C L TOR PRIN ARA MEA - Spre Borze ti

de Florentin Adrian Maftei | Iulie 31, 2008

Cred c nu este om al neamului românesc, care, trecut prin coal , s nu fi aflat, m car de
acolo, despre stejarul din Borze ti, tefan, marele viitor domn, despre Mitrut, tovar ul
s u din jocurile r zboinice, de adev ratul han t t r sc i de moartea n prasnic a ”puiului
de moldovean” (Mitru ) s getat de un urma de-al lui (Timur) Lenk, transformând jocul
unei zile într-o experien dramatic pentru cel care va fi voievod i pentru tovar ii s i,
copii înc , printre mun ii Borze tiului.

Sau, poate, or fi i dintre aceia care au trecut prin coala r s /reformat , ori mereu în
reformare, i care, în alternativul manualelor, chiar i al celora de istorie, nu au aflat c ,
pe lâng Andreea Esca i niste cânt re i maneli ti, ca obiectiv didactic este, sau a fost, i
aceast bagatel descriptiv , emo ional , paseist i demodat , din copilaria unuia,
tefan, care,”întâmpl tor“ a fost numit i renumit ”…cel Mare”!

Oricum, mânat de dorin a de a sim i poezia acelor plaiuri, am pornit într-o diminea cu
vremea nehot rât în înf i are, de pe malul Siretului, spre mirajul înce o atelor dep rt ri
înlânate parc suriu spre urc tura ce m a tepta; i-am dat cale liber bidiviului b trâior,
ce are vreo 78 de vie i /putere în el i-i mâncator de jar lichid, de l-am îndemnat, mai
întâi, pe valea râului ce mi-e, de regul , loc de plecare spre unde pornesc. Dar nu mult
vreme l-am avut tovar s. Atâta doar cât m-a pov uit s dau bine e b di ei Vasile, la
Mirce ti, trecând pe lâng lunca invadat de l cr mioarele sfioase i deplin mirate, parc
disperate de otrocolul fumigen ce îl produc ni te fiare r scolitoare prin apele i malurile
râului; am admirat apoi curata îngem nare “siamez ” a Siretului cu Moldova, o ap care
a d ruit, generoas , numele s u, p mânturilor i neamului de la est de Carpa i; iar la
întâlnirea cu Bistri a, tovar ul meu de c l torie de pân acum, poreclit de un neam str in
de noi ”Dragul”, mi-a urat ”drum bun” înspre soare-apune, dându-mi semn de în eles i
recunoa tere c tre tovar ul s u de mai din vale, cu care eu o s m aflu înaintea lui,
printre în l imi, râul Trotu .

A a am i dorit, culegând calea mun ilor aproape deluro i dup

înf tisare, pân ni s-a dat tire surprinz toare de întâlnire cu Tescaniul marelui George
Enescu. Nu am putut s nu aflu de ce i unde s-a crescut “Jurjac”, dup ce s-a pribegit
dinspre Dorohoi, din Livenii copil riei sale, spre coclauri ne tiute mie, sporind neasemuit
lumea muzicii cu acorduri i triluri ce doar Ciprian, b iatul preotului Porumbescu, de la
Stupca, le-a mai înviat a a m iestrit, mult înaintea vremii curs înspre noi. i-am aflat
conacul, pe care o ”ghidu ” l-a înf at în “Poema Român ”, atunci când ne-a
întâmpinat; împrejmuit cu minunatul s u parc, de mult, mult drag nemuritorului slujba al
lui Pan i leag n pentru multe, aici n scute, perle muzicale. i, printre multe altele, am
mai aflat c în van el i M ruca (iubita de aleas unicitate pentru maestru) i-au dorit
somnul ve nic în oghealul p mântesc de aici; dar degeaba i-au zidit i l ca ve niciei
lâng capel , vegheat de falnici arbori ; trupurile lor c zute au fost date ofrand
p m ntului str in, ca loc de fal într-un cimitir ce i-a mai cuprins astfel un nume, r sunet
al lumii i unde noi, românii, sau cei mai mul i dintre noi, nicicând n-o s -i putem
prelinge o lacrim ori aprinde o lumânare!

Nu mult cale ne-a desp r it apoi de întâlnirea cu Trotu ul. Parc ne-a
recunoscut semnul dinspre Siret i ne-a preluat curgând pe calea sa, paralel i-odat cu
noi, ori noi odat cu el, printre culmile care ascundeau în miezul lor, mai peste tot, gazul
p mântului, ce- i f cea sim it prezen a, pentru noi, în aerul ce-l respiram, dar i prin
imaginea mul imii sondelor ce trudeau spornic, pornindu-mi i retorica întrebare: ”pentru
cine, oare?” Dar asta e o alt poveste, tiut doar de cei mari, iar pentru noi… e doar
poveste!

M-a oprit din calea spre Tg. Ocna, f cându-mi semne de pe malul drept al
apei, prima sond de la noi din ar , acum “pensionar ”, cea care a deschis poart spre
lumin “aurului negru”, în anul 1861. Mângâind-o privit, involuntar mi-am întors gândul
spre acea demult trecut întâie zi a sa, si m-am închipuit al turat, aici, pe mal de Trotus,
unor nume despre care se stie c au fost neamului reazem solid si jaloane adânc
împlântate istoriei acestui norod. Dar si aceasta este ca o pagin rar deschis timpului
nostru. O mai povestesc uneori b stinasii care vin si culeg si-acum rodul frust al sondei,
titeiul care se adun înc în vechiul pu , pentru a-si obloji cu el, în loc de ir, durerile
ciolanelor m sluite de vremi si vremuri. (vezi foto).

Am traversat, prin calea ce a urmat, ora ul One ti -o identitate care ocup un rost aparte
ca efigie a sportului românesc, prin renumele Nadiei Com neci, r sfrânt i asupra urbei
natale. Este ultimul pas ce l-am parcurs pân a ajunge acolo unde dorit-am s fiu, la
Borze ti.
 Greu mi-a fost s împac imaginea ce m urm rea din vremea
copil riei cu cea actual , a maturului care ast zi sorbe te acela i tablou, îns cu o alt
sete!
Din osea i pân la poalele bisericii, (a ezat , dup cum spune i legenda, pe un dâmboc,
cu altarul crescut parc din r d cina stejarului între ale c rui ramuri a fost ucis Mitrut i,
unde, mai târziu, a fost pedepsit i hanul t tar) este o cale, în linie dreapt , taman cât
pentru o aruncare de s geat , potrivit de me te ugit slobozit de un arca . De aceea, de pe
ridic tura de unde se afl , biserica domin vizual i emo ional privitorul care se îndreapt
”s geat ” dinspre drum c tre împlinirea visului i vis rilor sale.

Suple ea exterioar a bisericii, dorin a vizibil a ctitorului de durabilitate (zidirea este

f cut cu blocuri de piatr , alese, culese -apoi me ter prelucrate, dinspre Trotu ,
ve nicite în pere i i cu ajutorul unui mortar, (re eta ziditorului de-atunci), li multe alte
impresii m poart cu gândul spre meseria ii b nui i a fi adu i dinspre apusul Europei de
str bunii mu atini, pentru ca în Moldova s se ridice cet i noi, cu care Domnul i ara s
poat ap ra mai u or plaiul str bun, dar i cre tin tatea, de pericolul necredincio ilor.
Me teri care au l sat din comoara br rii lor, peste timp, i b tina ilor.

Ornamentele, asemenea tivurilor i bordurilor de pe straiul popular

tradi ional, aflate mai ales înspre acoperi ul înalt, lipsit de turle i cu poal (strea in )
larg , dar i în semicircularul exterior al altarului, înc lzesc aspectul de ansamblu, prin
folosirea c r mizii arse i a unor rozete sm ltuite în diferite culori. (vezi foto)

Gândindu-ne la perioada în care a fost construit (9 iulie 1493 - 12 octombrie 1494),

comparând zidirea aceasta cu cea de la R zboieni - 1496 (la care vom ajunge alt dat ) i
cu cele multele ridicate în Bucovina i nu numai, cred în vrerea mor i a domnitorului ca
ele, bisericile acestea, s arate a a. Fiind biserici voievodale aproape austere, tip nav , or
fi avut ca ra iune a existen ei lor mai ales pomenirea i cinstirea unor fapte ce mult l-au
marcat pe domn, i ni s-au transmis nou i cu un rost comemorativ.

Suntem demni de a respecta un asemenea testament? Eu cred c cei care au citit aceste
rânduri, DA, sunt adev ra i iubitori ai istoriei neamului nostru.
i, dac sunt i asemenea oameni, nu ar trebui s ne str duim s reînviem figuri i locuri
ce înseamn vlag i trecut ale neamului? Poate c da! Str duin a aceasta nicicând nu va
fi în van.

Lespezi, 25 iunie 2008

a consemnat Diaconescu Andrada

Topice: Reportaje | Edit |