Panciatantra.

Povestirea în ramă și povestirea în lanț

Povestirea în ramă: funcționează după principiul cercurilor concentrice. Rama este

contextul primei povești din cartea a V-a: împăratul Vișnușarman începe să le istorisească
feciorilor săi pilda negustorului Giuvaier. Spre deosebire de alte povestiri în ramă cum ar fi
cele proliferate în cultura română (ciclul de povestiri aparținând operei Hanul Ancuței), rama
nu cuprinde povestiri uniforme, egale prin raportul lor față de rama principală, ci mai degrabă
sunt definite de structura în lanț sau în picaj. Povestirile în lanț sunt interdependente unele de
altele nu pentru că au aceleași personaje sau sunt legate de trăsături ale acțiunii, ci pentru că
fiecare dintre acestea preia în momentul finalizării sale rolul de ramă pentru o altă povestire.
Asistăm așadar la un picaj, la o scufundare narativă. Să luăm ca exemplu povestirea
negustorului Giuvaier și a bărbierului. Fapta necugetată a bărbierului de a ucide întregul grup
de călugări jaini îl aduce pe bărbier și pe negustorul Giuvaier în fața juzilor. În timp ce
bărbierul își ispășește pedeapsa, unul dintre juzi rostește o pildă scurtă care se dorește a
oglindi, a exemplifica efectele dezastroase ale picajului lor moral, lăcomia: „Și adevărul este
că cel lacom amarnic se căiește, precum se căiră brahmanul și soața sa, de uciderea
mangustei.” Intrigarea neguțătorului la auzul acestei pilde în care sunt menționate un
brahman, soția și copiii acestuia este punctul în care povestirea dintâi se întrepătrunde, se
sudează de cea de-a doua, cea în care personajele menționate sunt protagoniste și care, la
finalul experienței lor, vor deveni noii naratori, noii producători ai unei alte pilde: „Din
pricină că nu m-ai ascultat ne-am pierdut fiica cea credincioasă, căci păcatul uciderii ei cade
și asupra ta. Da, așa pățesc cei orbiți de lăcomie. Adevărat grăiește proverbul.”
Înainte de păși în următorul cerc al poveștii în ramă, în următoarea foaie narativă,
apare structura: „– Cum așa, întrebă brahmanul?”Observăm faptul că pilda în versuri are rol
premergător, însă pragul dintre povestiri rămâne același: intriga. Dacă existența păcatului este
cea care alimentează existențial și motivațional poveștile, curiozitatea este cea care le
încheagă și pretextează intruziunea în lumea povestită: „Atunci soția sa prinse a-i istorisi.”