CHIRIL CIUNTU NTLNIRI CU CPITANUL. >Fericitcel ce n-a vzut si a crezut<.

Niciodat aceste cuvinte din Sfnta Scriptur n-au avut mai mult nteles pentru mine ca n clipa n care evoc nceputurile mele n Miscarea Legionar. Cei ce au trit lung vreme lng Cpitan, s cread nestrmutat n el, nu mai rmne ndoial. Eu cnd am intrat ns n oastea lui, n una din zilele anului de prigoan 1933, l-am urmat fr s-l fi vzut vreodat. L-am urmat intuitiv, pe drumul legendelor create de faptele sale mrete, asa cum generatii ntregi de Romni au pornit s fac istorie pe urmele legendelor lui Decebal, Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul. Numai c eu aveam cel putin posibilitatea s stiu c el se gseste printre noi si c ntr-o bun zi m voi ncrucisa cu fptura lui mreat, n carne si oase Si iat, se pare, c acest moment crucial a sosit. n anul 1935 se anunt nfiintarea taberei de la Carmen Sylva, n care Cpitanul cheam legionarii din toat Tara la cea mai mare scoal de cadre pe pmntul romnesc mpreun cu alti camarazi cernuteni, mi-am pregtit cu nfrigurare bagajele. Eram gata de plecare, cnd, n ajunul evenimentului, m trezesc cu politia n cas. La perchezitia fcut, au gsit sub saltea >actul compromittor<, pe care l aduseser cu dnsii din biroul politiei. Aducndu-mi-l, mi-au pus n vedere s renunt la plecare sau s trag consecintele. Dup un an si jumtate, visul meu s-a mplinit totusi. E adevrat, n alte mprejurri, n care nici cei mai nversunati dusmani ai Legiunii n-ar fi putut mpiedeca pe legionari, s-si vad n persoan Cpitanul. Era ns unul din cele mai tragice momente ale vietii lui : ntlnirea cu cele mai sfinte jertfe legionare, la intrarea pe pmntul trii a trupurilor nensufetite ale lui Mota si Marin. Totusi, dusmnia conducerii trii nu s-a oprit nici n fata acestui nalt act crestinesc. Guvernul a interzis depunerea sicrielor n Catedrala din Cernuti. Atunci Cpitanul s-a prezentat personal la prefectul judetului, liberalul Gheorghe Vntu, care i-a ajutat n repetate rnduri pe legionari, rugndu-l s intervin pentru revocarea ordinului. n urma acestei struinte a primit aprobarea de a depune sicriele n Catedral, pn a doua zi. Acolo s-a fcut o slujb mreat pentru sufletele eroilor. Au participat nu numai legionari din mprejurimi, ci toat lumea care fusese miscat de acest eroism, indiferent de nationalitate. ntr-o ordine perfect, studentimea a strbtut din nou strzile Cernutilor, n costume nationale, mpodobite cu cocardele : >Daciei, >Arboroasei<, >Junimei< si altor asociatii studentesti. Au dat onorul din urm spadasinii >Bucovinei< si

>Moldovei<, ct si asociatilor studentesti ale celorlalte nationalitti conlocuitoare, n culorile lor nationale. Pentru prima dat n istoria ei de la unire, nationalittile conlocuitoare s-au ridicat peste iredentism si particularitti si s-au nchinat cu respect n fata eroismului legionar. A fost unul din cele mai mrete momente pe care le-a trit capitala, astzi att de ndurerat, a Bucovinei, n mijlocul Catedralei se ridic, peste capetele tuturora, un singur om, nalt ca destinul ce-l purta pe umeri, trist ca momentul desprtirii de cel mai bun prieten si camarad de lupt, privind dincolo de sicriu si catapeteasm, poate spre apocalipsul ce asteapt neamul, poate spre steaua mntuirii lui Cine mai putea cuprinde adncimea privirilor lui ? Cpitanul vzut de mine pentru prima dat n viat si pstrat ncrustat n fptura mea pentru tot drumul ce-mi mai rmne de strbtut pe aceste poteci pmntene. Asa l-am dorit, asa l-am gsit, asa l pstrez : nalt si singur, lng noi si n afar de noi, printre noi si imens de sus peste noi La 13 Februarie, n Bucuresti, am psit pe urmele lui, n urma sicrielor, pn au fost coborte n cripta de la Casa Verde. Desprtirea de Mota a nsemnat pentru mine ntlnirea cu Cpitanul n carne si oase. Cutremurtoarea desprtire legionar a fost pentru legionari o zguduitoare ntlnire legionar. De-acum momentele tragice ale Legiunii urmau s se desfsoare vertiginos. La 9 Octombrie 1937, moare generalul CantacuzinoGrnicerul, seful partidului >Totul pentru Tar<, erou al rzboiului de ntregire. Am plecat cu o delegatie de legionari cernuteni, s-i dm ultimul onor pe pmnt. Ajunsi la Bucuresti, ne-am prezentat la sediul din strada Gutenberg. Acolo ne-a ntmpinat Cpitanul, strngnd cu cldur mna fiecruia n parte si ntrebndu-ne cte ceva, ca un bun printe al tuturor legionarilor. Apoi, l-am urmat pe Cpitan spre Biseric. Trectorii s-au luat dup noi ; ferestrele se deschideau si lumea striga : >Uite-l pe Cpitan<. Parc era pe vremea cnd Sfintii Apostoli porneau s propovduiasc cuvntul lui Dumnezeu. Oamenii se luau dup el, simtind c numai cu dnsul este adevrul. Generalul ne astepta n Biseric, ntins pe catafalc, drept si mndru n maiestatea sa, mbrcat n cmas verde pe care strlucea ordinul >Mihai Viteazul<. Purttorii acestui ordin defilau n fata lui, dndu-i onorul. Legionarilor nu li s-a permis s apar n cmas verde. De aceea, cteva sute de legionari s-au mbrcat n mantale negre, i-au dat onorul si apoi l-au condus n coloan de mars, spre locul odihnei de veci. Comanda a avut-o, dup cte mi amintesc, Bartolomeu Livezeanu. Acestea au fost ultimele clipe cnd l-am vzut pe Cpitan.

Anul care a urmat a fost un an de lupte crncene cu dusmanul, pus pe uciderea noastr. n vltoarea luptelor, momentele scurte n care l-am vzut pe Cpitan si sorbi din ochi, mi-au dat putere s rezist si s cred n misiunea lui. Apoi a urmat acea zguduitoare crim din pdurea Tncbesti care ne-a ngrozit pe toti, pentru moment. n dimineata cnd am citit comunicatul toat garnizoana legionar din Cernuti a fost mobilizat si pus n stare de alarm. Am organizat echipe pe strzile principale si la punctele strategice. Eram gata cu totii de-a rsturna totul ce ni s-ar fi pus n cale. Dar curnd am primit ordinul de sus, s pstrm liniste si s ne pstrm calmul. Guvernul lansase zvonul c, Corneliu Codreanu ar fi fugit n strintate Aceast minciun i-a servit guvernului n acel moment, dar si nou. La renhumarea rmsitelor pmntesti ale Cpitanului si ale celor 13 fruntasi legionari, asasinati mpreun cu dnsul, am fost din nou prezent, fiind delegat din partea Prefecturii Capitalei, cu serviciul de ordine n fata Bisericii Ilie Gorgani. De dincolo de moarte, n fata sicriului su, am fost nfiorat de imaginea lui, cu aceeasi putere cu care fusesem nfiorat de fptura lui vie. Am plns n acel moment soarta neamului si i-am blestemat pe cei ce i-au deschis mormntul n culmea puterii lui de creatie si realizare. Cel ce a fost rupt de noi cu silnicie, s-a ncrustat n noi pe vesnicie si st la postul su de comand, ca atunci cnd, viu, si comanda legionarii si deschidea drum nou neamului romnesc. E mult de atunci, de la prima mea ntlnire cu Cpitanul. Evenimentele au luat forme apocaliptice, dar linia pe care a trasat-o el, n sufletul meu, a rmas mereu actual, cu toat avalansa obstacolelor, a loviturilor care riscau, fie s m ntoarc din drum, fie s dispar fizic, lipsit de orice protectie. Fuga din tar n Bulgaria, de aici la Viena, la Rostock si terminnd cu lagrul de exterminare, Buchenwald, cu morti cu miile si pn pe frontul de pe Oder, de cte ori nu riscam s-mi las viat ? Dou elemente mi-au ghidat pasii : credinta n Dumnezeu si dragostea de Neam, duse amndou pn la angajarea total. Dac dragostea de Dumnezeu mi-a fost transmis de printii mei, adnc crestini, dragostea de Neam, asa cum am trit-o si am servit-o pn acum, ea mi-a fost transmis de un om mai presus de toti, Cpitanul. Ea nu mi-a fost transmis prin cuvnt, ci ea mi-a fost dat s o apropii, s fiu ptruns de ea, din priviri, din acei ochi calzi si fermi, veghind asupra caracterului intransigent, dus pn la druire de sine. Simt aceast privire si azi, la frumoasa vrst pe care Dumnezeu mi-a ngduit s o ajung, la 88 de ani, privire care m observ, m nvluie cu aceeasi cldur de odinioar, de dincolo, de unde m

ndeamn la ncredere, s mentin calea pe care a mers el, pn ce Cel Puternic l-a chemat la El. Si drumul meu a fost lung, pndit la fiecare ncrucisare de drumuri, ademenit, amenintat, pn chiar n tara liberttii totale, unde am gsit refugiu, s fiu din nou izolat ntre patru ziduri de temnit, ntr-un proces urzit din imperiul bolsevic de pe malurile Dmbovitei, pentru c n-am renuntat a-mi iubi Neamul, credinta strmoseasc si imaginea celui ce mi-a definit cursul vietii mele, Cpitanul. Cu gndul la el, acum cnd se mplineste un secol de la venirea lui pe plaiurile romnesti, de ziua lui Corneliu Sutasul, al crui nume l poart, ncerc o mare tristete, c a fost mpiedecat s-si serveasc Neamul n momente de grea cumpn, cnd existenta lui nssi era amenintat, dar si o mare fericire a-mi aminti de el, atunci cnd mi-a strns puternic mna, s-mi transmit, ca un testament, fiorul angajrii mele pn la sacrificiu. Cu senintate, asteptnd noua ntlnire cu el, Cpitanul, cea de dincolo, simt bucuria de a nu fi gresit calea trasat de el si n deplin constiint, mi-am mplinit datoria, fat de Dumnezeu si Neamul meu. 27 iunie 1999.