Marin Preda

Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, la aproape patru ani de la

încheierea Primului Război Mondial, în comuna Siliştea-Gumeşti din judeţul
Teleorman. Cel ce avea să devină cel mai mare prozator român a venit pe lume
în familia lui Tudor Călăraşu şi a Joiţei Preda, cei doi având deja trei, respectiv
2 copii din căsniciile anterioare.
Pe lângă Marin, aceștia au mai avut împreună pe Ilinca şi pe Alexandru,
formând astfel o familie cu adevărat numeroasă, dar cu venituri prea modeste.
Părinții lui Marin Călăraşu, cum era trecut la școală, nu acordau foarte multă
importanță studiului, motiv pentru care acesta a terminat cu chiu, cu vai clasele
primare. Micul Marin lipsea frecvent de la şcoală din pricina muncilor
gospodărești la care trebuia să ia parte. Chiar și așa, era cel mai bun din clasă.
Ulterior, familia sa, satul unde a copilărit, frații și surorile sale,
învățătorul său devin, la un moment dat, personaje în cărțile sale. În jurul lor se
vor clădi schițe, nuvele, romane de succes. Fără niciun ajutor din partea
părinților, după ce trecuse deja prin multe încercări, Marin Preda se
încăpățânează să-și termine studiile la București. A început să scrie bine încă
din școală și impresiona adesea. Apoi, decide că nu se întoarce în Siliștea-
Gumești, preferând să rămână în București, de multe ori fiindu-i foame și
neavând unde să se ducă în altă parte decât în garsoniera minusculă a fratelui
său, Nilă.
În anul 1941, Marin Preda şi-a găsit un post de corector la ziarul
“Timpul”, unde a debutat un an mai târziu cu schiţa “Pârlitu“. Între anii 1943-
1945, cât a îndurat stagiul militar, și-a întrerupt activitatea editorială.
Marin Preda frecventează des și cenaclul “Sburătorul” condus de criticul
Eugen Lovinescu, acolo unde nuvela sa “Calul” face o bună impresie celor
prezenți. Deși riscant, ulterior şi-a făcut curaj şi a prezentat mai multe
momente de-acolo în romane precum “Viaţa ca o pradă“ şi “Delirul“. După ce
a revenit la Bucureşti, deloc ușor, s-a reintegrat în lumea presei şi a devenit
corector la publicaţia “România liberă“. Marin Preda trece prin redacțiile mai
multor ziare și abia în 1955 publică “Moromeții”. Un lucru mai puțin știut este
faptul că romanul a fost publicat la insistențele iubitei sale, care a găsit
manuscrisul din întâmplare într-un sertar. În anul imediat următor, Marin Preda
primește Premiul de Stat, chiar pentru romanul “Moromeții”. În anii ce
urmează, Marin Preda reușește să iasă din săracia cruntă de până atunci,
destinul său luând calea către faimă, bani, recunoaștere. Ia naștere un scriitor
nou, cu un cuvânt clar și dur. Totuși, alte romane ale sale nu au fost primite la
fel de bine, precum “Moromeții”, de Partidul Comunist. “Cel mai iubit dintre
pământeni”, în ale cărui pagini Marin Preda prezintă ororile comunismului din
perioada anilor 50, a fost retras imediat de pe piață. Romanul nici nu ar fi văzut
lumina tiparului dacă nu ar fi apărut chiar la editura condusă de Marin Preda.
Romane
“Moromeții” (1955); “Moromeții – volumul II” (1967); “Marele singuratic”
(1972); “Întâlnirea din pământuri” (1974); “Viața ca o pradă” (1977); “Cel mai
iubit dintre pământeni” (1980); “Intrusul” (1968); “Imposibila întoarcere ediția
a II-a” (1972); “Delirul” (1975).

Nuvele
“Întâlnirea din pământuri” (1948); “O adunare liniștită” (1949);
“Desfășurarea” (1952); “Ana Roșculeț” (1949); “Ferestre întunecate” (1956);
“Îndrăzneala” (1958); “Friguri” (1963). Schițe și eseuri “Pârlitu “ (1942);
“Strigoaica” (1942); “Salcâmul” (1942); “Calul” (1942); “Noaptea” (1942);
“La câmp” (1942); “Rotila” (1943); “Colina” (1943); “Plecarea”; “Înainte de
moarte”;