Tema romana

Rezumatul romanului morometii.

Romanul incepe cu intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu familia sa.
Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii: Ilie Moromete
– tatal, cu zece ani mai mare decat sotia sa Catrina. Tatal venise in aceasta a doua casatorie cu trei baieti,
Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete, Tita si Ilinca, si inca un baiat, Niculae, mezinul de
doisprezece ani.

Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici, joase, si rotunde. Atmosfera este
tensionata fiecare dintre membrii familiei avand nemultumiri.
Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si Achim iar tatal Moromete poarta o
discutie tensionata cu fiul sau cel mic Niculae care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete, dar tatal il trimitea
cu oile la pascut.
Gospodaria Morometilor pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta.
Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de copii care sa munceasca si totusi
incepe sa nu ii merga prea bine
Conflictele din familia Morometilor incep sa apara, baietii cei mari sunt din ce in ce mai porniti
impotriva Catrinei dar si impotriva surorilor vitrege Tita si Ilinca intrucat ele isi faceau haine noi si mama lor le
strangea zestre pentru maritis.

Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete si nevasata lui, deoarece Catrina il intreaba din ce in ce mai
des de lotul ei de pamant dar pe care Moromete il vanduse in timpul foametei de dupa primul razboi. Barbatul
ii promisese in schimb ca ii face acte pe casa ca ea sa nu ramana pe drumuri dar acesta nu se tine de
cuvant.
Baietii se afla in conflict si cu tatal lor deoarece acesta nu face nimic dar pe ei ii pune la munca toata
ziua.
Baietii cei mari planuiesc sa plece cu oile la Bucuresti, ca sa faca bani. Datoriile familiei la banca, plata
foncirii si traiul familiei deveneau din ce in ce mai apasatoare pentru Moromete care trebuia sa se descurce
cumva fara sa vanda pamant.

Acesta se hotaraste sa vanda salcamul din curte, lui Tudor Balosu, dar totusi nu era impacat cu gandul
dar nu avea ce face.
In fata fierariei lui Iocan se afla o poiana mare unde in fiecare duminica se adunau taranii pentru a citii
ziarul si a comenta politica ironic si cu umor. Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae erau cei care citeau
ziarul si comentau cel mai mult, Moromete era abonat la “Miscarea”, Iocan la “Curentul”, iar Cocosila la
“Dimineata” dar daca ei veneau fara ziare insemna ca erau suparati si nu aveau chef sa vorbeasca.

Pentru Moromete plata foncirii ramane motiv de ingrijorare deoarece nu castiga suficenti bani pentru a
platii taxele pentru pamant si ratele pentru imprumutul luat de la banca.
Cand se intoarce de la fierarie pe prispa casei il intampina cei care venisera dupa plata foncirii.
Moromete in acel moment face scandal dar pana la urma plateste o mie de lei reusind sa ii convinga ca va
plati restul peste o saptamana doua.
Incepe secerisul moment in care toata familia era prezenta pe camp si facea cate ceva, fiecare aveau
sarcinile impartite. Cel mai vrednic dintre copii este cel care porneste recoltarea granelor, ceilalti secera graul
si il duc la capat iar tatal leaga snopii. Femeile se ocupa de mancare pentru seceratori.
Baietii cei mari fug in Bucuresti asa cum isi propusesera chiar daca tatal lor nu era de acord.
Paraschiv, Nila si Achim fugisera cu caii, oile toti banii si cele mai bune covoare.
Vazand ca nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Balosu un lot de pamant si locul din spatele
casei reusind astfel sa achite taxele pe foncire, datoria la banca, taxele scolare pentru Niculae si ii mai raman
si bani ca sa isi cumpere doi cai.
In sat mai sunt familii in care conflictele se tin lant.
Conflictul dintre Tudor Balosu si fica lui Polina pentru ca aceasta fugise cu un baiat sarac din sat,
Birica, cu care tatal nu este de acord. Fata tinea foarte mult la Birica, il pune pe acesta sa secere graul de pe
pamantul care i se cuvenea ca zestre, apoi da foc casei parintesti, iscandu-se si o bataie intre Birica, tatal si
fratele Polinei.
Vasile Botoghina se cearta cu Angelina, nevasta lui deoarece el este bolnav de plamani si ar vrea sa
vanda un lot de pamant pentru a avea bani ca sa mearga la sanatoriu, sa se trateze. Angelina se opune sa
vanda pamantul, deoarece ftizia era o boala incurabila si femeia stia ca barbatul ei va muri cu sau fara
tratament iar ea va ramane vaduva si fara pamant. Botoghina se duce la sanatoriu, cheltuieste banii luati pe
lotul de pamnat si simtindu-se mai bine, nu asculta sfatul doctorului si se apuca de munca iar oboseala il
rapune.
Nici familia Tugurlan nu o ducea prea bine, facusera sapte copii in treiseprezece ani dar in fiecare an ii
murea cate unul si puneau cate o cruce la stalpul portii. Aceasta tragedie il face pe Tugurlan agresiv, certaret,
se bate cu fiul primarului, cu seful de post si ajunge la inchisoare.
Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, la aproape patru ani de la încheierea Primului Război Mondial, în comuna
Siliştea-Gumeşti din judeţul Teleorman. Cel ce avea să devină cel mai mare prozator român a venit pe lume în familia
lui Tudor Călăraşu şi a Joiţei Preda, cei doi având deja trei, respectiv 2 copii din căsniciile anterioare.

Pe lângă Marin, aceștia au mai avut împreună pe Ilinca şi pe Alexandru, formând astfel o familie cu adevărat
numeroasă, dar cu venituri prea modeste. Părinții lui Marin Călăraşu, cum era trecut la școală, nu acordau foarte multă
importanță studiului, motiv pentru care acesta a terminat cu chiu, cu vai clasele primare. Micul Marin lipsea frecvent de
la şcoală din pricina muncilor gospodărești la care trebuia să ia parte. Chiar și așa, era cel mai bun din clasă. Ulterior,
familia sa, satul unde a copilărit, frații și surorile sale, învățătorul său devin, la un moment dat, personaje în cărțile sale.
În jurul lor se vor clădi schițe, nuvele, romane de succes. Fără niciun ajutor din partea părinților, după ce trecuse deja
prin multe încercări, Marin Preda se încăpățânează să-și termine studiile la București. A început să scrie bine încă din
școală și impresiona adesea. Apoi, decide că nu se întoarce în Siliștea-Gumești, preferând să rămână în București, de
multe ori fiindu-i foame și neavând unde să se ducă în altă parte decât în garsoniera minusculă a fratelui său, Nilă.
Debutul în literatură În anul 1941, Marin Preda şi-a găsit un post de corector la ziarul “Timpul”, unde a debutat un an
mai târziu cu schiţa “Pârlitu“. Între anii 1943-1945, cât a îndurat stagiul militar, și-a întrerupt activitatea editorială. Marin
Preda frecventează des și cenaclul “Sburătorul” condus de criticul Eugen Lovinescu, acolo unde nuvela sa “Calul” face
o bună impresie celor prezenți. Deși riscant, ulterior şi-a făcut curaj şi a prezentat mai multe momente de-acolo în
romane precum “Viaţa ca o pradă“ şi “Delirul“. După ce a revenit la Bucureşti, deloc ușor, s-a reintegrat în lumea presei
şi a devenit corector la publicaţia “România liberă“. Marin Preda trece prin redacțiile mai multor ziare și abia în 1955
publică “Moromeții”. Un lucru mai puțin știut este faptul că romanul a fost publicat la insistențele iubitei sale, care a găsit
manuscrisul din întâmplare într-un sertar. În anul imediat următor, Marin Preda primește Premiul de Stat, chiar pentru
romanul “Moromeții”.
În anii ce urmează, Marin Preda reușește să iasă din săracia cruntă de până atunci, destinul său luând calea către
faimă, bani, recunoaștere. Ia naștere un scriitor nou, cu un cuvânt clar și dur. Totuși, alte romane ale sale nu au fost
primite la fel de bine, precum “Moromeții”, de Partidul Comunist. “Cel mai iubit dintre pământeni”, în ale cărui pagini
Marin Preda prezintă ororile comunismului din perioada anilor 50, a fost retras imediat de pe piață. Romanul nici nu ar
fi văzut lumina tiparului dacă nu ar fi apărut chiar la editura condusă de Marin Preda. După numai câteva săptămâni,
Marin Preda a fost găsit mort, la 16 mai 1980, cauza oficială fiind “asfixierea mecanică”. Mai exact, potrivit raportului
medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor
respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”.
Opere scrise de Marin Preda Romane “Moromeții” (1955); “Moromeții – volumul II” (1967); “Marele singuratic” (1972);
“Întâlnirea din pământuri” (1974); “Viața ca o pradă” (1977); “Cel mai iubit dintre pământeni” (1980); “Intrusul” (1968);
“Imposibila întoarcere ediția a II-a” (1972); “Delirul” (1975).
Nuvele “Întâlnirea din pământuri” (1948); “O adunare liniștită” (1949); “Desfășurarea” (1952); “Ana Roșculeț” (1949);
“Ferestre întunecate” (1956); “Îndrăzneala” (1958); “Friguri” (1963).
Schițe și eseuri “Pârlitu “ (1942); “Strigoaica” (1942); “Salcâmul” (1942); “Calul” (1942); “Noaptea” (1942); “La câmp”
(1942); “Rotila” (1943); “Colina” (1943); “Plecarea”; “Înainte de moarte”; “Iubire În ceață”; “Măritișul”; “Nepotul”; “Întâia
moarte a lui Anton Tudose”; “Dimineața de iarnă”; “Povestea unei călătorii”; “ Obsedantul deceniu” (1970); “Imposibila
întoarcere” (1971).