Romanul începe cu întoarcerea de la câmp a lui Ilie Moromete împreună cu familia sa.

Familia Moromeţilor este numeroasă, alcatuită din copii proveniţi şi din alte căsătorii. Ilie Moromete –
tatăl, cu zece ani mai mare decât soţia sa Catrina, venise în această a doua căsătorie cu trei băieţi,
Paraschiv, Nilă şi Achim, cărora li se adăugaseră două fete, Tita şi Ilinca, şi încă un băiat, Niculae,
mezinul de doisprezece ani.

Moromeţii se află la cină, strânşi în tindă, în jurul unei mese mici, joase, şi rotunde. Atmosfera este
tensionată fiecare dintre membrii familiei având nemulţumiri.

Catrina are unele discuţii cu fii săi vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim iar tatăl Moromete poartă o discuţie
tensionată cu fiul său cel mic Niculae care ar fi vrut să se ducă la şcoală, să înveţe, dar tatăl îl trimitea
cu oile la păscut.

Gospodăria Moromeţilor pare solidă şi grija conducătorului ei este s-o menţină intactă.

Ilie Moromete are două loturi, al lui şi al Catrinei, şi o mulţime de copii care să muncească şi totuşi
începe să nu îi mergă prea bine.

Conflictele din familia Moromeţilor încep să apară, băieţii cei mari sunt din ce în ce mai porniţi
împotriva Catrinei dar şi împotriva surorilor vitrege Tita şi Ilinca întrucât ele îşi făceau haine noi şi
mama lor le strângea zestre pentru măritiş.

Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete şi nevasata lui, deoarece Catrina îl întreabă din ce in ce mai
des de lotul ei de pământ dar pe care Moromete îl vânduse în timpul foametei de după primul război.
Bărbatul îi promisese în schimb că îi face acte pe casă ca ea să nu rămână pe drumuri dar acesta nu
se ţine de cuvânt.

Băieţii se află în conflict şi cu tatăl lor deoarece acesta nu face nimic dar pe ei îi pune la muncă toată
ziua.

Băieţii cei mari plănuiesc să plece cu oile la Bucureşti, ca să facă bani. Datoriile familiei la bancă, plata
foncirii şi traiul familiei deveneau din ce în ce mai apăsătoare pentru Moromete care trebuia să se
descurce cumva fără să vândă pământ.

Acesta se hotărăşte să vândă salcâmul din curte, lui Tudor Bălosu, dar totuşi nu era împăcat cu
gândul dar nu avea ce face.

În faţa fierăriei lui Iocan se află o poiană mare unde în fiecare duminică se adunau ţăranii pentru a citii
ziarul şi a comenta politica ironic şi cu umor. Moromete, Cocoşila şi Dumitru al lui Nae erau cei care
citeau ziarul şi comentau cel mai mult, Moromete era abonat la “Mişcarea”, Iocan la “Curentul”, iar
Cocoşila la “Dimineaţa” dar dacă ei veneau fără ziare insemna că erau supăraţi şi nu aveau chef să
vorbească.

Pentru Moromete plata foncirii rămâne motiv de îngrijorare deoarece nu câştiga suficenţi bani pentru a
plătii taxele pentru pământ şi ratele pentru împrumutul luat de la bancă.
Când se întoarce de la fierărie pe prispa casei îl întâmpină cei care veniseră dupa plata foncirii.
Moromete în acel moment face scandal dar până la urmă plăteşte o mie de lei reuşind să îi convingă
că va plăti restul peste o săptămână două.

Începe secerişul moment în care toată familia era prezentă pe câmp şi făcea câte ceva, fiecare aveau
sarcinile impărţite. Cel mai vrednic dintre copii este cel care porneşte recoltarea grânelor, ceilalţi
seceră grâul şi îl duc la capăt iar tatăl leaga snopii. Femeile se ocupă de mâncare pentru secerători.

Băieţii cei mari fug în Bucureşti aşa cum îşi propuseseră chiar dacă tatăl lor nu era de acord.
Paraschiv, Nilă şi Achim fugiseră cu caii, oile toţi banii şi cele mai bune covoare.

Văzând că nu se mai poate descurca Moromete ii vinde lui Bălosu un lot de pământ şi locul din
spatele casei reuşind astfel să achite taxele pe foncire, datoria la bancă, taxele şcolare pentru Niculae
şi îi mai rămân şi bani ca să îsi cumpere doi cai.

În sat mai sunt familii în care conflictele se ţin lanţ:

 Conflictul dintre Tudor Bălosu şi fica lui Polina din cauză că aceasta fugise cu un băiat sărac din sat,
Birică, cu care tatăl nu este de acord. Fata ţinea foarte mult la Birica, îl pune pe acesta să secere grâul de
pe pământul care i se cuvenea ca zestre, apoi dă foc casei părinteşti, iscându-se şi o bătaie intre Birică,
tatăl şi fratele Polinei.
 Vasile Boţoghină se ceartă cu Angelina, nevasta lui deoarece el este bolnav de plămâni şi ar vrea să
vândă un lot de pământ pentru a avea bani ca să meargă la sanatoriu, să se trateze. Angelina se opune să
vândă pământul, deoarece ftizia era o boală incurabilă şi femeia ştia că bărbatul ei va muri cu sau fără
tratament iar ea va rămâne văduvă şi fără pământ. Boţoghină se duce la sanatoriu, cheltuieşte banii luaţi
pe lotul de pămnât şi simţindu-se mai bine, nu ascultă sfatul doctorului şi se apucă de muncă iar oboseala
il răpune.
 Nici familia Ţugurlan nu o ducea prea bine, făcusera şapte copii în treiseprezece ani dar în fiecare an îi
murea câte unul şi puneau câte o cruce la stâlpul porţii. Această tragedie îl face pe Ţugurlan agresiv,
certăret, se bate cu fiul primarului, cu şeful de post şi ajunge la închisoare.
 Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.
In prim plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri
mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui
trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor.

 Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila si Achim, isi doresc independenta
economica si un trai mai bun la oras. Ei se simt nedreptatiti pentru ca, dupa
moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a insurat cu alta femeie, Catrina, si ca are
inca trei copii: Tita, llinca si Niculae. indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete,
poreclita Guica, cei trei baieti pun la cale un plan distructiv, dandu-si seama ca
problemele economice ale familiei nu vor putea fi depasite. Ei intentioneaza sa
plece la Bucuresti, Iara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop, ei
vor sa ia oile, cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte constituie
principala hrana a familiei, si caii, indispensabili pentru munca la camp.

 Prin vanzarea oilor si a cailor, ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras.
Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei baieti da o grea lovitura familiei.
Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa le pasca in
marginea orasului si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala.
Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la
banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant,
fonciirea. Insa Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor.
 Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma
secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este
nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru
a plati foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.

 Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de

fresca sociala: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia
chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui
Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic.

 in volumul al doilea, vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind
inlocuita de o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar
unitatea familiei nu se reface. Se deruleaza o istorie tulbure.

 Taranii isi schimba atitudinea fata de Ilie Moromete. Vechile dusmanii se sting.
Guica murise, fara ca relatiile cu fratele ei sa schimbe. Moromete se apucase de
negot, treburile ii mergeau bine, castigase bani frumosi, dar, in mod inexplicabil, il
retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca nu-i aduce nici un beneficiu. Toata
atentia si energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe
baietii fugari. Astfel el cumpara la loc pamanturile vandute odinioara si pleaca la
Bucuresti pentru a-i convinge pe baietii mai mari sa revina in sat.

 Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nila, portar la un bloc si Achim,
care avea un mic magazin de “Consum alimentar” refuza incercarea de
reconcilere a tatalui. Mai mult decat atat, afland de “tradarea” sotului, Catrina il
paraseste, ducandu-se sa locuiasca “in vale”, la fata ei din prima casatorie,
Alboaica. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se
casatoresc, dar familia Moromete pare atinsa de un blestem, fiindca sotul Titei,
desi scapase din razboi, moare intr-un accident stupid in sat. Paralel cu procesul
de disolutie a familiei Moromete, este prezentata si destramarea satului
traditional.

 Fiul cel mic, Niculae, se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau, se inscrie
in partidul comunist, este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu
sarcina de a supraveghea strangerea cotelor si predarea lor catre stat. Niculae se
orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de oportunistii de
profesie, care isca un conflict in sat. Aceste intamplari determina destituirea
activistului Niculae Moromete, care se retrage pentru a-si continua studiile si
devine inginer horticultor. Evenimentele se concentreaza in vara anului 1951, in
paralel cu secerisul si treieratul graului si cu sedinta organizatiei de partid satesti,
in care este numit presedinte al Sfatului Popular tanarul taran sarac, Vasile al
Moasei.

 Pe de alta parte, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata, autoritatea lui in
sat se diminueaza, vechii prieteni au murit sau l-au parasit, iar noii prieteni i se
par mediocri. Barbatul traieste o iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei lui
sotii, care a fost toata viata indragostita de el, apoi se implica in viata social-
politica a satului, sprijinind candidatura lui Tugurlan in functia de presedinte al
Sfatului Popular, pentru ca acesta sa tempereze actiunea de colectivizare. Ilie
 Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie
,,sa dispara “.

 Romanul se incheie zece ani mai tarziu cand Niculae, ajuns inginer horticol si
casatorit cu Marioara, fiica lui Adam Fantana, care a devenit si ea asistenta
medicala, afla de la Ilinca, sora sa, ca Moromete murise, se stinsese incet fara a
suferi de vreo boala. In ultimele clipe de viata, Moromete avea slabiciunea de a
umbla prin sat.

 Ultima oara fusese adus acasa cu roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul de
viata spunandu-i doctorului: “Domnule… eu totdeauna am dus o viata
independenta. “.In finalul romanului, tatal si fiul se impaca in visul lui Niculae.