FISA DE LUCRU

Citiți, cu atenție, următorul text:

Luca, cu care am făcut cunoștință la începutul acestei istorii, era nepot de frate al postelnicului
Șarpe. (...) După obiceiul acelei epoci, de la doisprezece sau tresipezece ani în sus, fiul de boier
român, pentru a ajunge el însuși boier, devenea ostaș. În războaiele contra turcilor, tătarilor,
leșilor, mai cu seamă în sângeroasa bătălie de la Cosmin, tânărul Luca atrase asupră-și privirile
chiar din partea celor mai vitezi, nu atât prin o furie războinică, pe cât prin un sânge rece mai
presus de natura omenească. A ședea lângă vatră sau a sta în fața dușmanului îi era totuna. El
căpăta răni cu aceeași nepăsare cu care bea un pahar cu apă. Niciodată nimeni nu l-a văzut nici
râzând, nici plângând; niciodată vocea lui nu-și schimba tonul obicinuit; niciodată pașii lui nu
erau mai pripiți sau mai înceți. Luca nu știa multă carte, dar avea multă minte. Deprinderea de a
cumpăni fiecare mișcare, de a cântări fiecare cuvânt, de a desfira fiecare faptă îl înzestră în
gradul cel mai înalt cu cunoștința vieții. El vorbea bine, dar niciodată de prisos. Însuși postelnicul,
cu toată fiențea sa, de multe ori recurgea la sfaturile nepotului și recunoștea bunătatea lor. Luca
nu pricepea ce este dragoste sau ură. El nu ura pe turci sau pe tătari, deși lor le datorea stingerea
neamului său. El nu iubea pe postelnic, măcar că acesta era unica sa rudă și unicul său protector.
El nu ura și nu iubea pe nimeni; dar în privința tuturor își împlinea ceea ce i se părea lui a fi o
datorie a sa. Se bătea ca un leu cu turcii și tătarii, socotea și apăra ca un fiu pe postelnic... Luca
era nalt, subțire, cu picioare și mâini de o lungime disproporționată; avea o pieliță foarte albă,
ochi albaștri și somnoroși, păr galben, un nas tras; în fine, o figură mai mult olandeză, ceea ce nu
este de mirare, căci românii nu se deosebeau niciodată, ca celelalte popoare, prin vreun tip
propriu al lor. (...) Ați văzut cu ce sublimă flegmă a întâmpinat Luca loviturile săgeților în lupta
cu hoții din Codrul Cosminului. Rău și în pripă curățate și legate, rănile sale erau să-l coste foarte
scump. (Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ursita, Editura ERC PRESS, București, 2009, pp.29-30).

Pornind de la textul dat, răspundeți următoarelor cerințe:

A. Menționați, conform teoriei clasice a lui Hipocrat și Galenus, tipul temperamental al lui Luca.
Precizați din text, două idei/afirmații prin care să justificați ră spunsul dat. (18 puncte)
B. Considerați că Luca era o persoană înzestrată cu un curaj remarcabil? Precizați, prin apel la
text, un motiv prin care să susțineți ră spunsul dat. (12 puncte)
C. Textul precizează , cu privire la Luca, faptul că acesta era înzestrat cu cunoștința vieții.
Menționați, pe baza textului dat, două motive care care susțin această afirmație. (18 puncte)
D. Prezentați, în aproximativ o jumă tate de pagină , caracterul lui Luca, conform teoriei lui G.W.
Allport, evidențiind o tră să tură cardinală și două tră să turi principale ale caracterului acestuia.
(30 puncte)
E. Formulați un argument prin care să respingeți afirmația potrivit că reia dobândirea unei
aptitudini, fie generală, fie specifică, depinde exclusiv de trăsăturile înnăscute ale persoanei. (12
puncte)