Acțiunea romanului debutează cu întoarcerea familiei Moromete de la câmp,

(când băieţii fug să se odihnească, fetele se duc să se scalde, Moromete, rămâne

singur în mijlocul bătăturii, iar mama este nevoită să se îngrijească de treburi.)
Seara, la cină, Achim propune să plece la București pentru a aduce bani, însă Ilie nu-i
dă importanță. Ulterior, Moromete se sfătuiește cu Nilă, și hotărăște să-i dea drumul
să plece la capitală. Cel mai fericit la auzul veştii este Niculae care va scăpa în sfârşit
de Bisisica, oaia buclucașă, și va putea să meargă la școală. Cei trei băieți mai mari,
pleacă la mătușa lor, Guica, cea care, de fapt, a pus la cale tot planul, pentru a-i da
vestea cea mare. În noaptea aceea, Moromete îl trezește pe Nilă pentru a tăia
salcâmul mult dorit de vecinul lor, Bălosu. Dimineața, după ce îi vinde copacul lui
Tudor, Ilie pleacă la fierăria lui Iocan, loc în care se desfășoară dezbateri politice. Ne
sunt prezentate mai multe personaje cum ar fi: Cocoșilă, Țugurlan, Iocan, Dumitru
lui Nae, care de asemenea, participau la aceste dezbateri. Când se întoarce acasă,
Moromete găsește în curte doi oameni care veniseră după impozite, însă acesta nu
avea ce să le dea. Mai târziu, după dansul călușarilor care se desfășoară în curte lui
Bălosu, Polina, fiica acestuia, fuge cu Birică, băiatul pe care îl plăcea.
După plecarea lui Achim la București, Moromete decide să se împrumute de la
primarul Aristide pentru a putea plăti fonciirea. Paraschiv şi Nilă, îndemnaţi de
Guica, vor să fugă şi ei de acasă cu tot cu cai, dar se întorc din drum, simţindu-se
vinovaţi. Niculae se duce la serbarea şcolară, unde tatăl său află, cu mirare şi emoţie,
că fiul său a luat premiul întâi la băieţi. Însă, în timp ce îşi spune poezia, băiatul este
cuprins de friguri, iar tatăl este nevoit să-l ducă acasă în braţe.
Odată cu venirea verii, începe ritualul secerișului, la care ia parte întreaga
familie Moromete. La câmp, se iscă o bătaie între Birică și Victor, fratele Polinei.
Țugurlan află că fiul lui Aristide fură din făina oamenilor să îl ia la bătaie, ajungând
să fie condamnat la doi ani de închisoare. Scămosu, un negustor de găini venit de
curând de la Bucureşti, îl avertizează pe Moromete de planul fiilor de a fugi de
acasă. Birică primește o scrisoare de la judecătorie, în care i se cere să se prezinte
la judecată în două săptămâni, fiind acuzat de furt din averea și recoltele lui Tudor
Bălosu. Presat de perceptor, Moromete este nevoit să ia din banii puşi deoparte
pentru şcoala lui Niculaie şi să-şi plătească taxele. În una din serile următoare, cei
doi băieți fug spre București cu banii pe care i-au găsit și covoarele din lada fetelor.
Următoarea zi când se trezește și află de fuga băieților, Moromete îi vinde lui Bălosu
o bucată din pământul familiei, iar din banii luați cumpără doi cai, plăteşte fonciirea,
rata la bancă, datoria la Aristide şi taxele de şcolarizare ale lui Niculaie.

Faptele relatate în cel de-al doilea volum al romanului se petrec de la

începutul anului 1938, până spre sfârșitul anului 1962, vorbindu-se despre Reforma
Agrară din 1945, cu prefacerile pe care le aduce, și transformarea „socialistă” a
agriculturii după 1949, percepută ca un fenomen abuziv. Deşi Ilie îşi reface averea,
acesta refuză să-l mai trimită pe Niculae la şcoală, pe motiv că nu-i aduce niciun
„beneficiu”. Moromete îi caută la Bucureşti pe cei trei fii, cărora le propune să se
întoarcă acasă, promiţându-le întreaga avere, însă aceștia nu acceptă. Aflând că soțul
ei a fost la București, Catrina îl amenință că îl părăseşte şi că va pleca la Mariţa, fata
ei din prima căsătorie, măritată cu Albei. Niculae se înstrăinează şi el de tatăl său şi
cunoaşte prima dragoste alături de Ileana lui Costică Roşu. Tita se căsătoreşte cu
Sandu Dogaru, care moare la scurt timp într-un mod stupid. Autoritatea lui
Moromete scade nu numai în familie, ci şi în sat, căci cu unii dintre vechii prieteni nu
se mai întâlneşte, cu alţii s-a certat definitiv, iar unii dintre oameni nu-l mai ascultă
cu acelaşi interes şi respect ca altădată. Satul intră într-un proces de disoluție și apar
personaje nesemnificative, obscure, care întruchipează prostia, ambiţia, lupta pentru
putere, pentru funcţii. Cei antrenaţi în astfel de dispute sunt lipsiţi de scrupule, mulţi
dintre ei venetici - Adam Fântână, Mantarone, Bilă, Zdroncan, Plotoagă, lsosică,
Vasile al Moaşei, Onăbei. Moromete încearcă să-şi păstreze independenţa, dar
resursele financiare nu-l mai ajută să-şi plătească toate datoriile şi este nevoit să
apeleze de fiecare dată la ajutorul lui Niculae, devenit activist de partid. Acesta este
trimis de şefii săi de la judeţeană de partid să supravegheze buna funcționare a
primelor forme colective de muncă, însă, din cauza unei dispute aprinse, un țăran
ajunge să se sinucidă în apele unui râu de la marginea satului. Niculae se căsătorește
cu Mărioara lui Adam Fântână, se retragă din viața politică și își continuă studiile
pentru a ajunge mai târziu inginer horticol. În sfârșitul romanului este surprinsă
moartea lui Ilie Moromete ajuns aproape de optzeci de ani. Niculae află din
povestirile Ilincăi și ale Mariței ce se mai întâmplase cu tatăl său în ultimii zece ani:
discuţia cu fostul primar, perioada în care Ţugurlan a condus comuna, semnarea
cererii de aderare la gospodărie, degradarea inevitabilă cauzată de bătrâneţe şi
dragostea târzie pentru Fica. Moromete s-a stins încet fără să sufere de vreo boală,
convins că el întotdeauna „a dus o viaţă independentă“. În acest fel, moartea lui
devine un simbol, pentru că el rămâne „cel din urmă ţăran în acest roman al
deruralizării satului“ În finalul romanului, tatăl și fiul se împacă în visul lui Niculae.
Acțiunea operei începe în satul Pripas, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea, acolo
unde tinerii se adună pentru a juca la horă, fiind asistați de părintele Belciug și familia
învățătorului Herdelea. Printre tineri se află și Ion, fiul Glanetașului, care joacă cu Ana,
fiica lui Vasile Baciu, promisă tânărului George Bulbuc. Deși Ana îl iubește pe Ion, acesta
caută doar să obțină pământurile tatălui înstărit al fetei pentru a scăpa de sărăcie, în
sinea lui, iubind-o pe Florica. George află de încercarea lui Ion de a o seduce pe Ana, iar
după ce se termină petrecerea se ia la bătaie cu el. Cearta dintre cei 2 tineri devine
subiect de discuție în familia Herdelea care îi ia partea lui Ion, lucru ce afectează relația
acesteia cu părintele Belciug. Învățătorul Herdelea devine îngrijorat că astfel și-ar putea
pierde casa clădită pe terenul bisericii, primit din partea preotului ca o donație. George o
vizitează tot mai des pe Ana, spre îngrijorarea lui Ion, care promite că se va căsători cu
Florica. Între timp, Laura, fata cea mare a familiei Herdelea, este curtată de 2 băieți:
George Pintea și Aurel Ungureanu, iar Titu, fiul familiei Herdelea se îndrăgostește de
soția profesorului Lang. Frustrat că nu vede rezultatul muncii sale, Ion fură o parte din
pământurile vecinului său, Simion Lungu, ajungând să fie dat în judecată. Ion îi cere
ajutorul învățătorului, iar acesta îi scrie o citație către ministrul justiției. Acesta își dă
seama că are nevoie de pământ mai mult ca oricând și o vizitează pe Ana fără ca tatăl ei
să știe. Odată cu venirea iernii, familia Herdelea se pregătește pentru logodna Laurei cu
Pintea, în timp ce satul află că Ana a rămas cu Ion. Astfel, Vasile Baciu se vede nevoit
să-și dea acordul cu căsătoria celor 2 tineri. Învățătorul îi găsește fiului său un post de
ajutor de notar la Gargalău. Ajuns acolo, Titu prinde o ură față de unguri, provocată de
obligativitatea vorbirii limbii maghiare, ajungând să fie concediat.
Herdelea se vede nevoit să-și liciteze propria mobilă pentru a plăti niște datorii după ce
Ion a dezvăluit că el i-a scris citația. În sat are loc nunta dintre Pintea și Laura, iar la
scurt timp după, și cea dintre Ion și Ana. După nuntă Ion încearcă să se înțeleagă cu
Vasile Baciu în privința pământurilor, însă acesta se oferă să i le dea pe toate numai după
moartea sa, fapt care îl determină pe Ion să devină violent cu Ana. În Armadia au loc
alegeri, iar Herdelea îl susține pe candidatul ungur Bela Beek, în speranța că va fi
susținut în situația sa cu judecătorul. Titu îl susține pe candidatul român Grofșoru, la
care Ion apelează pentru a-l da în judecată pe Vasile Baciu și pentru a face rost de
pământurile sale. Ana dă naștere unui băiat, iar de teamă judecății, Vasile Baciu cedează
și îi oferă lui Ion toate pământurile sale. Sătulă de bătăile primite de la soțul sau și
îndurerată de faptul că Ion o iubește în realitate pe Florica, măritată acum cu George,
Ana se spânzura. Din cauza citației, învățătorul rămâne suspendat din funcția sa, iar Ion
este condamnat la o lună de temniță, timp în care băiatul său moare. Între timp, Titu,
cuprins de patriotism, hotărăște să plece în România ca și corespondent al revistei
"Tribuna Bistriței", iar Herdelea este declarat nevinovat. Ion este eliberat, iar dragostea
pentru Florica devine mai importantă decât pământurile sale. Ion o vizitează tot mai des
având grijă ca George să nu afle nimic. Ulterior, acesta află că Ion îi dă târcoale soției
sale, iar într-o seară în care acesta se apropie de casa lui, George îl ucide, lovindu-l cu
sapa în cap. George este arestat, mărturisind fapta, iar Ion ajunge să fie îngropat în
pământurile sale dragi, ajunse acum în posesia noii biserici. Herdelenii se împacă cu
preotul Belciug, iar Titu își îndeplinește visul de a ajunge în România.