Vreau o alt lume IX

de Victoria Du u | 20 Octombrie 2008

***

i aud clopotele cum bat

i în mine cântecul sun
Var , var , d -mi i mie c ldur
C ci mie mi-e frig
i inima îmi înghia iubirea…
tii.. tii..clopotele cum bat
Le aud sunând, umplând universul
Cu ploaie de sunet, cu ploaie de cânt
i stelele nasc i cânt în sunet de raze
În dangât de vis, adunat într-o frunte,
Într-o frunte mâiastr de sfânt,
Oglindit într-un zbor,în dangât de cântec,
Fiindc acum e Bune Vestire
Îngerul veste te mereu,
Veste te lumii întregi
C Dumnezeu s-a n scut din nou printre oameni.
Hei , prieteni,
Hai s cântam în sunet de clopot
i vioara s - i sune în doin iubirea…
Prieteni, prieteni,
Îngerul a vestit
C Dumnezeu s-a n scut printre oameni
Uita i,îngerul aduce solia
Privi i, privi i universul cum vineri cum cade în sunet de stea
Peste ochii din noi obosi i de lacrimi i rug ,
Vdede i, vede i prieteni
Îngerul a venit s vesteasc lumina
Dumnezeu s-a n scut printre oameni,
Maria, Maria, Fecioara
Ascult i se-nal la cer, la cer,
Dumnezeu e aici, lâng noi,
Universul coboar prin raze, prin raze de foc,
 i Fecioara, i Fecioara,
Ascult pe înger, ascult pe înger,
i Fecioara va na te un prunc, pe Iisus,
Îngerul aduce Buna Vestire,
C Dumnezeu s-a n scut printre oameni.
Haide i prieteni, haidem…
Copotele sun într-una în univesr
Nu mai suntem singuri prieteni…
Suntem cu El, privi i-L cum na te,
Privi i-L cum na te în noi!!!!!

Doamne, ce mare minune ne-ai dat, amintirea,

Dac Te-am putea purta viu
În locul inimii noastre i de acolo din locul acela
Atât de tainic s vorbe ti cu noi, s vorbe ti cu mine,
Dac inima mea ar putea vibra
La tot ce e mai frumos pe lumea asta,
Adic la Tine, la iubirea Ta,
Dar cum s p strez Doamne,
În amintirea mea aceast mare minune,
Care e iubirea Ta?

*
Ora ul e însp imânt tor dar aparent prielnic,
În el poti face absolut orice, c ci oamenii legii
Oricum nu v d sau îi po i face orbi,
La crimele tale strig toare la cer.
Dac ast zi homosexualitatea i prostitu ia
Devin legi binecuvantate de stat,
Mâine i crima va fi o lege
Împotriva omului sfânt.
O, Doamne, spune-mi Tu ce s fac,
De ce mi-ai dat s tr iesc
Într-o lume atât de nebunâ.
Oare dac m-a fi nâscut , Iisuse
Pe timpul T u, a fi strigat , Domne
Cu îndârjire?
Nu a fi plâns la picioarele Tale,
Însângerate i m-a fi bucurat cu Tine
Când ai venit înviat c tre noi to i,
P r si i i batjocori i de cei ce
Te-au ucis pe Tine?
Spune-mi Doamne, Mântuitorul meu,
Cum s fac s nu m în el
C Dumnezeul meu e ti Tu
i numai ie trebuie s m închin eu
Iar Tu e ti cel ce m iube ti i m chemi la Tine?

*
O, nu, cât de mult doream
Singurâtatea unui pustnic,
Dar nu în pustia pâdurii
Ci în pustia unui ora mare,
Atât de mare încât s te sufoci,
Înc t nu mai tii unde e ti
i nu mai tii cine e ti
Dar pustiul acesta este la fel de frumos
Ca i pustiul p durii,
În loc de flori, copii mici zâmbesc
i în loc de copaci înflori i
Oameni stresa i si crispa i,
Cu grija încre it pe frunte
i cu s r cia pictat pe haine.
În loc de fiarele pustiului
Sunt oamenii ce nu te cunosc
i pictisi i , cu arma ucigatoare
În suflet, trec peste tine
Ca peste un gunoi.
Cum s nu te rogi în acest pustiu,
At t de înfiorator i cu atâta moarte,
Unde oamenii cad secera i ca iarba câmpului
De bolile sufletului ce ne biciuie în iad.