© 2014, 2016 Matei Hutopila pentru text și copertă

prezenta ediție reproduce, cu mici modificări, primul ciclu din ediția inițială, apărută în 2014
 m a t e i h u t o p i l a

bukowina ueber alles

ediția a II-a, revăzută

zidul de hârtie
Suceava
2016
odă

bucovină, doar a flori

tu miroşi la subțiori

5
punct vamal izvoarele sucevei

trecem podul de lîngă frontieră

eu mă gîndesc la poemul în care pomenesc apa asta ce stă de hotar

între țara noastră de acolo şi țara noastră de aici.

văr-miu-mi face semn să-l aștept, se-ntinde peste balustradă

şi se pişă

6
ziua alegerilor
1992

merg cu bunica la căminul cultural

tabloul lui iliescu, mare, de pe clădire veghează peste uliță

e soare și bine

un copil mic dus de mînă

la plutonul de execuție

7
dimineață

cu primul autobuz am ajuns în oraș

ceața se risipește

departe, dincolo de dranița și țiglele caselor

ca niște colți cariați

ies din neguri

zidurile scorojite ale blocurilor

8
demografie

au venit răgățenii să lucre în fabrici

și-au rămas

9
cu trenul

pe hubloul compartimentului ca-ntr-un diafilm

satele rămîn, unele mai așa, altele mai așa

mă uit și mă gîndesc

coloniștii repatriați - dinții tăi lipsă, bucovina

casc, obosit, mi se văd cariile

și tie la fel

10
bucovina turistică

gură-cască ai vrut

precum o tîrfă dresurile, tu pîrtiile și locurile de grătar din codrii seculari

ei, uite, ca păduchii în cap îți mișună ei acum prin păduri

11
mîndră floare,

erai în fundul grădinii chezaro-crăiești

și-ai ajuns în fundul grădinii maicii domnului

12
în sînul familiei

carpeta de perete închide un colț cît o lume

în ochii mijiți a somn, țesătura se amestecă cu visul

ciuta paște, cerbul țanțoș mă privește drept în ochi

soba dogorește, între bunicul și bunica obrajii îmi ard

bunicul se ridică somnambul într-o rînă, începe a pupa perna

bolborosește ceva și numele unei femei

bunica se ridică de la jumătate, îl privește o vreme

în lacrimi îi spune pe nume să se culce

închid ochii și nu-i mai deschid pînă dimineață

13
între gardurile bunicilor ca leu-n savană

eram mic

nu eram nici la şcoală

şi eram rău

negru-n cerul gurii zicea mamaia că îs

i-am dat cu piatra-n bot lui văr-miu

şi i-o curs sînge, hai la dispensar

l-am strîns de puță pe văr-miu şi i-o curs sînge,

hai la dispensar

pe copiii de pe uliță prin cerdac prin grădină i-am fugărit

s-au înțepat în darac, s-au tăiat în sticle sparte

le-o curs sînge au plîns

i-au pus în picioare în cazanul cu apă de ploaie

mama şi tata de la mine acolo s-au certat

și de fiecare dată îmi părea atît de rău de-mi zvîcneau obrajii

dar nimic nu lăsam să se vadă

14
datini străvechi la lucina

prima duminică din fiecare iulie la festivalul etniei huțule

o ardem cu mici și muzică populară rumunească

și nimeni nimic nu zice pe ucrainește pe scenă

și nimeni nimic nu zice pe rumunește în afara scenei

ce să-ți mai pese, la urma urmei, cînd în alte cele se măsoară viața și frumosul

berea curge și pizducile se perindă printre tătucii și mămucile

și flăcăii

și cu toții binevoitori

15
crăciunul pe vechi, molizii doldora şi sămînța iernii peste sat

eu cu tata, în genunchi dinaintea pădurii ca într-o catedrală

în patru labe, în zăpadă, unul lîngă altul

borîm sub lună

bunătăți de pe mesele vecinilor, pe jumătate digerate,

borîm pe nas și pe gură

și-i încă devreme

peste munți și văi și dealuri, în oraș,

ultimii colegi întîrziați la muncă se uită-n ecran ca-n gol, mă gîndesc

mă ridic

de aici, de pe dîmb, satul se vede ca-n poveștile copilăriei,

ca-n tablourile kitsch din piață,

ca-n vederile de crăciun de frumos satul nostru

tată,

în cîteva zile plecăm, eu la trei sute de kilometri, tu la două mii

și mai bine nu ne e acolo

ba mai rău

și de ce cu toții cu toții plecăm dracu știe

16
nord rupt în două

au înfipt, ca-n jocurile alea, cîte un steag al uniunii europe

la primărie la școală la unitatea militară

atît s-a schimbat, altceva nu, slavă domnului

văcuțele cu cod de bare pasc din iarba uniunii pe imaşul uniunii

plimb capătul unui pai prin gură

ochii mijiți fundul pe iarbă privirea în cer un uliu

fetițe blonde şi huțule

vin

nori în diferite nuanțe

ploaia va creşte iarba va creşte văcuțele vor creşte fetițele vor creşte

huțuli mici europeni peste munte de huțuli mici neeuropeni

granița se tîrăşte prin vale pe deal prin pădure pe rîu

nevăzută

în apus de la roz la indiggo

ciornohora

şi amintirea unor doŭbuş broŭca cobelețea

17
bucătăria de vară

becul spînzurat de colțul casei

și-n juru-i molii groase

ne fugăream și prin lumină

și nu

prin colțul casei sub bec molii striveam

pe varul bleo rămîneau sfîșiate și zemoase ca un puroi

iar degețelele lipicioase ni le ștergeam unii de hainele altora.

ne fugăream și pe-ntuneric și nu prin

acum c-am crescut nu ne mai mînjim unii pe alții

decît cu căcat

18
pegman

și uite așa o văzut izvoarele sucevei ce n-o văzut viena -

mașina google

și oriunde ai internet în lumea asta și mai departe chiar,

poți trage omulețul ăla pomoranțiu și vedea casa lui hanec sau a lui iurco,

sau rațele mătușii eudochia în drum,

sau pe moș vîpcin întrînd în cîrciumă,

sau chiar pe bunica eufrosina în fața verandei, pe scăunel, curățînd un măr,

bucurîndu-se de soare și de cele aproape douăzeci de grade într-o zi de iulie,

dînd dai boh zdorovie la trecători

cu zîmbetul ăla hîtru al ei,

de femeie care avea douăzecișitrei de ani cînd s-a terminat al doilea război mondial,

care și-a crescut singură cei cinci copii și,

încă în putere,

de o sută de ani refuză să se plîngă ori să se mîhnească

19
orașele patriei

mai scutiți-ne, pretinși orășeni,

doar am fost la voi

și e ca la noi -

cînd te uiți pe jos, vezi căcați,

dacă nu te uiți, calci în ei

20
luni am fost la oraș, că era zi de tîrg

orășenii erau toți în oraș

cîinii vagabonzi lătrau la oameni

ghenele de gunoi dădeau pe de lături

oamenii lătrau la oameni

mașinile dădeau în bălțile adunate lîngă bordurile tocite

parcă anume

unde mai pui că noi ne-am îmbrăcat frumos pentru asta

am făcut baie de cu seara

și cu noaptea-n cap ne-am suit pe microbuz

21
acasă-ul

tilogreica pe umeri, valeanchi-n galoși-n picioare, ușanca pe urechi

așa-i la noi iarna
ori nu țin bine toporul, ori îs slab de șale.
din butucii înghețați, toporul sare și-n cap dacă nu-l mînuiești cum trebuie.
unda se duce prin brațe în timpane, care tremură și țiuie .

suflu-n jar
fum în ochi
cărbuni în saci numerotați cu albastru

e seară, tot o seară, tv-ul prea-ncet, toropeală

toată seara l-am ascultat pe moșul cu poveștile de la braşov şi krivoi rog
licoarea și rusa-mi aduc o mulțumire de sine de-un rînjet prostesc
mi-era dor

crîșma e peste gard, măcar de-aveam drum mai lung acasă

obrajii îmi ard, frigul pișcă plăcut la beție
chiar în gard la noi mă opresc să mă piș
aburii se ridică fără grabă, măiastru, din jet, îmi încălzesc fața și
se duc mai departe spre cer

22
zile și ani la liceul silvic pe tăpșan

alergam de dimineața pînă seara la fotbal la rugby la cîte și mai cîte

pînă obrajii îmi amorțeau și artificii explodau din iriși.
supt la față și roșu ca un gogoșar stăteam gata să cad cînd ajungeam acasă
iar mîinile mamei ca doi lilieci albinoși se înfigeau în pletele și perciunii mei

la cîțiva ani, rar, cînd ajung la mătușa, văd din bucătăria ei

cum maidanul stă acuma gol și năpădit de buruieni.
acolo am văzut cum îi săltau țîțanele radei prin tricoul cu buricul gol
cînd juca cu fetele baschet.
acolo băieții mai mari m-au fugărit pentru că eram mic și spurcat la gură
și uneori m-au prins și alteori nu m-au prins.
pe acolo au alergat urșii cînd au scăpat din țarc și pe unul de–ai noștri l-au scalpat,
dar apoi s-a făcut bine și n-a mai avut nimica, doar că poartă și acuma șapcă.
acolo ne-am jucat și pe ploaie și n-am plecat și ne-a fost frică să nu ne trăsnească.
acolo venea tata cînd îl trimitea mama, pe întuneric,
să mă ia acasă

23
ne-am întors s-o luăm pe dincolo, să nu călcăm prin sînge

piețarul îl bătea pe moș hău

stăteam toți gură-cască
iar pe fețe mai mult mirare sau frică

tata a zis nț nț
mamei mai că i-au dat lacrimile
mie mi-a fost atît de milă
a fost singura dată cînd am văzut sînge pe portul popular

sîngele care nu s-a spălat s-a văzut cîteva zile acolo, înghețat, fiind iarnă

24
parastas

ieri l-am văzut pe bunicul

după șapte ani
oasele înnegrite dar costumul și basca intacte
am stat așa la marginea gropii, o vreme chiar singur
și nu am putut să mă gîndesc la nimic

de la parastas imaginea asta o am așa vie în minte, și alcoolul încă în mine

cu noaptea-n cap am plecat de la țară, fuga-napoi la muncă

oameni buni și spășiți navetiștii la cinci dimineața

de sfîntu gheorghe nu-i liber
că douăștrei april nu-i douăștrei august
în fine, am ajuns. iată orașul
neînvinsa groapă de gunoi a lumii
blonde pe catalige mișună prin centru
printre picioarele lor de-aș trece și n-ar observa
că doar lentilele lor chic resping ultravioletele
și fraierii
masculi alpha mișună prin oraș ca niște ursuleți haribo uriași și plini de sine

din cele patru vînturi, clădirile corporației veghează scuarul

într-una din ele scanez cartele de acces la fiecare ușă
îmi ocup cușca din care am grijă să fie bine,
jumătate de zi în fiecare zi privind în ecranul calculatorului ca-n gol

25
 zidul de hârtie
cenaclu de literatură și artă tânără

coordonator: Florin Dan Prodan

ziduldehartie@gmail.com
http://ziduldehartie.wordpress.com/