Glucidele reprezinta categoria de biomolecule cu cea mai mare raspandire in natura.

Energia solara captata de plantele verzi in procesul de fotosinteza este convertita in energie chimica
si stocata sub forma de glucide. In plante, proportia de glucide este de 85-95% .Glucidele de origine
vegetala constituie componente de baza in hrana omului si a animalelor si totodata importante surse
de energie [1].

In organismul animal, glucidele se gasesc in cantitati mici reprezentand 2-3% din masa corporala .Ele
pot exista ca oze libere (glucoza), ca diglucide (lactoza), precum si sub forma de macromolecule
(glicogenul). Glucidele exista in organismul animal si sub forma de glicoconjugate - componente
structurale ale membranelor celulare si ale unor structuri extracelulare.

Prin degradarea glucidelor este furnizata 50-70% din energia necesara existentei organismului
animal. Ca structura chimica, glucidele sunt polihidroxialdehide, polihidroxicetone sau produsi de
condensare ai acestora.

Denumirea stiintifica este de glucide, respectiv zaharuri. Termenul "hidrati de carbon", atribuit uneori
glucidelor este considerat impropriu nefiind justificat stiintific.

1.1. CLASIFICARE

In functie de comportarea la hidroliza, glucidele se impart in trei clase: oze, oligoglucide si

poliglucide.

. Ozele reprezinta cele mai simple glucide, continand un numar relativ mic de atomi de carbon care,
prin hidroliza, nu mai pot scindate in molecule cu proprietati de glucide.

. Oligoglucidele rezulta prin condesarea unui numar mic de oze (2-10), identice sau diferite.

. Poliglucidele reprezinta macromolecule formate prin condensarea unui numar foarte mare (sute,
chiar mii) de oze.

1.2. OZE

1.2.1. Structura chimica

Ozele sunt cele mai simple glucide. Ele contin in molecula un numar mic de atomi de carbon. Mai
importante sunt ozele cu trei pana la sapte atomi de carbon: trioze, tetroze, pentoze, hexoze, etc.

Ozele pot fi definite ca hidroxialdehide care contin in molecula o grupare functionala aldehida sau ca
hidroxicetone care contin in molecula o grupare functionala cetona. Ozele care contin gruparea
aldehida se numesc aldoze, iar cele care contin gruparea cetona se numesc cetoze [2].

Modul de aranjare a atomilor si a gruparilor de atomi in molecula ozelor poate fi exprimat prin
formule aciclice (lineare) sau ciclice (in plan sau spatiu).
a) Formulele lineare aciclice redau structura ozelor presupunand ca toti atomii din molecula se
gasesc in acelasi plan. S-a convenit ca atomul de carbon din gruparea aldehida a ozei sa fie notat cu
cifra 1 iar cel din gruparea cetona cu cifra 2. Formulele lineare aciclice nu explica anumite reactii in
care gruparea carbonil apare mascata si ozele se comporta ca pseudoaldehide sau pseudocetone.

b) Formulele lineare ciclice in plan (formule de proiectie Fischer) presupun un proces de ciclizare
intramoleculara bazat pe reactia de formare a acetalilor, respectiv a cetalilor. Ca urmare a acestor
reactii apare un atom de carbon asimetric pe care se gaseste grefata o grupare hidroxil numita
hidroxil semiacetalic sau semicetalic. De asemenea, gruparea carbonil este mascata.

Ozele care au ciclurile formate din 5 atomi de carbon si un atom de oxigen sunt de tipul piranoza
asemanator cu heterociclul piran, iar cele care au cicluri formate din 4 atomi de carbon si un atom de
oxigen sunt de tipul furanoza prin analogie cu heterociclul furan.

Prin ciclizarea ozelor se formeaza o grupare -OH grefata la atomul de carbon carbonilic care poarta
denumirea de hidroxil glicozidic (semiacetalic sau cetalic) si prezinta o reactivitate chimica deosebita
[3].

Hidroxilul glicozidic care rezulta prin ciclizare poate fi orientat de aceeasi parte cu atomul de oxigen
aflat in punte reprezentand o configuratie  sau de partea opusa reprezentand o configuratie .

Formule ciclice de perspectiva (formule de proiectie in spatiu sau formule de perspectiva Haworth).
Aceste formule reprezinta configuratii spatiale, adica structuri ale ozelor in care atomii sau gruparile
de atomi sunt plasati in planuri diferite. Conform reprezentarii spatiale, hidroxilul glicozidic in pozitia
 este orientat sub planul ciclului, iar hidroxilul glicozidic in pozitia  este orientat deasupra planulului
ciclului. Anomerii  si  sunt stereoizomeri.

In natura glucoza se gaseste predominant in forma piranozica, iar fructoza in forma furanozica.

In solutie apoasa, intre anomerii  si , forma aciclica a unor oze, se stabileste un echilibru dinamic,
forma lineara aciclica reprezentand mai putin de 1% din amestecul de structuri. Astfel, intr-o solutie
apoasa de glucoza poate exista un triplu echilibru intre formele izomere  si , forma ciclica si forma
aciclica, forma piranoza si forma furanoza.

Pentru ca formulele de proiectie Haworth sa reflecte corect atat valorile legaturilor de valenta, cat si
valorile unghiurilor dintre valentele atomilor de carbon din ciclu si ale substituentilor a fost admisa
existenta unor conformatii.

Spre exemplu, analiza structurii hexozelor a evidentiat pentru ciclul piranozic existenta a 2 structuri
preferentiale; scaun si barca. In aceste structuri, substituentii sunt plasati axial, adica legati de
valente orientate paralel cu un ax care strabate planul ciclului sau ecuatorial, adica aproximativ
coplanar cu planul ciclului.

Seriile D si L ale ozelor au fost stabilite conventional fata de o substanta de referinta este aldehida
glicerica, iar in cazul cetozelor, dihidroxiacetona. Aceste doua oze apartin seriei D sau L in functie de
orientarea hidroxilului alcoolic preterminal (C2).

Toate ozele care prezinta configuratia la carbonul preterminal similara aldehidei D-glicerice apartin
seriei D; ozele care prezinta o configuratie a carbonului preterminal similara aldehidei L-glicerice
apartin seriei L. Ozele care se intalnesc in organismul animal apartin in marea majoritate seriei D.
Apartenenta ozelor la seriile D sau L indica anumite relatii spatiale stabilite conventional si nu are nici
o legatura cu activitatea lor optica care depinde de intreaga structura a moleculei [4].