Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Papura
Papura are o tulpină înaltă, dreaptă și fără noduri (de unde zicala „a cauta nod în
papură” care înseamnă „a căuta ceva inexistent”), cu frunze lungi de până la 2 m şi un
spic înflorit în capătul tijei.
La noi trăiesc două specii de papură:
- una cu frunze late şi cu două spicuri înflorite apropiate pe tijă
- și alta cu frunze înguste şi cu două spicuri înflorite distanțate (aceasta creşte în ape
mai adânci).
Papura are tulpini subacvatice (cu un țesut special unde se acumulează aer), care
formează o rețea densă pe suprafețe mari.
Papura se înmulțește și prin tulpinile subacvatice şi prin semințele foarte mici și
ușoare, care cad din spicul înflorit, fiind purtate de
vânt pe distanțe mari.
În Delta Dunării papura se întinde pe
suprafețe compacte, dar este şi printre primele
plante din lacurile formate treptat datorită aluviunilor
aduse de fluviu.
De-a lungul timpului, frunzele fibroase de
papură au fost folosite pentru a se confecţiona
frânghii, coșuri sau papuci.
Dar există şi foarte multe rețete culinare pe
bază de papură.
Tulpinile subacvatice pot fi uscate și măcinate, dar lăstarii tineri - numiți „sparanghel
tătăresc” -, se consumă sub formă crudă sau gătită, cu sare, unt sau usturoi.
De asemenea, polenul este un delicios înlocuitor al făinii şi poate fi folosit la sosuri.