de a-i ajuta pe adolescenţi să ia decizii cu
privire la viitorul lor, indiferent de ceea ce au făcut în tre
cut. Invitaţi-1 pe copil să le citească pe cele pe care le-aţi
ales şi folosiţi întrebările furnizate în dialoguri pentru a
pune în discuţie concluziile şi opiniile dumneavoastră şi
ale copilului.
Discuţie la cină despre tendinţele sexului

extramarital şi premarital
— Dacă gradul de acceptare socială a sexului prema

rital creşte în următorii treizeci de ani aşa cum a crescut
în ultimii treizeci de ani, a afirmat recent un prieten, efec
tiv fiecare va face sex cu fiecare.
Ne aflam la un dineu, ocazie la care mie (Richard) îmi
place să adopt adesea o poziţie contrară, numai pentru
a face conversaţia mai interesantă. Mi-a venit în minte o
comparaţie care mi-a permis să adopt un punct de ve
dere diferit.
— Nu cred că lucrurile vor evolua în această direcţie,
am spus eu. Cred că peste treizeci de ani, peste o gene
raţie, sexul în afara căsătoriei, în special sexul întâmplă
tor, lipsit de angajament, va fi mult mai rar întâlnit în so
cietatea noastră decât este astăzi. Monogamia va fi
idealul acceptat şi norma în societate, din ce în ce mai
mult. Cea mai mare parte a societăţii va opune rezisten
Discuţii despre comportament cu copii de vârste.. . 2 1 5
ţă celor ce se vor implica în sex întâmplător, lipsit de an

gajament şi îi va respinge. Va fi un fel de stigmat social...
Oamenii din jurul mesei mă priveau cu gura căscată,
îmi băteam joc de ei? Probabil că glumeam. Nimeni nu
m-a luat în serios până ce nu am terminat propoziţia:
— ... aşa cum a devenit astăzi fumatul.
Captasem atenţia tuturor. începusem prin a-i contra
zice, dar acum mă stimulau posibilităţile realiste ale pre-
dicţiei mele neobişnuite.
— Acum treizeci de ani era greu să fii nefumător şi
erai singur. La teleVizor şi în filme, toată lumea fuma. La
petreceri, în general, te simţeai exclus dacă nu aprindeai
ţigara. în avioane şi la restaurante, trebuia să te retragi
în colţurile restrânse destinate nefumătorilor. Fumatul
era mai mult decât acceptat, era o modă. Toată lumea
fuma, de ce nu şi tu? Iar o întreagă industrie, uriaşă, pu
ternică, ne îndemna să o facem în fiecare oră din fiecare
zi. Oh, aveam unele dovezi că fumatul era nociv, statis
tici şi aşa mai departe, dar îţi făcea rău ţie. Şi, hei, nu-ţi
putea face prea rău dacă nu uitai de moderaţie sau dacă
foloseai filtre. Desigur, mulţi părinţi ar fi preferat în con
tinuare ca copiii lor să nu fumeze. Ei ieşeau din camera
copiilor ca să fumeze ei înşişi, cu speranţa că copiii nu
vor dobândi şi ei obiceiul lor.
Oamenii mi-o luaseră înainte acum. Ştiau unde vo
iam să ajung cu argumentaţia.
— Este greu să ne mai amintim de timpurile acelea,
acum că fumatul ţine de trecut. Mulţi dintre noi am re
cunoscut în cele din urmă ceea ce, privind înapoi, pare
evident: fumatul este o prostie. El reprezintă un risc real
şi grav pentru tine şi pentru cei apropiaţi. Toţi îi cad vic
time, pentru că fumatul pasiv ucide. Probabilitatea ca şi
copiii noştri să fumeze este mult mai mare dacă noi fu
măm. Iar giganţii tutunului sunt etichetaţi, în fine, drept
ceea ce sunt — nişte ticăloşi uriaşi.
Unele persoane de la masă păreau acum încurajate,
chiar pline de speranţă; altele mă provocau să duc ana
logia până la capăt, cu succes.
— Gândiţi-vă la paralela dintre atitudinile şi moravu
rile sociale de azi, legate de sexul extramarital şi atitudi
nea de acum treizeci de ani faţă de fumat. Astăzi te simţi
jenat şi singur dacă crezi în fidelitate şi castitate şi dacă
le respecţi. La televizor şi în filme, toată lumea sare în
pat. Petrecerile noastre, stilul de viaţă cotidiană şi con
versaţiile fac ca sexul întâmplător să pară a fi norma.
Toată lumea îl practică, de ce ai fi tu o excepţie? Iar o în
treagă industrie de contraceptive îl promovează. Oh,
avem statistici înspăimântătoare despre SIDA, sarcini in
fantile, căsătorii şi familii distruse din cauza sexului ex
tramarital şi întâmplător, dar dacă el are loc între adulţi
care consimt, suntem în faţa unei crime fără victime. De
sigur, mulţi părinţi vor şi azi ca propriii lor copii să prac
tice abstinenţa. Ne păstrăm propriile afaceri şi depen
denţa ascunse şi sperăm că ei vor face ceea ce spunem
noi şi nu ceea ce facem noi.
Unele persoane dădeau din cap aprobator. Da, şi ce-i
cu asta?
— Ei bine, poate că peste treizeci de ani, adulterul şi
relaţiile sexuale extramaritale vor fi la fel de demodate
cum este azi fumatul. Poate că majoritatea dintre noi,
privind înapoi, vom recunoaşte în cele din urmă că se
xul extramarital, lipsit de angajament este o prostie. El
te expune riscului şi pe tine şi pe cei apropiaţi. Pentru
plăcerea de moment, ne riscăm sănătatea emoţională şi
.«i£t
fizică, încrederea în sine şi în celălalt, cel mai delicat an

gajament, iubirea şi onoarea, respectul de sine. Toţi sunt
victime. Sexul întâmplător distruge relaţii, ucide familii,
ucide copii nenăscuţi.
Nu ştiu dacă în seara aceea am convins pe cineva,
poate că nici măcar pe mine. Dar dacă credem că aces
ta este cel mai corect şi mai bun lucru, poate că nu tre
buie să mai aşteptăm. Poate că trebuie să luptăm pen
tru el.
Majoritatea părinţilor adulţi, beneficiind de înţelep
ciunea acumulată prin experienţă, de claritatea şi de ca
pacitatea de a înţelege pe care ţi le dă viaţa, sunt înclinaţi
să spună: „îmi dau seama acum că o relaţie monogamă
de lungă durată, bazată pe devotament şi iubire este cel
mai bun mod de viaţă şi cea mai bună şansă de a fi feri
cit.
Din ce în ce mai mult, această opinie este împărtăşi
tă şi de oamenii consideraţi în general adepţii unei exis
tenţe sociale liberale. într-un discurs rostit la Smith Col-
lege la 16 noiembrie 1994, Patricia Ireland, preşedinta
Organizaţiei Naţionale a Femeilor, a tras concluzia că o
relaţie de lungă durată, angajantă, monogamă reprezin
tă un mod de viaţă plin de satisfacţii. La vremea aceea,
ea avea patruzeci şi nouă de ani şi afirma că punctul ei
de vedere s-a schimbat faţă de gândirea de la douăzeci
de ani. Apoi a atras atenţia că oamenii nu ar trebui să vi
seze la ceea ce cred că ar trebui să fie şi să ignore conse
cinţele a ceea ce sunt.
Ideea este că putem păstra visul despre ceea ce credem
că trebuie să fie. Este exact ce trebuie să facem noi, pă
rinţii: să ne păstrăm visele despre ceea ce credem că este
cel mai bine şi mai frumos pentru copiii noştri, să în
cercăm să-i creştem în lumină, adevăr şi speranţă, să în

cercăm să facem din propria noastră viaţă exemple po
zitive pentru ei, chiar dacă asta înseamnă să ne schim
băm. Analogia cu fumatul funcţionează din nou când
vorbim despre schimbări ale părinţilor. Dacă am fumat
în trecut şi ne-am lăsat, vrem de la copiii noştri să nu ne
urmeze tiparul, ci să facă mai bine — să nu se apuce de
fumat. Iar dacă noi, în altă perioadă de timp şi într-o
lume diferită, ne-am implicat în sex întâmplător, dar am
renunţat, vrem de la copiii noştri să nu urmeze acelaşi
tipar, ci să facă mai bine — să nu se apuce de sex întâm
plător.
Puţini o vor învinui pe Patricia Ireland — sau pe ori
ce alt lider al unei mari organizaţii care are un anumit
ţel — că încearcă să facă ceea ce simte ea că este mai
bine pentru „consecinţele faptelor de acum". Părinţii au
însă privilegiul, ca îndrumători personali, iubitori ai co
piilor, să păstreze visul legat de ceea ce cred ei că ar tre
bui să fie şi să lupte pentru a transforma acest vis în re
alitate.
De unul singur nu veţi reuşi, ca părinte, să schimbaţi
normele sexuale ale societăţii sau să stăviliţi pornogra
fia din presă sau din internet, ori să promovaţi o legisla
ţie care să eradicheze sărăcia, alienarea sau bolile gene
rate de sexul lipsit de angajament, dar vă puteţi ajuta
copilul să crească având o atitudine pozitivă faţă de „cel
mai frumos şi mai uimitor lucru din lume". Puteţi spori
şansele copilului dumneavoastră de a-şi ordona şi disci
plina viaţa, astfel încât implicarea sexuală să urmeze an
gajamentului. Şi puteţi spori şansele copilului dumnea
voastră de a avea un mariaj durabil, bazat pe iubire şi o
familie puternică şi sănătoasă.
Interesant este că, în timp şi familie cu familie, aceas

ta este exact modalitatea prin care părinţii pot schimba
lumea.
cercăm să-i creştem în lumină, adevăr şi speranţă, să în

cercăm să facem din propria noastră viaţă exemple po
zitive pentru ei, chiar dacă asta înseamnă să ne schim
băm. Analogia cu fumatul funcţionează din nou când
vorbim despre schimbări ale părinţilor. Dacă am fumat
în trecut şi ne-am lăsat, vrem de la copiii noştri să nu ne
urmeze tiparul, ci să facă mai bine — să nu se apuce de
fumat. Iar dacă noi, în altă perioadă de timp şi într-o
lume diferită, ne-am implicat în sex întâmplător, dar am
renunţat, vrem de la copiii noştri să nu urmeze acelaşi
tipar, ci să facă mai bine — să nu se apuce de sex întâm
plător.
Puţini o vor învinui pe Patricia Ireland — sau pe ori
ce alt lider al unei mari organizaţii care are un anumit
ţel — că încearcă să facă ceea ce simte ea că este mai
bine pentru „consecinţele faptelor de acum". Părinţii au
însă privilegiul, ca îndrumători personali, iubitori ai co
piilor, să păstreze visul legat de ceea ce cred ei că ar tre
bui să fie şi să lupte pentru a transforma acest vis în re
alitate.
De unul singur nu veţi reuşi, ca părinte, să schimbaţi
normele sexuale ale societăţii sau să stăviliţi pornogra
fia din presă sau din internet, ori să promovaţi o legisla
ţie care să eradicheze sărăcia, alienarea sau bolile gene
rate de sexul lipsit de angajament, dar vă puteţi ajuta
copilul să crească având o atitudine pozitivă faţă de „cel
mai frumos şi mai uimitor lucru din lume". Puteţi spori
şansele copilului dumneavoastră de a-şi ordona şi disci
plina viaţa, astfel încât implicarea sexuală să urmeze an
gajamentului. Şi puteţi spori şansele copilului dumnea
voastră de a avea un mariaj durabil, bazat pe iubire şi o
familie puternică şi sănătoasă.
Discuţii despre comportament cu copii de vârste.. . 2 1 9
Interesant este că, în timp şi familie cu familie, aceas

ta este exact modalitatea prin care părinţii pot schimba
lumea.
-J
5
Discuţii despre perspective

şi standarde personale cu copiii de
vârste cuprinse între cincisprezece
şi nouăsprezece ani
Discuţiile din acest capitol reprezintă scurte ese

uri şi chiar poezii în câteva cazuri menite să stimu
leze gândirea şi să ofere perspective. Fiecare se în
cheie cu întrebări ce urmăresc să ducă discuţia mai
departe. Puteţi citi un eseu, apoi îi cereţi copilului
să-l citească şi în final îl discutaţi. Sau puteţi să-l ci
tiţi împreună, cu glas tare. Indiferent cum procedaţi,
tonul şi atitudinea trebuie să fie de explorare în co
mun a perspectivelor legate de sex şi relaţii, iar
această carte este unealta pe care o folosiţi pentru a
avea la dispoziţie subiecte specifice de dezbatere.
Acest mod de abordare deschis, ca de la egal la egal,
arată respect pentru adolescent şi îi demonstrează
acestuia că există subiecte cu care vă confruntaţi şi
dumneavoastră. Dovedeşte că puneţi preţ pe opinia
lui şi că îl consideraţi suficient de matur pentru a
discuta împreună despre aceste probleme.
Cum să deveniţi mai degrabă consultanţi

decât manageri
în cazul adolescenţilor de vârste mai mari, rolul nos

tru de părinte trebuie să treacă din etapa de manager în
nceea de consultant. Pe măsură ce fiii şi fiicele noastre
parcurg anii de liceu şi păşesc dincolo de ei, noi deţinem
tot mai puţin un control direct, dar putem avea tot mai
multe ocazii să le influenţăm dezvoltarea şi să le orien
tăm procesele de gândire, ce vor determina perspective
le lor de viaţă şi standardele comportamentale.
Citind şi discutând despre problemele sexuale în con
textul mai larg al perspectivelor sociale, economice, po
litice, religioase, dar şi personale, îi putem ajuta pe ado
lescenţii noştri să capete contextul şi cadrul în care să
poată lua decizii personale bune şi să înţeleagă mai clar
modul în care comportamentul sexual le va afecta viaţa
personală, iar mai târziu familia.
Obiectivele acestui capitol de final sunt duble: în pri
mul rând, urmărim să-i ajutăm pe adolescenţii de vârstă
mai mare să identifice opţiunile, responsabilităţile şi con
secinţele comportamentului lor sexual, dintr-o perspecti
vă şi cu o claritate care să le mărească şansele de a face o
alegere bună. în al doilea rând, urmărim să ne ajutăm pe
noi, părinţii, să ne clarificăm opiniile privind cel mai bun
nivel de abstinenţă pentru copiii noştri, în acelaşi timp re-
evaluându-ne propriile atitudini şi comportamente.
Cum veţi folosi exact acest capitol final depinde mult
de nivelul de interes şi de natura şi capacitatea intelec
tuală a copilului dumneavoastră. Dacă aveţi un elev de
liceu care citeşte bine şi obţine rezultate bune la teste,
veţi dori, poate, să subliniaţi că unele dintre lecturi şi ese
Discuţii despre perspective şi standarde... 223
uri nu diferă prea mult de secţiunile de lectură ale tes

tului de aptitudini şcolare sau ale testelor de admitere la
colegiu. Cereţi-i copilului să citească pentru a înţelege şi
trataţi întrebările destinate discuţiei ca pe un fel de co
locviu şi ca pe o ocazie de a forma o opinie despre punc
tul de vedere şi ideile prezentate.
Pe de altă parte, dacă abordarea academică este calea
cea mai sigură de a nu stârni interesul copilului, puteţi
aborda lecturile pur şi simplu ca pe nişte articole intere
sante despre sex. Subiectul în sine este de obicei suficient
pentru a stârni iniţial interesul.
Oricare ar fi modalitatea de abordare, există câteva
principii importante:
1. Citiţi fiecare pasaj cu atenţie dumneavoastră înşi

vă şi formulaţi-vă propriile opinii. Pe urmă, fie îl citiţi cu
glas tare împreună, fie îl invitaţi pe fiul sau pe fiica dum
neavoastră să-l citească. Asiguraţi-vă că şi dumneavoas
tră, şi copilul aţi înţeles despre ce este vorba înainte de
a trece la întrebările discuţiei. Lămuriţi împreună cuvin
tele sau termenii dificili.
2. Nu striviţi discuţia ce urmează după lectură cu pro
priile dumneavoastră opinii. Puneţi întrebările şi lăsaţi-i
copilului răgazul să răspundă.
3. Nu este nevoie să ajungeţi la o concluzie anume sau
la consens după niciuna dintre lecturi şi nici nu trebuie
să încheiaţi discuţiile într-o singură şedinţă. Discutaţi
atât cât vă permite timpul şi reveniţi altă dată asupra su
biectului. Articolele nu sunt concepute pentru a deschi
de şi a închide o discuţie, ci pentru a prelungi comuni
carea deschisă cu privire la sex (şi la alte subiecte ce pot
fi atinse) în cadrul familiei.
Succesiunea acestor lecturi este în general aleatorie,

iar lungimea şi dificultatea lor variază. Unele (în special
poeziile de la sfârşit) au doar o pagină, în timp ce altele
se întind pe mai multe pagini. Folosiţi-le la discreţie, în
funcţie de necesităţi, de interes şi de timpul pe care îl
aveţi la dispoziţie.
Nu uitaţi că „prea devreme" este mai bine decât „prea
târziu". Asimilarea timpurie a acestui material de către
copil îl va ajuta să ia decizii legate de abstinenţa sexua
lă şi de responsabilitate.
Lectura nr. 1: Schimbări şi evoluţii în gândirea

despre sex — un pendul cu două extreme
Oamenii, indiferent de locul şi de societatea în care

au trăit, au avut întotdeauna obiceiuri şi reguli legate de
sex, manifestate prin însoţiri formale sau prin ceremonii
şi angajamente de căsătorie. împreunarea sau activitatea
sexuală lipsită de discernământ a fost întotdeauna con
damnată. Acest lucru poate fi atribuit, cel puţin parţial,
capacităţii omului de a judeca pe baza relaţiei cau-
ză-efect, ceea ce determină copiii să aibă nevoie şi să me
rite a avea părinţi şi o familie ocrotitoare, în care să creas
că şi, ca orice fel de comunitate şi de economie, să
necesite o structură de bază pentru a se organiza — şi
anume familia ca unitate.
în ultima sută de ani, pendulul permisivităţii sexua
le a avut un balans amplu. Cuvântul „victorian" ne evo
că impresia unor practici sexuale puternic represive: în
gustimea minţii, atitudini pudibonde şi intoleranţă, iar
Discuţii despre perspective şi standarde,.. 225
despre sex nu se discuta niciodată în public. Sexul era

vin subiect secret, menit a fi rezervat în întregime, împre
ună cu toate preliminariile lui, patului conjugal. Virtu
tea femeilor se afla la un asemenea preţ, încât nu se ştia
prea sigur dacă nu cumva era preferabil ca ele să-şi piar
dă mai curând viaţa, decât virtutea. Desigur, în spatele
aparenţelor de respectabilitate şi bună-cuviinţă se desfă
şurau tot soiul de perversiuni, iar la „indiscreţiile" băr
baţilor se făcea adesea cu ochiul, acestea fiind considera
te nevoi sau necesităţi inevitabile. Totuşi tonul, atmosfera
şi descrierea într-un singur cuvânt a realităţii sexuale ac
ceptate constau în reprimare.
în ţara noastră a persistat o atitudine în mod esenţial
victoriană până în anii 1950. Ceea ce astăzi numim „a fi
activ din punct de vedere sexual" se numea atunci „pă
cat" sau, dacă intervenea o sarcină, „a da de bucluc".
Dublul standard a continuat, iar bărbaţii se alegeau cu
mai mult decât femeile (în orice privinţă, exceptând vi
novăţia). Fetele respectabile trebuia să ţină băieţii „în ex
pectativă", să-i facă să aştepte şi să-i determine să se de
dice căsătoriei, fidelităţii, copiilor, sprijinului, familiei.
Dacă această aşteptare nu avea loc, vinovată era consi
derată adesea femeia. Bărbatului i se recunoşteau „ne
voile" sexuale (iar „indecenţele" lui, rezultând de aici,
erau iertate). Ale femeii, nu. Reprimarea dădea în mare
măsură naştere lipsei de onestitate, vinovăţiei. în mod
evident era necesară o revoluţie sexuală.
Am avut-o în anii 1960. Dar a fost o revoluţie greşită!
Ceea ce ne trebuia era o revoluţie sexuală, care să facă
femeile egale cu bărbaţii, nu în promiscuitate, ci în an
gajamentul de a vedea sexul ca parte a iubirii adevăra
te, ca pe o pasiune frumoasă şi naturală a ambelor sexe
şi drept ceva ce ar trebui să fie parte integrantă a conso

lidării şi adâncirii relaţiei dintre doi oameni devotaţi
unul altuia.
Cea mai proastă cale de a obţine egalitatea este de a
coborî pe toată lumea la un nivel inferior. Cea mai bună
cale este aceea de a ridica pe toată lumea la un nivel su
perior. Ne-am ales cu ce a fost mai rău. Dublul standard
victorian potrivit căruia „bărbatul poate să înşele, dar fe
meia nu" avea nevoie de o revoluţie. Noua normă nu tre
buia să fie „bărbatul poate să înşele, aşa că şi femeia poa
te", ci „bărbatul nu trebuie să înşele din exact aceleaşi
motive pentru care nu ar trebui să înşele nici femeia".
Aşadar, ceea ce am obţinut în anii '60 a fost o revolu
ţie sexuală greşită. Aceasta a înlocuit reprimarea ascun
să cu promiscuitatea evidentă. Şi, în ciuda retoricii pri
vind eliberarea femeii şi transformarea ei în egala
bărbatului, în realitate femeia a fost victimizată şi mai
mult. Femeile au fost reduse de la condiţia în care încer
cau să-şi asigure şi să-şi apere virtutea, căsătoria, fami
lia şi devotamentul (spunând „nu") la simpla încercare
de a se apăra de SIDA şi de bolile cu transmitere sexua
lă (spunând „da, dar te rog să foloseşti prezervativul").
Pendulul victorian trebuia să se mişte, dar, aşa cum
se întâmplă adesea cu un pendul, în balansul lui el a
ajuns prea departe. El a trecut de la sexul represiv, mo
ralizator, inegal şi adesea exploatato» la sexul recreativ,
întâmplător şi iresponsabil (care este în continuare ine
gal şi exploatator). Problema reală este că ambele extre
me ale balansului pendulului sunt în mod esenţial şi pro
fund naive. In gândirea victoriană, oamenii îşi ascundeau
capul în nisip, încercând să nu vadă şi să nu audă ce era
rău. Astăzi ne ascundem capul în altfel de nisip, igno
rând consecinţele personale şi ramificaţiile adânci ale se

xului iresponsabil şi înainte şi după căsătorie.
Discuţie
întrebare: De ce a avut societatea omenească întot
deauna reguli sociale ceremonii şi angajamente marita
le?
Răspuns: Copiii au nevoie de părinţi ocrotitori pen
tru a supravieţui, iar comunităţile şi economiile au ne
voie de cărămizile pe care le reprezintă familiile.
întrebare: Ce preferă autorul: atitudinile victoriene

faţă de sex sau atitudinile actuale faţă de sex?
Răspuns: Nici unele, nici altele. Ele sunt prezentate
ca extreme în balansul unui pendul.
întrebare: Ce vrea articolul să spună că a fost greşit

în sexualitatea şi în atitudinile sexuale ale epocii victo
riene?
Răspuns: Ipocrizia şi dublul standard.
întrebare: Care sunt cele mai proaste şi cele mai bune

modalităţi de a ajunge la egalitate?
Răspuns: Cea mai proastă modalitate: a-i trage pe toţi
în jos, la un nivel inferior. Cea mai bună modalitate: a-i
trage pe toţi în sus, la un nivel superior.
întrebare: în care dintre aceste modalităţi a acţionat

revoluţia anilor 1960 pentru a stabili egalitatea?
Răspuns: A tras oamenii în jos, la nivelul la care
„bărbatul poate să înşele, iar femeia poate să înşele şi
ea". A înlocuit represiunea ascunsă cu promiscuitatea

evidentă.
întrebare: Dacă revoluţia din anii 1960 a fost negati

vă, care ar fi fost revoluţia pozitivă?
Răspuns: Aceea care ar fi stabilit egalitatea între băr
baţi şi femei, nu în promiscuitate, ci în angajamentul lor
de a face sexul să fie parte a unei iubiri profunde, de du
rată.
întrebare: Care este mai naivă, gândirea victoriană

sau gândirea din ziua de azi?
Răspuns: Ambele. Victorienii ignorau ipocrizia. Noi
ignorăm consecinţele.
întrebare: Crezi că articolul descrie corect rezultate

le revoluţiei sexuale?
întrebare: Ce părere ai despre acest articol?
întrebare: Ce relevanţă are acest articol pentru tine?
Lectura nr. 2: Cele trei niveluri generale ale

funcţiei, satisfacţiei şi libertăţii sexuale
Se întâmplă în mod frecvent şi este general acceptat

ca, vorbind despre sex, să se spună cât de complexă este
problema, că nu există răspunsuri simple şi că nu există
răspunsuri valabile pentru toţi oamenii, indiferent de si
tuaţia în care se află ei. Auzim adesea că „nu există două
.a&
cupluri la fel, două seturi de circumstanţe identice. Ceea

ce este bun pentru unul este greşit pentru altul. Nu exis
tă absolut. Şi aşa mai departe". S-ar părea că oamenii
abordează sexul intr-un milion de modalităţi diferite şi
fac sex dintr-un milion de motive diferite.
Ei bine, poate că nu! Subiectul este complex prin fap
tul că are numeroase dimensiuni şi ramificaţii, dar este
şi un subiect personal, iar atunci când îl privim din
această perspectivă — ca pe o alegere fundamentală in
dividuală, pe care o face fiecare persoană în parte —, el
poate fi simplificat, redus la esenţă şi abordat cu inteli
genţă, într-un mod pozitiv. Putem ajunge la miezul pro
blemei personale a sexului adresând o întrebare cu trei
valenţe: care este cel mai bun tip de sex, care este cel mai
rău şi care se află la mijloc?
în realitate este destul de uşor să ajungem la consens
în aceste trei chestiuni. Indiferent de politica pe care o
adoptă, de religie sau chiar de situaţiile lor maritale, ma
joritatea adulţilor sunt de acord că relaţiile monogame
pe termen lung, bazate pe sprijin reciproc, între oameni
care se iubesc imul pe celălalt şi care îşi sunt devotaţi,
constituie cel mai bun cadru pentru cel mai satisfăcător
(ca şi cel mai senzaţional) tip de sex. Asupra celui mai
rău tip de sex este şi mai uşor să cădem de acord. Lă
sând deoparte atrocităţile anormale precum violul, in
cestul, prostituţia sau alte crime, cel mai rău sex „nor
m al" îl reprezintă adulterul, relaţiile extramaritale care
distrug familiile şi căsniciile, în care simt implicaţi adulţi
căsătoriţi; precum şi sexul fără discernământ, promis
cuu, experimental sau exploatator „la o vârstă prea fra
gedă", care îi implică pe copii şi adolescenţi. Recunoaş
tem, acestea sunt categorii largi, conţinând o mulţime de
subgrupuri, dar majoritatea oamenilor împărtăşesc

aceeaşi viziune, că „cel mai bun" este sexul cuplurilor
căsătorite, devotate, iubitoare şi „cel mai rău" este sexul
imatur sau întâmplător, cu un grad mare de risc. între
cele două categorii există, desigur, o gamă întreagă de
categorii de sex semiangajant, semisigur.
Nu ne ocupăm aici de problemele complexe ale posi
bilului sau probabilului şi nici de cele ale situaţiilor ac
tuale frecvente. Ne ocupăm pur şi simplu de ceea ce este
cel mai bine şi cel mai rău şi de ceea ce există între aces
te două extreme. Dacă am putea da o denumire fiecăre
ia dintre aceste trei categorii — cea mai bună (care tre
buie admirată şi căutată), cea mai rea (care trebuie
evitată şi combătută) şi cea de mijloc (care trebuie luată
drept ceea ce este, cu speranţa de a o îmbunătăţi) —, am
putea construi vin model şi o terminologie care să ne aju
te să abordăm şi să ne ocupăm de întregul subiect şi de
problema completă.
Categoria „celui mai bun" are nevoie de o denumire
care să implice dăruire, împlinire, securitate, loialitate sus
ţinătoare şi cea mai profundă iubire. „Cel mai rău" are ne
voie de o denumire care să însemne imaturitate, josnicie,
lipsă de disciplină, chiar animalitate. Iar „celui de mijloc"
i-ar trebui o denumire care să sugereze parţial rău şi par
ţial bun, dar ceva lipsit de consistenţă şi imprevizibil.
Poate că denumirea utilă a celui mai bun tip de inti
mitate maritală ar fi „sex integral". Iar tipul cel mai rău
l-am putea numi eventual „sex inferior". Ceea ce se află
la mijloc s-ar putea numi „semisex". Gândiţi-vă o clipă
la implicaţiile şi la înţelesul dublu al fiecărui cuvânt.
„Integral" implică sănătate, dar şi întreg — vin tip de
relaţie integrată, legată, în care toată lumea are de câşti
Discuţii despre perspective şi s t a n d a r d e . 2 31
gat, în care sexul fizic face parte dintr-un întreg mai

mare, de iubire şi unicitate emoţională şi spirituală.
„Semi" implică ideea de parţial întreg şi parţial gol,
de incomplet, de lipsă a plinului. Ceea ce simţim este ju
mătate iubire şi jumătate desfrâu. Există iubire, loialita
te şi angajament, dar fiecare este condiţionată şi prin ur
mare parţială. în aceste relaţii există întotdeauna jumătăţi
de adevăr, jumătate de încredere, promisiuni cu jumăta
te de sinceritate. Semi înseamnă calitate numai la supra
faţă, o natură diluată, un egoism subtil, separare şi dis
tanţă faţă de iubirea deplină, fără limite, centrată pe
celălalt. Iar problema reală cu „semi" constă în faptul că,
prin natura lui separată, el funcţionează ca mai puţin de
jumătate, precum o jumătate de foarfecă.
„Inferior" sugerează diverse combinaţii de lipsă de
maturitate, lipsă de respect (pentru sine şi pentru alţii),
lipsă de disciplină, lipsă de potenţial şi lipsa şanselor de
succes, de satisfacţie sau de permanenţă. Este acelaşi „in
ferior" din „drumul de categorie inferioară", din greşea
la subtilă şi din lipsa de onestitate. Şi este inferior pen
tru că reprezintă o abordare animalică, instinctuală, şi nu
una umană, raţională.
Sexul integral există ca realitate curentă pentru unii
şi ca realitate fezabilă, potenţială pentru toată lumea.
El este intangibil doar pentru cei care nu-1 doresc sau
care preferă să nu-1 caute. Sexul integral nu este per
fect. El nu este nici regulat compatibil, nici plăcut pre-
dictabil (într-adevăr, aceste calităţi ar putea submina
elementul lui esenţial, care este emoţia şi varietatea).
Dar este ceva la care doi oameni care se iubesc doresc
să se angajeze şi căruia doresc să i se dedice. Sexul de
vine integral în clipa în care aceste angajamente sunt
totale. El va cunoaşte suişuri şi coborâşuri, plăceri şi

dureri, dar va rămâne sex integral prin adevărul jură-
mintelor. Iar cu timpul, el va spori fericirea, va aduce
linişte, va lărgi cercul securităţii familiale şi chiar va
prelungi viaţa.
Sexul inferior este epidemic în societatea noastră. El
este promovat în atât de multe feluri de o parte atât de
largă a presei — uneori pentru motive atât de simple pre
cum profitul, iar uneori din motive atât de complexe pre
cum autojustificarea şi chiar pentru principiul „mizeria
are nevoie de companie". Sexul inferior există în nenu
mărate alternative şi într-o varietate infinită, în timp ce
sexul integral ale elemente comune, fundamentale. Sexul
inferior este pe atât de variat, pe cât este sexul integral
de singular. Toate relaţiile de sex integral se aseamănă
prin faptul că implică un angajament. Toate întâlnirile de
sex inferior sunt unice prin felul în care dor, lasă urme şi
demolează.
Semisexul, aşa cum îl arată şi numele, nu este, de
multe ori, nici produsul unei planificări pozitive, nici
acela al unei manipulări exploatatoare. De obicei se în
tâmplă pur şi simplu. Există suficientă iubire pentru a
stabili o legătură, dar nu suficientă pentru a lega temei
nic. Există un angajament suficient pentru loialitate pe
termen scurt sau mediu, dar nu pentru loialitatea pe ter
men lung, de o viaţă. Oamenii se agaţă de iubirea pe care
o întâlnesc şi sunt recunoscători pentru ea, dar fie sunt
incapabili, fie nu-şi dau seama, nu doresc sau nu sunt si
guri când să dezvolte această iubire şi să o facă exclusi
vă. Ea îi ajută să treacă prin clipe frumoase, dar nu şi
prin cele grele, oglindind în cele din urmă superficiali
tatea sentimentelor lor.
Discuţii despre perspective şi standarde».. 233
Ca majoritatea lucrurilor valoroase din viaţă, sexul in

tegral implică riscuri. Există riscul emoţional incredibil
de a te dărui altei persoane total, fără reţineri şi fără li
mită. Implică renunţarea conştientă la a doua ieşire sau
la perioada de probă sau la contractul prenupţial. El nu
îngăduie eşecul pe termen lung, pentru că respinge ori
ce condiţie de renunţare.
Unii dintre cei care preferă sexul inferior caută să-l jus
tifice şi să-l prezinte într-o lumină raţională, pretinzând
că acesta asigură libertatea, pe care o defineşte prin „a nu
fi legat" sau (mai exact şi mai plin de ironie) prin „a nu
fi angajat". Cu toate acestea, sexul inferior reprezintă o
formă intensă şi periculoasă de dependenţă. Este depen
denţa generată de alienare, de regret, de vinovăţie, de
consecinţe. Este antiteza libertăţii adevărate, care vine
odată cu sexul integral (eliberarea de riscul îmbolnăvirii,
al singurătăţii şi al grijii că ai putea fi rănit şi în ce fel).
Cei implicaţi în relaţii de semisex ar putea susţine (în
cercând, poate, să se convingă singuri) că există împlini
re în trecerea printr-o serie de angajamente parţiale sau
pe termen scurt (monogamia serială) în căutarea unuia
mai bun şi mai durabil. Argumentaţia lor recunoaşte de
fapt că sexul integral, mai satisfăcător, este destinaţia spre
care speră să-i poarte semisexul. Şi totuşi, fără o schim
bare paradigmatică, rareori se întâmplă acest lucru.
Trăim într-o lume în care mulţi dintre noi am devenit
sofisticaţi când ne fixăm obiective şi facem planuri, când
stabilim ce ne dorim din punct de vedere economic şi
material şi când urmărim aceste ţeluri cu perseverenţă
şi disciplină. Am învăţat să fim activi şi să trecem la ofen
sivă când este vorba despre ceea ce dorim să deţinem şi
cine vrem să fim. Cu toate acestea, suntem adesea deo
sebit de reacţionari, defensivi şi chiar manipulabili când

este vorba despre relaţiile din viaţa noastră. Ne lăsăm
purtaţi de curent, respectăm „norme" fără să le cercetăm
şi ne trezim brusc în locuri în care nu am intenţionat nici
odată să ajungem. Calea cea mai sigură către o relaţie de
sex integral este să ne fixăm pur şi simplu acest ţel, să
nu acceptăm mai puţin, să evităm sexul inferior ca pe o
boală, ceea ce chiar este şi să refuzăm ocaziile de semi-
sex, ori de câte ori acestea ne ies în cale.
Discuţie
/
întrebare: Adevărat sau fals: scriitorul acestui eseu
crede că subiectul sex este o problemă iremediabil com
plexă, pentru care nu există răspunsuri simple sau uni
versale.
Răspuns: Fals. Autorul crede că subiectul poate fi
simplificat într-un mod foarte util şi important.
întrebare: Care este întrebarea „cu trei valenţe" care

poate simplifica subiectul personal al sexului?
Răspuns: Care este cel mai bun tip de sex, care este
cel mai rău şi ce se află între acestea două?
întrebare: în afara delictelor sexuale, care sunt două

dintre cele mai dăunătoare şi „mai rele" tipuri de sex?
Răspuns: Adulterul sau relaţiile extramaritale şi se
xul experimental sau întâmplător care implică copii sau
adolescenţi.
întrebare: Care este tipul „cel mai bun", mai satisfă

cător, de sex?
Discuţii despre perspective şi standarde. .. 235
>«**•*
Răspuns: Relaţia monogamă, angajantă, pe termen

lung.
întrebare: Ce înseamnă monogamia?

Răspuns: Doi oameni aflaţi într-o relaţie angajantă şi
loială unul faţă de celălalt. Căsătoria este exemplul cel
mai bun.
întrebare: Ce denumiri foloseşte autorul pentru tipul

cel mai bun, cel mai rău şi cel intermediar de relaţii şi
practici sexuale? Ce semnificaţii şi implicaţii au aceste
denumiri?
Răspuns: Sex integral, sex inferior şi semisex. Semni
ficaţiile şi implicaţiile se găsesc la paginile 230-234.
întrebare: Care dintre cele trei tipuri oferă mai mul

tă libertate? Un risc mai scăzut? Cea mai mare satisfac
ţie? De ce?
Răspuns: Sexul integral.
întrebare: Ce argumente găsesc oamenii pentru a jus

tifica sexul inferior sau semisexul? Sunt aceste argumen
te valabile?
Răspuns: Libertatea, experienţa; vezi pagina 233.
întrebare: Cum putem urmări ţelul sexului integral?

Răspuns: Vezi paragraful de încheiere al acestui arti
col.
întrebare: Ce părere ai despre acest eseu? Eşti de

acord cu principalele lui idei? Crezi că simplifică lucru
rile prea mult? Este relevant pentru tine?
Lectura nr. 3:
Recreare sau desăvârşire
Sexul poate fi privit, în special de un individ necăsă

torit, independent, din mai multe perspective diferite.
Dacă plasăm aceste perspective pe un spectru, la una
dintre extreme sexul poate fi considerat o activitate. El
poate fi conceput ca necesitate ce trebuie satisfăcută, ca
provocare care trebuie confruntată, ca o plăcere ce tre
buie gustată, ca o formă de exerciţiu în care trebuie să-ţi
sporeşti capacitatea sau forma fizică sau ca o relaxare în
care te complaci. în fiecare dintre aceste cazuri, sexul este
o formă de recreare, ceva ce faci pentru tine şi un scop
în sine. Nu este foarte important cu cine faci sex, deşi, ca
aproape în toate formele de recreare, un partener atrac
tiv şi competent îl face probabil mai plăcut. Ca în majo
ritatea jocurilor, există un câştigător şi un perdant, dar
fie că eşti imul, fie că eşti celălalt, probabil că mâine mai
ai încă o şansă.
La cealaltă extremă, sexul este considerat cel mai înalt
nivel de intimitate şi un simbol puternic al unei uniuni
bazate pe devotament, un act care consumă, care pece
tluieşte, care solemnizează, angajează şi face legătura du
rabilă, totală şi definitivă. El fructifică perioada de curta-
re, glorifică şi simbolizează unicitatea căsătoriei. In
această extremă, sexul este ceva ce faci pentru o persoa
nă pe care o iubeşti mai mult decât pe tine însuţi şi o cale
înspre o iubire tot mai profundă, un „întăritor" al emo
ţiilor şi trăirilor spirituale. Este extrem de important cu
cine ai relaţii sexuale, pentru că le ai numai, exclusiv, cu
persoana respectivă.
între recreare şi desăvârşire, spectrul conţine tot fe

lul de combinaţii şi compromisuri. Traversând spectrul
de la recreare spre desăvârşire, trecem de la satisfacerea
temporară, instantanee, spre o satisfacţie mai durabilă,
mai târzie. Renunţăm la pericol pentru siguranţă, la
boală pentru sănătate, la înşelătorie pentru încredere, la
egoism pentru altruism, la plăcerea carnală pentru iu
bire, la a lua pentru a dărui, la asprime pentru tandre
ţe, la concursul cine pierde-cine câştigă pentru sinergia
câştigului tuturor, la nevoia nesigură pentru acceptarea
în siguranţă a propriilor persoane, de la separare la uni
une, de la repetiţie şi desensibilizare la povestea de iu
bire şi emoţie, de la familiile fragile la cele sigure, pu
ternice.
Un alt mod de a vedea spectrul — poate cel mai im
portant — este din perspectiva familiei şi a efectului
acestuia asupra familiei.
Studiile arată că peste 95 la sută dintre adulţii ameri
cani consideră familia ca prioritatea numărul unu. Când
sexul este considerat o sub-categorie a familiei sau o in
fluenţă asupra familiei, începem să-l înţelegem în lumi
na lui cea mai adevărată şi cea mai elocventă.
Conceptul este simplu. Gândiţi-vă la acelaşi spectru,
dar incluzând elementul adăugat, suprapus al rezisten
ţei şi anduranţei familiilor. Cu cât ne apropiem mai
mult de sexul loial, devotat, monogam, cu atât con
struim, consolidăm, protejăm şi păstrăm mai bine fa
miliile. Cu cât ne apropiem mai mult de sexul recrea
tiv, experimental sau întâmplător, cu atât împiedicăm,
punem în pericol, sfărâmăm şi distrugem mai mult fa
miliile.
D isc u ţ ie
întrebare: Ce înseamnă cuvântul „desăvârşire"?

Răspuns: Complet, satisfăcut, cel mai înalt sau cel
mai bun.
în treb are: Sentimentele din acest eseu corespund

sau nu cu cele din eseul precedent? Ce comparaţie pu
teţi face între termenii sau denumirile folosite de au
tori?
Răspuns: Corespund. Sexul integral corespunde de
săvârşirii; sexul inferior corespunde recreării.
întrebare: Care sunt diferenţele fundamentale între

sexul ca recreare şi sexul ca desăvârşire?
Răspuns: Unul este temporar şi un scop în sine. Ce
lălalt este durabil şi calea spre o iubire mai profundă.
întrebare: Desenaţi propriul dumneavoastră spec

tru — o linie dreaptă având „recrearea" la un capăt şi
„desăvârşirea" la celălalt. Scrieţi următoarele cuvinte la
un capăt al spectrului sau de-a lungul liniei, în funcţie
de locul în care „se potrivesc": pericol, sănătate, încre
dere, egoism, plăcere carnală, a da, siguranţă, dragoste,
boală, înşelătorie, altruism, a lua, tandreţe, separare, du
ritate, unitate, repetiţie, iubire, familie mai puternică, fa
milie mai slabă.
întrebare: în ce fel este acest articol relevant pentru

dumneavoastră acum şi în viitor?
Lectura nr. 4:
Statistica şi perspectiva mai amplă
în cadrul acestui eseu, cifrele statistice relevante sunt

grupate în patru categorii de realităţi şi tendinţe:
1. Activitate sexuală: creşterea rapidă a sexului întâm

plător, sarcinile la adolescente şi bolile cu transmitere se
xuală la vârste din ce în ce mai scăzute.
2. Victime sexuale: răul şi daunele produse, în special
femeilor, copiilor şi familiilor.
3. Atitudini sexuale: schimbarea spectaculoasă a per
spectivei noastre asupra anumitor aspecte ale sexului,
dar nu şi asupra altora şi o schimbare covârşitoare, care
afectează practic pe toată lumea.
4. Mesaje sexuale: influenţa disproporţionată şi înşe
lătoare a presei şi diferenţa profundă între imoralitate şi
amoralitate.
Fiecare grup de cifre statistice este urmat de un scurt

comentariu şi de întrebări pentru stimularea discuţiei.
Lectura poate fi întreruptă de patru discuţii separate.
Activitatea sexuală
R e a l i tă ţ i
• „Bolile cu transmitere sexuală şi sarcinile nedorite

se întâlnesc în cifre alarmante la adolescenţi cu vâr
ste din ce în ce mai scăzute".21
21 „Adolescent Sexual Involvement", de Stephen J. şi Shelagh K.Genuis,

în The Lancet 345 (28 ian. 1995): 240 şi 344, nr. 8927 (1 oct. 1994): 899. (N.a.) .
• în 1996, 73 la sută dintre bărbaţii tineri şi 56 la sută

dintre femeile tinere avuseseră contact sexual îna
inte de vârsta de optsprezece ani (la şaptesprezece
ani sau mai devreme), faţă de 55 de procente şi res
pectiv 35 procente în 1970.22
• Relaţiile sexuale în rândul fetelor de cincisprezece
ani a crescut de la 4 la sută în 1970 la 25,6 la sută în
1988 şi continuă să crească în prezent.23
• Astăzi, 21 la sută dintre elevele de clasa a douăspre
zecea şi 25 la sută dintre elevii de clasa a douăspre
zecea au avut patru sau mai mulţi parteneri sexu
ali.24
• în fiecare an, peste un milion de adolescente din
Statele Unite rămân însărcinate (şi 400 000 de mii
fac avort). Trei milioane se molipsesc de boli cu
transmitere sexuală (una din şase fete active sexu
al).25
• Rata sarcinilor la adolescentele din Statele Unite o
depăşeşte constant pe aceea din alte ţări dezvolta
te. La noi, rata sarcinilor la adolescente este de zece
ori mai mare decât aceea din Japonia sau din
Olanda.26
• în fiecare an, rata sarcinilor la adolescentele din San
Francisco este considerabil mai scăzută decât în ori
22 „Abstinence or Else!", de Jeff Stryker, în The Nation 264, nr. 23 (16

iunie 1997): 19 şi Current Health 20, nr. 12 (2 oct. 1993): 1. (N.a.)
23 „The Failure of Sex Education", de Barbara Dafoe Whitehead, în
Atlantic Monthly 274 (octombrie 1994): 55. (N.a.)
24 „Beyond the Birds and the Bees" de Liana R. Clark, în Patient Care
32, nr. 7 (15 apr. 1997): 102. (N.a.)
25 The Nation 264, nr. 23 (16 iunie 1997): 19 şi Current Health 20, nr. 12
(1 oct. 1993): 1. (N.a.)
Discuţii despre perspective şi standarde.. • 241
ce altă zonă metropolitană majoră din Statele Unite,

din cauza puternicei orientări familiale a populaţiei
numeroase de origine asiatică din acest oraş.27
Comentariu
Pe bună dreptate, liderii naţionali au denumit sarci
nile la adolescente „cea mai serioasă problemă socială"28
a naţiunii. Ramificaţiile economice simt puse în eviden
ţă de faptul că 50 la sută dintre adolescentele care nasc
ajung în interval de un an să depindă de ajutoarele so
ciale.29 Costurile emoţionale şi sociale nu pot fi estima
te de nicio statistică, iar implicarea în relaţii sexuale la o
vârstă timpurie este strâns legată de rata abandonului
şcolar şi de consumul de droguri.30 Activitatea sexuală
începe din ce în ce mai devreme la un număr tot mai
mare de copii şi o şesime din cei care au activitate sexu
ală dobândesc boli cu transmitere sexuală.
Cum s-au dat lucrurile peste cap în ultimii patruzeci
de ani poate fi ilustrat prin compararea preocupărilor
respondenţilor în anii 1950 (când nu se puteau realiza
statistici corecte ale virginităţii, din cauza refuzului ce
lor chestionaţi de a recunoaşte că făcuseră sex) cu preo
cupările respondenţilor din ziua de azi (cei chestionaţi
nu vor să recunoască faptul că nu au făcut sex). Recent,
27„None, Not Safer, Is the Real Answer", în Insight on the News 10,
nr. 19 (9 mai 1994): 25. (N.a.)
28 „Beyond the Birds and the Bees", de Liana R. Clark în Patient Care
31, nr. 7 (15 apr. 1997): 102. (N.a.)
29 „Social Costs of Teenage Sexuality", în Sodety 30, nr. 6 (sept./oct.
1993): 3. (N.a.)
30 „Sex and Responsibility", de Jan Parrington, în Current Health 22,
nr. 1 (sept. 1995): 1. (N.a.)
242 Lirtda şi Richard Eyre
o adolescentă invitată la emisiunea Nightline a postului

de televiziune ABC a afirmat: „Sunt boboc la un liceu
din California şi presiunea la care sunt supusă pentru a
face sex este incredibilă. Nu sunt încă pregătită pentru
sex, dar simt că trebuie să cedez, pentru a scăpa de
această presiune intensă".31
Dacă 75 la sută dintre băieţii mai tineri de optspreze
ce ani au avut contact sexual, numai 25 la sută au avut
patru sau mai multe partenere sexuale. în rândul fetelor,
procentele sunt 56 la sută şi 21 la sută. Este evident că
un număr semnificativ (jumătate dintre băieţi şi o trei
me dintre fete) „încearcă" sexul, dar nu îl continuă până
la nivelul de promiscuitate sau trecând de la un parte
ner la altul. Mulţi, asemenea adolescentei din emisiunea
Nightline, fac sex numai pentru a scăpa de stigmatul so
cial al virginităţii.
Cifrele şi procentele reale ale adolescenţilor implicaţi
în relaţii sexuale, care în acelaşi timp suferă de boli fizi
ce şi de daune emoţionale, sunt şocante şi îngrijorătoa
re. Vârsta din ce în ce mai scăzută la care copiii se impli
că în asemenea relaţii este o veste şi mai proastă.
Convingerile şi tradiţiile familiale, precum şi reguli
le morale ale societăţii, în accepţiunea mai largă a terme
nului, sunt primii factori determinanţi ai activităţii sexu
ale a tinerilor.
D isc u ţ ie
întrebare: Care este cel mai înspăimântător lucru pe

care îl arată primul grup de cifre statistice?
31Ibid., p. 2. (N.a.)
Răspuns: Copiii sunt activi sexual la vârste din ce în

ce mai mici.
întrebare: De ce sunt sarcinile în adolescenţă şi acti

vitatea sexuală în adolescenţă o problemă economică atât
de importantă?
Răspuns: Cincizeci la sută dintre mamele adoles
cente trăiesc din ajutoare sociale, 400 000 de tinere fac
avort în fiecare an şi trei milioane se îmbolnăvesc de o
boală cu transmitere sexuală. Toate acestea sunt costi
sitoare din punct de vedere economic, dar şi social şi
personal.
întrebare: în lumina acestor statistici, este afirmaţia

„toată lumea face sex" exactă?
Răspuns: Nu. Şaptezeci la sută dintre fetele de cinci
sprezece ani şi 46 la sută dintre băieţii de optsprezece ani
sunt virgini.
întrebare: De ce credeţi că rata sarcinilor la adoles

centele din Statele Unite este cea mai mare din lume?
întrebare: De ce este rata sarcinilor la adolescentele

din San Francisco cea mai scăzută din principalele ora
şe din Statele Unite?
întrebare: Dacă educaţia în familie este cheia evitării

sexului la vârste scăzute şi a sarcinilor în adolescenţă
(aşa cum arată statisticile din San Francisco), ce şanse ai
să eviţi cele două situaţii?
Răspuns: Foarte bune — pentru că fac parte din
această familie.
întrebare: Ce părere ai despre afirmaţia fetei din emi

siunea Nightline? Tu ai simţit o asemenea presiune? Ce
faci ca să rezişti acestei presiuni sau să o combaţi?
întrebare: Care crezi tu că sunt unele dintre cele mai

alarmante lucruri legate de aceste cifre statistice privind
activitatea sexuală?
V ic t im e sexu a le:
femei, copii, căsnicii şi familii
R e a l it ă ţ i
• Când peste o mie de adolescente din Atlanta au fost

întrebate ce voiau cel mai mult să înveţe la educa
ţie sexuală, 84 la sută au răspuns: „Cum să spun nu
fără a răni sentimentele celeilalte persoane".32
Aceste fete, în vârstă de 16 ani sau mai mici, au
avut de ales dintr-un număr de douăzeci de subiec
te legate de sex.
• Două treimi dintre mamele adolescente aveau un
partener sexual cu mai mult de patru ani mai mare
decât ele.33 Mai bine de jumătate dintre taţii copi
ilor născuţi de mame cu vârste cuprinse între un
sprezece şi cincisprezece ani aveau peste optspre
zece ani. Numai o pătrime dintre taţii care lasă
însărcinate femei sub optsprezece ani au ei înşişi
mai puţin de optsprezece ani.34
32 „Learning to Say No", de John Leo, în U.S. News & World Report
116, nr. 24 (20 iunie 1994): 24. (N.a.)
33American Journal of Public Health 86 (1996): 565-68. (N.a.)
34 „Was It Good for Us?", de David Whitman, în U.S. News & World
Report 122, nr. 19 (mai 1997): 56. (N.a.)
• Cuplurile căsătorite care au coabitat înainte de că

sătorie au o probabilitate cu 33 la sută mai mare de
a divorţa, decât cuplurile care nu au locuit împreu
nă înainte de căsătorie. Probabilitatea divorţului
este semnificativ mai scăzută pentru miresele vir
gine decât pentru femeile active sexual înainte de
căsătorie. Probabilitatea divorţului este mai mică şi
pentru bărbaţii virgini înainte de căsătorie. Proba
bilitatea de a utiliza cocaină şi alte droguri pentru
cuplurile care trăiesc împreună este mai mare decât
înainte de începerea traiului în comun, iar pentru
bărbaţii care locuiesc la o prietenă probabilitatea de
a-şi bate partenerele este mai mare decât pentru
bărbaţii căsătoriţi. De aceea, sociologul Christopher
Jencks, de la Harvard, afirmă că sexul premarital
„se poate dovedi, în ultimă instanţă, asemănător
pasiunii fumatului din anii 1960. Retrospectiv, poa
te că nu este bun pentru tine, până la urmă".35
• Cu cât indivizii se implică mai mult în activitatea
sexuală înainte de căsătorie, cu atât probabilitatea
lor de a ajunge la divorţ este mai mare.36
• Mai multe studii arată că abstinenţa premaritală, nu
experienţa sexuală, este asociată unei satisfacţii se
xuale maritale sporite.37
• în anii 1950, nouă din zece femei se căsătoreau fără
să fi trăit cu partenerul în prealabil, faţă de una din
trei la începutul anilor 1990.38
35Ibid.
35„Centered on Families", de dr. Jeffery Larsen şi dr. Bernard
Poduska, în Brigham Young University Report, 1997 vara. (N.a.)
37 „Good Sex Comes to Those Who Wait", de W.R. Mattox, în Family
Policy 6, nr. 6 (1984): 1. (N.a.)
38 U.S. News & World Report 122, nr. 19 (19 mai 1997): 56. (N.a.)
Comentariu
Fetele tinere sunt adesea victimele unor prădători
mai vârstnici sau presiunii exercitate asupra lor de par
teneri mai vârstnici. Fetele care nu vor să facă sex de
multe ori fac sex pentru a fi acceptate, pentru a obţine
aprobare şi afecţiune sau pentru a scăpa de presiunea
anturajului, conformându-se. Mai bine de opt din zece
ar dori să poată spune nu. Femeile devin victime pen
tru că poziţia cândva frecventă a femeilor de a spune
„Te rog, haide să aşteptăm până ce facem un angaja
ment (sau până la căsătorie, până ajungem la sentimen
te adevărate sau până întemeiem o familie)" s-a schim
bat în a spune „Te rog, foloseşte prezervativul". în mod
tradiţional, bărbaţii încercau să grăbească lucrurile din
punct de vedere sexual, în timp ce femeile îi temperau.
Sexul timpuriu reprezintă o masculinizare a relaţiei; el
face angajamentul să treacă pe planul al doilea faţă de
satisfacere.
în mod evident stabilitatea familiei este pusă în pericol
de activitatea sexuală în afara mariajului, care distruge în
crederea, subminează loialitatea, stimulează teama şi lipsa
de siguranţă. Aşa cum s-a exprimat o femeie, „zicala sexu
lui protejat «Te culci cu toţi/toate aceia/acela cu care s-a
culcat vreodată iubita (iubitul tău)», a căpătat acum o rezo
nanţă nouă. împărţi spaţiul emoţional cu toate fostele lui
prietene. Acceptarea sexului premarital face greu de susţi
nut fantezia potrivit căreia eşti singura femeie iubită".39
Noţiunea larg acceptată privind inteligenţa şi pruden
ţa de a proceda „făcând o probă" înainte de a te angaja
la o căsătorie se dovedeşte a fi greşită. Coabitarea ante
39Ibid., p. 57. (N.a.)

rioară căsătoriei nu consolidează mariajul, ci dimpotri

vă, îl pune în pericol. Iar dintre toate tendinţele şi schim
bările de statistică în privinţa sexului, cea mai puternică
şi mai spectaculoasă este aceea a procentajului de cupluri
care trăiesc împreună înainte de căsătorie. Unu din zece,
cât era în anii 1950, a devenit în ziua de azi două din trei,
o creştere de peste 600 la sută.
Sexul premarital, în special sexul întâmplător şi re
creaţional la vârsta adolescenţei, este cel mai puternic
element de predicţie şi precursor al sexului extramarital
şi al infidelităţii maritale care, la rândul lor, constituie ca
uza cea mai frecventă de divorţ. Iar divorţul este facto
rul cel mai direct legat de abuzul grav, abandonul şco
lar, sarcinile în adolescenţă, infracţionalitatea şi violenţa
adolescenţilor şi de o mulţime de alte probleme. Din
această perspectivă, toată lumea este victimă.
Căsătoriile şi relaţiile pe termen lung sunt adesea pri
mele victime, pentru că sexul premarital poate acţiona
în defavoarea procesului de cunoaştere a unei persoane.
Când cuplul ajunge în pat, relaţia celor doi face un salt
enorm în intimitate. Cuplul poate scurtcircuita etape im
portante de dezvoltare a relaţiei, precum descoperirea
unor preocupări comune, dezvoltarea încrederii şi a in
timităţii emoţionale.
D is c u ţ ie
întrebare: Crezi că majoritatea adolescentelor care au

relaţii sexuale vor într-adevăr acest lucru sau sunt supu
se unor presiuni în acest sens (presiuni din partea băie
ţilor sau a anturajului)? Ce cifre statistice susţin punctul
tău de vedere?
Răspuns: Optzeci şi patru la sută doresc să ştie cum

să spună „nu" fără să rănească sentimentele băieţilor.
întrebare: Demonstrează statisticile că ideea „încer

cării" partenerului înainte de căsătorie este o convinge
re întâlnită frecvent?
Răspuns: Nu. Probabilitatea divorţului este cu 33 la
sută mai mare pentru cuplurile care au coabitat înainte
de căsătorie, decât pentru cele care nu au făcut acest lu
cru. De asemenea, utilizarea şi abuzul de droguri sunt
mai crescute la cuplurile care au trăit împreună înainte
de căsătorie.
întrebare: Care este cea mai importantă modificare

statistică în privinţa practicilor sexuale, după anii 1950?
Răspuns: Cuplurile care trăiesc împreună înainte de
căsătorie — o creştere de 600 la sută.
întrebare: Ce comparaţie face sociologul de la Har-

vard între sexul premarital din ziua de azi şi consumul
de tutun din anii 1960?
Răspuns: în cele din urmă, niciunul dintre obiceiuri
nu este sănătos.
întrebare: Cine crezi că sunt adevăratele „victime se

xuale"?
întrebare: Cum afectează statisticile din acest grup

convingerile tale despre sex?
Discuţii despre perspective şi standarde*,. 249
Atitudini sexuale
R e a l it ă ţ i
• Şaptezeci şi patru la sută dintre părinţi se „tem se

rios" că copiii lor fac sex înainte de căsătorie.40
• Optzeci la sută dintre americani afirmă că nu au
avut niciodată relaţii extramaritale.41
• în ultimii douăzeci şi cinci-treizeci de ani nu s-a
înregistrat aproape nicio schimbare în opinia ame
ricanilor despre adulter şi sex la vârsta adolescen
ţei. O majoritate substanţială consideră că ambele
sunt întotdeauna, sau aproape întotdeauna, o gre
şeală.42
• Deşi cei care manifestă toleranţă faţă de sexul ex-
tramarital43 simt mai puţini, atitudinile faţă de se
xul premarital la „adulţi" devin mai permisive.
Comentariu
Peste 80 la sută dintre părinţii căsătoriţi nu au avut
niciodată o relaţie extramaritală şi indiferent care a fost
propria noastră activitate sexuală înainte de căsătorie şi
cât de „deschişi" ne-am considera a fi, trei din patru pă
rinţi doresc şi speră că copiii lor vor reuşi să evite sexul
premarital. O glumă mai veche printre educatori spune
că un conservator este un părinte liberal care are o fiică
adolescentă.
40 I b i d . (N .a .)
41 I b i d . (N .a .)
42Ibid. (N.a.)
43T.B. Heaton, F a m ily T re n d s , 1997, Brigham Young Univeralty. (N .a .)
Atitudinile americanilor faţă de ceea ce este greşit din

punct de vedere sexual sunt foarte asemănătoare cu cele
de acum douăzeci şi cinci sau treizeci de ani, cu o singu
ră excepţie, uriaşă. După cum scrie U.S. News and World
Report4*:
O consecinţă negativă clară a revoluţiei sexuale: con

vingerea adânc înrădăcinată a americanilor că virgini
tatea nu ţrebuie pierdută decât în patul conjugal. Desi
gur, America nu a fost niciodată inocentă sexual. încă
de la sosirea primilor colonişti, o mulţime de adolescenţi
şi adulţi tineri s-au rostogolit în fân. Şi un standard du
blu a fost întotdeauna perceptibil pentru bărbaţii de la
care se aştepta „să-mi răspândească sămânţa" şi pentru
femeile care trebuia să se păstreze pentru bărbaţii lor.
Cu toate acestea, există diferenţe fundamentale între se
xul premarital din anii 1960 sau mai de mult şi acela din
anii 1990. La mijlocul anilor 1960, mult mai multe femei
erau virgine la căsătorie decât este cazul acum, iar băr
baţii şi femeile care intrau în relaţii sexuale premaritale
erau logodiţi. Prin comparaţie, coabitarea era un feno
men rar, iar „căsătoriile forţate", cu mireasa gravidă,
erau frecvente.
Noi nu numai că am renunţat la ideea virginităţii, dar

am şi hotărât în mod colectiv că renunţarea la virginita
te aduce reale beneficii. Articolul continuă:
Sondajul de opinie efectuat de U.S. News arată că

majoritatea celor intervievaţi, sub 45 de ani, cred că se
xul premarital este în general avantajos, dincolo de
problema extinderii plăcerii sexuale. Spre deosebire de
cei mai vârstnici, adulţii tineri au adoptat în mare mă-
44 U.S. News & World Report 122, nr. 19 (19 mai 1997): 56.
sură punctul de vedere al libertăţii sexuale, atâta timp

cât nu cădea în promiscuitate. Mai puţin de jumătate
dintre respondenţii sub 45 de ani au considerat că a ră
mâne virgin până la căsătorie este o idee bună. Şi ma
joritatea au fost de acord că a avea mai mulţi parteneri
sexuali facilitează alegerea unui soţ sau a unei soţii
compatibile.
Acest tip de gândire ignoră trauma emoţională şi ris

cul pentru stima de sine — ca să nu mai vorbim de ris
curile fizice — pe care le reprezintă sexul premarital. Iar
faptele sunt total opuse aşteptărilor. Femeile care nu sunt
virgine când se căsătoresc au şanse semnificativ mai
mari de a divorţa decât virginele.
Tolerarea şi chiar clamarea beneficiilor sexului pre
marital, dar condamnarea în acelaşi timp a sexului ex-
tramarital implică o contradicţie uriaşă şi o ironie peri
culoasă. Simplu spus, lucrurile stau în felul următor:
sexul premarital este cel mai sigur predictor al sexului
extramarital. Cei care se implică în primul tip de rela
ţii au toate şansele de a se implica şi în cel de-al doilea
tip.
D is c u ţ ie
întrebare: Este adevărat că majoritatea oamenilor că

sătoriţi au relaţii extramaritale?
Răspuns: Nu. Peste 80 la sută dintre adulţii căsătoriţi
nu au relaţii extramaritale.
întrebare: Este adevărat că majoritatea părinţilor se

aşteaptă de la copiii lor să nu aibă relaţii sexuale înain
te de căsătorie?
Răspuns: Şaptezeci şi patru la sută dintre părinţi au

temeri serioase legate de activitatea sexuală premaritală
a copiilor lor şi doresc ca aceştia să o evite.
întrebare: Care este diferenţa izbitoare între atitudi

nea faţă de sex a americanilor acum şi cea de acum trei
zeci de ani?
Răspuns: Americanii cred şi în ziua de azi că sexul
extramarital şi sexul în adolescenţă este o greşeală, dar
sexul premarital la adulţi este perceput azi ca fiind OK.
sau chiar benefic.
întrebare: Ce este greşit în această atitudine?

Răspuns: Sexul premarital la adulţi este periculos din
punct de vede fizic şi emoţional şi conduce adesea la se
xul extramarital.
întrebare: Cum afectează aceste statistici propria ta

Atitudine fnţfl de hox?
M m | ? nexuale
R k a i .it Aţ i
• Potrivit unui studiu amănunţit realizat în 1996,

numai 38 la sută din elita de la Hollywood (pro
ducători, regizori şi aşa mai departe) erau preo
cupaţi de modul în care descria televiziunea se
xul prem arital, faţă de 83 la sută din publicul
larg.
• Emisiunile TV din intervalul de maximă audienţă
prezintă de opt ori mai multe secvenţe de sex pre-
marital faţă de o secvenţă de sex la cupluri căsăto

rite. Iar atunci când este prezentat sexul premarital,
problema preocupării pentru consecinţe este pre
zentată numai în cinci la sută din cazuri. „Ceea ce
era considerat cândva comportament deviant a de
venit astăzi normă".45
• Conţinutul sexual difuzat în intervalul de maximă
audienţă la televiziune a crescut de patru ori în ul
timii douăzeci şi cinci de a n i46
Comentariu
Media contemporană (filmele, televiziunea şi muzica)
reprezintă un caz clasic de minoritate puternică, dispu
nând de o influenţă disproporţionată, care se deghizea
ză în majoritate. Mai mult decât ne place să recunoaştem,
propriile noastre obiceiuri şi atitudini sunt modelate în
conformitate cu ceea ce percepem a fi norma; Media de
scrie sexul premarital, sexul întâmplător şi sexul
semiangajat ca fiind norma (sau lipsit de consecinţe).
Oamenii adoptă anumite atitudini şi practici sexuale nu
pentru că au decis ei, în mod logic şi raţional, că aşa este
mai bine (sau că aşa doresc), ci pentru că „toată lumea
face aşa".
Dacă părinţii orientează într-o direcţie diferită, copiii
acceptă „sfatul" pe care li-1 dau media şi anturajul. Şi
foarte adesea acest sfat este „dacă îţi place, fă," „trăieşte
clipa, caută satisfacţia imediată," „nu vorbi despre con
45Ibid. (N.a.)
46 The 1996 Kaiser Foundation Survey on Teens and Sex. Kaiser Family
Foundation, Reuters, 12 dec. 1996. (N.a.)
254 Lirtda şi Richard Eyre
secinţe şi nu te gândi la ele," „sexul înseamnă distracţie"

şi „este ceva în neregulă cu tine, dacă nu faci sex".
D is c u ţ ie
întrebare : Ce înseamnă „minoritate deghizată în ma

joritate"?
Răspuns: Regizorii şi producătorii de la Hollywood
sunt mult mai. puţin preocupaţi de felul în care media
descrie sexul întâmplător şi sexul premarital, decât pu
blicul larg. Un număr restrâns de oameni care produc
media ne fac să ne gândim că majoritatea oamenilor sunt
„ca ei" şi nu „ca noi".
întrebare: Crezi că media influenţează publicul şi

comportamentul individual sau doar îl reflectă?
întrebare: De obicei, ce omite media atunci când de

scrie sexul premarital sau extramarital?
Răspuns: Consecinţele.
întrebare: Cât de mult vrei să fii influenţat de media?
întrebare: Ce poţi face pentru a preveni influenţa nor

melor media asupra felului în care îţi trăieşti tu viaţa?
Discuţii despre perspective şi standarde>.. 25 5
Lectura nr. 5:
Vinovaţi
t
Statisticile din eseul anterior impun o întrebare: de ce

se dezvoltă atât de mult sexul premarital şi sexul extra
marital dacă consecinţele sunt atât de agresive? Oame
nii nu se apucă să-şi distrugă familiile sau să-şi facă de
bunăvoie greutăţi cu sarcini nedorite şi cu dilema păgu
boasă a avortului. Nu este o alegere logică să ne expu
nem singuri bolilor fizice şi stresului sau suferinţei emo
ţionale. Impulsurile şi tentaţiile sexuale sunt puternice,
dar aşa au fost întotdeauna, iar noi suntem probabil mai
conştienţi de consecinţele sexului promiscuu, decât au
fost predecesorii noştri. Atunci, de ce numărul cazurilor
şi costurile sunt în creştere? Şi de ce scade vârsta celor
implicaţi? De ce afirmăm cu toţii că admirăm fidelitatea
maritală şi responsabilitatea sexuală şi totuşi din ce în ce
mai mulţi oameni practică sexul întâmplător sau recrea
ţional?
Care este cauza? Cine siont vinovaţii? Sunt cel puţin
cinci:
1. Industria pornografică. Cei care produc şi distri

buie pornografia trebuie să accepte vinovăţia. „Porn"
înseamnă rău sau prostituţie şi „graphie" înseamnă
scriere sau imagine. Pornografia promovează sexul în
tâmplător şi recreativ, chiar sexul exploatator şi prădă
tor şi subminează valoarea aşteptării unui angajament
veritabil.
2. Media în diferitele ei forme de manifestare. Prin
cipalul argument, acela că filmele, muzica, televiziunea
şi alte forme de media nu influenţează societatea, ci o
reflectă, este o epavă, un raţionament transparent, pro

fitabil. Elementul insidios constă în faptul că o mare
parte din media actuală reprezintă în esenţă o minori
tate care se deghizează în majoritate. Iar mecanismul
se bazează mai curând pe amoralitate decât pe imorali
tate. Implicând ideea că toţi înşală şi toţi ajung în pat
de la prima întâlnire şi neprezentând consecinţele rea
le, media transformă sexul întâmplător în normă şi îi
face pe cei ce practică şi susţin castitatea şi fidelitatea
să se simtă excluşi şi demodaţi. Reclamele, care folo
sesc în permanenţă sexul pentru a vinde, au partea lor
de vinovăţie.
3. Problema complexă a anticoncepţionalelor. Deşi
adesea bine intenţionaţi şi întotdeauna ascunşi sub mas
ca „protecţiei", cei care vând anticoncepţionale copiilor,
fie în sensul de marketing, fie sub formă de sfaturi, faci
litează şi propagă sexul ca formă de recreare în segmen
te din ce în ce mai tinere din societate.
4. Programe cuprinzătoare de educaţie sexuală. Edu
caţia sexuală care merge prea departe — trecând dinco
lo de maturizare şi mecanisme, care încearcă în primul
rând să pregătească copiii pentru sex, fără a pune sufi
cient accent pe responsabilitate, disciplină sau pe idea
lul unei căsnicii bazate pe devotament — adesea provoa
că sexul experimental, la o vârstă fragedă, deschizând
calea unor probleme serioase.
5. Mentalitatea generală de raţionalizare şi justifica
re. Cu cât sexul întâmplător devine sau este mai des
perceput ca „norm al", „obişnuit" şi „răspândit", cu
atât oamenii se simt mai justificaţi practicându-1. Este
ca şi cum am spune „zece milioane de adulteri nu pot
greşi cu toţii" sau „este Imposibil ca cincizeci la sută
din elevele de liceu, active sexual, să se înşele". „Ma

joritatea", care fie practică, fie trece cu vederea sexul
întâmplător, neangajant sau semiangajant, are o anu
mită putere de convingere asupra tuturor celorlalţi. Tot
ce este acceptat şi prinde avânt tinde să evolueze şi să
se dezvolte.
Acestea sunt cinci elemente vinovate, dar pot exista

şi mai multe. Dacă vrem să le combatem, unde atacăm?
Pornim în urmărirea căror vinovaţi? Să dăm în judecată
producătorii de pornografie, să boicotăm media neplă
cută şi să ne opunem educaţiei sexuale comprehensive
şi uşurinţei de a procura prezervative sau să le comba
tem? Da, probabil că aşa ar trebui, în funcţie de cât ne
permit timpul şi ocaziile favorabile? Dar putem face ceva
mult mai important şi mult mai eficient în societate, pe
termen lung. Ne putem dedica viaţa frumuseţii sexului
devotat, consumat în cadrul căsătoriei şi îi putem educa
pe copiii noştri în acest spirit. Dacă suficient de mulţi
dintre noi facem acest lucru, mentalitatea generală se va
schimba treptat şi majoritatea se va modifica încetul cu
încetul.
D is c u ţ ie
întrebare: Ce concluzie trage autorul?

Răspuns: Oamenii îşi asumă propriile angajamente
pentru a face ceea ce este bine şi când numărul acestora
va fi suficient de mare, vom schimba lumea.
întrebare: Cum se leagă punctul de vedere al autoru

lui acestui eseu de statisticile din eseul precedent?
Răspuns: Punând întrebarea: „Dacă consecinţele se

xului în afara căsătoriei sunt atât de nefaste, de ce acest
fenomen este în creştere?"
întrebare: Sunteţi de acord că fiecare dintre cei cinci

„vinovaţi" enumeraţi merită să fie învinuit pentru extin
derea sexului extramarital şi premarital?
întrebare: Care dintre vinovaţi credeţi că este cel mai

nociv?
întrebare: Care dintre vinovaţi te afectează personal?
Ce poţi face pentru a-i evita sau combate?
Lectura nr. 6:
Ce este cu adevărat sigur?
în afara căsătoriei, „sexul protejat" este în cel mai bun

caz un oximoron şi în cel mai rău caz o minciună înşelă
toare, vicleană, periculoasă. Nici prezervativele nu sunt
întru totul eficiente în prevenirea sarcinilor sau a bolilor
şi chiar dacă sunt, sexul întâmplător nu asigură în nici-un
caz protecţie emoţională.
Ceea ce este cu adevărat sigur — şi ceea ce trece din
colo de siguranţă, pentru a emoţiona şi a satisface pe ter
men lung — este rezervami sexului. Schimbarea siguran
ţei cu abstinenţa, iată în ce constă întreaga diferenţă. Chiar
dacă sexul protejat ar fi realist, ne dorim într-adevăr un
ţel a cărui speranţă supremă este evitarea bolilor, evita
rea sarcinilor nedorite, evitarea lucrurilor rele sau peri
culoase care ni se pot întâmpla? Nu există un tărâm mai
înalt pe care idealurile noastre să fie legate de lucrurile

pozitive pe care vrem să le trăim şi nu de lucruri nega
tive, pe care nu le dorim? A încerca să evităm răul este
ca şi cum am începe un meci de baschet sau de tenis, ur
mărind doar să nu ne scrântim glezna sau să nu facem
atac de cord. De ce să nu ne gândim la victorie? De ce să
nu ne gândim la bucurie? Ce putem spune, în zona inti
mităţii şi a sexului, despre ţinta unei relaţii sigure şi fru
moase, bazată pe devotament, care să dureze mult, poa
te toată viaţa?
Odată ridicată ţinta noastră şi conştiinţa la acest ni
vel, sexul protejat pare nu numai nerealist şi riscant, ci
şi superficial, prostesc şi extrem de necugetat. Ţinta, în
special pentru generaţia prezentului, ar trebui să fie nu
sexul sigur, ci rezervarea sexului.
Sexul protejat reprezintă eroarea, frustrarea şi eşecul,
asociate unei relaţii întâmplătoare, lipsită de dăruire. Re
zervarea sexului înseamnă valoare şi valori, virtute şi
chiar virginitate, acel cuvânt demodat care are, în reali
tate, mai multă relevanţă şi înţelepciune în lumea de azi
decât în orice alte timpuri. Rezervarea sexului înseamnă
şi victorie asupra sinelui, genul de disciplină şi de satis
facţie amânată ce constituie o parte integrantă a rezervă
rii şi care este indispensabilă fericirii celei mai profunde.
Rezervarea este exact opusul risipirii. în sensul eco
nomic, cei care pun deoparte trăiesc întotdeauna mai
bine pe termen lung decât cei care cheltuiesc fără discer
nământ. Cheltuiala produce plăceri scurte, neînsemna
te. Rezerva asigură putere şi bucurie pentru ceva impor
tant şi durabil.
în domeniul intimităţii sexuale, gândim mult prea pu
ţin pe termen lung. Beneficiile pe termen scurt ale rezer
vării sexului sunt siguranţa fizică şi emoţională, o mai

mare stimă de sine şi şanse sporite de a obţine succesul
mai repede şi de a ne împlini în tot, de la învăţătură până
la carieră. Dar beneficiile pe termen lung sunt şi mai mari.
Rezervând sexul, ne sporim şansele (cantitativ şi statistic)
pentru un mariaj durabil. Punem temelia loialităţii, devo
tamentului şi disciplinei care ne vor ajuta să ne construim
propria familie puternică, să avem vin soţ/o soţie şi copii,
care vor fi sursa fericirii întregii noastre vieţi.
A folosi prezervativul pentru a ne proteja este ca şi
cum am cumpăra o asigurare de faliment, astfel încât
cheltuielile iresponsabile, fără discernământ, să fie „si
gure". Dacă asigurările ar exista pentru a vă feri de fali
ment, ele tot nu v-ar putea feri de consecinţele emoţio
nale şi sociale ale iresponsabilităţii financiare şi, în orice
caz, nu v-ar putea garanta succesul financiar.
A pune deoparte înseamnă, prin definiţie, a te lipsi
acum de ceva, pentru a avea ceva mai bun mai târziu.
Cei care fac acest lucru, fie în privinţa economicului, fie
în cea a sexului, sunt mai câştigaţi (şi mai fericiţi) decât
cei care nu-1 fac.
Puteţi spune ceva de genul: „Dar este greu". „Uneori
contravine instinctelor pl nevoilor mele fundamentale".
„Este nerealist". „Nu Ne vn putea". „Nimeni nu mai face
aşa ceva". „M l fruntrea/A de ceva ce-mi trebuie".
Primele douA afirmaţii «unt corecte. Şi ce dacă? Aşa
este viaţa. Aproape* lol i e e»te valoros este greu de obţi
nut, iar definiţia mahuilAţli ţtl n disciplinei este contro
larea şi dirijarea Inullnclelur pi nevoilor noastre. Este greu
să câştigi, sA pul deoparte pl «A manevrezi cu înţelepciu
ne banii, la fel cum #Nt« )|r»u «A pui deoparte şi să fii în
ţelept cu sexul •B it* n r*u din cauza nevoii de a cheltui.
Discuţii despre perspective şi standarde,.. 261
Ultimele patru citate constituie greşeli. Ele exprimă

exact amăgirile la care trebuie să fim atenţi şi de care tre
buie să ne ferim. Nu este lipsit de realism să rezervăm
sexul şi nici să punem bani deoparte. Milioane de oa
meni fac acest lucru. Citatul final este cel mai periculos
dintre toate, atât din punct de vedere economic, cât şi se
xual. Confuzia între dorinţe şi necesităţi este miezul a
nenumărate decizii greşite. Putem crede că avem nevo
ie de o maşină nouă sau de o casă mai mare, pe care nu
ne-o putem permite. „A avea nevoie" pare mult mai le
gitim şi mai acceptabil decât mai cinstitul „a dori ceva".
Oamenii nu au o nevoie genitală de sex întâmplător sau
de sex la o vârstă fragedă. Nu este o necesitate la fel ca
a mânca sau a dormi. Nu murim dacă nu facem sex. Este
o dorinţă. Ea poate fi controlată şi poate fi lăsată pentru
mai târziu.
Ramificaţiile economice şi sexuale ale economisirii şi
risipirii seamănă izbitor, cu o singură diferenţă, uriaşă:
când îţi cheltuieşti banii repede şi în mod iresponsabil,
problema este, pur şi simplu, că nu-i mai ai şi că nu-i vei
avea când îţi vor trebui. Când îţi risipeşti virtutea de tim
puriu şi în mod iresponsabil, rămâi fără ea, de asemenea,
şi nu o vei mai avea când îţi va trebui (pentru a o adău
ga dăruirii şi exclusivităţii romantice a unei relaţii pe ter
men lung). Dar în cazul sexului, aceasta nu este singura
penalizare. Când îţi risipeşti virtutea, nu este vorba nu
mai despre ceea ce nu vei avea, ci şi despre ceea ce ai pu
tea avea. Unul din şase adolescenţi activi sexual capătă o
boală cu transmitere sexuală. Dacă vrem să completăm
analogia: în afară de faptul că îţi cheltuieşti banii, pui şi
un cartuş într-un pistol cu şase gloanţe, învârţi cilindrul,
ţi-1 pui în dreptul capului şi apeşi pe trăgaci.
D is c u ţ ie
întrebare: Care este, potrivit articolului, cea mai bună

protecţie împotriva pericolelor fizice, emoţionale şi men
tale ale sexului?
Răspuns: Rezervarea sexului pentru o relaţie matu
ră, devotată, pe termen lung.
întrebare: După părerea autorului, care este problema

cu tradiţionalul „sex protejat" sau cu prezervativele?
Răspuns: Ele nu sunt sută la sută sigure şi nu sunt în
totdeauna eficiente. Scopul lor este să evite ceva rău, dar
nu să realizeze ceva bun. Ele nu te protejează emoţional
sau mental. Ele reprezintă mai degrabă o „soluţie" pe
termen scurt, decât una pe termen lung.
întrebare: Care este definiţia fundamentală pentru „a

pune deoparte"?
Răspuns: A te lipsi de ceva acuin, pentru a avea ceva
mai bun mai târziu. ..... "
întrebare: Care este asemănarea dintre „a consuma"

sex în loc de a-1 rezerva şi a cheltui bani în loc de a-i
pune deoparte?
Răspuns: S-au dus — nu vei avea nimic, când îţi vor
Ireluil şi vei nvea mai puţin devotament şi mai puţi
nd „exi UiNlvItrtU’ romantic?*" de oferit.
titlrtfhiirp <'im1eMe illlen*n|n, penalizarea suplimen

tar/t, pentru eonNUinrtrerf sexului care nu se aplică în ca
zul cheltuirii banilor?
Răspuns: Şansa de unu la ş.ise de a căpăta o boală cu
transmitere sexuală.
întrebare: în ce fel crezi că „rezervarea sexului" este

mai utilă decât „sexul sigur"? Cât de relevant este acest
articol pentru tine?
Lectura nr. 7:
Grade de abstinenţă
Problema cuvântului „abstinenţă" constă în faptul că

este prea vag. înseamnă a aştepta până la vârsta de şai
sprezece ani pentru a face sex? înseamnă a aştepta până
la căsătorie? înseamnă a aştepta până eşti sigur că iu
beşti? Ideea este că există grade diferite de abstinenţă.
Vă propun să ne referim la abstinenţa care înseamnă
a aştepta până la o oarecare maturitate şi la o oarecare
dăruire, ca fiind de gradul unu. Şi să ne referim la absti
nenţa care înseamnă a aştepta până la logodnă, ca fiind
de gradul doi. Iar abstinenţa ce înseamnă aşteptare până
la căsătorie va fi de gradul trei.
Dacă ai ţinti gradul unu, te-ai putea aştepta să-ţi fie
mai uşor decât dacă ai ţinti gradul doi sau trei. Gradul
unu este, până la urmă, standardul acceptat sau ideal al
majorităţii elevilor de liceu şi al studenţilor la colegiu şi
este foarte firesc pentru copii să creadă că altceva dinco
lo de acest grad este un comportament iresponsabil, ex
ploatator, periculos şi chiar „de prostituare". Dacă îţi vei
propune ca ţintă gradul unu, vei avea de partea ta şi o
mulţime de experţi în sociologie şi psihologie, care te vor
lăuda pentru abordarea „realistă", „practică", „modera
tă" a întregului subiect. Este un grad spre care poţi să
tinzi şi care, deşi destul de protector şi conservator, nu
este nici ipocrit, nici puritan, nici ultraexagerat. El cores

punde noţiunii de echilibru de la vârsta liceului şi a co
legiului: „Nu fi curvă, dar nu fi nici mironosiţă. Nu te
culca cu oricine, dar implică-te «la modul real» cu cine
va la care ţii".
De aceea gradul unu sună destul de bine, nu-i aşa?
Este abordabil, practic, posibil.
Oh, cât de uşor ne lăsăm atraşi de ceea ce pare uşor şi ac
ceptabil. Dar gândeşte-te mai bine. Gândeşte-te bine, cu
spirit critic, la acest compromis sau abstinenţă parţială,
la această „monogamie serială" din categoria câte un
partener pe rând. Sigur că este mai bine să aştepţi pen
tru puţină dăruire decât să lipsească complet. Dar în ab
senţa unui angajament pe termen lung, cum este logod
na sau căsătoria, cum definim angajamentul? Toată ideea
de devotament rămâne superficială, dacă nu poate fi de
finită. „Ei bine, sunt devotată pentru o perioadă de timp,
cred. Adică îmi place de el şi nu ies cu altcineva în pre
zent. Ne simţim bine împreună. Niciunul nu vrea să fie
cu altcineva mâine seară. Suntem o singură fiinţă. Aşa
că, da, suntem devotaţi".
Pline la încercare acest raţionament, întrebându-te cât
de mult va ţine devotamentul. „Ei bine, până voi simţi
că nu-mi mai este bine. Până când nu ne vom mai mul
ţumi unul pe celălalt. Poate până ce unul dintre noi ter
mină şcoala... sau întâlneşte pe altcineva... în fine..."
Problema este că aceste angajamente pe termen scurt,
condiţionate, te fac să te simţi bine, deşi adesea nu sunt
decât nişte etape de o noapte prelungite, lungite, care se
sfârşesc cel mai adesea cu oarecare durere. Tinerii spun:
„Ah, sunt sigură că vom rămâne prieteni!" Dar nu con
tează pe acest lucru. Durerea, vinovăţia şi regretul reia-
ţiei de o noapte se multiplică într-o relaţie de mai multe

nopţi. A spune „Vom rămâne împreună atâta timp cât se
va putea şi pe urmă fiecare va merge mai departe" este
ca şi cum ai spune „Ne vom căsători pentru o perioadă
şi, când nu se va mai putea, vom divorţa".
„Angajamentele" pe o lună sau pe şase luni seamănă
cu căsătoriile pe termen scurt, care vin la pachet cu di
vorţurile. Şi în pofida a ceea ce spunem sau sperăm sau
încercăm să credem, divorţul, oricum l-am aborda, este
dureros. Cealaltă problemă constă în faptul că unu sau
mai multe „angajamente minore" diluează capacitatea
emoţională şi spirituală de a face un „angajament ma
jor". Termenul scurt subminează termenul lung. Terme
nul scurt subminează „angajamentul pe viaţă".
Justificarea abstinenţei de gradul unu este parţial ade
vărată. Este mai uşor să vizezi ţinta mai mare, dar este
mai bine — mai greu şi mai bine — să ţinteşti gradul doi.
Logodna este acordul de a face un angajament pe toată
viaţa, iar abstinenţa până la acel moment ajută la evita
rea întregului sindrom al monogamiei seriale, care poa
te fi atât de dureros.
Dacă eşti de acord cu atributul dezirabil al abstinen
ţei de gradul doi, de ce să nu mergi până la capăt şi să
nu ţinteşti la gradul trei? Există o puternică atracţie de
suprafaţă în „logica logodnei ca o căsătorie de probă".
Iar noua înţelepciune a campusurilor liceale sau de co
legiu este aceea că „trebuie să vezi dacă sunteţi fizic şi
emoţional compatibili unul cu celălalt, înainte de a vă
căsători". Cu alte cuvinte: „Nu cumpăra pantofi fără să-i
încerci".
Statisticile însă arată altceva. Cuplurile care coabitează
înainte de a se căsători au o şansă considerabil mai mare
de a divorţa decât cuplurile care nu au trăit împreună

înainte de căsătorie. Realitatea este că a aştepta până la
căsătorie pentru a face sex şi a coabita consolidează an
gajamentul căsătoriei şi sporeşte şansele unei căsnicii du
rabile.
Pe baza acestui fapt (şi a propriilor sentimente despre
ce este cel mai bine), nu eşti de acord că dacă este bine
să aştepţi până la logodnă, este încă şi mai bine să aş
tepţi până la' căsătorie? Dacă ţi se pare ca o „exagerare a
ceea ce este realist", atunci ia-o pas cu pas:
Pasul unu: dezvoltă o imagine pozitivă, frumoasă şi
conceptul de sex ca fiind cel mai frumos, mai uimitor lu
cru din lume.
Pasul doi: trage concluzia că este ceva prea bun pen
tru a fi risipit, prea special pentru a fi folosit cu altcine
va în afara persoanei iubite.
Pasul trei: înţelege nebunia sexului la o vârstă prea
fragedă şi avantajul de a „rezerva", adoptând astfel mă
car atitudinea dominantă a abstinenţei de gradul unu.
Pasul patru: pe măsură ce creşti, extinde aceeaşi gân
dire şi acelaşi raţionament (recompensele, satisfacţia
amânată şi chiar statisticile) şi păşeşte mai departe spre
gradul doi şi trei.
D is c u ţ ie
întrebare: Ce grad de abstinenţă recomandă artico

lul?
Răspuns: Gradul trei.
întrebare: De ce?
Răspuns: Este mai dificil, dar mai logic şi mai plin de

beneficii.
întrebare: Care grad de abstinenţă este mai uşor de

aplicat?
Răspuns: Gradul unu.
întrebare: De ce?
Răspuns: Este o ţintă acceptabilă din punct de vede
re social în campusurile liceelor şi colegiilor şi este con
siderată „realistă". Plus faptul că poate fi modificată şi
supusă raţiunii, astfel încât să o poţi atinge, indiferent ce
ai face.
întrebare: De ce nu este gradul doi un compromis

bun?
Răspuns: Pentru că statisticile arată că persoanele
care coabitează între logodnă şi căsătorie îşi sporesc şan
sele de divorţ.
întrebare: Ce este monogamia serială şi ce probleme

ridică ea?
Răspuns: Monogamia serială înseamnă a avea câte
un singur partener la un moment dat şi a trece de la o
relaţie monogamă de scurtă durată la alta. Problema este
că ea arată ca o succesiune de căsătorii pe termen scurt
şi divorţuri, care implică multă durere emoţională.
întrebare: Sugerează autorul faptul că o persoană ar

trebui să se dedice complet gradului trei de la bun în
ceput?
Răspuns: Nu. Sugestia este ca persoana respectivă să

înceapă de la gradul unu (la liceu) şi apoi să extindă an
gajamentul la gradul doi şi trei.
întrebare: Ce părere ai despre acest eseu şi despre im

plicaţiile lui pentru tine?
Lectura nr. 8:
Consecinţele sexului întâmplător
(din perspectivă politică şi religioasă)
P e r s p e c t iv a p o l it ic ă
America suferă din cauza unei multitudini de proble

me sociale; cu toate acestea se poate susţine că proble
mele legate de sex, cuprinzând totul, de la sarcinile în
adolescenţă până la „înşelătoria" relaţiilor extramarita
le şi destrămarea familiilor, sunt cele mai serioase dintre
toate şi au cele mai răspândite ramificaţii.
Un mod simplu de a ierarhiza problemele sociale se
bazează pe o matriţă de cind criterii: (1) costurile econo
mice, (2) costurile neeconomice, (3) numărul şi procen
tajul de oameni direct implicaţi, (4) numărul şi procen
tajul de oameni direct afectaţi şi (5) legătura cu alte
probleme sociale majore. în această matrice, problemele
sociale legate de sex câştigă, fără niciun dubiu, „compe
tiţia gravităţii". (Verifică dacă eşti de acord şi, dacă do
reşti, adaugă părerea ta despre ierarhizarea relativă a ce
lorlalte probleme sociale enumerate.)
.af'i
Matricea ierarhică a problemelor sociale

Proble Abu Crimina Sărăcie, Di
me lega zul de litate şi lipsa verse
te de sex sub violenţă unei lo
stanţe cuinţe
1. Nivelul
costului 1
economic
2. Nivelul
costului
1
neecono
mic
3. Numărul
şi procen
tajul de
oameni
1
implicaţi
direct în
această
problemă
4! Numărul
şi procen
tajul de
oameni di
1
rect afec
taţi de
această
problemă
5. Legăturile
de cauză şi
efect cu 1
alte proble
me sociale
Notă: în această matrice nu este nevoie să separăm

sexul extramarital la adulţi de sexul „prea devreme".
Cele două trebuie combinate pentru că între ele există o
legătură statistică şi de cauzalitate. Fiecare conduce la
celălalt şi constituie cauza celuilalt.
Note despre tabel:
Rândul 1: Nicio altă problemă socială, nici măcar cri

minalitatea sau sărăcia, nu are efecte economice atât de
devastatoare. Costurile directe şi indirecte ale sarcinilor
la adolescenţă şi, derivând de aici, costurile asistenţei so
ciale pentru copil, ale sănătăţii şi cele judiciare sunt cu
adevărat ameţitoare. Atitudinea de satisfacţie instanta
nee pe care o stimulează sexul iresponsabil are un cores
pondent economic: materialismul şi abuzul de credite,
care blochează economiile şi investiţia, slăbind economia.
Rândul 2: Costurile neeconomice (care de cele mai
multe ori au ca rezultat sau grăbesc pierderile economi
ce) sunt, pur şi simplu, prea mari pentru a putea fi măsu
rate. Iar când cea mai importantă dintre instituţiile fun
damentale (familia) se prăbuşeşte1, se forţează creşterea cu
costuri uriaşe a instituţiilor mai vaste (guvernul), pentru
că acesta încearcă să corectezi' acele probleme pe care fa
miliile le-ar fi putut preveni dacă ar fi fost mai puternice.
Rândul 3: Procente mtill mai mari de copii sunt im
plicaţi în relaţii sexuale cu un grad crescut de risc, la o
vârstă timpurie, deeĂI In Infracţiuni din situaţii de săfă-
cie şi chiar în abuz de droguri. Aceleaşi sondaje care ara
tă că 20 1« NUtA d in tre devii ile liceu consumă droguri
arată şl efl h() Im «utfl dintre liceeni sunt supuşi riscului
.ys
generat de faptul că sunt activi sexual. Iar procentul per
soanelor căsătorite care sunt implicate în relaţii sau în
incidente extramaritale este mai mare decât acela al uti
lizatorilor de droguri în perioada căsătoriei.
Rândul 4: Toţi suntem afectaţi, indiferent dacă sun
tem implicaţi în mod direct sau nu. Sexul întâmplător,
experimental, recreaţional sau exploatat este în princi
pal o problemă de familie şi noi toţi facem parte din fa
milii.
Rândul 5: Legătura de cauză şi efect între probleme
le sociale relaţionate poate fi întotdeauna pusă sub sem
nul întrebării şi există persoane care cred că sărăcia con
duce la sex iresponsabil, promiscuu. Dar este mult mai
logic să susţinem contrariul. Sexul întâmplător, în toate
formele lui, reduce şansele de supravieţuire ale familii
lor funcţionale, care constituie cea mai bună apărare îm
potriva sărăciei. Iar sexul practicat la vârste fragede este
în mod evident legat de consumul de droguri, asociin-
du-se cu rata abandonului şcolar, cu riscuri grave de să
nătate şi cu o mulţime de alte probleme sociale serioase.
Perspectiva religioasă
Multe religii şi cărţile lor sfinte sugerează că „păca

tele sexuale" precum adulterul şi păcatul trupesc sunt
depăşite, ca gravitate, numai de omucidere. (Şi remar
caţi, vă rog, că dacă mai mulţi dintre noi am fi la curent
cu scrierile religioase, nu ar mai fi nevoie să creăm cu
vinte noi pentru formele periculoase, distructive, ires
ponsabile de sex. Sexul întâmplător sau iresponsabil are
în Biblie două denumiri simple şi directe: adulter şi
preacurvie.) Unii teologi sugerează patru motive pen

tru care păcatul sexual se clasifică în fruntea ierarhiei
gravităţii:
1. El falsifică viaţa şi o trivializează, în special începu

tul vieţii, care (ca şi sfârşitul vieţii) depinde de voinţa
Domnului.
2. Divinitatea ne spune că trupurile noastre sunt tem
plele spiritului. în această calitate ele ar trebui să fie res
pectate şi rafinate, nu înăsprite sau utilizate grosolan
prin sexul iresponsabil, în afara căsătoriei.
3. El distruge familiile, lovind în miezul însuşi al în
crederii, devotamentului şi legăturii pe care majorita
tea religiilor încearcă să o consolideze şi să o perpetu
eze.
4. Poate mai mult ca orice altă violare, încălcarea aces
tei porunci (cum ar numi-o teologia creştină şi iudaică)
conduce la şi grăbeşte încălcarea şi a altor porunci. „în
şelătoria" implică aproape întotdeauna minciuna şi in
vidia, iar pentru mulţi gânditori teologi, ea are legături
cu idolatria, cu „alte divinităţi", cu furtul virtuţii şi cu
ceea ce unii percep a fi suprimarea vieţii copilului nenăs
cut. Cu alte cuvinte, încălcarea uneia dintre cele zece po
runci conduce în mod direct la încălcarea cel puţin a al
tor şapte dintre ele.
Mulţi preoţi, rabini, pastori şi alţi lideri religioşi (cu

acordul larg al comunităţilor lor spirituale) vorbesc de
spre „recompensi'lc păcatului" şi consecinţele ce decurg
din încălcarea diferitelor porunci sau legi naturale. Este
o teorie destul de Nimplă, încărcată de o anumită „notă
de adevăr", care o face irefutabilă. Esenţa ei este urmă

toarea:
Din anumite puncte de vedere suntem oameni cu mult

mai multă moralitate decât generaţiile anterioare. în aceas
tă ţară, în ultimii cincizeci de ani, „caracterul" nostru s-a
îmbunătăţit în multe privinţe. în mod evident, suntem mai
toleranţi ca societate în ansamblu, avem mai puţine preju
decăţi şi credem cu mai multă convingere în egalitatea ra
sială, între sexe şi, teoretic, în orice altă formă de egalitate.
Suntem mai oneşti în multe dintre manifestările noastre, în
parte datorită instituţiilor care ne monitorizează, inclusiv
presei. Suntem mai conştienţi de problemele legate de sănă
tate, mai preocupaţi de mediul înconjurător şi probabil mai
iubitori de pace. Singura „categorie de valori“ sau trăsătu
ră de caracter în privinţa căreia am suferit un declin spiri
tual şi moral substanţial ţine de atitudinile şi de activitatea
noastră sexuală.
„Recompensele" sau consecinţele păcatului, care nu re
prezintă pedepse de la Dumnezeu, ci simpla funcţionare a
eternelor legi ale naturii, sunt întotdeauna speciale şi spe
cifice tipului şi naturii păcatului. în perioadele de prejude
căţi, intoleranţă şi credinţă în superioritatea anumitor oa
meni faţă de alţii, am primit „recompensa" tulburărilor
civice ale rasismului şi altor forme de prejudiciu, care au
condus la violenţă şi distrugere. Consecinţele neglijenţei şi
ale indiferenţei faţă de mediu şi faţă de fizic sunt distruge
rea şi pierderea frumuseţii, sănătăţii şi aşa mai departe.
în timpurile pe care le trăim, escaladarea păcatului se
xual generează propriul set de recompense sau consecinţe
specifice — epidemia de SIDA şi de alte boli cu transmite
re sexuală, singurătatea emoţională a soţilor, copiilor şi
vârstnicilor înstrăinaţi, abandonaţi sau abuzaţi, desensibi
lizarea relaţiilor şi distrugerea familiilor.
Probabilitatea de participare la imoralitate este mai mică
pentru cei care cred în nemurire. Dacă credem că în final
vom da socoteală de acţiunile noastre, vom fi probabil mai

prudenţi şi, de asemenea, mai conştienţi de felul în care aces
tea îi afectează pe alţii.
D is c u ţ ie
întrebare: Care sunt cele cinci criterii pe baza cărora

acest eseu ierarhizează cele mai grave probleme sociale
ale Americii? Crezi că aceste criterii sunt corecte?
Răspuns: Costul economic, costul neeconomic, pro
centul de oameni implicaţi, procentul de oameni afectaţi
şi responsabilitatea pentru alte probleme sociale.
întrebare: Eşti de acord că problemele legate de sex ar

trebui să ocupe primul loc în toate cele cinci categorii?
întrebare: Cum justifică autorul afirmaţia că proble

mele legate de sex sunt mai grave decât sărăcia sau vio
lenţa?
Răspuns: Procentajul de oameni implicaţi sau afec
taţi este mai mare, costurile ridicate, probabilitatea
„bulgărelui de zăpadă", care determină şi precipită alte
probleme sociale, cel mai devastator efect asupra fami
liilor.
întrebare: în afara efectelor distrugătoare asupra fa

miliilor şi a generării altor probleme sociale, ce alte mo
tive sunt oferite, din perspectivă religioasă, pentru a ex
plica de ce sexul este o problemă atât ;ie gravă?
Răspuns: Are efecte directe asupra vieţii, care ţine de
voinţa Domnului şi nu respectă corpul uman, care este
templul spiritului.
întrebare: Ce argumente are autorul pentru a afir

ma că suntem astăzi mai morali decât generaţiile an
terioare de am ericani? In ce fel suntem şi mai puţin
morali?
Răspuns: Suntem mai toleranţi, oneşti, conştienţi de
problemele sănătăţii şi decişi să respectăm egalitatea.
Suntem mai puţin disciplinaţi şi responsabili în privin
ţa sexului.
întrebare: Care sunt asemănările între perspectiva

politică şi cea religioasă?
Răspuns: Ambele încearcă să măsoare gravitatea pro
blemelor legate de sex. Ambele pun în discuţie relaţia de
cauză şi efect între sexul întâmplător şi alte probleme so
ciale. Ambele argumentează pe baza consecinţelor.
întrebare: Ce părere ai tu despre acest eseu? în ce fel

este el relevant pentru tine?
Lectura nr. 9:
Patru poeme care pun sexul în perspectivă
O NOTĂ, O MELODIE SAU O SIMFONIE

Poate
că muzica este metafora
ce ne face să înţelegem emoţional
diferenţele profunde între
satisfacţia instantanee, dar temporară a sexului întâmplător,
dezvoltarea unui oarecare devotament
şi complexitatea întreagă a vinei căsnicii puternice.
Sexul întâmplător este o notă singuratică,

sonoră, probabil,
poate o notă limpede şi puternică pentru o clipă,
dar izolată, neintegrată,
lipsită de context sau de cadenţă.
Repetată, poate fi pentru început redundantă,
apoi plictisitoare, pe urmă monotonă,
din nou obositoare şi în cele din urmă, o tortură.
Sexul devptat este o melodie,

o linie armonică plăcută,
legată şi emoţional lizibilă,
trecutul şi viitorul laolaltă,
într-un fel de siguranţă, lipsită însă de pasiune şi de pute
rea sacrificiului,
fără construcţie şi fără complexitate constrângătoare,
uzându-se astfel,
devenind obositoare,
căutând schimbarea,
în nevoia de diversitate,
întorcându-se asupra ei înseşi,
reclamând extindere sau desăvârşire... sau plecare.
Sexul consumat este o simfonie,

armonii profunde, ample şi subtile,
întrepătrunse, instrumentaţie intimă.
Amestec de tandreţe, putere şi disonanţă.
Ţâşneşte şi se scufundă, stârneşte şi îndulceşte.
O poţi asculta o viaţă,
fără să o auzi pe toată.
D is c u ţ ie
r
întrebare: Ce înseamnă „obositor" şi „tortură" când

vorbim despre o singură notă muzicală sau despre sexul
întâmplător?
.rlf'i
întrebare: Care sunt asemănările de argumente pen

tru sau contra între o linie melodică şi angajamentul se
xual pe termen scurt?
întrebare: Ce deosebeşte o simfonie de o melodie

simplă? Crezi că este o comparaţie valabilă pentru sexul
consumat într-o căsătorie bazată pe loialitate?
întrebare: Ce crezi despre metafora acestei poezii?

Care sunt cele trei niveluri de sex pe care le descrie ca fi
ind tot atât de diferite precum cele trei niveluri de muzi
că?
M o t iv u l r e a l e s t e f a m il ia
Asemenea unanimitate în teorie, în precept, în prio

rităţi...
Ce ne dorim cel mai mult?

Ce preţuim cel mai mult?
Ce contează cel mai mult?
Cu toţii spunem... familia.
Dorim succes în carieră sau bogăţie sau putere.
Dorim prieteni şi experienţă.
Preţuim toate lucrurile acestea.
Dar când suntem la ananghie...
Ce contează cel mai mult? Majoritatea spun familia.
Este o dorinţă sau vin scop?
Ceva spre care aspirăm sau
Ceva pentru care ne străduim?
Dacă este un scop, ce plan avem?

Dacă divorţul este cel mai distructiv pentru familie şi
Dacă, statistic, cei doi factori de predicţie a divorţului sunt
Sexul t'Xtrnmfllital (infidelitatea după căsătorie) şi

Sexul premarllid (promiscuitatea sau coabitarea înainte de
căsătorit»),
Un dement rurnţial al planului poate fi identificat
în doufl cuvinte demodate:
Fidelltntr* ţi cnrtitate.
Prea simplu, prea primitiv?

Sau este aceasta simplitatea profundă
din spatele complexităţii?
Este aceasta lovitura de maestru?
Ar putea fi simpla rezervare a sexului, simbolul
Unicităţii, loialităţii şi devotamentului
Ce ţin familia unită?
Ce ajută familia în vremurile de restrişte?
Este căminul un rai al siguranţei?
Nu este un panaceu, nu este o garanţie,

Dar rezervarea sexului aduce statistica de partea ta,
Face o afirmaţie simplă, puternică, dincolo de cuvinte
I Vspri1devotament şi iubire.
IV rnptil liwlnte peste patruzeci de ani:

lYIvrytr itoufl imagini virtuale — tu,
Cu 91 fftrfl fnmilie.
Vezi devotamentul din primul caz,
înconjurat du sprijin, îngrijind şi primind îngrijire.
Vezi singurii lulea din cel de al doilea,
Indusă de indiscreţie — inima omisă.
Ceva în adâmni nostru cunoaşte aceste alternative pe ter

men lung,
Tânjeşte dupfl una, se teme de cealaltă.
Ne îndeamnfl să dăm prioritate familiei.
Dar îndemnul trebuie transpus într-un plan
Şi unul dintre elementele acestui plan
Mstt> exerciţiul fizic, echilibrul emoţional
şi simbolul spiritual
Al rezervării sexului.
D is c u ţ ie
întrebare: Care este prioritatea universală sugerată

de poezie? Cel mai important scop? Cea mai mare ame
ninţare pentru această prioritate şi pentru acest scop? Ca
uza sau graba acestei ameninţări? Modalitatea de a com
bate această cauză?
întrebare: Eşti de acord cu această succesiune?
întrebare: Cum contribuie la întărirea mesajului aces

tei poezii imaginea privitului pe rapid înainte a următo
rilor patruzeci de ani?
P r o ie c t u l u n e i f o r ţ e m a l e f ic e
Imaginează-ţi
că ar exista o forţă sinistră
(inteligentă, vicleană, subtilă şi puternică)
ce ar încerca să creeze haos în lumea noastră
şi să atragă nefericirea personală generalizată.
Imaginează-ţi că, în urmărirea acestui scop,

această forţă malefică ar veni cu proiecte subsecvente
sau cu mijloace de a-şi atinge ţelurile turbulente:
Să distrugă securitatea noastră personală
(să ne simţim, toţi, izolaţi, „fără legături")
Să ne înfrângă economic
(să introducă un colaps financiar devastator pentru socie
tate)
Să ne jefuiască iubirea
(să scurtcircuiteze capacitatea noastră de a simţi bucuria

profundă)
Să adune un grup de prădători umani
(care îşi satisfac apetitul prin cei slabi şi prin cei tineri).
Plan complicat?
Cu multiple faţete?
Sau un lucru ar putea rezolva totul?
Ia sexul, forţa vieţii, forţa iubirii,
şi transformă-1
din desăvârşire
în recreare.
Asta
va sfârşi totul.
D is c u ţ ie
întrebare: Care crezi că este principala idee exprima

tă de autor?
întrebare: Cum crezi că poate sexul recreativ sau se

xul întâmplător să distrugă securitatea personală? Să ne
dintrufţă din punct de vedere economic? Să ne răpească
iubirea? Să transforme oamenii în prădători?
întrebare: Ce sentimente sau emoţii îţi transmite ţie

poezia?
S a t is f a c ţ ie am ân ată
„Cât costă maşina aceea?"

„399 $ pe lună".
„Nu, mă interesează care este preţul ei real?"
„Ce vă interesează?"
„Preţul total al maşinii!"

„Nu ştiu. Pe mine mă costă 399 $ pe lună, dar am un ra
bat de 1 000 $, aşa că în primele trei luni nu mă costă ni
mic".
Rabat.
Cărţi de credit.
Rate minime.
Leasing pentru proprietar.
Fără nicio plată până anul viitor.
Luaţi-o acum.
O lume de satisfacţii instantanee
care ne încarcă de datorii,
subminându-ne libertatea.
Ca un rege lacom
consumăm, fără să calculăm costul.
Totul ne stă la îndemână — ne îngrăşăm.
Suntem lipsiţi de tonusul şi temperamentul
muncii, atenţiei, aşteptării.
„Aşteptare":
cuvânt pierdut, bucurie rătăcită.
In aşteptare constă îndelung amânata bucurie a anticipa
ţiei,
o disciplină severă, riguroasă «
şi amintirea ei veselă de la capătul luptei.
Pentru apetitul economic,
satisfacţia imediată duce la datorii, insolvenţă, vasalitate.
Pentru apetitul fizic,
satisfacţia imediată duce la obezitate, depravare;
Pentru apetitul emoţional,
satisfacţia imediată promovează ingratitudinea ocaziona
lă, îngroşată.
Pentru apetitul sexual,
satisfacţia imediată aduce înşelătorie, boală şi disperare.
Dar întotdeauna... suntem frustraţi nu atât de ceea ce ne
aduc toate acestea, cât mai ales de ceea ce ne iau.
D is c u ţ ie
întrebare: Poezia descrie „aşteptarea" mai curând ca

pe o responsabilitate sau ca pe o bucurie?
întrebare: De ce crezi că poezia se referă la bani şi la

economie, pentru a transmite mesajul?
întrebare: Eşti de acord cu sentimentul general al po

eziei?
întrebare: Ce înţeles au ultimele două versuri ale po

eziei?
Coversatii cu părinţi care au renunţat

din motive neîntemeiate
Vechi prieteni de la colegiu. Nu i-am cunoscut nicio

dată pe copiii lor. Reuniune la şcoală. Ne punem la punct
cu noutăţile. Discuţia ajunge la îngrijorările lor legate de
copii.
— Lucrurile s-au schimbat teribil, se lamentează ei.
Ţii minte că noi nici măcar nu puteam aduce „sexul
opus" în camerele de cămin? Acum fiicele noastre dorm
cu prietenii în camera lor de acasă — în casa noastră.
Nopţi diferite, parteneri diferiţi.
— Glumiţi, răspundem noi. (Atenţie, nu aduceţi ofen
se.) în casa voastră? Şi voi sunteţi de acord?
— Nu, noi nu suntem de acord... nu prea, adică. Dar
cum poţi să te opui? Se întâmplă la fel peste tot! Noi am
decis să nu-i forţăm să se ducă la cine ştie ce hotel mur
dar sau pe bancheta din spate a maşinii.
— Fetele voastre confundă /;a permite" cu „a aproba"?

— Nu, ele ştiu ce gândim n o i... aşa cred. Doar că am
renunţat şi ne uităm în partea cealaltă. Nu merită să ne
distrugem relaţia cu ele.
Jenant acest mod de a gândi, această „logică". I-aţi
lăsa pe copii să mintă, să înşele şi să fure în casa dum
neavoastră, ca să nu se ducă afară şi să facă aşa ceva?
Este însă cu atât mai jenant, cu cât aceşti părinţi au re
nunţat din motive eronate — pornind de la premisa fal
să că toată lumea face acelaşi lucru, că este demodat fără
speranţă să te opui, că nu-şi pot influenţa copiii la con
curenţă cu media şi cu anturajul, că asemenea concepte
precum abstinenţă şi satisfacţie amânată nu sunt valabi
le pentru tinerii din ziua de azi, că părinţii care trăiesc
după propriile principii, pe care încearcă să le transmi
tă, îi vor îndepărta pe copii şi îi vor aliena, distrugân-
du-şi relaţia cu ei.
Nu este aşa! Nu este aşa! Nu este aşa! Nu toată lumea
face acelaşi lucru! Iar moda este acum să nu facem aşa.
Părinţii pot avea cea mai mare influenţă asupra copiilor
lor. Concepţiile adevărate şi convingerile adevărate au o
profundă şi rezonantă putere de atracţie, în special pen
tru propriii noştri copii!
Alţi părinţi renunţă din tot felul de motive greşite. „Nu
pot să-i învăţ ce este abstinenţa, pentru că eu nu am prac
ticat-o. Aş fi ipocrit să-mi învăţ copiii să facă ceva ce eu
nu am făcut". Ipocrit? Nu puteţi să-l învăţaţi să fie cinstit
pentru că aţi minţit o dată? A fi părinte nu are legătură cu
progresul? Cu faptul că copiii învaţă din experienţa noas
tră? Ceea ce am învăţat noi din experienţe pe care sperăm
să nu le repete ei nu sunt unele dintre cele mai valoroase
lucruri pe care le putem transmite copiilor noştri?
Adevărul este că foarte mulţi părinţi, poate majorita

tea — vor de la copiii lor să aştepte — unii din raţiuni le
gate de siguranţa fizică, alţii pentru protecţia lor emoţio
nală, alţii din convingeri religioase, unii pentru
principiul simplu al satisfacţiei amânate, alţii deoarece
cred că ceva „demodat" precum castitatea face parte din
devotament şi este precursorul fidelităţii care poate con
solida şi salva căsnicia copilului lor, fericirea nepoţilor şi
stabilitatea-familiei acestora pe termen lung.
Oricare ar fi motivul sau motivele, majoritatea părin
ţilor vor de la copiii lor să aştepte, speră că aceştia vor
aştepta, se întreabă dacă vor aştepta. Doresc, speră şi se
întreabă sunt cuvinte care exprimă preocupare. De ce să
nu facem mai mult? De ce să nu facem tot posibilul pen
tru a ajuta această aşteptare să se întâmple sau de ce să
nu ajutăm să se producă o schimbare în acest sens?
Postfată
r
De ce părinţii şi familia sunt răspunsul
Ar trebui să încheiem aşa cum am început, cu noi

ca părinţi, cu îndrumarea şi responsabilitatea noas
tră. în condiţiile înţelegerii simple (şi pline de bu
curie — pentru că în niciun caz nu am dori altceva)
că totul depinde în mare măsură de noi.
Unii dintre cei care abdică afirmă: „Nu putem
fixa noi ţintele copiilor noştri. Ei trebuie să şi le fi
xeze singuri". în loc să venim cu argumente, mai
bine schimbăm. Scopul nostru trebuie să fie acela
de a-i învăţa, de a-i ajuta, de a-i motiva şi de a-i pro
teja până când ei vor fi în stare să-şi stabilească sin
guri obiectivele.
Părinţii care caută soluţii devin ei înşişi soluţia.
Recâştigarea puterii
Unul dintre motivele pentru care această carte a fost

structurată sub formă de dialoguri şi discuţii constă în
faptul că aceasta este cea mai eficientă cale pe care o cu
noaştem de a transmite copiilor informaţii şi sentimen
te. Un alt motiv este faptul că dialogul şi discuţia repre
zintă formate suficient de prietenoase pentru a reda
părinţilor puterea. Când copiii erau mici, nu aţi resimţit
nicio ezitare în a le spune ce gândeaţi, ce simţeaţi, ce tre
buia ei să facă şi ce nu trebuia şi ce era cel mai bine pen
tru ei. Adesea, pe măsură ce copiii cresc, părinţii devin
timizi — din nefericire şi în mod ironic —, exact în mo
mentul în care copiii au mai multă nevoie de îndruma
re specifică, de orientare şi de limite.
Discuţiile şi determinarea dumneavoastră de a repre
zenta influenţa majoră în viaţa copilului vă pot ajuta să
vă recăpătaţi poziţia ce vă revine de drept (şi încrederea)
ca părinte.
Răspunsul iniţial al părinţilor la unele dintre dialoguri
este că acestea sunt tendenţioase sau manipulative, că în
cearcă să-i împingă pe copii spre concluzii legate de ab
stinenţă şi prudenţă. în realitate, dialogurile îi respectă
pe copii şi le acordă încrederea că sunt capabili să gân
dească logic şi să dea răspunsuri chibzuite. Iar acolo unde
ele încearcă într-adevăr să dirijeze şi să influenţeze, nu
este cazul de scuze. Ca părinţi, misiunea şi responsabili
tatea noastră este să orientăm, să conducem şi să influ
enţăm în bine. Puternicele industrii multimilionare ale
publicităţii şi media nu-şi precupeţesc deloc eforturile în
a-i influenţa şi manipula pe copiii noştri. îndemnul lor
constant spre satisfacţie imediată şi spre satisfacerea do
Postfaţă 287
rinţei reclamă tot efortul pentru a fi contracarat, prin ori

ce lovitură preventivă ce ne stă la îndemână.
Medicina preventivă
Niciun părinte conştient şi preocupat nu va neglija

să-şi vaccineze copiii sau să le asigure asistenţa medica
lă care le protejează sănătatea. Şi noi toţi recunoaştem că
medicina preventivă este preferabilă tratamentului după
declanşarea bolii.
A ne rezerva timpul şi a face efortul de a-i învăţa pe
copii ce este reţinerea sexuală şi responsabilitatea repre
zintă un „vaccin" atât emoţional, cât şi fizic. Vaccinul an-
tivariolic introduce în organism o versiune slăbită sau
falsă a bolii, astfel încât copilul să dezvolte anticorpi şi
să devină rezistent. în mod similar, dialogurile şi lectu
ra pe roluri între părinţi şi copiii de vârste mici introduc
genul de presiune şi de influenţă cu care se vor confrun
ta copiii, dar într-un cadru de „practică" sigur şi contro
lat, cu părintele pregătit să ajute. Copilul dezvoltă anti
corpi mentali şi emoţionali, precum şi modele de gândire
clare, care îl vor ajuta să domine supărările cu care se va
confrunta mai târziu.
Subiecte intime, decoruri intime
Una dintre cele mai reuşite descrieri metaforice ale

unui cămin bun este „un port mai la adăpost din ca
lea furtunii". în viaţa copiilor noştri, căminul trebuie

să fie nu numai un loc al siguranţei, ci şi un loc în care
ei pot învăţa ce este siguranţa, unde pot îm brăca ar
mura care îi protejează în situaţiile întâlnite în afara
căminului.
Aşa cum nu vrem ca lumea să-i rănească pe copiii
noştri, nu vrem nici să-i şocheze, să-i deziluzioneze ori
să-i înşele, să-i prindă nepregătiţi. Discuţiile bune sunt
precum experienţele prin împuternicire. Unele dintre
principiile siguranţei şi ale reţinerii, chiar ale modului
de a lua decizii bune pot fi învăţate fără a merge la şcoa
la de lovituri dure, pentru că putem transfera copiilor
noştri mare parte din experienţa şi judecata noastră.
Cu cât subiectul este mai intim, cu atât este mai im
portant să-l predăm într-un cadru mai intim. Şcolile, an
turajul şi restul lumii îi vor învăţa pe copiii noştri o mul
ţime de lucruri despre sex, dar miezul cunoştinţelor lor
şi, mult mai important, aceea ce simt ei despre sex ar tre
bui să fie învăţat în cadrul în care sperăm noi că se va
consuma la vin moment dat sexul: acasă, în propria lor
familie.
Echilibrul dintre stricteţe şi încredere
Vă amintiţi de studiul menţionat mai devreme, care

arăta că numai părinţii prea îngăduitori reuşesc mai bine
decât părinţii prea severi să-şi piardă copiii în lumea
abuzului de droguri, a promiscuităţii sexuale şi a altor
forme de rebeliune? Părinţii care învaţă să stabilească un
echilibru între fermitate şi flexibilitate au cea mai mare
Postfaţă 289
şansă, la fel cum şi copiii lor au cea mai mare şansă în

lumea de azi.
Cheia acestui echilibru stă în a învăţa să împletiţi re
gulile cu raţionamentul, astfel încât copiii să înţeleagă lo
gica tiparelor comportamentale şi capacitatea acestora
de a produce rezultate şi consecinţe pozitive. Odată ce
sunt fixate regulile prin intermediul unor discuţii logice
şi a raţionamentului de tip cauză şi efect, vă situaţi într-o
poziţie in care puteţi fi flexibili şi puteţi face excepţii
„care dovedesc încredere", în funcţie de circumstanţe.
De exemplu, dacă fiul dumneavoastră de cincisprezece
ani are o oră limită la care trebuie să vină acasă, să zicem
miezul nopţii, iar el vă dă telefon la 11.45 sâmbătă seara
şi vă spune că filmul la care se uită cu prietenii lui mai
durează douăzeci sau treizeci de minute şi că poate fi
adus acasă cu maşina înainte de 12.30, vă sfătuim să spu
neţi: „Mulţumesc că ai sunat, ca să nu-mi fac griji, fiule.
Este în regulă". (Aţi putea adăuga o întrebare de genul:
„Cine te aduce cu maşina?" sau o afirmaţie precum: „Te
rog să nu-ţi faci un obicei din a întârzia", dar ceea ce
transmiteţi este încredere, siguranţă şi apreciere pentru
faptul că ia în serios interdicţia. în afară de asta, va fi
adus acasă cu maşina peste o jumătate de oră, nu trebuie
să vă mai îmbrăcaţi şi să vă duceţi după el!)
încă un exemplu: să zicem că aţi discutat şi aţi expli
cat temeinic un set de reguli care interzic întâlnirile în
doi înainte de şaisprezece ani. (Iar aceasta este o regulă
raţională şi adecvată.) Bobocul dumneavoastră de cinci
sprezece ani, care va împlini şaisprezece peste două luni,
arde să se ducă la petrecerea dansantă de Crăciun orga
nizată la liceu. în locul unei interpretări arbitrare, rigide
a regulii, faceţi un compromis şi acceptaţi o „întâlnire în
grup" cu alte perechi, care vor fi duse şi aduse cu maşi

na de părinţi.
Adesea, părinţii nu reuşesc să le transmită copiilor lor
siguranţa şi demonstraţia de afecţiune şi de grijă pe care
o asigură regulile şi limitele. Acest eşec frecvent a fost
foarte bine ilustrat în filmul The Ice Storm47 (care descrie
în mod strălucit răul imens şi pericolul reprezentat de
revoluţia sexuală din anii 1970), în care un tată de fami
lie deschide subiectul sex într-o discuţie cu fiica sa ado
lescentă. Fata caută şi speră să găsească îndrumare,
orientare şi limite, dar tot ce spune tatăl este: „Să nu ră
mâi însărcinată".
Stricteţea şi încrederea, la fel ca responsabilitatea şi
respectul, sunt complementare, nu contrare!
Realitate şi teorie:
învăţându-i pe ceilalţi prin propriul vostru
exemplu
Ştim că am mai spus acest lucru, dar merită să repe

tăm: nu daţi greş în a-i învăţa pe copiii dumneavoastră
ceea ce credeţi că este mai bine şi mai sigur pentru ei,
doar pentru că dumneavoastră nu aţi făcut acele lucruri
în tinereţe. Ţineţi minte că toate acestea nu se referă la
dumneavoastră sau la trecut. Se referă la copiii dumnea
voastră, la ceea ce se întâmplă acum şi la ceea ce se va
întâmpla (şi ar trebui să se întâmple) în viitor. Un părin
te bun doreşte pentru copilul lui să beneficieze de ceea
4/ t n g h f | t i l ,
Postfaţă 291
ce el nu a făcut perfect, ca şi de ceea ce el a făcut per

fect.
Mai mult, timpurile s-au schimbat şi poate v-aţi
schimbat şi dumneavoastră — mai mult decât vă puteţi
da seama. Dacă aţi făcut mai mult sex în tinereţe decât
speraţi să facă copiii dumneavoastră şi totuşi faceţi par
te dintre cele 80 de procente de persoane căsătorite care
nu au avut niciodată o relaţie extraconjugală, atunci trăiţi
ceea ce îi învăţaţi şi pe copii.
în orice caz, nu uitaţi scopul pe care îl urmăriţi: să vă
protejaţi copilul, să-i maximizaţi şansele la o viaţă feri
cită, cu o relaţie de durată.
Arătaţi-i copilului tot din viaţa dumneavoastră, ce
este în armonie cu ceea ce vreţi şi speraţi pentru copil,
scoateţi în evidenţă acest lucru, arătaţi-1, discutaţi despre
el. Dacă sunteţi căsătorit(ă) şi vă iubiţi soţul/soţia şi dacă
vă simţiţi devotat(ă), spuneţi-i acest lucru copilului. Lă
saţi copilul să vadă această afecţiune. Vorbiţi despre cât
de special este faptul că vă iubiţi şi că sunteţi loiali şi de
votaţi unul altuia.
Importanţa întemeierii discuţiei pe tema „celui mai
frumos, mai uimitor lucru din lume" şi a stabilirii faptu
lui că fericirea şi bucuria, mai curând decât teama, con
stituie primul motiv pentru a avea informaţii despre sex
şi pentru a fi înţelept în privinţa sexului constă în aceea
că motivele pozitive simt mai stimulative şi mai durabi
le decât cele negative. Dacă bucuria este mesajul şi moti
vul, copiilor li se oferă mai degrabă o ţintă spre care să
aspire, decât ceva de evitat. Străduiţi-vă să fiţi un model
pentru învăţăturile pe care le transmiteţi. Dacă faceţi par
te dintr-o familie cu doi părinţi, ar trebui să trăiţi conform
temei „cel mai frumos, mai uimitor lucru din lume" şi să
o exemplificaţi. Lăsaţi copiii să vadă în dumneavoastră

idealul spre care să tindă în propria lor căsătorie.
A face acest lucru are două beneficii evidente: în pri
mul rând, copiii dumneavoastră sunt mai fericiţi şi au
pentru ce să se străduiască. în al doilea rând, dumnea
voastră sunteţi fericiţi, pentru că vă străduiţi.
Rezumatul Lindei
Permiteţi-mi să încep prin a spune cât este de trist

faptul că în societatea noastră un număr extrem de mare
de copii sunt crescuţi de instituţii. Instituţif&rau cândva
şcolile, bisericile, spitalele şi azilurile pentru cei suferinzi
de boli mintale, pentru handicapaţi, vârstnici, incorigi
bili şi orfani. Astăzi trebuie să includem în lista noastră
de instituţii filmele, televiziunea, revistele, tabloidele, jo
curile pe calculator, intemetul, Super Nintendo şi întrea
ga gamă de facilităţi pentru creşterea copiilor. Un număr
şocant de copii din ziua de azi îşi dobândesc valorile din
figurile ascuţite şi ochii jigăriţi ai imaginilor de la MTV,
învaţă responsabilitatea de la bipurile electronice ale
giga-favoriţilor şi nano-pruncilor şi sunt supravegheaţi,
sfătuiţi şi hrăniţi de personalul de îngrijire plătit cu ora.
„Ce poate să facă un părinte?" ne întrebăm ridicând
mâinile spre cer, cu disperare. „Media deţine controlul!
Munca nu-mi lasă timp să mă ocup de copii". Mulţi pă
rinţi au renunţat. Dintr-o mulţime de motive diferite —
propriile experienţe nefericite din copilărie, pierderea sen
sibilităţii şi a bunului-simţ, alcoolismul, dependenţa de
droguri sau simplul interes faţă de rolul de părinte — ,
mulţi părinţi nu-i vor învăţa niciodată pe copiii lor care
Postfaţă 293
sunt principiile sau valorile ce le-ar putea îmbogăţi via

ţa. Iată de ce ar trebui să fim cu toţii recunoscători pen
tru plasa de siguranţă pe care o reprezintă bisericile şi
educaţia religioasă, organizaţiile de tineret, cluburile
pentru băieţi şi fete, profesorii implicaţi şi educaţia se
xuală sănătoasă din şcoli. Dar faptul rămâne: nu există
un loc mai bun decât căminul pentru a-i învăţa pe copii
şi a-i educa, pentru a-i iubi şi a-i forma pentru viaţă şi
dragoste.
Una dintre proprietăţile mele preferate este o sculptu
ră de bronz minunată, înfăţişând un copilaş, o bucată de
metal cât palma, care personifică bucuria şi inocenţa co
pilului nou născut, ghemuit încă în poziţia de fetus,
proaspăt venit de la Dumnezeu. Credem că mintea fiecă
rui copil este ca un răsad, pregătit să crească în funcţie
de îngrijirea pe care i-o acorzi. Cea mai bună îngrijire in
clude comunicarea emoţională, iubirea necondiţionată,
naturală pe care numai un părinte o poate oferi. Hră-
niţi-vă copiii cu ceea ce iubiţi, udaţi-le interesul expunân-
du-i la ceea ce vreţi să înveţe, fertilizaţi-i învăţându-i prin
cipiile corecte, astfel încât să poată lua singuri decizii
corecte şi expuneţi-i la lumina laudei, ca să capete încre
dere. Şi vorbiţi-le despre iubire — în sensul ei cel mai fru
mos.
O scrisoare primită de la fiica noastră care este mama
mândră a primului nostru nepot spune: „Mă surprinde că
obrăjorii acestui copilaş nu s-au tocit de atâtea sărutări!"
Copiii mici sunt atât de fragezi şi uşor de iubit. Lucrurile
se complică atunci când trecem prin perioada dificilă a pri
milor doi ani şi începem să vedem lucruri pe care nu le
aprobăm în comportamentul copilului. Dacă nu vom con
tinua să vorbim şi nu ne vom face timp în mod conştient
să discutăm despre sentimente, răsadurile noastre vor creş

te în sălbăticie şi uneori vor scăpa de sub control.
„Dar eu nu comunic bine, pentru că părinţii mei nu
au comunicat bine cu mine!" şi „Fata mea pur şi simplu
nu-mi spune ce simte!" simt răspunsurile pe care le au
zim adesea de la părinţi exasperaţi. Aceştia ne spun că
sunt preocupaţi de ceea ce gândeşte sau simte copilul
lor. Sunt frustraţi, pentru că nu ştiu cum să comunice cu
copilul lor. Sperăm că dialogurile din această carte îi vor
ajuta. Nici eu nu am început ca un comunicator prea
bun. (Iar Richard comunică întotdeauna mai mult decât
aş dori eu! Glumesc.) Concluzia este: Faceţi-o pur şi sim
plu! Străduiţi-vă, oferiţi-vă stimulente, oferiţi-vă recom
pense — faceţi orice puteţi pentru a-i arăta copilului că-1
iubiţi suficient de mult încât să-i oferiţi principii sănă
toase, încât să-i spuneţi ce gândiţi, ce simţiţi şi ce credeţi
despre sex şi faptul că o atitudine sănătoasă în această
privinţă va însemna o diferenţă enormă în viaţa lui.
Lucrez la biserică împreună cu un grup de treizeci şi
trei de fete cu vârste cuprinse între unsprezece şi opt
sprezece ani. Duminica trecută le-am dat celor mai
mari — şaisprezece ani sau peste — un chestionar pe
care să-l completeze, fără să-l semneze. Fiecare fată s-a
aşezat într-un loc izolat dintr-o sală mare, ca să fie com
plet singură. Tema chestionarului a fost viaţa într-o lume
cu influenţe distructive. Existau întrebări referitoare la
ceea ce credeau ele despre ajutorul primit din partea bi
sericii şi în familie, pentru a evita influenţele proaste, şi
le-am încurajat să se refere la droguri, alcool şi sex. Pro
babil că nu există familii mai bune decât acelea din care
provin aceste fete, iar acest lucru a făcut ca multe dintre
răspunsurile lor să fie extrem de surprinzătoare. Şapte
Postfaţă 295
dintre ele au spus că simţeau că biserica îşi îndeplinea

rolul, ajutându-le să evite influenţe negative sau distruc
tive, dar cu părinţii discutau rareori asemenea proble
me. Majoritatea au spus că nu credeau că părinţii ştiau
care erau problemele lor şi, din această cauză, preferau
să le discute cu o prietenă. Câteva şi-au exprimat regre
tul că părinţii nu le-au întrebat mai mult despre senti
mentele şi despre problemele lor şi că nu discutau cu ele
fără să emită judecăţi moralizatoare.
A vorbi cu copiii dumneavoastră, în propriul cămin,
despre sex este răspunsul la mai multe probleme ale so
cietăţii decât aţi putea crede. Dacă noi, toţi părinţii,
ne-am ridica fiecare propria fortăreaţă de iubire, con
struind relaţii de încredere, deschidere şi iubire din mo
mentul când ne este pus în braţe bebeluşul pentru pri
ma oară, atunci fără îndoială, fiecare în mod individual
şi toţi laolaltă, am putea schimba lumea!
Rezumatul lui Richard
La aceste ultime cuvinte voi fi puţin mai subtil, dar

sper că nu mă voi abate prea mult de la tonul practic, de
lucru, „realist" pe care am încercat să-l conferim acestei
cărţi. Doresc să vă spun o fabulă personală, bazată pe ex
perienţele prin care am trecut, Linda şi cu mine, la înte
meierea familiei noastre. Sper că aceasta vă va da o ima
gine mai generală legată de modul în care discuţia
despre sex, în mod special, îi poate ajuta pe copii (şi pe
dumneavoastră) în mult mai multe direcţii.
Soarele apusese în spatele munţilor Teton, iluminân-
du-i din spate şi profilându-i pe întunericul cerului de
toamnă. Mă aflam împreună cu Linda la Jackson Hole,

Wyoming, doar noi doi, într-o scurtă vacanţă — prima
de la luna noastră de miere şi pentru prima oară ne
aflam departe de cele două fetiţe ale noastre, foarte mici.
Trebuia să luăm o pauză de la solicitările rolului nostru
de părinţi. Problema era că, după primele câteva zile, am
început să simţim teribil lipsa fetiţelor şi nu ne mai pu
team gândi la nimic altceva.
Am avut'un soi de experienţă mistică în seara aceea,
la umbra munţilor peste care se lăsa noaptea. Nu era
ceva ce ne dorisem — cel puţin atunci nu am avut aceas
tă impresie — şi nu este uşor de explicat. Unii o numesc
revelaţie sau inspiraţie, sau un fel de viziune. Indiferent
ce a fost, a avut un efect profund asupra vieţilor noastre
şi a constituit, într-un fel, geneza acestei cărţi.
Ne aşezaserăm pe un gard din buşteni, după ce ne
oprisem cu maşina într-un loc izolat, cu dorinţa simplă
de a admira priveliştea vârfurilor uluitoare, ca nişte dinţi
de fierăstrău şi de a privi cum se schimbă culorile pe mă
sură ce cobora soarele în spatele lor, subliniindu-le silu
etele. Vorbisem despre fiicele noastre şi, deşi nu scoteam
niciun cuvânt în clipa aceea, am ştiut că Linda se gân
dea la ele. La fel şi eu — la dragostea noastră, la speran
ţele şi visele pe care ni le făceam pentru ele, la provocă
rile înfricoşătoare ale rolului de părinte şi la cum puteam
avea succes în acest rol nou.
Timpul părea să se fi dilatat. Soarele şi munţii au tre
cut pe nebăgate de seamă din amurg în întuneric, iar
minţile, la fel ca şi privirile noastre, păreau extraordinar,
neobişnuit de clare. Mi se părea că puteam vedea copa
cii, unul câte unul, pe Marele Teton, aflat la o distanţă
care ar fi făcut acest lucru imposibil. Două concepte mi
Postfaţă 297
s-au luminat brusc, cu claritate în minte, s-au evidenţiat

limpede şi fără urmă de îndoială două concepte pe care
le-am recunoscut a fi cheia rolului nostru de părinţi şi al
fericirii copiilor noştri. Nu erau concepte despre care să
fi discutat sau la care să ne fi gândit temeinic şi nu mi
s-au strecurat treptat în minte, ca urmare a unei discuţii
sau a unui studiu, sau a unui brain-storming. Erau pur
şi simplu acolo — întregi, clare şi atât de indubitabil ade
vărate, încât toată lumea ar fi trebuit să le cunoască, în
cât toţi părinţii care îşi iubesc copiii trebuie să înţeleagă
că acestea sunt cele două nevoi indispensabile. Nu ştiu
dacă aceste concepte au venit printr-un soi de voce inte
rioară sau dacă gândul ori mesajul a avut o claritate ce
nu avea nevoie de cuvinte şi care exista, pur şi simplu,
precum ceva cunoscut. încercând să-i explic Lindei ceea
ce simţeam, cele două concepte mi s-au părut clare din
colo de cuvintele pe care le foloseam pentru a le explica.
Iată de ce îmi va fi greu să le transpun aici, pentru că ele
simt dincolo de cuvinte. Dacă dumneavoastră, cititorul,
veţi încerca să vă aşezaţi mintea undeva în apropierea
locului în care se afla mintea noastră în noaptea aceea —
focalizată pe dragostea pentru copiii dumneavoastră şi pe
îngrijorările legate de creşterea lor în lumea de azi —,
atunci veţi simţi, poate, ceea ce am simţit eu atunci.
Primul concept care mi-a venit în minte atât de preg
nant a fost comunicare. Era ca şi cum le vedeam pe fetele
noastre crescând, viaţa lor desfăşurându-se din copilărie
spre adolescenţă, apoi spre perioada adultă, cu atracţia
puternică a anturajului şi a presei, cu dificultatea decizi
ilor şi durerea dezamăgirilor şi am văzut clar cum fieca
re provocare a fost îndulcită şi cum fiecare bucăţică de
iubire era sporită de comunicarea noastră cu ele şi a lor
cu noi. Comunicarea a devenit dintr-odată un concept

care însemna încredere, participare, curaj şi siguranţă. Şi
am înţeles că era antidotul pentru rebeliune, teamă, alie
nare şi greşeli naive, periculoase. Dacă reuşeam să men
ţinem o comunicare deschisă cu ele în perioada de creş
tere — dacă nu existau secrete, subiecte interzise, fracturi
între generaţii, minciuni mari sau durabile —, aveam să
reuşim ca părinţi, în timp.
Ne mai gândiserăm până atunci la comunicare şi mai
discutasem despre ea, dar acest concept, această nevoie
puternică, era acum extrem de limpede şi de complet.
Comunicarea deschisă cu copiii noştri avea să-i salveze.
Vedeam clar acest lucru. Ea făcea posibil orice alt scop
al unui părinte bun. Şi, fără ea, totul era supus riscului,
ieşea din sfera influenţei noastre şi noi puteam foarte
bine nici să nu aflăm nimic, decât atunci când ar fi fost
prea târziu.
Celălalt concept era un termen pe care cred că nu-1
mai folosiserăm niciodată, cu toate acestea, în intensita
tea percepţiilor din noaptea aceea, el părea să contraca
reze toate forţele negative despre care discutaserăm că
vor popula lumea în care aveau să crească copiii
noştri — automulţumirea, materialismul, dorinţa de a
avea totul, de a face totul şi de a fi totul instantaneu. Ter
menul utilizat în repetate rânduri în această carte era
atunci nou pentru mine. Se numea satisfacţie amânată.
Am realizat în momentul acela, cu toată certitudinea, că
dacă am putea găsi o cale de a-i învăţa pe copiii noştri,
de a le transmite cu adevărat atât înţelepciunea, cât şi
bucuria de a aştepta, de a rezerva, de a se abţine — pe
scurt, satisfacţie amânată —, i-am putea proteja de cele
mai frecvente cauze ale eşecului economic şi ale neferi
Postfaţă 299
cirii personale şi le-am putea oferi formula pentru con

struirea unei vieţi stabile, echilibrată şi împlinită.
Linda şi cu mine am petrecut ultimele zile ale vacan
ţei noastre discutând despre cele două concepte şi despre
cât de misterios şi de limpede ni se revelaseră în seara
aceea, la lăsarea întunericului, pe când se ridica luna.
Cele două „soluţii" nu s-au împotmolit şi nu s-au des
compus în timpul discuţiilor. S-au consolidat. Ne-am
gândit la prieteni care aveau probleme cu copiii lor şi
ne-am dat seama că, în fiecare caz, o comunicare mai
bună şi o mai bună aplicare a satisfacţiei amânate ar fi
putut duce la evitarea problemelor sau la rezolvarea lor.
Am început să credem ceea ce credem şi azi: orice părin
te care face totul pentru a păstra deschisă comunicarea cu co
piii şi care nu osteneşte să îi înveţe şi să le exemplifice princi
piile satisfacţiei amânate în privinţa tuturor dorinţelor şi
poftelor va izbândi, iar copiii unui astfel de părinte va supra
vieţui şi va prospera fizic, emoţional şi spiritual
Există şi o „a doua parte" a acestei revelaţii şi este

partea care are legătură directă cu această carte. Aproa
pe zece ani mai târziu, când fiul nostru Josh se apropia
de vârsta de opt ani, s-a nimerit să revin la Jackson, de
data aceasta pentru o partidă de pescuit, şi să plutesc
într-o barcă de cauciuc pe râul Snake. Mă gândeam la
Josh şi la „discuţia de la opt ani" pe care urma să o pur
tăm cu el peste o săptămână. Dus de curent, am ridicat
privirea spre vârfurile munţilor Teton scăldate de soare
şi mi-am adus aminte de experienţa pe care o trăisem cu
zece ani mai înainte, privind aceleaşi creste.
Mi-am dat seama atunci — cu aceeaşi lipsă de preme
ditare şi claritate — că lucrul cel mai important pe care
îl făcusem pentru implementarea conceptelor de comu

nicare şi satisfacţie amânată pentru cele două fiice ale
noastre fusese, de departe, suita de discuţii pe care le
purtaserăm cu ele despre sex. Era ca şi cum am fi desă
vârşit un răspuns, am fi încheiat un mesaj după zece ani.
Am înţeles în momentul acela că, cu toate eforturile pe
care le făcuserăm de când ne dedicasem celor două con-
■icepte, nimic nu le dusese mai departe, nu le transpuse-
se în practică şi nu le activase mai bine decât discuţiile
recurente despre creştere, despre pubertate, despre sex,
despre iubirea romantică şi căsătorie.
Intimitatea acestor subiecte, mai mult decât orice alt
subiect din orice moment, ne permisese un tip de comu
nicare cu fiicele noastre, cald, plin de respect, întemeiat
pe reciprocitate şi pe încredere. Se deschisese un canal
de comunicare şi de încredere emoţională, în care am
simţit noua încredere că puteam şi că am putea comuni
ca întotdeauna cu copiii noştri despre tot şi despre ori
ce. Iar acest subiect, dacă stăteam să ne gândim bine, era
mai clar şi mai spectaculos legat de satisfacţia amânată
decât orice alt subiect despre care vorbiserăm (sau urma
să vorbim) vreodată. Ne-am dat seama că el stabilise un
cadru în care puteam discuta şi despre alte forme de sa
tisfacţie amânată.
Discuţiile noastre despre sex nu însemnau închiderea
uşii în urma acelui subiect, ci deschiderea altor uşi, ce ne
permiteau să discutăm şi să-i învăţăm pe copii principi
ile responsabilităţii şi reţinerii, ale căutării şi rezervării.
Am rostit o mică rugăciune în ziua aceea, alunecând
pe sub splendoarea munţilor. A fost o rugăciune de gra
titudine pentru iluminarea pe care o trăisem în acele lo
curi cu zece ani în urmă.
Postfaţă 301
..•r»
Simplitatea şi valabilitatea celor venite spre mine la

munte, în seara aceea de toamnă şi în dimineaţa aceea
de toamnă, zece ani mai târziu, sunt motivaţia reală a
acestei cărţi. De atunci am purtat discuţia de la vârsta de
opt ani cu Josh şi apoi de încă şase ori, cu încă şase co
pii. De fiecare dată, aceste discuţii despre sex ne-au adus
mai aproape de copil, emoţional şi spiritual. De fiecare
dată, principiile despre care am vorbit au însemnat şi au
avut o influenţă puternică asupra comportamentului se
xual şi siguranţei emoţionale şi fizice a copilului respec
tiv. De fiecare dată, discuţia a iniţiat şi ale consolidat un
nivel de încredere şi de comunicare care a rezistat şi care
ne-a dat o imagine mai clară despre principiul satisfac
ţiei amânate. Am aplicat acest principiu subiectelor şi si
tuaţiilor de orie tip şi suntem convinşi că el îi va salva,
efectiv, pe copiii noştri.
Muntele ne-a condus la el. Fie această carte muntele
dumneavoastră!
Găsirea unui grup de sprijin
Pe măsură ce primim reacţii de feedback de la părin

ţii care au ascultat sau au citit ideile noastre despre cum
putem proceda pentru a-i învăţa pe copii ce este sexul,
un tip de răspuns ne face să ne oprim şi să-l abordăm în
încheiere. Iată care este acesta: „Mie mi se pare totul co
rect. Cred că este cea mai bună cale de abordare. Vreau
să-i învăţ pe copiii mei aproape tot ce se găseşte aici, să-i
conving să fie responsabili din punct de vedere sexual şi
reţinuţi. Dar pur şi simplu nu cred că pot să o fac — nu
de unul singur. Am nevoie de un grup de sprijin, nu nu
mai pentru a susţine ceea ce discut cu copiii mei, ci şi

pentru a mă susţine pe mine".
Acest tip de răspuns ne face, într-un fel, să ne simţim
vinovaţi. încercăm să le dăm putere părinţilor, să le spu
nem că vor reuşi să o facă, să le spunem că o mulţime de
alţi părinţi au reuşit şi reuşesc, chiar să le spunem că noi
am reuşit. Pe urmă însă, stăm bine să ne gândim. Iar dacă
suntem oneşti cu noi înşine, recunoaştem că nu am fi re
uşit de unii singuri. Niciun părinte nu reuşeşte. Părinţii
sunt centrul, reazemul, dar şi ei au nevoie de sprijin. în
cazul nostru, sprijinul principal a venit de la biserica noas
tră, care propovăduieşte responsabilitatea şi reţinerea şi,
da, virtutea. Biserica întăreşte şi sprijină poziţia-noastră şi
ne motivează pentru a face tot ce putem, ca părinţi.
De aceea, nu putem încheia fără a propune să vă gă
siţi ceva similar. Unii aveţi deja — o biserică, un grup de
părinţi, o şcoală particulară orientată pe valori, un grup
de cercetaşi, ceva care să consolideze valorile pe care le
transmiteţi şi care continuă să vă motiveze în a le trans
mite. Dacă nu aveţi aşa ceva, găsiţi ceva mai amplu, din
care să faceţi parte.
Cea mai adecvată este o biserică activă. în plus, vă pu
tem oferi o organizaţie de sprijin a părinţilor, pe care am
întemeiat-o cu douăzeci de ani în urmă, intitulată S.J.S.
HOMEBASE. Este, în esenţă, o cooperativă de părinţi cu
peste 100 000 de membri în toată lumea, toţi încercând să
transmită valori, bucurie şi responsabilitate copiilor lor. Mem
brii primesc scrisori de informare, benzi audio şi manua
le, precum şi identitatea ce decurge din apartenenţa la un
grup cu interese şi idealuri comune. Mai multe informaţii
puteţi obţine la HOMEBASE, telefon (801) 581-0112.

Linda&amp;Richard Eyre - Cum Sa Le Vorbim Copiilor Despre Sexualitate. Un Ghid de Urmat Pas Cu Pas, La Orice Vârstă

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Linda&amp;Richard Eyre - Cum Sa Le Vorbim Copiilor Despre Sexualitate. Un Ghid de Urmat Pas Cu Pas, La Orice Vârstă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNDA & RICHARD EYRE

Cum să te vorbim copiilor

Dificultatea şi jena de a le vorbi copiilor despre sex au devenit

Linda şi Richard Eyre sunt autorii unor cărţi de mare succes

Traducere şi note din engleză de

Descrierea CIF a Bibliotecii Naţionale a României

Copyright © 1998 by Linda şi Richard Eyre,

Copyright © Editura Trei, 2010,

Când cartea noastră Teaching Your Children Values1 a

1 Să-i învăţăm pe copii care sunt adevăratele valori.

utilă mai degrabă o ofensivă, decât o defensivă, o abor­

Dificultatea scrierii unei cărţi având ca subiect cum

dardelor, atât pentru adulţi, cât şi pentru copii. Iată la ce

Aşadar... nu frunzăriţi cartea în grabă, trăgând con­

în această carte se regăsesc mai multe teme. Primele

riaţi) în legătură cu riscurile implicate, astfel încât ei să

convingerea că iubirea este singura forţă mai puternică

xului este „nerealistă". Dar cea mai bună definiţie â „re­

[Lumea în care trăim] îi copleşeşte pe copii cu stimulente

La 19 martie 1997, Leonard Pitt scria într-un articol

Lumea pe care am construit-o este brutal diferită de cea pe

în acest decor, în această realitate, nu putem adopta

2 Adăpost unul pentru celălalt.

târâţi de turvnKll IttlV Ml p ateu lt* al phMnlwiiltA|li, care

Credem că flecari fM U ffM lltftl HfWHM i Ai |l v.i .ivea

Vă invităm, ca o primă provocare, să acceptaţi situa­

mele şi provocările cu care ne-am confruntat şi cu care

Niciodată nu a fost uşor să le vorbim copiilor de­

Dificultatea şi jena de a le vorbi copiilor despre sex

gate de nevoile de asistenţă socială, judiciară şi corecţio-

Soluţia nu va fi niciodată legiferată, înscrisă într-o

stânjenitoare sau incomode nici pentru părinte, nici pen­

Iertată ne lle o oarecare mAndlle de pAlInle, dat vrem

şi şase de ani şi tocmai a absolvit universitatea Harvard.

activităţii sexuale experimentale, întâmplătoare sau

Cartea este compusă din cinci secţiuni, constând în

Vârstele propuse constituie orarul ideal pentru discuţii şi

Vârstă Subiecte Rolul Scopul

15-19 convingeri consultant a face lucrul

încheiem majoritatea prelegerilor şi a seminarelor pe

întrebate: De ce este atât de greu să le vorbim copi­

întrebare: Chiar dacă are ajutor — metode verificate,

întrebare: Conversaţia cu copilul meu va fi în mod

întrebare: Este mai greu pentru părintele unic să dis­

întrebare: Care este lucrul cel mai important atunci

întrebare: Este vârsta de opt ani intr-adevăr cea mai

le iniţiale ale copilului dumneavoastră despre sex şi să

întrebare: Care este obiectivul, să-mi protejez copilul,

întrebare: Pentru mine, ca părinte, este nefiresc să

este cel mai bine în ziua de azi. A fi un părinte bun în­

întrebare: Dar este realist să sperăm într-o activita­

întrebare: Pot eu să decid ce este cel mai bine pentru

întrebare: Dar dacă eu nu sunt sigur ce este cel mai

întrebare: în ce măsură sunt copiii noştri influenţaţi

întrebare: Ce se întâmplă dacă copilul meu este deja

Răspuns: Nu renunţaţi! Nu este niciodată prea târ­

î. Dacă? R. Atunci aţi cumpărat cartea potrivită.

1. Poate menţine comunicarea deschisă. Părinţii şi copiii

Sfaturi personale pentru părinţi

M om entul potrivit, conţinutul şi tehnicile — când, ce

Alegerea momentului potrivit este o problemă de

De-a lungul anilor, pe parcursul prelegerilor şi semi­

rile sunt la fel de eficiente pentru copiii de ambele sexe,

Pe măsură ce veţi citi dialogurile şi discuţiile ce ur­

Linda&Richard Eyre - Cum Sa Le Vorbim Copiilor Despre Sexualitate. Un Ghid de Urmat Pas Cu Pas, La Orice Vârstă

Linda&Richard Eyre - Cum Sa Le Vorbim Copiilor Despre Sexualitate. Un Ghid de Urmat Pas Cu Pas, La Orice Vârstă

utilă mai degrabă o ofensivă, decât o defensivă, o abor

Aşadar... nu frunzăriţi cartea în grabă, trăgând con

xului este „nerealistă". Dar cea mai bună definiţie â „re

Vă invităm, ca o primă provocare, să acceptaţi situa

Niciodată nu a fost uşor să le vorbim copiilor de

stânjenitoare sau incomode nici pentru părinte, nici pen

întrebate: De ce este atât de greu să le vorbim copi

întrebare: Este mai greu pentru părintele unic să dis

este cel mai bine în ziua de azi. A fi un părinte bun în

întrebare: Dar este realist să sperăm într-o activita

Răspuns: Nu renunţaţi! Nu este niciodată prea târ

De-a lungul anilor, pe parcursul prelegerilor şi semi

Pe măsură ce veţi citi dialogurile şi discuţiile ce ur

Adesea suntem prea timizi ca părinţi, iar această ti

în dialoguri, răspunsul copilului, între paranteze, ur

puns de un anumit tip, am inclus un exemplu de răs

Cea mai bună cale de a continua o discuţie, de a men

O mamă ne-a povestit o istorie nostimă (dar semnifi

timp, cu scopul de a-i ajuta să aprecieze cât de valoroa

mirăm natura. Stăteam pe malul râului Charles şi pri

braţe la începutul vieţii noastre la Boston. Cercul s-a în

— Stejarul a început să înverzească şi are muguri. Este su

tura împreună cu copiii atunci când vă plimbaţi, mer

toată viaţa aţi avut parte de loialitate, iubire şi devota

Există o mulţime de lucruri minunate legate de vârsta ado

Ai fost înzestrată cu un corp foarte special. Acesta face pen

Ca părinţi, ar trebui să găsim un echilibru corect în

Adam [ajutor şi indicii]: Cuvintele corecte exprimă respectul pen

Exact. Ştii, Adam, mulţi copii (şi adulţi deopotrivă) nu în

Adam: Ei se pot îmbolnăvi sau se pot răni şi nu se vor putea bu