GRILE DREPT PENAL GENERAL II

1. Formele pluralităţii de infracţiuni sunt:

a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediară.

2. Există concurs de infracţiuni:

a) chiar atunci când unele infracţiuni sunt comise în timpul minorităţii;
b) când, în afară de o infracţiune, pentru celelalte a intervenit o cauză de nerăspundere penală;
c) când, în afară de o infracţiune, pentru celelalte a intervenit o cauză de impunitate.

3. Stabilirea pedepsei pentru concursul de infracţiuni se face:

a) într-o primă etapă, prin stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune, ţinându-se cont de
celelalte infracţiuni;
b) aplicându-se, în a doua etapă, pedeapsa cea mai grea, la care se poate adauga un spor de o
treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) în cazul în care s-au stabilit două pedepse cu amendă, prin aplicarea celei mai grele, la care
se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

4. Primul termen al recidivei postcondamnatorii este o pedeapsă:

a) mai mică de 1 an închisoare;
b) de 1 an închisoare;
c) mai mare de 1 an închisoare.

5. La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările:

a) pentru care a intervenit reabilitarea de drept;
b) cu privire la infracţiunile săvârşite din culpă;
c) cu privire la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
6. Activitatea infracţională de înlesnire, cu intenție, a săvârşirii unei infracţiuni,
constituie activitate specifică:
a) autorului;
b) instigatorului;
c) complicelui.

7. Sunt considerate forme principale de participaţie:

a) coautoratul faţă de instigare;
b) instigarea faţă de complicitate;
c) complicitatea faţă de instigare;
d) coautoratul faţă de complicitate.

8. Participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni prin două tipuri de activităţi distincte,

una specifică instigării, iar cealaltă specifică complicităţii:
a) constituie concurs de infracţiuni;
b) se pedepseşte potrivit textului de lege care sancţionează instigarea;
c) se pedepseşte în raport cu ultima formă de activitate săvârşită de către participant,
încadrându-se, după caz, în textul de lege care sancţionează instigarea sau în cel care
sancţionează complicitatea.

9. În cazul autoratului, autorul poate săvârşi fapta:

a) cu intenţie;
b) din culpă;
c) fără vinovăţie.

10. În cazul instigării, hotărârea de a săvârşi infracţiunea:

a) aparţine autorului;
b) aparţine instigatorului;
c) aparţine în mod obligatoriu autorului.

11. Activitatea de instigare se poate realiza:

a) cu intenţie directă;
b) cu intenţie indirectă;
c) din culpă.
12. Se află în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta penală:
a) pentru a salva de la un pericol iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa sau
integritatea corporală a unei persoane;
b) pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva altei persoane;
c) depăşind limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în
care s-a produs atacul și nu se afla într-o stare de tulburare sau temere.

13. Există legitimă apărare dacă:

a) atacul este îndreptat asupra unui bun al celui care ripostează;
b) atacul este verbal sau scris;
c) atacul este dezlănţuit de un iresponsabil şi cel care ripostează cunoaşte acest lucru;
d) atacul pune în pericol persoana celui atacat ori interesul general.

14. Constituie cauze de impunitate:

a) cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;
b) împiedicarea săvârşirii infracţiunii;
c) retragerea mărturiei mincinoase intervenită oricând;
d) împiedicarea de către făptuitor a producerii rezultatului, împiedicare ce a avut loc mai înainte
sau ulterior descoperirii faptei.

15. Există stare de necesitate dacă sunt îndeplinite şi condiţiile:

a) pericolul iminent este urmarea nemijlocită a unei activităţi omeneşti responsabile îndreptate
împotriva unei persoane;
b) pericolul este iminent;
c) pericolul iminent ameninţă orice bun al persoanei.

16. Constituie pedepse principale:

a. detenţiunea pe viaţă;
b. interzicerea exercitării unor drepturi de la 1 la 5 ani;
c. potrivit Codului penal, doar închisoarea şi amenda.
17. Limitele generale minime şi maxime ale închisorii sunt cuprinse între:
a. 1 lună - 25 ani
b. 15 zile - 25 ani
c. 15 zile - 30 ani

18. Minorului care săvârşeşte infracţiuni i se pot aplica:

a. măsuri educative neprivative de libertate sau privative de libertate;
b. pedepse principale, complementare şi măsuri educative;
c. pedepse şi măsuri de siguranţă.

19. Scopul măsurilor de siguranţă constă în:

a. reeducarea condamnatului;
b. înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea
penală;
c. se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.

20. Când persoana faţă de care s-a luat măsura de siguranţă a obligării la tratament
medical nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune:
a. arestarea preventivă
b. interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată
c. internarea medicală.

21. Răspunde din punct de vedere penal:

a) orice persoană juridică, indiferent de forma de organizare;
b) statul;
c) orice persoană juridică, cu excepția statului și a autorităților publice.

22. Persoana juridică răspunde penal pentru infracțiunile:

a) săvârșite în realizarea obiectului de activitate;
b) săvârșite în interesul ori în numele persoanei juridice;
c) săvârșite în interesul și în numele persoanei juridice.
23. Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:
a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost
comise;
b) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, comise după data de 1 februarie
2014;
c) infracţiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea
victimei.

24. Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală:
a) chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele;
b) numai dacă plângerea prealabilă s-a făcut de către una dintre ele;
c) numai dacă plângerea prealabilă s-a făcut de către toate persoanele.

25. În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât
după un termen de:
a) un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă;
b) un an și șase luni, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă;
c) doi ani, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.