Iulian Leonard

Nu îmi place să vorbesc despre mine, nu ştiu nimic pe de rost. La şcoală îmi cereau să pun
data şi mă întrebau cât e ceasul. În rest, mă car de colo-colo, cu laptopul plin şi teancurile-n
mână. Îmi smulg firele albe. Nu mă mai măsor la uşă. Anii copilăriei au trecut rapid. La grădi
nu mi-a plăcut, dar am iubit desenul. Încercam să înţeleg ce înseamnă realitatea. ,,Ce ar fi
dacă n-aş fi ?`` O perioadă am făcut grafică şi pictură cu d-na Lia Cott. În rest, colegii mă
cafteau aproape zilnic. Am trecut prin multe. M-au forţat să înghit piuliţe, radiera, firimiturile
de pe covor, în fine. Dacă ieşeam afară, odraslele vecinilor mă obligau să intru pe-o ţeavă de
beton pe care-o învârteau de zici că era sucitoare. Aveam astm bronşic şi beam apă rece de la
robinet. Ştiam că răcesc uşor. Aşa mai scăpam, dar părinţii s-au prins şi mi-au dat
medicamente. Mă duceau la Dr. Cioc.

Mă minunam de faptul că învăţasem engleza la perfecţie doar uitându-mă la Cartoon

Network. Programul se încheia cu Flintstones. Naşii mă bozezaseră Burete.

Apoi am observat că educatoarea nu ştia ce-i aia subiect şi predicat, auzeai numai ,,cat, dog,
house, etc.`` Trebuia să repeţi de pe scaunul din spate. Pe diagonală purtam o poşetuţă
brodată cu un fluture la exterior. Nu-mi venea să cred că era pentru băieţi. 100% piele ! Din
ea scoteam un sandviş învelit în staniol. Strălucea în soare, eram hipnotizat. La un momen`
dat, închideam ochii şi vedeam numai nuanţe. Geanta mergea înapoi în dulap. Înainte de
haleală, trebuia să ne rugăm. Prin urmare, făceam playback. Şi de data asta am fost arătat cu
degetul. Când mă prefăceam că sughiţ însă, îmi dădeau cubuleţe de zahăr, fix înainte de
diapozitive. Fram, ursul polar ş.a.

Am înţeles că totul există şi nu există în acelaşi timp pentru că nu ştiam să citesc. Mă

întrebam de unde venim şi unde ne îndreptăm. Adesea mă prefăceam că dorm ca să fiu lăsat
în pace. De acolo a început trainingul.

Nu citesc descrieri, biografii, decât foarte foarte rar. Când mă interesează un autor de
exemplu, atunci da. În rest, care vrea să ştie orice, nu te-ntreabă cine ţi-e mamă, cine ţi-e
tată, cine ţi-e soră, cine ţi-e frate.

- Hai Iuli, negru pe alb, ai fost la jurna, resurse culturale (hm, îţi lipseşte dizertaţia… ah,
trebuia să dai bani şi aici) şi ai mai publicat. Apari prea rar ca lumea să te bage-n seamă. Bagă-
te-n seamă, hermitule ! Stai puţin, de ce Cristos ai două buletine ?

- Las` că în curând vom şti de la Facebook numele meu oficial, şi atunci veţi da un LIKE mare şi
albastru.