1: MARELE SECRET - INTRODUCERE
2: MECANISMUL NOSTRU AUTOMAT
3: ŢELURI
4: EŞEC - ACŢIUNE - STABILIREA DE ŢELURI
5: IMAGINAŢIA
6: PRINCIPIILE MECANISMULUI NOSTRU AUTOMAT
7: CREDERE - SENTIMENTE - EMOŢII
8: EMOŢII
9: MAGNETIZARE
10: ÎNGRIJORAREA ŞI OCAZIA
11: STIMULII ŞI TRANSFERUL DE ENERGIE
12: IUBIRE ŞI BOGĂŢIE
13: CONŞTIENTUL, SUBCONŞTIENTUL ŞI OCAZIA
14: AFIRMAŢIILE
15: IMAGINEA DE SINE
16: SCHIMBAREA IMAGINII DE SINE
17: ACŢIUNE, RELAXARE ŞI ACŢIUNE
18: FORMULA MARELUI SECRET
19: GÂNDIREA
20: DESTINUL

MARELE SECRET
INTRODUCERE
Dragul meu prieten
În această scrisoare şi în următoarele câteva îţi voi scrie despre unele lucruri ce te vor interesa enorm şi-ţi vor
fi de mare folos toată viaţa. Este vorba despre un MARE SECRET ce stă la baza tuturor realizărilor fiinţei umane,
chiar dacă de cele mai multe ori a fost şi este folosit din întâmplare, fără a vrea, în mod inconştient, în mod
subconştient. Toate personalităţile de succes se folosesc de acest secret, chiar dacă fără să-şi dea seama. Şi tu te-
ai folosit de el - probabil doar de unele laturi ale sale - în tot ceea ce ai realizat până acum. Prezentându-ţi-l, te voi
ajuta să-l foloseşti în mod conştient, în mod VOIT de el, de ÎNTREGUL secret. Astfel, vei reuşi să-l foloseşti oricând
spre îndeplinirea ţelurilor tale, oricare ar fi ele. Ai să vezi că - şi cum - tot ce se petrece în jurul tău poate fi
controlat, poate fi scos de sub aripa hazardului. Pe scurt, ai să vezi că destinul tău - şi, totodată, fericirea ta - se
află în mâinile tale. Acest secret cuprinde o serie de învăţături nu numai din experienţa mea proprie, ci şi din
 îndelungata experienţă a civilizaţiei umane - învăţături exprimate de numeroşi gânditori şi oameni de ştiinţă din
cele mai vechi timpuri şi până astăzi.
Pentru început, trebuie să păstrezi o gândire deschisă la nou, deoarece unele lucruri s-ar putea să ţi se pară
total noi. Ai, te rog, răbdare până termini de citit tot ciclul de scrisori - am să-l fac cât se poate de scurt; după
aceea poţi să regândeşti totul şi să-ţi formulezi o părere proprie, să evaluezi informaţiile primite şi modul în care
ele sunt puse în legătură unele cu celelalte. Pentru a te folosi cât mai bine de informaţiile primite, îţi recomand să
citeşti doar câte o scrisoare pe zi. Exemplele concrete vot fi reduse pe cât posibil, permiţându-ţi, astfel, să furnizezi
de fiecare dată propriile tale exemple - din experienţa ta sau a cunoştinţelor tale.
 Ai să întâlneşti pe parcurs unele lucruri pentru a căror înţelegere va fi nevoie să depăşeşti puţin logica
obişnuită, să depăşeşti unele tipare comode de gândire. Pentru a înţelege acest lucru, am să te rog să te distrezi
cu următorul exerciţiu: Ai în faţa ta nouă puncte dispuse câte trei pe trei linii paralele, imaginare; distanţa între
puncte pe orizontală şi pe verticală este egală, astfel încât cele patru puncte extreme formează un pătrat sau un
dreptunghi:
 

Fără să ridici creionul de pe foaia de hârtie şi fără să treci pe o linie de două ori, trasează patru linii drepte,
trecând prin toate cele nouă puncte. Până vei termina de citit acest ciclu de scrisori vei găsi şi rezolvarea. Acest
exerciţiu îţi arată de ce este nevoie să păstrezi o minte deschisă la nou - un perfect logic.
Înainte, însă, de a porni în această călătorie a gândirii ştiinţifice de o putere extremă, vreau să-ţi amintesc pe
scurt despre modul de funcţionare a unor aparate ce lucrează cu mare precizie. Ele au mult de-a face cu ceea ce
urmează a-ţi dezvălui în acest ciclu de scrisori.
Probabil ştii destul de bine cum funcţionează un COMPUTER. Pe baza unui sau mai multor programe pe care
le are întipărite în creierul său - în memorie - el îţi rezolvă o serie de probleme. Tu doar introduci datele concrete
ale unei probleme şi el îţi rezolvă automat problema, îţi găseşte cu uşurinţă soluţia.
Un alt aparat, mult mai complex, dar funcţionează tot cu precizie uimitoare, este RACHETA INTERCEPTOARE.
Ea are de atins o ţină ce se află în mişcare. Racheta interceptoare este prevăzută cu un sistem de propulsie care o
ajută să se deplaseze într-un anumit sens. Viteza ei, traiectoria şi direcţia sunt permanent reglate de o serie de
computere ce prelucrează constant şi foarte rapid datele concrete furnizate de organele ei de simţ în legătură cu
 înălţimea la care se află, distanţa până la ţintă, poziţia faţă de ţintă, semnalele luminoase sau sonore, etc. Prin
aceste organe de simţ, racheta îşi cunoaşte permanent mediul. Astfel ea ştie ce reglări trebuie să facă pentru a-şi
atinge ţinta. Ea are, deci, un MECANISM AUTOMAT alcătuit din totalitatea acestor computere ce conlucrează în
vederea atingerii ţintei. Acest mecanism automat o duce negreşit la ţintă.
De ce am vrut să-ţi amintesc aceste lucruri? Pentru simplul fapt că fiinţa umană are în interiorul ei un
mecanism automat asemănător, dar mult mai complex, ce funcţionează pe baza aceloraşi principii. Există o
mulţime de dovezi ştiinţifice în acest sens. Omul nu este un mecanism, dar el are acest mecanism excelent în
interiorul său. Acest mecanism se află în creierul nostru la nivelul subconştientului. Conştientul primeşte de la
organele de simţ, prin intermediul sistemului nervos, datele necesare cunoaşterii mediului. Mecanismul automat
din subconştient le prelucrează fulgerător şi dă răspunsul cerut, pe baza principiilor sale de funcţionare, având în
vedere şi programele (învăţăturile) introduse în memorie. Acest răspuns poate fi observat cu uşurinţă în reacţiile
noastre automate la diferite situaţii sau în ideile ce ne vin în legătură cu problemele pe care vrem să le rezolvăm,
sau ţelurile pe care vrem să le atingem. Pentru moment te las să te distrezi cu jocul cu punctele.

MECANISMUL NOSTRU AUTOMAT

SCRISOAREA A DOUA
Dragul meu prieten
 Am pomenit în scrisoarea precedentă cuvântul ŢEL. Este evident că omul are în viaţă o serie întreagă de
ţeluri. Multe dintre ele, concomitente. Ele de obicei se află într-o ierarhie. Ştii exact ce ţel îţi este mai important la
un moment dat. Omul care n-are nici un ţel extrem de important nu găseşte viaţa prea atrăgătoare. Iar cel care n-
are nici un ţel este aproape mort; este ca o bicicletă care stă pe loc; deci se prăbuşeşte. Este dificil chiar să te
scoli dimineaţa, atunci când nu eşti nerăbdător să realizezi un anumit lucru.
Ceea ce-l ţine pe om în viaţă este exact acest permanent mănunchi de ţeluri - unele mai vechi, altele mai noi,
unele mai puţin importante, altele mai importante; unele foarte importante.
Orice fiinţă are ţelurile ei. Animalul are două ţeluri:
1. supravieţuirea sa ca individ şi
2. supravieţuirea speciei sale.
Deci animalul are nevoie de hrană, adăpost şi un anumit mediu şi are nevoie să se reproducă.
Omul, ca fiinţă superioară, are şi o mulţime de alte ţeluri. Omul îşi crează singur o serie de ţeluri spirituale şi
materiale, precum iubirea, bogăţia, puterea, faima, prietenia. Omul este, deci, mai mult decât o creatură, el este
un creator.
 Atunci când încercăm să explicăm diferite comportări ale animalelor spunem că ele au instincte. Are nevoie o
albină de o facultate de arhitectură pentru a putea să construiască cu precizie casele sale hexagonale? Are o
pasăre migratoare - o rândunică - nevoie de buletine meteo sau de lecţii de geografie pentru a zbura peste mări şi
oceane spre ţinuturile călduroase la sfârşitul toamnei; iar la venirea primăverii, înapoi, exact la cuibul ei? Ele au
instincte ce le ajută să-şi realizeze cu SUCCES ţelul - supravieţuirea. Ele au un instinct al SUCCESULUI. Ele au
acest MECANISM AUTOMAT, ce le duce la ţinta lor, la împlinirea ţelului, întocmai ca şi mecanismul automat din
racheta interceptoare.
Omul are şi el instincte, are şi el instinctul succesului, are şi el acest MECANISM AUTOMAT, dar mult mai
complex; Acesta îl ajută să-şi realizeze ţelurile - ţelurile de orice fel. Acest mecanism automat îl duce pe om la
ţinta sa, oricare ar fi aceasta. Acest adevăr trebuie bine ţinut minte: OMUL ESTE O FIINŢĂ A SUCCESULUI, ce-şi
realizează cu succes ORICE ţel.
2
 

Ţi-am amintit nai înainte cum funcţionează o rachetă interceptoare. Gândeşte-te acum la simpla acţiune de
ducere a lingurii la gură, atunci când mănânci. Te gândeşti vreodată să comanzi anumitor muşchi ai mâinii să se
pună în mişcare pentru a realiza această acţiune, acest mic ţel? Nici dacă ai fi un perfect cunoscător al tuturor
muşchilor mâinii n-ai face acest lucru. Tu doar hotărăşti să duci mâna cu lingura la nivelul gurii, iar mecanismul
automat din subconştient - servitorul tău cel mai fidel - preia comanda şi o execută, dând EL comenzi tuturor
muşchilor respectivi, fără ca tu să ştii, fără ca tu să conştientizezi acest lucru. În acest timp tu te gândeşti la cu
totul altceva; eventual la gustul, mirosul sau aspectul mâncării sau la vreo altă problemă ce te preocupă.
Sau haide să vedem un at exemplu: jucătorul de tenis care are de lovit mingea ce vine în terenul său. El are
de fugit cu o anumită viteză spre minge, are de mişcat mâna cu racheta spre o anumită direcţie, are de calculat
viteza mingiei, curbura traiectoriei ei, locul unde ea va cădea, etc. Crezi că el are timp să conştientizeze toate
aceste lucruri, când mingea vine spre el cu peste 100 de km la oră? Din contra, el are de gândit cu totul alte
lucruri: unde va trimite mingea, în funcţie de poziţia adversarului, unde să se plaseze după trimiterea mingiei, o
serie de alte lucruri legate de tactică. Ce face el cu toate celelalte date ce trebuiesc prelucrate urgent? Le lasă în
seama mecanismului automat din subconştientul său, care rezolvă totul pe baza principiilor sale de funcţionare şi a
programelor din memorie - programelor întipărite în creier prin învăţare şi repetare - şi pe baza intuiţiei creatoare,
specifică subconştientului. (Programele din memorie sunt cele mai bune metode pe care jucătorul şi le-a însuşit la
antrenament.) Conştientul doar îi furnizează permanent date concrete cu privire la mediu, la situaţie. El
DIRECŢIONEAZĂ mecanismul automat din subconştient, dar nu-l controlează în timp ce acesta îşi face datoria.
Conştientul controlează REZULTATUL produs de mecanismul automat, spunându-i acestuia dacă se află pe calea
cea bună, sau redirecţionându-l.
După cum vezi, este neîndoielnică existenţa acestui mecanism automat în creierul uman, la nivelul
subconştientului. Acest mecanism ne ajută să ne atingem ţinta, ţelul, fără să facem vreun efort conştient, ci doar
acţionând degajat, mişcându-ne constant spre ţintă - adică, făcând doar un efort fizic mai mic sau mai mare.
Deocamdată îţi amintesc de jocul cu punctele. L-ai rezolvat? Este atât de simplu! Doar patru linii!

ŢELURI
SCRISOAREA A TREIA
Dragul meu prieten
 Astăzi doresc să ştiu dacă ŢELURILE tale îţi sunt clare.
Să presupunem că ţelurile tale supreme sunt iubirea şi bogăţia. Ştii cu precizie ce sumă de bani foreşti? Şi
până la ce dată? Ce vei da înapoi? Este un lucru demonstrat de experienţă că nu există să obţii ceva, fără să dai
 înapoi ceva - chiar dacă mai puţin sau altceva. Americanii exprimă acest lucru printr-o zicală: Nimica nu mănânci
pe gratis. Ce vei face cu banii obţinuţi?
Dar persoana dragă a cărei iubire vrei s-o cucereşti? Ştii exact cum trebuie să arate? Ce culoare a ochilor şi a
părului să aibă? Cam ce înălţime şi ce talie? Ce concepţii de viaţă? Cum vede ea căsătoria? Ce veţi face după
aceea pentru a menţine o căsătorie fericită? Cum vă veţi comporta împreună unul faţă de celălalt? Dar cu copiii?
Care dintre aceste detalii sunt indispensabile?
Poate doreşti să-ţi schimbi un obicei sau modul de a reacţiona într-o anumită situaţie. Poate doreşti să-ţi
 însuşeşti obiceiul de a ţine minte mai mult şi mai bine. Sau obiceiul de a gândi pozitiv, optimist; obiceiul de a fi
fericit. Sau obiceiul de a reacţiona într-un anumit fel într-un gen de situaţii. Ştii exact ce obicei vrei să-ţi însuşeşti?
Ştii exact care este reacţia pe care o doreşti într-o anumită situaţie? Le vezi clar în imaginaţia ta? Ce efect vrei ca
ele să producă?
Este esenţial ca ţelurile pe care doreşti să le realizezi să fie foarte clare. Pentru aceasta trebuie să
 VIZUALIZEZI - să vezi în imaginaţia ta - o serie de detalii. Ţelul se prezintă totdeauna ca o imagine în mintea
noastră. De asemenea, realizarea lui se prezintă în mintea noastră tot ca o imagine: imaginea ţelului împlinit. În
alcătuirea acelei imagini este necesar să-ţi foloseşti toate simţurile: Ce vei vedea ÎN MOMENTUL realizării unui
anumit ţel al tău? Ce obiecte? Ce persoane? Ce vei auzi? Ce vei gândi? Cum te vei comporta? Cum vei reacţiona?
În unele cazuri te poţi gândi la parfum şi gust - în funcţie de ţelul pe care ţi l-ai trasat.
 Apoi gândeşte-te la ce vei face DUPĂ împlinirea acestui ţel? Iarăşi: văz, auz, atingere, gând, comportare,
reacţie, miros, gust.
Un alt lucru deosebit de important este tăcerea. Niciodată să nu spui nimănui care îţi sunt ţelurile. De ce?
Pentru că pe mulţi îi deranjează faptul că tu te lupţi să-ţi realizezi un vis, un ideal, un ţel, în timp ce ei sau au
renunţat la ale lor, sau îşi amintesc cât de departe se află de idealurile lor.
 Alţii, chiar foarte apropiaţi, care ţin la tine, s-ar putea să fie incomodaţi de mica modificare a raporturilor
dintre voi, întrucât împlinirea acestui ţel aduce cu sine, în mod firesc, ceva nou - ţelul împlinit - deci aduce o
modificare.
Toate acestea îi vor face să devină foarte ingenioşi în acţiunile lor îndreptate spre descurajarea ta - unii vrând,
3
 

alţii, poate, fără să vrea. Şi reuşesc de cele mai multe ori fără prea mare efort.
Unii vor râde de tine, vor fi ironici sau sarcastici, sau îşi vor exprima îndoiala lor în legătură cu capacităţile tale
de a realiza aşa ceva. Doar ai auzit adesea exprimarea Nu-mi vine să cred! atunci când cineva a văzut o realizare a
altcuiva. Dacă atunci când a văzut-o nu i-a venit să creadă, ar fi fost el în stare s-o creadă înainte de a o vedea?
 Alţii îţi vor spune că n-ai tu nevoie de aşa ceva. Unii îţi vor explica foarte convingător de ce îţi este imposibilă
realizarea ţelului respectiv. Alţii îţi vor aminti că este mai bine să te mulţumeşti cu ceea ce ai. Cred că-ţi este
cunoscut proverbul cu nemulţumitul căruia i se ia darul... etc, etc.
În fond, chiar dacă ar fi de acord cu tine, chiar dacă ar fi convinşi că poţi realiza un anumit lucru, ce nevoie ai
să le spui, dacă ei şi-aşa nu vor sau nu pot să te ajute? Dacă le spui, acest lucru înseamnă sau că te îndoieşti de
capacitatea sa de a-ţi atinge ţelul, sau că ai nevoie de sprijin. Dacă te îndoieşti de capacitatea ta de a-ţi atinge
acest ţel, ai foarte puţine şanse de reuşită. Iar sprijin nu poţi obţine decât de la unul care este şi el interesat ca tu
să-ţi realizezi ţelul, unul căruia să-i oferi ceva în schimb, unul care să fie şi el avantajat de această realizare, unul
pentru care ţelul tău să fie şi al lui, alături de tine, şi care să ştie şi el să respecte acest principiu al tăcerii.
După cum ziceam mai devreme, omul are permanent un MĂNUNCHI DE ŢELURI. Toate aceste ţeluri, de
importanţă diferită pentru fiecare individual, formează un tot unitar. Pentru o viaţă echilibrată, toate aceste ţeluri
trebuie să se armonizeze unele cu celelalte, să se împace unele cu celelalte, să se susţină, stimuleze şi echilibreze
unele pe celelalte.
Întreabă-te, deci, cum se împacă ţelul tău de bogăţie cu cel de iubire, cu cel profesional (în cazul în care
acesta nu este mijlocul de realizare al ţelului de bogăţie), cu ţelul de menţinere a sănătăţii tale fizice şi psihice, cu
cel al calităţii de soţ, cu cel al calităţii de părinte, cu cel al calităţii de prieten, cu ţelul tău social, cu cel politic, cu
cel spiritual. Oare, dând prea mare atenţie unuia, nu îl neglijezi prea mult pe altul? Ignorarea îndelungată a unuia
dintre aceste ţeluri poate să producă un dezechilibru, o dizarmonie ce afectează serios realizarea celorlalte ţeluri,
dacă nu chiar îţi ruinează existenţa. Întreabă-te, de asemenea, ce efect are realizarea unui ţel de-al tău asupra
persoanelor din jurul tău. Afectează realizarea unui anumit ţel al tău în BINE pe cel de lângă tine şi societatea în
care trăieşti? Şi se împacă el BINE cu concepţiile tale de viaţă? Fii sincer.
O realizare, oricât de mare, îţi aduce foarte puţină bucurie atunci când ai obţinut-o pe căi ilegale sau imorale;
ea este de scurtă durată şi-ţi aduce numai griji şi necazuri. Te poţi mândri cu o astfel de realizare? Îi poţi stimula
şi pe alţii să aibă şi ei astfel de realizări? S-avem pardon. Nici nu ştii cum s-o ascunzi mai bine. Iar atunci când o
astfel de realizare este descoperită de alţii, preţul pe care îl ai de plătit s-a putea să fie chiar insuportabil.
Este, de asemenea, foarte important să-ţi formulezi în scris ţelurile majore - succint, dar clar. Acest lucru face
ca realizarea ţelurilor să fie îndepărtată din zona hazardului, să fie adusă sub controlul tău.
Ştii, mulţi oameni se tem să-şi formuleze ţeluri clare pentru că se gândesc că se vor simţi foarte rău în cazul
 în care nu s-ar realiza. De aceea trebuie să-ţi fixezi ţeluri realizabile. Dacă ele sunt foarte înalte, trebuie să ai în
vedere PRINCIPIUL GRADUALITĂŢII. Astfel, îţi fixezi mai întâi ţeluri mai mici, mai uşor realizabile, care să te ducă
mai aproape de înaltele tale ţeluri, să te ţină pe calea cea bună. Fiecare succes mărunt îţi dă mai multă energie şi-
ţi sporeşte permanent încrederea în realizarea planurilor tale majore.
Dacă te atrage, să zicem, muzica şi simţi - cu alte cuvinte, crezi - că ai putea şi tu să cânţi la fel ca Madonna,
aceasta nu înseamnă că mâine dimineaţă vei putea să cânţi ca ea. Ai mult de exersat între timp, trebuie s-o
studiezi pe ea cât mai amănunţit, ai de dat mici concerte în faţa prietenilor, colegilor, apoi participi la serbări
locale, la mici concursuri muzicale. Aceste succese mărunte te stimulează, devii to mai creativă şi este foarte
probabil să ajungi să cânţi chiar mai bine decât ea, deşi în stilul ei. Un gânditor american spunea că dacă cineva
face un lucru, de obicei se găseşte altcineva care poate face acel lucru şi mai bine.
 Având în vedere acest principiu al gradualităţii. PLANUL pe care ţi-l faci în vederea realizării ţelului tău trebuie
menţinut flexibil, adaptabil la condiţiile în permanentă schimbare. Pe măsură ce avansezi spre ţelurile tale majore,
este nevoie să introduci noi elemente în - sau să renunţi la unele sau altele din - planul tău general de acţiune.
 A acţiona după un plan propriu - chiar dacă, flexibil - înseamnă, în primul rând, a te autodisciplina, a-ţi
organiza viaţa pentru a reuşi a-ţi realiza ţelul. respectând drepturile celor din jurul tău. Omul doreşte LIBERTATEA
pentru a putea să-şi creeze oportunităţi, ocazii norocoase pentru împlinirea ţelurilor sale, acţionând după un plan
propriu, cinstit. Astfel, el foloseşte libertatea în primul rând pentru a se autodisciplina. Autodisciplina îl ajută pe om
să evite sau să înlăture pericolele pe care libertatea le aduce cu sine. Numai folosită în acest fel, libertatea este
aducătoare de bine, de fericire şi progres.
De asemenea, DATA până la care ai stabilit să-ţi împlineşti o anumită dorinţă, să-ţi atingi un anumit ţel trebuie
să fie o limită, nu o restricţie. Nu-ţi taie nimeni gâtul dacă depăşeşti un pic termenul, deşi este plăcut atunci când
reuşeşti să-ţi atingi ţelul chiar înainte de termen. Această dată nu trebuie să fie o problemă de viaţă şi de moarte.
Este o problemă de satisfacţie mai curând sau mai târziu obţinută. Şi nu confunda satisfacţia cu FERICIREA. Pe tot
parcursul acestui drum spre ţel poţi fi fericit, poţi să ai o stare psihică plăcută - mulţumită puterii tale de a-ţi
controla gândurile. Fereşte-te de a aştepta până la împlinirea ţelurilor pentru a te considera fericit. Fii fericit pe tot
parcursul călătoriei tale spre ţelurile tale.

4
 

EŞEC - ACŢIUNE - STABILIREA DE ŢELURI

SCRISOAREA A PATRA
Dragul meu prieten
În scrisoarea precedentă venise vorba despre eventualitatea nerealizării ţelului, despre eventualitatea
EŞECULUI. Ţine bine minte: orice ţel este realizabil mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul. Napoleon
Bonaparte zicea că imposibilul este un cuvânt pentru nătângi. Omul poate realiza orice mintea sa poate concepe şi
crede. Trebuie să ai în vedere, însă, principiul gradualităţii.
 Aminteşte-ţi că orice eşec este temporar. Cazi de şapte ori, ridică-te de opt ori, zice un proverb japonez. Paul
Harvey spunea că dacă ar fi întrebat care este secretul succesului său, ar răspunde După ce cad, eu mă ridic. Fi
PERSEVERENT, urmăreşte-ţi ţelurile cu înverşunare, cu o încăpăţânare de catâr. În faţa unui eşec, sta puţin şi vezi
ce s-a întâmplat, gândeşte şi analizează cauzele lui, trage învăţăturile necesare; apoi mergi mai departe, uitând
eşecurile, păstrând doar învăţăturile. Trebuie să ai în minte ceea ce vrei să realizezi, nu ceea ce vrei să se
 întâmple.
Ţelurile tale majore trebuie să-ţi devină o obsesie, care să alterneze permanent între conştient şi
subconştient. Conştientizezi imaginea unuia dintre ţelurile tale, te gândeşti la un anumit ţel al tău când verifici
dacă acţiunile tale te duc pe drumul cel bun, spre realizarea ţelului respectiv; apoi îl uiţi, adică îl transferi în
subconştient, în memorie.
De multe ori, oamenii renunţă la ţelurile lor tocmai când - de fapt - se află la un pas de împlinirea lor. Ştii,
realizarea ţelurilor îţi joacă întotdeauna feste. Treci peste feste, peste aceste eşecuri temporare; fă pasul următor,
nu te lăsa intimidat de nimeni şi de nimic; fi hotărât!
Când în faţa ta apar OBSTACOLE, de cele mai multe ori este bine să nu-ţi pierzi timpul şi energia încercând să
te lupţi cu ele. Ocoleşte-le treci pe lângă ele! În cazul în care pentru realizarea ţelurilor tale îţi este absolut necesar
să obţii un lucru, să înfrângi un anumit obstacol, atunci concentrează-te asupra lui. Înseamnă că acela este, de
fapt, un ţel intermediar, unul dintre ţelurile tale mici.
După cum vezi, ceea ce te ţine în ACŢIUNE permanentă şi îţi dă energia sunt ţelurile tale. Nimeni nu este
leneş atunci când are ţeluri ce-l inspiră. Ele te fac să te mişti cu însufleţire spre mici realizări în drumul tău spre
marile tale realizări; ele te fac să simţi că trăieşti, că trăieşti intens; ele îţi dau sens în viaţă. Tu trebuie doar să-ţi
doreşti cu ardoare realizarea lor.
Faptul că doreşti cu ardoare realizarea ţelurilor tale, a viselor tale, îţi dă energie enormă, punându-te totodată
 în acţiune. Nu poţi să clădeşti reputaţia pe ceea ce ai de gând să faci, spunea Henry Ford. Deci trebuie să ştii ce
faci, să acţionezi, nu doar să ai intenţii bune.
Când fondatorul unei mari companii de mare succes a fost întrebat ce-l făcea să aibă un asemenea succes, el
a răspuns că exact ceea ce l-a făcut să înceapă totul - urgenţa de a face ceea ce şi-a propus. Lumea este plină,
dragul meu prieten, de oameni foarte competenţi care în mod sincer doresc să facă - ceea ce şi-au propus - mâine
sau de îndată ce vor putea. Realizările lor, însă, rareori sunt pe măsura celor mai puţin talentaţi, dar care au acest
simţ al urgenţei de a face ACUM ceea ce şi-au propus. PORNEŞTE, deci, la ACŢIUNE chiar ACUM.
De fapt, sper că deja - pe parcursul citirii acestor scrisori - te-ai străduit să-ţi clarifici ţelurile, să le analizezi, să
le vizualizezi. Cred că deja ai unele planuri. Trecu la acţiune acum! Ţi-ai propus să citeşti aceste scrisori nu de
dragul de a le citi, ci pentru a te folosi de ceea ce afli din ele.
Chiar dacă, să zicem, n-au încă un plan prea clar, acţionează deja! Planul îl faci şi-l clarifici pe parcurs, îţi vine
 în timp ce acţionezi. Mecanismul tău automat, de îndată ce are imaginea clară a unui ţel, se pune în funcţiune în
vederea realizării lui şi-ţi dă ideile necesare pentru făurirea planului. Hai, mişcă-te. Niciodată nu ştii de unde sare
iepurele, spune o vorbă românească. Important este să te duci în zona unde se află iepuri şi să-i prinzi atunci când
ei apar. Să te duci, să-i prinzi exprimă acţiune. Deci ACŢIONEAZĂ!
STABILIREA DE ŢELURI este o constantă a vieţii. Dacă vrei să simţi că trăieşti şi dacă vrei să ai o viaţă cât
mai lungă, trebuie să ai permanent ţeluri importante, să-ţi stabileşti ţeluri în mod continuu, păstrând pe tot
parcursul realizării lor un bun echilibru, o bună armonie în cadrul mănunchiului tău de ţeluri. Cel care nu este
preocupat să se nască, este preocupat să moară, spunea Bob Dylon. Şi înţelegi prea bine ce vrea să ne spună cu
această frază: Cel ce nu e preocupat să-şi stabilească mereu noi ţeluri, acela este aproape în pragul pieirii.
Totodată, pentru a te putea bucura de împlinirea ţelurilor tale, pentru a te folosi de ele, uită-te dincolo de
ţeluri, stabileşte-ţi dinainte POST - ŢELURI. Fă din ţelurile tale un mijloc, nu un scop în sine. Fă-le mereu un mijloc
de a realiza mereu post - ţeluri. Ce vei face cu ceea ce ai realizat, ce vei face DUPĂ realizarea unui anumit ţel? Ştii
de ce mulţi dintre cei ce ies la pensie mor la câteva luni după atingerea acestei dorinţe? Tocmai pentru că ei uită
să-şi stabilească din timp post - ţeluri. Ce vor face după ieşirea la pensie? Cum vor întrebuinţa imensul timp liber
pe care-l vor avea? etc.
La fel se întâmplă cu multe căsătorii. După realizarea ţelului de căsătorie apar multe nemulţumiri, care sau o
5
 

fac nefericită, sau duc la divorţ. De ce? Tocmai pentru că se uită un element esenţial: stabilirea în comun şi din
timp a post - ţelurilor. Cum va fi după aceea, când cei doi îndrăgostiţi se vor afla aproape tot timpul împreună?
Cum se vor comporta în noua situaţie? Ce vor avea de realizat împreună?
Cu averile se întâmplă acelaşi lucru. Trebuie să ştii dinainte ce vei face după realizarea unei anumite sume,
cum vei întrebuinţa suma respectivă, care îţi va fi ţelul următor.
Dacă îţi propui să-ţi schimbi un obicei sau un mod de a reacţiona, analizează bine efectele pe care le va
produce asupra ta şi asupra celor din jurul tău noul obicei sau noua reacţie, stabileşte dinainte cum te vei folosi de
ele.
După cum vezi, trebuie neapărat să-ţi stabileşti şi post - ţeluri. Ţi-ai stabilit ţelul de a citi acest ciclu de
scrisori, dar neapărat ţi-ai stabilit şi post - ţelul de a pune în practică informaţiile astfel primite, pentru a te bucura
de împlinirea ţelului respectiv.
Sunt sigur că-ţi poţi da singur o mulţime de exemple în legătură cu cele citite până acuma. Gândeşte-te la
câteva. Notează-ţi în spaţiul de mai jos idei şi întrebări pe care trebuie să le ai în vedere în mod deosebit în
activitatea ta viitoare.

IMAGINAŢIA
SCRISOAREA A CINCEA
Dragul meu prieten
Ziceam mai devreme că ţelul se prezintă în mintea noastră ca o imagine clară, detaliată. Acest lucru este
posibil datorită faptului că omul are capacitatea creatoare de a-şi imagina tot felul de lucruri. IMAGINAŢIA este
cea care ne ajută să revedem lucruri sau fapte din trecut, să realizăm creativ orice acţiune prezentă, sau să
zburăm spre o imagine a viitorului - un viitor mai bun, dorit. În toate aceste cazuri - trecut, prezent, viitor - noi
suntem creativi, întrucât cu ajutorul imaginaţiei aducem detalii noi, originale atât în imaginile văzute cu ochii minţii
cât şi în activităţile noastre.
Imaginaţia, specifică fiinţei umane, este capacitatea creatoare a omului. Greşim atunci când credem că doar
poeţii şi geniile au imaginaţie creatoare. Fiecare om este creativ. Orice activitatea devine creativă când cel ce-o
face se străduieşte s-o facă bine, sau mai bine spunea John Updike.
Imaginaţia este cea care l-a ajutat şi-l ajută pe om să progreseze, să se perfecţioneze continuu. Distruge
această capacitate şi condiţia omului va deveni la fel de staţionară ca cea a animalelor, spunea filosoful scoţian
Dugold Stewart.
 Această splendidă capacitate ne ajută să ne DIRECŢIONĂM mecanismul automat după voinţa şi dorinţa
noastră; ne ajută să ne stabilim ţeluri şi să le VIZUALIZĂM. Ea este esenţială pentru împlinirea ţelurilor noastre,
deoarece ea este aceea care ne ajută să ne construim imagini - ţel clare. ea face, deci, posibilă atât stabilirea cât
şi împlinirea de ţeluri.
Starea ta actuală, dragul meu prieten, este rezultatul gândurilor tale din trecut. Tu ţi-ai dorit sau cel puţin ai
acceptat o anumită meserie, sau profesie; deci ai avut-o în gând. Cum noi gândim în cuvinte ce aduc cu ele o
imagine, este logic că starea ta actuală este rezultatul imaginaţiei tale. De aceea este bine să ai grijă permanentă
de calitatea gândirii şi imaginaţiei tale. Ce gânduri şi ce imagini sunt bune sau dezirabile pentru tine şi pentru cei
din jur? Celelalte evită-le. Când totuşi apar unele gânduri nedorite, nu încerca să te lupţi cu ele, să le distrugi, să le
negi, pentru că mai rău faci, intensificându-le, de fapt. Înlocuieşte-le de îndată cu gânduri şi imagini bune, dorite.
Orice realizare se bazează pe o dorinţă anterioară, pe imaginea lucrului dorit văzut dinainte, pe
 VIZUALIZAREA ţelului şi a împlinirii lui. Eu, de exemplu, încă din clasele primare ştiam exact care îmi era ţelul
următor absolvirii liceului mă vedeam deja ca student al Universităţii din Bucureşti. De asemenea, m-am imaginat
vizitând SUA cu mult înainte de a avea vreo şansă să realizez acest lucru.
Cum m-a ajutat imaginaţia în aceste realizări? Cel puţin în două feluri:
1. Imaginile realizate cu ajutorul acestei însuşiri umane, au devenit imagini - ţel pentru mecanismul meu
automat; acesta a lucrat permanent asupra lor, dându-mi energie să acţionez pentru realizarea ţelurilor respective,
atrăgând totodată oportunităţi spre mine şi efectiv împingându-mă spre realizarea lor. Păstrează în ochii minţii tale
o imagine despre tine însuţi mai multă vreme şi suficient de constant şi vei fi tras către ea, spune doctorul Harry
Emerson Fosdik.
2. În momentul în care am ajuns să trăiesc în realitate acele ţeluri m-am comportat natural, degajat, nu m-am
simţit stresat de schimbările imense din viaţa mea. Totul era aşteptat, cunoscut dinainte, ceea ce m-a ajutat să
merg cu bine înainte.
La fel, fratele meu, încă din clasa a cincea se vedea student într-una din cele mai grozave ţări de pe Glob,
 într-o perioadă în care, cu o gândire obişnuită, nici măcar nu puteai să visezi ca vreodată să ajungi dincolo de zidul
lagărului comunist. Singur şi-a creat condiţiile favorabile realizării acestui ţel şi a studiat cu rezultate de mare
succes la una din cele mai bune universităţi din SUA.
6
 

Ca atare, imaginaţia ne este folositoare nu numai pentru a ne DIRECŢIONA după voinţa noastră proprie
mecanismul nostru automat - care ne duce negreşit spre imaginile - ţel - ci şi pentru a EXERSA anticipat
comportamente dorite în situaţii viitoare, pentru a putea să ne descurcăm cu succes în acele situaţii. Ea este atât
mijlocul prin care ne direcţionăm mecanismul nostru automat spre anumite ţeluri, cât şi STIMULATORUL nostru,
asemănător oricăror simulatoare create de om. Gândeşte-te cum se pregătesc cei care urmează să piloteze
avioane. Se antrenează pe simulatoare până când învaţă perfect cum să acţioneze în toate situaţiile posibile în
realitate. Când folosesc simulatorul, ei se comportă ca şi cum totul ar avea loc în acel moment în realitate. Astfel,
când se află în situaţia reală de a pilota un avion adevărat, ei se comportă fără efort, fără stres, în mod firesc,
degajat, relaxat.
Pentru a ne putea folosi cât mai eficient de această capacitate excelentă - imaginaţia noastră - trebuie să ne-o
exersăm şi să ne-o stimulăm constant. Acest lucru îl putem face prin citire de romane, prin vizionare de filme, prin
 jocul fanteziei, etc - adică prin întrebuinţare. Atunci când citeşti un roman, de exemplu, găseşti acolo doar schiţate
nişte personaje, nişte peisaje, nişte situaţii. Tu, cu imaginaţia ta, umpli aceste imagini, vezi în întregime
personajele, peisajele, situaţiile. Le vizualizezi. Îţi exersezi imaginaţia. Altădată, te joci cu imaginaţia, spunându-ţi:
Ce-ar fi să...?, sau Ce-ar fi dacă...?, sau Ce bine ar fi să...!
Încearcă acuma să-ţi imaginezi un loc în care te-ai simţit plăcut, destins, relaxat. Un loc la munte, lângă un
râu; sau la mare, întins la soare; sau în mijlocul unui lan de grâu, vara. Foloseşte-ţi toate simţurile: Ce auzeai?
Şopotul râului, ciripitul păsărelelor? Ce mireasmă avea iarba? Cum te mângâiau razele soarelui? Ce vedeai? Sau
poate stăteai cu ochii închişi? Ce gust aveai în gură? La ce te gândeai?
 Apoi, încearcă să-ţi imaginezi cât se poate de amănunţit cum ai dori să se desfăşoare o acţiune pe care
urmează s-o întreprinzi sau un eveniment pe care îl vei trăi în curând.

PRINCIPIILE MECANISMULUI NOSTRU AUTOMAT

SCRISOAREA A ŞASEA
Dragul meu prieten
Până acum ai văzut că omul este tot timpul orientat spre ţeluri, că aceste ţeluri trebuie să ţi le imaginezi cât
mai clar, că trebuie să ai o atitudine hotărâtă, de acţiune imediată şi perseverentă, astfel încât mecanismul
automat din subconştientul tău să preia imaginile - ţel şi să lucreze constant pentru a le suprapune realităţii,
pentru a le face să coincidă cu cele ale realităţii percepute de conştient, pentru a le transpune în realitate.
Haide să vedem acuma ce principii stau la baza activităţii MECANISMULUI AUTOMAT.
În primul rând, mecanismul nostru automat este orientat tot timpul spre imagini - ţel, chiar dacă noi nu ne
dăm seama de acest lucru. De aceea este necesar ca noi, oamenii, ca fiinţe superioare ce suntem, să
conştientizăm clar ce imagini - ţel îi punem la îndemână, în ce direcţie şi în ce sens îl punem sau lăsăm să lucreze.
El oricum lucrează permanent, aşa că este infinit mai bine să lucreze sub direcţionarea noastră conştientă, decât
să lucreze aiurea. Dacă tu însuţi nu-ţi stabileşti ţeluri, înseamnă că laşi pe alţii să facă acest lucru pentru tine. Şi
dacă nu-ţi fixezi tot timpul ţeluri, dacă nu ai grijă şă-ţi controlezi gândurile, schimbările permanente ce au loc în
 jurul şi-n sinea ta te stăpânesc, în loc să le stăpâneşti tu pe ele.
În al doilea rând, după cum am zis mai înainte şi după cum îţi poţi da seama cu uşurinţă, mecanismul nostru
automat funcţionează permanent. Chiar şi în timpul somnului. Ba, atunci funcţionează mult mai bine, pentru că nu
este stânjenit de alte solicitări ale conştientului, sau de vreo încercare de control din partea acestuia.
Cred că şi ţie ţi s-a întâmplat ca, uneori, să te trezeşti noaptea, având în minte soluţia vreunei probleme ce te-
a preocupat ziua, sau cu câtva timp mai înainte, şi pe care nu reuşiseşi s-o rezolvi atunci. Deodată, în somn, ai
găsit, ţi-a venit rezolvarea sau ideea salvatoare. Tot astfel, mulţi poeţi scriu poeme întregi noaptea, când le vine
câte o idee; iar uneori această idee le vine ca o imagine cuprinzătoare în care văd deja tot poemul; ei nu au de
făcut decât efortul fizic de a-l pune pe hârtie. Este bine să te scoli în acest moment şi să-ţi notezi repede ideea pe
hârtie; altfel s-ar putea s-o uiţi. Ideile sunt ca ielele, spunea un poet român: aşa cum vin, aşa pot dispărea. De
aceea s-a inventat pixul acela cu bec, pe care-l poţi folosi şi noaptea pe întuneric.
În al treilea rând, mecanismul nostru automat este impersonal: el nu face nici o deosebire între ţeluri negative
şi ţeluri pozitive, între bine şi rău. El lucrează asupra imaginilor - ţel, indiferent că astfel el lucrează pentru sau
 împotriva noastră, a intereselor noastre. El doar execută realizarea ţelurilor. De aceea trebuie să avem grijă
permanent ce gândim, ce ţeluri îi trasăm. Care este calitatea ţelurilor tale, dragul meu prieten? Ce îţi imaginezi? Ce
gândeşti în fiecare clipă? Ce îţi spui în fiecare moment? Ştii bine că noi vorbim cu noi înşine, purtăm un monolog
interior tot timpul cât suntem în stare de veghe. Chiar şi acuma, când citeşti aceste rânduri, fără să-ţi dai seama,
 îţi spui în jur de o sută optzeci de cuvinte pe minut. Acest fapt este temeinic demonstrat de studii ştiinţifice. Tu
nu-ţi dai seama de acest lucru, deoarece la viteza respectivă nu mai pronunţi în sinea ta fiecare cuvânt în parte,
nu-l mai conştientizezi. Aceste cuvinte nepronunţate alcătuiesc gândirea ta subconştientă. Când nu citeşti şi nu
asculţi pe cineva vorbind, monologul tău interior îşi măreşte viteza de patru - cinci ori! Cum omul gândeşte prin
7
 

cuvinte, tot prin cuvinte el îşi formează imaginile în mintea sa - imagini ce sunt imediat preluate de activul nostru
servitor fidel, mecanismul automat, ce se şi pune pe treabă spre a le împlini, spre a le face să coincidă cu
realitatea.
De aceea trebuie să ai grijă de gândurile pe care ţi le inspiră alţii: Cineva îţi spune ceva, tu crezi acel lucru -
ceea ce înseamnă că preiei gândul şi-l repeţi în sinea ta ca fiind adevărat, real - şi, gata, mecanismul automat se şi
pune cu hărnicie pe treabă. Oricum, este mai bine să-ţi trasezi ţie tu însuţi ţeluri, decât să-i laşi pe alţii s-o facă
pentru tine.
În al patrulea rând, mecanismul automat nu percepe negaţia Nu. El nu percepe imagini cu un X peste ele. El
percepe doar imagini, imaginile - ţel înmânate lui. De aceea este necesar să foloseşti doar afirmaţii. Foloseşte
propoziţii afirmative, nu negative, atunci când îţi construieşti imaginile - ţel. Trebuie să te gândeşti la ceea ce
doreşti, nu la ceea ce nu doreşti.
 Al cincilea principiu ce stă la baza activităţii mecanismului nostru automat constă în faptul că acesta nu face
nici o deosebire între real şi imaginar, între adevărat şi fals. Pentru el, imaginea ce-i soseşte din partea
conştientului prin intermediul imaginaţiei este acceptată ca atare, indiferent că ea exprimă realitatea sau nu - cu
condiţia ca ea să-i fie prezentată de către conştient drept adevărată. Acest lucru a fost şi este susţinut şi
demonstrat de numeroşi psihologi şi alţi oameni de ştiinţă. mecanismul nostru automat nu face deosebirea între o
imagine a realităţii produsă de conştient şi o imagine produsă în culori vii de către imaginaţie. Pentru el ambele
sunt adevărate. de ce crezi că uneori, noaptea, în urma unui vis intens, te trezeşti lăcrimând de fericire, gâfâind
sau ţipând? Tocmai pentru că imaginile vii văzute în vis au fost preluate ca reale, ca adevărate de către
mecanismul automat , care a produs răspunsul adecvat situaţiei respective. dacă tu îi prezinţi un fapt, o imagine a
unui fapt ca fiind adevărată - chiar dacă ea este doar imaginară, falsă - el o preia ca atare, producând răspunsuri
adecvate sau lucrând spre a o face să se suprapună realităţii.
Trebuie să-ţi amintesc că omul de obicei nu cuprinde toată realitatea cu privire la un fapt. Unii percep, văd
 într-o anumită situaţie anumite aspecte, alţii văd mai multe aspecte, iar alţii le văd doar pe celelalte, mai multe. De
aici şi deosebirile de păreri sau chiar părerile opuse cu privire la acelaşi fapt, aceeaşi situaţie, aceeaşi realitate. Ce
vreau să spun? Că omul, în individualitatea sa, priveşte, interpretează realitatea aşa cum o percepe el - aşa cum s-
a obişnui s-o perceapă sau cum îi place s-o perceapă. Faptul că el ajunge să cunoască realitatea în mod obiectiv,
faptul că el ajunge să cunoască realitatea adevărată prin compararea rezultatelor perceperii realităţii de către mai
mulţi individuali, nu face obiectul nostru în acest moment, deoarece omul de multe ori nu mai aşteaptă sau n-are
timp să-şi compare percepţiile sale cu ale altora, sau este tentat să-i creadă doar pe cei ce au percepţii
asemănătoare cu ale lui. Astfel, el prezintă mecanismului său automat realitatea sa, realitatea percepută
(subiectivă), drept realitatea adevărată, incontestabilă. Iar mecanismul automat, foarte credul şi supus, se şi pune
pe treabă.
Haide să vedem cum doi individuali percep diferit una şi aceeaşi situaţie. Aflaţi în faţa unui examen, studenţii
X şi Y, deşi au studiat la fel de mult, gândesc diferit. Studentul X vede examenul ca ceva periculos, primejdios. ca
atare, el prezintă această imagine a evenimentului primejdios, încărcate cu sentimente de frică - poate chiar
spaimă - credinciosului său mecanism automat; acesta dă imediat răspunsul adecvat: stres, încordare, tensiune,
inhibiţie a gândirii creatoare, întunecare a memoriei; ba chiar îi transmite examinatorului mesaje pe care acesta le
interpretează ca efect al slabei pregătiri a studentului respectiv. Astfel, studentul X are toate şansele să cadă cu
succes la acest examen. Ce face studentul Y, care poate că a studiat chiar mai puţin decât colegul său? El vede
(percepe) acest examen ca fiind o ocazie prielnică, o oportunitate de a se afirma, de a arăta ceea ce ştie. ca atare,
el prezintă o cu totul altă imagine mecanismului său automat - cea a ocaziei favorabile, încărcată cu sentimente
optimiste. În felul acesta mecanismul său automat răspunde adecvat prin: curaj, relaxare, gândire creativă,
memorie vie, transmiţându-i totodată examinatorului mesaje, pe care acesta le interpretează drept o pregătire
temeinică a studentului. Astfel, studentul Y are toate şansele să treacă cu succes examenul. De menţionat este
faptul că ambii studenţi au studia temeinic pentru examenul respectiv, au acţionat. Dacă studentul X ar fi gândit,
ar fi perceput realitatea la fel ca studentul Y, el ar fi avut şansa de a trece examenul cu acelaşi succes.
Care este concluzia ta în legătură cu acest principiu, dragul meu prieten? Bineînţeles, faptul că poţi să-ţi
păcăleşti mecanismul automat, prezentându-i ca adevărată imaginea dorită de tine, punându-l la treabă în sensul
 în care doreşti tu, DIRECŢIONÂNDU-L, deci, conştient. Aminteşte-ţi de simulatoarele piloţilor. Ei se comportă în
faţa lor exact ca în faţa realităţii ADEVĂRATE. Mecanismul automat preia drept realitate incontestabilă această
realitate simulată. El se comportă la fel atât în faţa simulatorului, cât şi în faţa realităţii (cu condiţia să nu-ţi afirmi,
să nu întipăreşti în creierul tău un program de genul: Acu-i acu! Realitatea este cu totul altceva!)
 Această păcălire poate merge aşa de departe, încât şi senzaţia de frig ţi-o poţi anula; dacă-ţi păcăleşti
mecanismul automat cu gândul că ţi-e cald, vizualizând o comportare specifică senzaţiei de cald, acesta preia
imaginea respectivă drept adevărată, reală şi nu-ţi mai produce răspunsul prin tremurat, deşi te afli, să zicem, la
minus zece grade celsius. Nu încerca totuşi acest lucru, deoarece senzaţia de frig este necesară să iei măsuri de
prevenire a îmbolnăvirii organismului, atunci când temperatura mediului este sub nivelul admis de corpul uman.
Tot ca urmare a acestui principiu, mecanismul automat n-are simţul umorului. Oamenii care au acest simţ, au
8
 

introdus un program, o comandă în subconştientul lor, de genul: Stai să analizăm întâi acest fapt sau aceste
vorbe, să vedem care este realitatea ce se ascunde în spatele lor. Abia după această analiză a realităţii i se
permite mecanismului automat să dea răspunsul adecvat văzut în reacţiile noastre.
Pentru a-ţi putea direcţiona mecanismul automat, pentru a-l face să preia o imagine aleasă de tine, pentru a-
ţi împlini un anumit ţel, este deosebit de important ca tu să-i prezinţi mecanismului tău automat imaginea ţelului
tău împlinit. Trebuie să trăieşti această imagine ca şi cum aceasta ar fi imaginea adevărată a realităţii tale
prezente, ca şi cum ţelul tău tocmai s-a împlinit. Pleacă totdeauna de la adevărul demonstrat de experienţă că la
orice problemă sau dorinţă există o soluţie - într-o formă sau alta, mai devreme sau mai târziu. Numai astfel -
trăind în prezent imaginea ţelului împlinit - poţi să ajungi să ai emoţiile, sentimentele adecvate reuşitei; numai
astfel alungi orice îndoială din imaginea realităţii pe care i-o prezinţi mecanismului tău automat.
Este, de asemenea, deosebit de important să uiţi să-ţi incomodezi mecanismul automat prin încercarea de a-l
controla dacă-şi face sau nu datoria. N-ai cum să conştientizezi ceea ce se petrece în subconştientul tău într-un
anumit moment. Aminteşte-ţi: Conştientul tău direcţionează mecanismul automat şi verifică rezultatele acţiunii
acestuia pentru o eventuală redirecţionare, dar n-are cum să controleze modul de funcţionare al acestuia în timp
ce el acţionează. Noi înţelegem bine, conştientizăm, principiile după care mecanismul automat funcţionează, dar
nu putem să-l verificăm în timp ce el funcţionează. Conştientul nu poate controla, nu poate conştientiza ceea ce se
petrece în cu totul altă parte - la nivel subconştient, deşi înţelege ceea ce se petrece acolo. Lasă mecanismul tău
automat să-şi facă datoria, nu-l stânjeni! Nu te îndoi de el. Nu-i nevoie să ştii tot timpul tot pentru a putea folosi
de ceva. Ce, pentru a aprinde lumina este neapărat nevoie să fii electrician? Dar pentru a te uita la televizor este
nevoie să fii inginer electronist? Tu doar apeşi pe buton, dai comanda - restul vine de la sine. Ce-ar fi ca un
 jucător de tenis să se concentreze de fiecare dată asupra loviturii mingii ca la început, când învaţă să lovească
mingea? Ar lovi mingea mereu ca un începător. De ce? Pentru că nu şi-ar lăsa mecanismul automat în pace, ar
 încerca să-l verifice dacă-şi face datoria.
De ce oare, atunci când mergi prin faţa unei mulţimi ce te priveşte - de exemplu, când păşeşti pe o scenă - ai
un mers stânjenit, ai, eventual, senzaţia că te poţi împiedica? Tocmai pentru faptul că atunci încerci să-ţi controlezi
mersul, încerci să conştientizezi ceea ce aveai de mult în subconştient, la îndemâna mecanismului tău automat,
 începi să-ţi stânjeneşti mecanismul automat în activitatea sa. Emoţiile din acel moment îţi dau un surplus de
energie pe care tu o foloseşti greşit, pe care o foloseşti la controlul mărit al mişcărilor obişnuite, în loc să te
gândeşti la ceea ce ai de făcut în continuare.
Trebuie să-ţi calculezi toate RISCURILE posibile ÎNAINTE să iei hotărârea de a face un anumit lucru. Însă
după ce ai hotărât să faci un anumit lucru şi ai dat comanda de acţiune, doar acţionează. Lasă în seama
mecanismului automat să execute restul, fii natural, fii tu însuţi. Tot ce mai faci după aceea conştient este să-i
furnizezi mecanismului automat date cu privire la mediul concret în care te mişti, în care acţionezi, dar
neverificându-l - analizând numai rezultatele produse de el.
Şi în cazul în care urmăreşti un ţel mai îndepărtat, un ţel mai greu de realizat tu doar acţionează cu
perseverenţă, nu te îngrijora, nu sta să te gândeşti prin ce mijloace anume vei realiza acel ideal. Mijloacele, ideile,
planurile, oportunităţile (= ocaziile, circumstanţele favorabile) îţi vin pe parcurs, în timp ce acţionezi. Acţionează
 ACUMA!
Bineînţeles că te întrebi cum să acţionezi dacă nu cunoşti exact mijloacele prin care să ajungi la îndeplinirea
ţelului, dacă încă n-ai un plan exact de acţiune. dar ce faci atunci când intri pentru prima dată în viaţa ta într-o
 încăpere, iar aceasta se află cufundată într-o beznă totală? Ţelul tău atunci este să găseşti întrerupătorul. Începi
să bâjbâi prin întuneric în locurile unde crezi că s-ar afla întrerupătorul, pentru a aprinde lumina. Iar când îl
găseşti, apeşi pe el. La fel şi cu ţelurile tale majore în viaţă: acţionezi, adică bâjbâi dacă este nevoie, urmând un
plan foarte flexibil - dacă n-o poţi lua pe aici, o iei pe dincolo - şi având în minte acelaşi ţel clar. De îndată ce ai
găsit întrerupătorul, de îndată ce ţi s-a ivit ocazia, te foloseşti de ea, apeşi pe buton şi se face lumină. Secretul
succesului în viaţă este să fii pregătit pentru ocazia ta atunci când ea apare, zicea Benjamin Disraeli.

CREDERE - SENTIMENTE - EMOŢII

SCRISOAREA A ŞAPTEA
Dragul meu prieten
Ţelurile tale îţi sunt deja clare, iar realizarea lor se află aproape la îndemâna ta. deja ai dorinţa de a ţi le
 împlini. Dar dorinţa ta are nevoie de unele elemente pentru ca mecanismul tău automat să preia aceste imagini -
ţel şi să lucreze asupra lor pentru a le face realitate concretă. fereşte-te de a confunda o DORINŢĂ PROFUNDĂ cu
o speranţă sau cu o vrere sau cu o dorinţă pur şi simplu. Acestea nu au capacitatea de a determina mecanismul
automat să preia imaginile respective şi să lucreze asupra lor. Doar dorinţa profundă, arzătoare reuşeşte acest
lucru, făcându-te totodată şi pe tine să acţionezi energic.
Pentru ca să reuşeşti să transferi aceste imagini - ţel din conştient în subconştient, pentru ca să le poţi înmâna
9
 

mecanismului tău automat, dorinţa ta profundă trebuie să fie însoţită de credere, sentimente şi emoţii.
CREDEREA - sau neîndoiala - o dobândeşti prin autosugestie, adică prin afirmarea repetată de către tine însuţi
a unor lucruri - indiferent dacă aceste lucruri sunt adevărate sau nu. Dacă îţi repeţi de mai multe ori un lucru -
indiferent ce - ajungi să-l crezi, adică ajungi să-l accepţi mai întâi ca fiind posibil şi apoi, ca fiind adevărat. Doară
există o bine - ştiută vorbă românească, ce spune că dacă repeţi o minciună de prea multe ori ajungi s-o crezi tu
 însuţi, ajungi să te minţi pe tine însuţi. Spune-ţi că în mod cert vei reuşi să-ţi îndeplineşti ţelurile tale, că drumul
spre realizarea lor îţi este deschis, că poţi să faci acele lucruri, că stă în capacitatea ta să reuşeşti acele lucruri.
De îndată ce crezi un anumit lucru, de îndată ce îl prezinţi mecanismului automat ca fiind adevărat, acesta se
pune pe treabă. De îndată ce crezi că îţi poţi împlini profund - doritele tale ţeluri, mecanismul tău automat te duce
spre realizarea lor, exact ca un servo - mecanism. Tu îi dai direcţia şi el te duce la ţintă.
Deci crederea o poţi obţine prin voinţa ta proprie, deoarece ea se dezvoltă prin repetarea voită de afirmaţii.
ce ai reuşit prin această credere, prin aceste afirmaţii adevărate? Ai reuşit să-ţi ÎNTIPĂREŞTI în creier ca
posibilă şi adevărată imaginea - ţel, ca posibile şi adevărate imaginile ţelurilor tale.
În acest moment ai început să ai nişte sentimente, poate mai vagi, poate mai clare, de optimism, plăcere,
mândrie, încredere, curaj. Deja simţi un pic de vibraţie în sinea ta, un pic de bucurie. Este un amestec de senţaţii
şi credere.
Pentru a-ţi determina mecanismul automat să preia o anumită imagine - ţel şi să lucreze asupra ei mult mai
rapid şi eficient, trebuie să încarci această imagine - ţel cu EMOŢII puternice, cu vibraţii puternice, precum
entuziasmul şi exuberanţa.
Cum reuşeşti acest lucru? Foloseşte una din următoarele metode, sau ambele:
1. Transpune-te în imaginea ţelului tău împlinit şi trăieşte-o intens. Trăieşte exact emoţiile pe care ţi le
 închipui că le vei trăi în momentul împlinirii ţelului. Trăieşte emoţiile ţelului împlinit. Trăieşte ca şi cum ţelul ţi s-a
 împlinit deja. Imaginează-ţi exact cât de fericit ai fi în momentul acela, care ar fi reacţia şi sentimentele celor dragi
atunci când te-ar vedea atingându-ţi ţelul respectiv. Introdu şi alte detalii: ce obiecte, ce persoane, ce peisaj ai
vedea atunci, ce-ai auzi, etc. Cu cât mai multe detalii, cu atât mai clară imaginea şi cu atât mai adecvate emoţiile
tale.
2. Împrumută din trecutul tău emoţii de succes. Orice om are în trecutul său realizări - oricât de mici ar fi
acestea. Gândeşte-te şi aminteşte-ţi exact ce ai simţit în momentul unei asemenea realizări din trecut. Transpune
acea simţire puternică, acea emoţie în imaginea împlinirii ţelului tău actual.
 Astfel reuşeşti să-ţi creezi acea emoţie a succesului, emoţie ce pune mecanismul automat în acţiune asupra
imaginii ţelului respectiv, atrăgând după sine reuşita. Nimic nu are mai mult succes decât succesul însuşi, spune
un proverb englezesc.
Exersează acuma, te rog, cele două metode.

EMOŢII
SCRISOAREA A OPTA
Dragul meu prieten
Ce sunt, de fapt, emoţiile noastre? Ele sunt vibraţie, sunt energie; ele aduc un surplus de energie. E - Moţia
este Energia în Mişcare, după cum spunea John Roger şi Peter McWilliams*; (moţie vine din limba latină şi
 înseamnă mişcare).
Emoţia este energia pe care noi înşine o punem în mişcare. Şi depinde numai de noi în ce sens mişcăm
această energie. Ne-am învăţat greşit să interpretăm drept o slăbiciune, drept ceva negativ faptul că simţim emoţii
 înaintea unui examen, de exemplu - sau înaintea unui discurs politic, sau a unui alt eveniment asemănător. În
momentul în care interpretăm negativ emoţia, noi o interpretăm drept frică. Astfel noi punem energia respectivă în
mişcare în sens negativ, o facem să lucreze împotriva noastră şi eşecul este aproape sigur. Este foarte bine şi
necesar să avem emoţii, dar să avem grijă cum să folosim energia pe care ne-o dau ele. În momentul în care
interpretezi emoţia drept curaj, succesul este aproape garantat. Mulţi actori, după ani de spectacole, ar putea să
intre pe scenă fără nici o emoţie. Totuşi, cei mai buni îşi creează în mod voit emoţii înainte de spectacol pentru a
putea dobândi acel surplus de energie, care să-i facă să strălucească în jucarea rolului.
Ce-ţi rămâne de făcut atunci când eşti cuprins de emoţii negative, precum frica, neîncrederea, supărarea,
mânia? Te simţi tentat să te lupţi cu ele? N-ai cum să te lupţi cu ele, deoarece luptându-te cu ele nu faci decât să
le sporeşti. Atunci ce trebuie să faci? Trebuie să le înlocuieşti imediat cu altele bune. La baza emoţiilor noastre se
află gândurile noastre.
* Din DO IT! Let's Get Off Our Buts, John Roger şi Peter McWilliams, Prelude Press, 8159 Santa
Monica Boulevard, Los Angeles, California 90046, 1-800-LIFE-101
Emoţiile noastre sunt produse de gândurile noastre. Ştii bine că aşa cum gândim, aşa simţim. Orice gând rău
 îl poţi înlocui imediat cu unul bun. Înlocuieşte, deci, gândul de pericol cu unul de ocazie favorabilă. Astfel
10
 

 înlocuieşti emoţiile negative cu opusul lor: curaj, încredere, bucurie, entuziasm. Îţi aminteşti exemplul cu studenţii
 în faţa examenului? Amândoi studiaseră bine pentru examen. Succesul sau insuccesul lor a depins doar de gândul
fiecăruia, de perceperea realităţii în mod diferit, de interpretarea evenimentului în sens negativ sau pozitiv. Ei au
avut emoţiile adecvate gândului lor, care au lucrat firesc, pentru sau împotriva lor.
Emoţiile negative trebuie văzute ca o provocare, nu ca o ameninţare. Ele trebuie să-ţi producă o agresivitate
constructivă, bine dirijată spre împlinirea ţelurilor tale - în loc de laşitate (renunţare) sau luptă zadarnică
(împotriva lor).
Cum ziceam mai înainte, dragul meu prieten, emoţia este vibraţie, ea îţi dă un surplus de energie, îţi dă
putere. Cu cât eşti mai puternic, cu atât poţi fi mai puţin agitat, mai degajat în mişcări, mai natural, mai firesc, mai
relaxat. Ce efecte aparent paradoxale are emoţia, energia, puterea! Ea te ajută să acţionezi atât energic cât şi
relaxat. Este, de fapt, vorba de o alternare permanentă între cele două stări - energică şi degajată - care se
sprijină una pe cealaltă şi se determină reciproc în mod continuu.
În realitate, orice PARADOX este doar aparent. El poate fi explicat ca fiind o rapidă alternare permanentă între
două stări diferite. Cum altfel ai putea să înţelegi o afirmaţie de genul: Dorinţa ta de a realiza un anumit ţel trebuie
să fie arzătoare, să fie o obsesie şi totodată trebuie s-o uiţi. Cum adică, totodată s-o uiţi? Ce paradox! Da,
paradoxul este doar aparent. Este vorba de această alternare permanentă între cele două planuri: conştient şi
subconştient. Ţelul, imaginea unuia dintre ţelurile tale o conştientizezi şi o trăieşti numai la început - cam douăzeci
de zile - dimineaţa şi seara, câteva minute, până o ÎNTIPĂREŞTI în creier şi o transferi mecanismului automat din
subconştient. Apoi o conştientizezi - o aduci în memorie - doar din când în când, atunci când verifici dacă te afli pe
drumul cel bun, pentru a şti dacă ai de făcut unele adaptări la noile circumstanţe. În restul timpului, însă, tu îţi
vezi de activităţile tale, trăieşti în realitate, nu în imaginar, uitând această imagine - ţel, adică aruncând această
imagine - ţel din conştient undeva în subconştient, în memorie. Astfel ea stă doar la îndemâna mecanismului tău
automat, care lucrează constant asupra ei - şi fără să fie stânjenit în funcţionarea sa de către controlul
conştientului.
Poţi şi TREBUIE să reuşeşti această stare de spirit paradoxală - a fi obsedat de ţelurile tale şi a le uita în
acelaşi timp. Chiar şi lumina este paradoxală. Aşa cum demonstrează cercetarea ştiinţifică, lumina este atât
particulă cât şi undă. Particulele dispar şi lumina devine undă, apoi undele dispar şi lumina devine particule! Deci
lumina este o rapidă alternare permanentă între aceste două aspecte opuse. Şi numai astfel - prin paradoxalitatea
ei - lumina este atât de benefică vieţii pe Pământ. (Cele două aspecte ale luminii sunt opuse deoarece particulele
au greutate, în timp ce undele n-au).

MAGNETIZARE
SCRISOAREA A NOUA

Dragul meu prieten

Să vezi acuma ce ai reuşit să faci prin această întipărire în creier a imaginilor ţelurilor tale împlinite însoţite de
emoţiile pozitive corespunzătoare. Ai reuşit să-ţi MAGNETIZEZI creierul, care se află acum într-o stare de vibraţie
corespunzătoare ţelurilor tale.
Diferitele zone ale creierului nostru se află în vibraţie corespunzătoare gândurilor întipărite în zonele
respective. După cum s-a stabilit în mod ştiinţific, creierul nostru emite permanent unde - unde corespunzătoare
vibraţiilor ce le generează, corespunzătoare, deci, fiecărui gând al nostru conştient sau subconştient.
Gândurile subconştiente sunt cele pe care noi nu le conştientizăm permanent. Noi putem conştientiza numai
un gând într-un moment. Gândurile subconştiente sunt generate de imaginile subconştiente, întipărite în creier
prin afirmaţii repetate sau prin afirmaţii plus emoţii.
 Acum, odată ce ţi-ai magnetizat creierul pentru realizarea gândurilor tale dorite, a ţelurilor tale, ai reuşit să
faci ca o parte din aceste zone ale creierului tău să se afle în acelaşi tip de vibraţie, să se armonizeze unele cu
celelalte. Ele emit acum unda corespunzătoare ţelurilor întipărite acolo. Cu alte cuvinte, aceste zone
tridimensionale ale creierului tău, în care se află întipărite gânduri, ţeluri, învăţături, sunt computere ce lucrează
pe baza programelor (= gânduri, ţeluri, învăţături) introduse în memoria lor. Prin magnetizarea creierului spre
obţinerea anumitor ţeluri, ai reuşit să pui în legătură unele cu altele diferite computere ce lucrează împreună sub
un control unic pentru realizarea respectivelor tale ţeluri.
Pentru realizarea unuia dintre ţelurile tale lucrează un anumit grup de zone ale creierului tău. Pentru
realizarea altuia dintre ţelurile tale lucrează un alt grup de zone. Toate aceste grupuri de zone magnetizate ale
creierului tău, toate aceste computere active se află sub comanda mecanismului tău automat. O zonă poate face
parte din mai multe grupuri, aşa cum un computer poate fi folosit în rezolvarea mai multor genuri de probleme. de
aceea este necesar ca între ţelurile tale să existe o anumită armonie, este necesar ca ţelurile tale să se împace
unele cu altele. Astfel, eşti capabil să urmăreşti MAI MULTE ţeluri în acelaşi timp: iubire, belşug, sănătate,
profesiune, conduită, etc. Este important, însă, ca atunci când acţionezi să-ţi concentrezi atenţia asupra unui
11
 

anumit lucru într-un moment. Rareori - dacă vreo dată - poţi împuşca doi iepuri dintr-un foc, dar în mod sigur poţi
 împuşca mai mulţi iepuri la o vânătoare. Cu alte cuvinte, poţi să urmăreşti mai multe ţeluri de-odată şi să ţi le
realizezi în acelaşi interval de timp. Însă concentrându-te de fiecare dată numai asupra acţiunii pe care o
 întreprinzi în acel moment, nu laşi ca vibraţiile dintr-un grup de zone să le perturbe pe cele din alt grup de zone
ale creierului tău magnetizat.
Fizica a descoperit şi demonstrat că undele de acelaşi fel se atrag reciproc. (Undele de acelaşi fel sunt cele ce
au aceeaşi lungime, aceeaşi frecvenţă.)
S-a demonstrat ştiinţific faptul că orice creier viu nu numai emite permanent unde ci el şi recepţionează
continuu unde şi atrage unde ce se armonizează cu cele emise de el. (Undele ce armonizează sunt unde de acelaşi
fel.)
Creierul tău - câte un grup de zone ale sale pentru fiecare ţel - emite unde corespunzătoare ţelurilor tale,
atrăgând totodată unde ce intră în armonie cu cele emise, adică unde ce intră în armonie cu ţelurile tale.
 Astfel, creierul tău atrage de la creierul altor persoane idei ce corespund ţelurilor tale şi sunt necesare pentru
atingerea lor. Telepatia este un fenomen recunoscut ştiinţific şi îşi găseşte explicaţia în acest transfer de idei între
creiere prin intermediul undelor emise şi recepţionate.
Pe baza acestui principiu al armoniei undelor, creierul tău magnetizat atrage, pe lângă idei adecvate, şi ocazii,
adică circumstanţe favorabile împlinirii ţelurilor tale.
O imagine pozitivă a viitorului nu numai ne arată cum să ajungem acolo, ea ne trage spre ea ca un magnet
susţin John Roger şi Peter McWilliams*.
De fapt, magnetul se află în creierul nostru, noi fiind cei care atragem oportunităţile împlinirii acestor imagini,
a realizării ţelurilor noastre.
Deci vezi bine cât de importante sunt emoţiile în toată strădania ta de a-ţi realiza ţelurile. Ele îţi dau energie
să acţionezi cu însufleţire şi, totodată, îţi magnetizează creierul pentru a putea atrage spre tine ideile şi ocaziile
necesare împlinirii ţelurilor tale. Iată încă unele păreri ale câtorva oameni de seamă în legătură cu emoţiile şi
obţinerea de realizări:
· Nimica măreţ sau nou nu poate fi obţinut fără entuziasm, Dr. Harvey Cushing;
· Oamenii care au numai eşecuri, le au nu pentru că sunt proşti, ci pentru că nu sunt suficient de neliniştiţi,
Burt Struthers;
· ... crederea într-un lucru, face ca acel lucru să se întâmple, Frank Lloyd Wright;
· Succesul nu este rezultatul unei combustii subite. Trebuie să te aprinzi tu însuţi, Reggie Leach;
Emoţiile, întrucât le putem dirija prin gândire (Aminteşte-ţi: aşa cum gândim, aşa şi simţim), sunt puternice
unelte la îndemâna noastră. O unealtă este mai bună sau rea, în funcţie de modul în care o folosim. Ciocanul, spre
exemplu, îl putem folosi pentru a construi ceva sau pentru a distruge ceva. Noi înşine suntem responsabili de
sensul în care ne folosim emoţiile. Noi înşine suntem cei ce le folosim pentru sau împotriva noastră - datorită
faptului că ne putem controla gândurile.
Nimica nu este bun sau rău, ci gândirea îl face astfel, spune William Shakespeare.
 Au apărut nu demult în SUA casete ce au înregistrate pe bandă numai nişte sunete şi ultrasunete. Ascultându-
le creierul tău este influenţat de către aceste unde. Ele determină o anumită stare de vibraţie a creierului, deci o
anumită stare de gândire - gândire pozitivă, optimistă. Deci, se încearcă o magnetizare a creierului.
* Din DO IT! Let's Get Off Our Buts, John Roger şi Peter McWilliams, Prelude Press, 8159 Santa
Monica Boulevard, Los Angeles, California 90046, 1 - 800 - LIFE - 101
Neajunsul este că acest bun efect este de scurtă durată, întrucât lipsesc imaginile - ţel întipărite în creier şi
 însoţite de emoţiile adecvate; numai aceste imagini - ţel emoţionale sunt de lungă durată şi pun în acţiune
mecanismul automat într-o direcţie bine determinată. La scurt timp după încetarea audiţiei, genul respectiv de
vibraţie se atenuează şi dispare. Ştii, de fapt, foarte bine că orice schimbare profundă şi durabilă vine din interior,
din dorinţa ta, din voinţa ta, nu din exterior. (Când vine din exterior, ea poate deveni profundă şi durabilă, dar
numai dacă ajunge să fie dorită din interior, însuşită, interiorizată, întipărită în creier sub formă de imagine.)
Ce simplu este să realizezi această întipărire a imaginilor - ţel, la care adaugi şi emoţie pentru a-ţi magnetiza
creierul şi pentru a-ţi atinge ţelurile! Şi faci acest lucru doar jucându-te din când în când cu propria imaginaţie,
câte un minut - două la sculare şi înainte de culcare, sau când faci o pauză în timpul zilei şi visezi cu ochii deschişi,
 îţi imaginezi. Imaginaţia conduce lumea, spunea Napoleon Bonaparte.

ÎNGRIJORAREA ŞI OCAZIA
SCRISOAREA A ZECEA
Dragul meu prieten
Doresc să-ţi fac acuma, pentru o vedere mai clară, o schiţă. Aceasta îţi arată gradarea în intensitate a
vibraţiilor creierului nostru, în funcţie de starea noastră de spirit, de starea noastră de gândire:
12
 

Într-o scrisoare anterioară îţi descrisesem două metode de încărcare cu emoţii a imaginilor - ţel. Pentru a te
ajuta mai mult să reuşeşti acest lucru, îţi amintesc de faptul că oricine, într-un moment sau altul, s-a ÎNGRIJORAT.
S-a îngrijorat să nu se întâmple ceva rău. De cele mai multe ori - atunci când îngrijorarea a fost mai mare - chiar
s-a întâmplat acel ceva rău. Cunoşti bine vorba românească: de ce te temo, de aia nu scapi. De ce? Deoarece în
momentul în care te îngrijorezi ai în minte imaginea a ceea ce nu vrei să se întâmple, imagine pe care o încarci cu
emoţii negative - îngrijorare, teamă, frică. Astfel reuşeşti să-ţi magnetizezi creierul, punând la îndemâna
mecanismului tău automat imaginea lucrului nedorit, încărcată cu emoţii. Fiind impersonal - deci, nefăcând
deosebirea între negativ şi pozitiv - mecanismul se pune pe treabă pentru a face ca imaginea realităţii percepute
de conştient să coincidă cu cea percepută de el - în cazul acesta, imaginea lucrului nedorit. Totodată, creierul
magnetizat, prin vibraţiile şi undele specifice gândului respectiv, atrage vibraţiile corespunzătoare - atrage ceea ce
se obişnuieşte a se numi ghinion. Ce metodă ai aplicat de-ai reuşit să-ţi pui mecanismul automat la lucru împotriva
ta, magnetizându-ţi creierul în sens negativ?:
1. Ai văzut imaginea ţelului în mintea ta - ai construit în imaginaţia ta imaginea faptului nedorit;
2. Ţi-ai zis: vai, să nu se-ntâmple...; s-ar putea să...- te-ai jucat cu gândul ce-ar fi să...
3. Ai acceptat faptul nedorit ca fiind posibil - ai presupus că este posibil ca acel fapt să se producă;
4. Ai repetat acest gând, această imagine de mai multe ori - ai întipărit-o în creier;
5. Ai adăugat emoţii negative: îngrijorare, teamă, frică - ţi-ai magnetizat creierul punând , în acţiune în sens
nedorit mecanismul tău automat, pentru care imaginea respectivă a devenit adevărată.
Şi atâta a fost de ajuns pentru ca circumstanţele negative să apară şi faptul nedorit să se întâmple!
Ei, dragul meu prieten, în acelaşi fel poţi să faci în mod voit să apară CIRCUMSTANŢELE FAVORABILE,
OPORTUNITĂŢILE, putând astfel să-ţi împlineşti ţelul sau ţelurile tale. În acelaşi fel simplu poţi să atragi spre tine
ceea ce numim noi noroc. Doară avem o zicală de-a noastră, românească, ce sună astfel: Omul îşi face norocul cu
mâna lui. Singura condiţie, însă, este ca imaginile din mintea ta să fie ale lucrurilor dorite, ale ţelurilor - nu ale
faptelor nedorite.
Benjamin Disraeli zicea Omul nu este creatura circumstanţelor. Circumstanţele sunt creaturile oamenilor.
Generalul Douglas Macarthur spunea că: Nu există nici o siguranţă pe pământ, există doar oportunităţi. George
Bernard Shaw zicea că Oamenii ce reuşesc în viaţă sunt oamenii ce se trezesc şi caută circumstanţele pe care le
doresc, şi, dacă nu le găsesc, le crează.
În filosofie, analiza raportului necesitate - întâmplare, a ajuns la concluzia că ori de câte ori apare o asemenea
necesitate, apare şi o întâmplare ce duce la satisfacerea acestei necesităţi. Ce este această necesitate în cazul
nostru? Este ţelul tău, însoţit de dorinţa ta profundă de a ţi-l realiza. Şi ce este acea întâmplare? Este circumstanţa
favorabilă de a ţi-l realiza.
 Vreau să precizez că nu există întâmplare. Oamenii numesc întâmplare ceea ce are loc fără ca ei să fi plănui
conştient sau fără ca ei să înţeleagă adevăratele cauze. Există doar circumstanţe favorabile (ocazii, oportunităţi)
sunt nefavorabile. Iar circumstanţele sunt create doar de către oameni.
În momentul în care ocazia s-a ivit, trebuie să acţionezi imediat, să te foloseşti de ea. Un coleg de-al meu
spunea că ocazia este ca o ocazie pe jumătate cheală: are păr doar în faţă; dacă apucă să treacă pe lângă tine, s-
a dus, nu mai ai de unde s-o apuci.
OCAZIA este un lucru tare ciudat. ea poate să apară dintr-o cu totul altă parte decât te aştepţi. Niciodată nu
ştii de unde sare iepurele, spune proverbul citat într-o scrisoare anterioară. de asemenea, ocazia poate să apară
deghizată. Oportunitatea este ratată de cei mai mulţi oameni pentru că este îmbrăcată în salopetă şi seamănă a
muncă, spunea Thomas Edison. Ea poate să apară chiar sub forma unui eşec. Aminteşte-ţi: toate eşecurile sunt
temporare.) Ia gândeşte-te la propria ta experienţă. Nu ţi s-a întâmplat niciodată să te trezeşti dintr-o situaţie rea
sau bună?
Hai să-ţi povestesc o întâmplare de-a mea. (Pe vremea aceea astfel de situaţii erau şi pentru mine întâmplări
 în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu ştiam că ele pot fi controlate sau înţelese cu adevărat.) Am fost într-
o vacanţă de vară la mare, la Costineşti, împreună cu un bun prieten şi coleg de facultate. Eram studenţi, deci
13
 

aveam puţini bani. Intrarea la Ring - discoteca la care mergeam în fiecare seară atunci când ne aflam la Costineşti
- se scumpise neaşteptat de mult. Cu câţiva ani înainte fusese chiar gratuită. Ce ne-am gândit noi atunci? Şi am şi
făcut. Am sărit gardul. Bineînţeles că unul dintre oamenii de ordine ne-a văzut şi ne-a condus la şeful localului.
 Acesta ne-a cerut să lăsăm un obiect drept garanţie că la încheierea programului ne vom prezenta la el. Apoi ne-a
urat petrecere plăcută. Ne puteam imagina tot felul de lucruri îngrozitoare ce urmau să se întâmple. Doar ştii că în
acele vremuri anterioare Revoluţiei din '89, oamenii de ordine aveau puteri absolute. Prietenul meu era extrem de
neliniştit. Dorea să apelăm la nişte cunoştinţe influente din zonă pentru a ne scăpa de complicaţii. L-am rugat să
fie calm, să putem savura plăcerea serii cu muzică în aer liber. Era prima seară la Costineşti în acel an. I-am zis că
om vedea noi cum ne-om descurca. La sfârşit, eu m-am dus să conduc pe cineva până la căsuţă. Când m-am
 întors, ce să vezi? Vreo douăzeci de tipi dădeau cu mătura prin Ring. Unii erau chiar oameni aparent serioşi. Era
unul cu barba grijuliu aranjată, la costum şi cu papion la gât - iar pe margine, soţia sa împreună cu o prietenă se
amuzau de minune. Peisajul m-a distrat. M-am dus voios la şefu' oferindu-mă să-i ajut pe ceilalţi. Aveam şi mare
poftă de vorbă. Prietenul meu s-a alăturat glumelor noastre. În câteva minute, după plecarea celorlalţi, şeful - care
era un târgu-mureşean abia trecut de treizeci de ani, ce devenise tare simpatic între timp - a scos de la frigider
nişte beri şi a rămas cu noi la un pahar. Bineînţeles că tot restul serilor cât am stat la Costineşti în acea vară am
avut intrare gratuită la discotecă.
Iată, deci, cum poţi să transformi o situaţie rea într-una bună. Te menţii calm, degajat, relaxat, uiţi ceea ce
este rău şi te gândeşti la lucruri bune. Mecanismul meu automat a preluat imaginile optimiste de sfârşit fericit la
situaţia respectivă, întrucât aceste imagini le-am încărcat vrând - nevrând cu emoţii, însă cu emoţii pozitive,
optimiste. Totodată, creierul meu magnetizat cu gânduri optimiste a emis unde, ce au determinat la ceilalţi vibraţii
corespunzătoare şi, deci, gânduri asemănătoare. În acelaşi timp, el a atras circumstanţe favorabile. Şeful a devenit
prietenos şi a găsit timp să stea de vorbă cu noi. Tot răul spre bine, cum zice românul.
Există şi multe situaţii în care în spatele lui NU se ascunde un DA chiar plăcut. Nu - nu înseamnă totdeauna
nu. Sunt sigur că şi ţie ţi s-a întâmplat adesea să ceri ceva şi să obţii, după ce iniţial ţi se refuzase acel lucru. Câte
iubiri aprinse s-au născut după un Nu iniţial! Câte averi imense s-au clădit după destule eşecuri!
Este important să-ţi analizezi înfrângerile şi reuşitele din trecut şi să înveţi cum să TRANSFORMI o situaţie
negativă într-o situaţie pozitivă, într-o ocazie.
Privind bidimensional, ca în cazul geometriei plane, pozitivul şi negativul, plusul şi minusul, se află pe o linie
curbă în formă de cerc aproape închis. Priveşte imaginea de mai jos. Punctul zero este starea neutră, de echilibru,
comodă:

Experienţa arată ce de multe ori atunci când te afli spre negativul maxim este mult mai uşor să sari de la
negativ direct la pozitiv, în loc să faci lent şi cu puţin şanse de reuşită drumul înapoi, de la minus spre zero şi apoi,
eventual, spre pozitiv. Cum ar fi fost dacă noi am fi tăcut cu supunere în faţa şefului de la discotecă, încercând să
echilibrăm situaţia? Ar fi fost, desigur, tare neplăcut. Noi am sărit de la minus la plus, am glumit, ne-am
 împrietenit. Ce amintire plăcută!
De ce totuşi nu poţi sări totdeauna din acelaşi punct negativ la pozitiv? Pentru că lucrurile trebuiesc privite
tridimensional şi în mişcare permanentă. Plusul şi minusul se găsesc, de fapt, pe o spirală asemănătoare unui arc
spiralat, ce se află într-o mişcare, într-o îndoire, într-o zvârcolire permanentă. Priveşte imaginile următoare.

Trebuie să analizezi cu atenţie situaţia astfel încât să vezi - când te afli la negativ - din ce punct şi în ce
moment trebuie să sari. Poate este nevoie să mai aştepţi un timp; sau poate este nevoie să urci mai întâi un pic
spre mai puţin negativ, sau - din contra - să mai cobori un pic mai la negativ! Trebuie să-ţi pară ciudat acest lucru,
dar dragul meu prieten, el este posibil şi foarte practic.
Oare iubirea nu este de multe ori mai aprinsă între tineri după o ceartă, decât într-o stare de înţelegere
neutru - pasivă sau după o neînţelegere minoră? Oare părinţii nu-şi iubesc mai mult copii după ce aceştia trec pe
lângă o nenorocire? Îmi vine în minte o glumă, în care doi frăţiori au întârziat cam mult la joacă. Ce şi-au zis ei?
Dacă mergem acuma acasă, mâncăm bătaie; Hai mai bine să mergem mâine. Bineînţeles că părinţii după ce i-au
căutat disperaţi toată noaptea, au fost tare fericiţi când i-au văzut teferi - mai ales după ce au ascultat prin ce
14
 

pericole trecuseră micuţii în pădurea în care se rătăciseră. Ce glumă! Dar aceasta-i realitatea. Când cineva drag
trece cu bine de o operaţie, atunci îţi dai seama mai bine cât de mult ţii la el.
 Acelaşi lucru s-a întâmplat cu multe invenţii: cât de brusc au fost ele făcute, după ce un eşec părea definitiv!
Dar cu multe dintre averi? Chiar aseară am văzut la televizor o actriţă americană ce tocmai îşi cumpărase un
vapor, după ce - cu mai puţin de cincisprezece ani în urmă - n-avusese nici bani pentru chirie şi fusese efectiv
aruncată în stradă. Această situaţie disperată a făcut-o să-şi magnetizeze puternic creierul cu dorinţa de a avea
bani. Şi se pare că acuma are... Ea a sărit de la minus la plus.
În anumite situaţii, acest principiul al săriturii de a minus la pozitiv, PRINCIPIUL TRANSFORMĂRII UNEI
SITUAŢII RELE ÎNTR-O OCAZIE, se poate aplica pentru GRĂBIREA unui succes, pentru obţinerea unui succes
rapid, brusc. Cum? Prin crearea VOITĂ a unei situaţii negative, încordate, urmată de săritura la pozitiv. Exact ca
gluma cu cei doi frăţiori.
De asemenea, trebuie să ai multă grijă, întrucât săritura poate avea loc şi-n sens invers! Doar ştii vorba
aceea: Când ţi-e lumea mai dragă... Exact atunci ţi se poate întâmpla ceva neplăcut. După ce ai obţinut un succes
trebuie să ai grijă să-l menţii, să te bucuri de el, să rămâi în zona pozitivului.

STIMULII ŞI TRANSFERUL DE ENERGIE

SCRISOAREA A UNSPREZECEA
Dragul meu prieten
Doresc ca în această scrisoare să-ţi spun câte ceva despre stimulii care produc anumite vibraţii ale creierului
nostru şi, ca urmare, anumite gânduri, anumite stări de gândire, anumite stări de spirit. Aceşti stimuli,
determinând în noi vibraţii, ne dau emoţii, ne dau energie.
 Vibraţii = Emoţii = Energie
Cei mai puternici stimuli naturali pentru fiinţa umană sunt:
1. dorinţa de iubire;
2. dorinţa de bogăţie, faimă şi putere;
3. dorinţa de prietenie şi înţelegere reciprocă.
 Aceste dorinţe profunde dau naştere la imagini - ţel încărcate cu emoţie, cu vibraţie. Mecanismul automat din
subconştientul nostru lucrează permanent asupra acestor imagini - ţel, întrucât ele îndeplinesc şi condiţia de a fi
 încărcate cu emoţie, magnetizând, totodată, creierul. Toate aceste dorinţe profunde de atingere a respectivelor
ţeluri te fac să lupţi în viaţă, îţi dau un sens. Tu eşti acela care hotărăşte folosirea energiei tale generată de aceste
emoţii (cauzate de aceste dorinţe) în scop constructiv sau distructiv. Omenirea le-a folosit şi le foloseşte în primul
rând în sens pozitiv, altfel civilizaţia actuală în continuu progres n-ar fi existat.
Există şi unii stimuli artificiali, precum alcoolul şi narcoticele, dar acestea au în final, în mod inevitabil, efect
distructiv asupra organismului uman. După cum bine ştii, au existat destui scriitori şi poeţi ce au scris opere
valoroase sub influenţa acestor stimulenţi, dar până la urmă ei şi-au ruinat sănătatea. În realitate, alcoolul şi
narcoticele nu joacă rol de stimuli. Ele nu fac altceva decât să diminueze puterea conştientului, lăsând
subconştientul să acţioneze de unul singur: fără stânjenirea produsă de conştient, dar şi fără posibilitatea de a
avea din partea lui informaţii concrete despre mediul înconjurător, despre realitatea imediată. Asupra
mecanismului automat ele au, deci, un efect bun - întrucât îl lasă să lucreze nestingherit - şi unul rău - ce este
deosebit de periculos, întrucât el poate duce la ruperea de realitate a persoanei.
După cum vezi, cel mai bine este să folosim stimulii naturali, pe care, oricum, îi avem la îndemână. Folosindu-
i, căpătăm un mare surplus de energie. Şi este grozav faptul energia produsă de una dintre aceste dorinţe poate fi
folosită pentru satisfacerea altei dorinţe. Acest TRANSFER DE ENERGIE poate fi făcut prin voinţă proprie, prin
gândire conştientă.
 Voinţa este, alături de conştiinţă şi imaginaţie, un element esenţial ce-l deosebeşte pe om de animal. Voinţa
este capacitatea conştientului de a nu se abate şi de a nu se lăsa abătut de la hotărârile sale şi de la executarea
acestor hotărâri. Ea poate fi dobândită şi dezvoltată în mod conştient.
Dorinţa de iubire este o dorinţă naturală, deoarece ea are ca sursă naturală dorinţa sexuală. Printr-o
 înţelegere primitivă, unii oameni cred că dorinţa sexuală îşi găseşte satisfacţie doar în actul biologic. Experienţa
demonstrează, însă, că dorinţa sexuală îşi găseşte satisfacţie şi prin alte mijloace. esenţiale pentru civilizaţia
umană. Ştii foarte bine că există acea iubire spirituală, ce-i leagă pe unii de alţii într-o unitate strânsă,
constructivă.
 Atunci când dorinţa sexuală îşi găseşte satisfacţie în actul biologic, ea ajută la supravieţuirea speciei umane
prin procreere. Atunci când, însă, energia generată de energia sexuală este folosită în alt scop, ea dă naştere la
activitate creatoare, la opere şi capodopere. Acest transfer conştient de energie este specific doar fiinţei umane,
fiinţa stăpână pe gândurile sale.
Geniile sunt fiinţe umane cu o structură obişnuită, dar care au învăţat, ştiu şi au voinţa să-şi folosească toate
15
 

energiile în atingerea unui anumit scop. Cu alte cuvinte, ştiu să transfere energiile generate de dorinţele comune -
dorinţele pe care le au toate fiinţele omeneşti - asupra satisfacerii dorinţei lor majore, asupra realizării ţelului -
major. Geniile nu sunt născute, cu auto - făcute. Un filosof spunea că geniul este 99% transpiraţie şi 1%
inspiraţie.
Dorinţa de bogăţie, faimă şi putere este generată de alte nevoi (ţeluri) naturale, biologice - hrană,
 îmbrăcăminte, adăpost - precum şi spirituale - ca admiraţia şi aprecierea.
Dorinţa de prietenie şi înţelegere este generată, în primul rând, de nevoi (ţeluri) spirituale - ajutorul dat
printr-un sfat bun, un mediu agreabil - precum şi materiale - ajutorul dat printr-o faptă constructivă.
Toate dorinţele umane se află într-o interdependenţă continuă. În acţiunea de satisfacere a unei dorinţe - în
acţiunea de împlinire a unu ţel - omul consumă energie fizică. Însă satisfacere ei, satisfacerea ţelului, îi generează
multă energie psihică, aşa cum sunt bucuria şi optimismul. Această energie psihică îl determină să găsească şi să
capete noi energii fizice pentru realizarea altui ţel.
Dacă îţi foloseşti, de exemplu, toată energia pentru a crea un lucru nou, bun în compania la care lucrezi,
reuşita acestui lucru îţi aduce satisfacţie personală, precum şi aprecierea colegilor - ceea ce te stimulează în
crearea de alte lucruri bune. Mai ales atunci când primeşti şi o recompensă materială pe măsura efortului tău.
 Această satisfacţie îţi sporeşte încrederea în tine şi te face să te porţi şi mai plăcut cu cei din jurul tău.
Dacă îţi foloseşti energiile în scopul unei invenţii, aceasta îţi poate aduce bogăţie şi faimă - ceea ce te poate
stimula şi mai mult în activitatea ta foarte creatoare. Îţi reamintesc, dragul meu prieten, că ORICE activitate este
creatoare atunci CÂND o faci cu interes, atunci când te afli departe de nepăsare.
Cunoscutul psiholog Sigmund Freud explică acest transfer de energie prin refularea dorinţei sexuale - adică
alungarea ei înapoi în subconştient - şi deschiderea unei alte portiţe pentru eliberarea energie produse de această
dorinţă. În loc ca această energie internă să se elibereze prin actul fizic, biologic, ea este eliberată printr-un act, în
primul rând, psihic, creator. Astfel, operele şi capodoperele de artă sunt privite ca o exprimare a dorinţei sexuale
 în cu totul alte forme, superioare. Toată această direcţionare şi redirecţionare a energiei interne este sau poate fi
făcută în mod conştient, cu ajutorul gândirii conştient controlate.
Dorinţa sexuală este cunoscută de psihologi ca fiind dorinţa umană cea mai puternică. Atunci când sunt
stăpâniţi de această dorinţă, oamenilor le sporeşte curajul şi li se dezvoltă imaginaţia, voinţa şi capacităţile
creatoare, aşa cum ei n-ar fi crezut niciodată. Această forţă (generată de dorinţa sexuală) îşi menţine toate
calităţile şi atunci când este folosită şi în alte scopuri. Ea devine astfel o puternică forţă creatoare ce poate fi
folosită în orice fel de activităţi. Bineînţeles, noi o folosim în acţiunile noastre direcţionate în sensul realizării
ţelurilor noastre majore.
După cum realitatea demonstrează, energia produsă de ORICARE dintre dorinţele profunde ale omului - nu
doar cea sexuală - poate fi transferată şi folosită spre împlinirea oricărui ţel.
Toate aceste dorinţe sunt nişte surse interne de energie, dar de îndată ce ele duc la îndeplinirea unui ţel, ele
devin indirect, şi surse extreme de energie - ţelul realizat stimulându-te şi mai tare să acţionezi în continuare.
P.S. Ce se mai întâmplă cu exerciţiul cu punctele? L-ai rezolvat? Dacă încă nu, îţi dau o sugestie: Ce te face
să rămâi în interiorul pătratului sau dreptunghiului descris de ele? Ce te ţine în interiorul lui? Foloseşte o logică mai
largă şi ieşi cu creionul şi-n afara lui.

IUBIRE ŞI BOGĂŢIE
SCRISOAREA A DOUĂSPREZECEA
Dragul meu prieten
Haide să privim mai îndeaproape la ceea ce studiile ştiinţifice clasifică drept cele mai profunde dorinţe ale
celor mai mulţi oameni: IUBIREA şi BOGĂŢIA. Aceste două ţeluri majore ale noastre se satisfac cel mai bine
 împreună. Ele se ajută şi se stimulează reciproc, se împletesc şi se realizează reciproc, se împletesc şi se realizează
printr-o emulaţie permanentă. Cu cât ele se împacă mai bine, cu cât ele se află într-o armonie mai bună, cu atât
reuşita lor este mai rapidă şi mai deplină.
Iubirea pentru şi de la ei din jurul tău îţi dă un surplus de energie, pe care o foloseşti în realizarea ţelului tău
de bogăţie. Această realizare, la rândul tău, îţi dă mai multă energie în exprimarea iubirii tale faţă de persoana sau
persoanele din jurul tău, ceea ce atrage şi mai mult către tine iubirea lor.
 A dori să fii IUBIT de către o persoană de sex opus este un lucru firesc şi deloc egoist. Este firesc, pentru că
această dorinţă se naşte din acea luptă şi atracţie naturală a contrariilor, a opuselor. Atomul însuşi este format din
elemente opuse - pozitive şi negative - şi totuşi este, în mod necesar, unitar. Fără această unitate n-ar exista
lumea în care trăim. Atomul stă la baza oricărei substanţe, a oricărui organism, a tot ceea ce este materie. Omul,
 în latura sa materială, tinde şi el în mod firesc către această unitate cu opusul său, cu cel de sex opus. El este
 împins către această unitate de către legile lumii materiale în care există. Acest lucru îşi găseşte expresia în dorinţa
16
 

sa naturală înnăscută. ca fiinţă superioară, însă, omul are puterea de a gândi; astfel, el are puterea de a stăpâni
materia, are puterea de a folosi legile lumii materiale în direcţia şi sensul dorite de el. Astfel, omul dă expresie
acestei dorinţe înnăscute nu doar prin actul material, biologic, ci mai ales printr-o constelaţie de gânduri şi emoţii
ce alcătuiesc acea iubire profundă, spirituală, precum şi printr-o multitudine de acte materiale, creatoare.
Iubirea nu este deloc egoistă. Iubirea începe, de regulă, prin a te oferi. Mai întâi iubeşti pe cineva, îi oferi
iubirea ta, şi abia apoi observi dacă şi celălalt nutrea aceleaşi sentimente faţă de tine şi aştepţi să-ţi răspundă
printr-o emoţie asemănătoare. Chiar dacă iubirea începe prin a o primi din partea cuiva, ea nu poate să se
menţină, nu mai poate dura fără un răspuns asemănător. Iubirea trainică nu poate fi decât reciprocă.
În mitologia greacă există o legendă despre un mare sculptor ce se numea Pygmalion. Acesta, sculptând o
statuie reprezentând o mult prea frumoasă femeie, s-a îndrăgosti fierbinte de ea. Trăind acest puternic sentiment
pentru superba femeie, el a stârnit îndurarea zeiţei iubirii, care a pus suflet în acea statuie. Femeia - statuie a
căpătat viaţă şi cei doi au trăit de atunci încolo fericiţi împreună.
 Acest basm are o semnificaţie profundă: aşa cum gândeşti despre celălalt, aşa cum te porţi cu el, tot aşa îţi
răspunde şi el. Acest adevăr nu este valabil numai în iubire, ci în orice gând şi comportament al nostru faţă de cei
din jurul nostru. Vibraţiile creierului nostru, corespunzătoare gândurilor noastre, produc unde ce lovesc creierele
celorlalţi, producându-le vibraţii asemănătoare - deci, gânduri asemănătoare. Posibilitatea omului de a construi
permanent, de a se perfecţiona permanent stă în înţelepciunea sa - înţelepciune căpătată prin milenara sa
experienţă. Atunci când cineva îi trimite un gând rău sau îi face vreun rău - poate fără vrere - el este capabil să
contracareze aceste unde ale gândului rău şi să se abţină de la reacţia naturală de a răspunde cu o faptă
asemănătoare. Cum reuşeşte el acest lucru? Prin capacitatea sa de a gândi, de a-şi controla conştient gândurile,
folosindu-se, totodată, de această înţelepciune, de aceste învăţături de milenii. Astfel, el curmă acest ciclu de
răzbunări, care nu fac decât să sporească răul.
În ştiinţa psihologiei, această capacitate de a influenţa, de a modela pe cei din jur se numeşte Efectul
Pygmalion.
 Acest efect are loc şi în interiorul tău, asupra sinelui tău prin gândurile despre tine însuţi, prin afirmaţiile pe
care ţi le faci continuu - chiar fără să-ţi dai seama - ţie însuţi. Aşa cum gândeşti despre tine, aşa eşti sau devii. Tu
eşti propriul tău sculptor şi poţi deveni, controlându-ţi atent gândurile, unicul tău sculptor.
Prin acest control al gândurilor poţi accepta de la cei din jur şi din trecutul tău numai ceea ce doreşti. Astfel
poţi să elimini orice obicei nedorit sau reacţie din conduita ta şi poţi să-ţi însuşeşti orice nou obicei dorit sau
reacţie. (Reacţia este, de fapt, tot un obicei. Este obiceiul de a răspunde automat într-un anumit fel la o anumită
categorie de situaţii.)
În legătură cu dorinţa de BOGĂŢIE, vreau să-ţi atrag atenţia că şi ea este firească şi lipsită de egoism. Este
firească pentru că prin bogăţie îţi satisfaci nevoi naturale, biologice - hrană, îmbrăcăminte, adăpost - precum şi
importante nevoi spirituale - admiraţie, apreciere. Bineînţeles acest lucru este valabil doar atunci când bogăţia este
realizată pe căi legale şi morale.
Dorinţa de bogăţie nu este de loc egoistă, întrucât pentru a ajunge bogat să-i ajuţi pe ceilalţi într-un fel sau
altul. Banii cinstiţi nu pot fi obţinuţi decât ca plată sau răsplată a unui serviciu pe care îl faci celor din jurul tău. Aşa
cum ziceam într-o scrisoare anterioară, nu există bogăţie trainică, atunci când o obţii pe căi ilegale sau imorale.
Pentru a ajunge la o bogăţie mai mare, trebuie să-i ajuţi pe oameni mai mult, sau trebuie să ajuţi mai mulţi
oameni sau trebuie să faci ambele lucruri. Sunt unele domenii - precum cele ale actoriei, sportului şi multe altele -
 în care se pot câştiga enorm de mulţi bani. Prin acest gen de activităţi ajuţi mulţi mai mulţi oameni decât prin alte
genuri de activităţi: îi distrezi, îi entuziasmezi, le produci plăcere, îi stimulezi să muncească mai mult şi mai bine,
etc, etc.
Dragul meu prieten, ştiu că unii oameni privesc bogăţia într-un sens negativ - mai ales atunci când n-o au.
 Aceasta, pentru că o interpretează ca lăcomie şi ca scop în sine. Bogăţia este, de fapt, un mijloc; bogăţia există
pentru a fi folosită şi, astfel, pusă la îndemâna celorlalţi. Ea îi stimulează pe oameni să muncească, să acţioneze,
să se perfecţioneze şi să dezvolte civilizaţia umană. Un important principiu în ţările dezvoltate este următorul: o
ţară este cu atât mai bogată cu cât are oameni mai bogaţi şi cu cât aceştia sunt tot mai bogaţi. Şi după cum se
vede, le merge foarte bine. De aceea sunt ele ţări dezvoltate.
 A te strădui să obţii cât mai mult prin propriile tale merite nu este un act egoist, întrucât acest lucru înseamnă
 în primul rând a da cât mai mult. Astfel poţi fi mândru de realizările tale, admirat şi apreciat.
Iată o schiţă ce-ţi ilustrează interdependenţa dintre iubire şi bogăţie:

17
 

Dorinţele tale fireşti de iubire şi bogăţie se stimulează reciproc. realizarea ţelului tău de iubire îţi dă o mulţime
de energie. Realizarea ţelului tău de bogăţie îţi dă, de asemenea, un mare surplus de energie.
Te vei întreba, probabil, ce se întâmplă cu atâta energie, aparent mereu crescândă. Ea se consumă, pe de o
parte, în acţiunile tale pentru realizarea ţelului tău de bogăţie, iar pe de cealaltă parte, în acţiunile tale prin care
sugerezi şi exprimi iubirea ta - câştigând şi menţinând, astfel, iubirea persoanei sau a persoanelor dragi. Această
echilibrare de energie se face mereu la un nivel superior. Când dragostea şi priceperea lucrează laolaltă aşteaptă-
te la o capodoperă, zicea John Ruskin.
Îţi amintesc faptul că trebuie să te fereşti de a-ţi face griji în legătură cu mijloacele specifice prin care îţi vei
realiza ţelurile tale de iubire şi bogăţie, în cazul în care acestea sunt ţelurile tale majore. Mijloacele adecvate, ideile
necesare, planurile cele mai bune, ocaziile perfecte îţi vin pe măsură ce continui să acţionezi îndreptându-te spre
ţelurile tale clare. Tu doar continuă să acţionezi.

CONŞTIENTUL, SUBCONŞTIENTUL ŞI OCAZIA

SCRISOAREA A TREISPREZECEA

Dragul meu prieten

Doresc acuma să-ţi faci o imagine mai clară a subconştientului tău, cu părţile sale componente, cu funcţiile pe
care acestea le împlinesc, cu modul în care ele conlucrează. Toate părţile sale componente se află sub controlul
mecanismului tău automat. El se află în legătură permanentă cu mediul înconjurător prin undele pe care le emite
şi le recepţionează. De asemenea, el se află în legătură directă cu subconştientul tău. Prin intermediul
conştientului, a gândurilor tale conştiente, poţi direcţiona după propria voinţă activitatea mecanismului tău
automat, smulgându-l, astfel, de sub aripa hazardului şi a voinţei altora. Poţi să-l faci în mod voit să lucreze spre
 împlinirea ţelurilor tale, oricare ar fi acestea.
CONŞTIENTUL este cel ce obţine informaţii despre realitatea externă sau internă prin intermediul celor cinci
simţuri bine - cunoscute. Prima sa funcţie este, deci, cea de a culege informaţii despre realitate. A doua sa funcţie
este cea de prelucrare a informaţiilor culese: le analizează, le compară, le sintetizează, etc. Odată cu aceste şi alte
operaţii logice, conştientul îşi îndeplineşte o a treia funcţie: el evaluează aceste informaţii, interpretează realitatea,
stabileşte ce este bun şi ce este dezavantajos pentru realizarea diferitelor ţeluri. În continuare, el comunică cu
subconştientul, cu mecanismul automat din subconştient, îndeplinindu-ţi a patra funcţie. El înmânează aceste date,
mai mult sau mai puţin prelucrate, mecanismului automat şi primeşte răspunsul produs de acesta. Aceste patru
funcţii servesc la buna conlucrare a conştientului şi subconştientului tău. A cincea sa funcţie este cea de a analiza
răspunsul furnizat de către subconştient înainte de a trece la îndeplinirea următoarei sale funcţii. A şasea funcţie a
conştientului este de a da comanda de executare a acţiunii hotărâte de el. Această comandă este preluată de
către organe, sub controlul mecanismului automat, ce solicită conştientului date referitoare la mediul înconjurător
ce se află în permanentă mişcare, modificare, transformare. Şi ciclul se repetă continuu.
Conştientul direcţionează, deci, activitatea subconştientului prin stabilirea de obiective sau ţeluri şi prin
informaţiile pe care i le furnizează - lăsându-l însă, pe acesta să le prelucreze după principiile sale proprii.
Stabilirea de ţeluri este cea de-a şaptea şi deosebit de importantă funcţie a conştientului. Ea ne face să acţionăm,
nu doar să reacţionăm.
Conştientul sare peste ce-a de-a cincea funcţie a sa în cazul acţiunilor automatizate sau în cazul neatenţiei,
nepăsării, beţiei sau visului.
 Acţiunile automatizate sunt cele bine întipărite în creier, la nivel subconştient, prin învăţare şi exersare. Ele
sunt obiceiuri de a acţiona sau reacţiona în anumite situaţii într-un anumit fel. Mai sunt cunoscute şi sub
denumirea de reflexe. Îţi aminteşti, desigur, experimentul lui Pavlov. Înainte de a-i da de mâncare câinelui său,
suna dintr-un clopoţel. Cu timpul, câinele şi-a format reflexul de a saliva la auzul clopoţelului, întrucât se pregătea
să mănânce. Mai târziu, chiar dacă la sunetul clopoţelului nu o se aducea hrana, câinele continua să saliveze de
 îndată ce auzea clopoţelul. Această salivare automată la auzul clopoţelului constituie un act reflex. Acelaşi lucru se
 întâmplă şi cu oamenii: într-un anumit gen de situaţii ei acţionează sau reacţionează într-un anumit fel, fără să se
mai gândească, în mod automat, nemaicontrolând răspunsul venit din subconştient. Diferenţa este că omul îşi
poate forma reflexele în mod conştient, voit.
La nivelul conştientului există simţul realităţii, bunul simţ, simţul responsabilităţii, etc. Astfel conştientul este,
de fapt, cel de-al şaselea simţ - simţul central - al omului.
SUBCONŞTIENTUL îndeplineşte şi el o serie de funcţii. Pentru a putea înţelege mai bine, am să-ţi descriu
părţile sale componente, ce îndeplinesc aceste funcţii. Priveşte mai întâi schiţa de mai jos:

18
 

Părţile componente ale subconştientului său sunt: imaginaţia, memoria, grupul de filtre, grupul de regulatoare
şi mecanismul automat.
Omul dispune de două feluri de IMAGINAŢIE, greu de distins între ele ca urmare a strânsei lor conlucrări:
imaginaţia subconştientă şi imaginaţia conştientă. IMAGINAŢIA SUBCONŞTIENTĂ se află sub controlul
mecanismului automat şi este expresia nemărginitei capacităţi creatoare a acestuia. Ea ne aduce tot felul de idei şi
imagini (de exemplu, majoritatea viselor). Ea există, bineînţeles, în strânsă legătură cu conştientul, prin
intermediul imaginaţiei conştiente. IMAGINAŢIA CONŞTIENTĂ este expresia capacităţii creatoare a conştientului,
ce se foloseşte de operaţiile logice. . Ea este limitată, întrucât nu depăşeşte capacitatea operaţiilor logice. Când ne
folosim imaginaţia drept simulator sau pentru a ne direcţiona voit mecanismul automat, atunci avem de-a face cu
imaginaţia conştientă. Aceasta trimite direct în memorie informaţii sau direct mecanismului automat imagini - ţel.
MEMORIA este acea parte a subconştientului în care mecanismul automat înregistrează realitatea interpretată
de către conştient şi cea voit imaginată de către acesta. Toate experienţele prin care trece omul, împreună cu
toate interpretările sale, sunt întipărite în memorie mai mult sau mai puţin clar. Atunci când vrei să-ţi aminteşti
ceva din trecut, comanzi subconştientului să-ţi pună la dispoziţie acea informaţie, să ţi-o trimită în conştient.
Mecanismul automat preia comanda, caută în memorie şi aduce conştientului acea informaţie, eventual însoţită de
o imagine. Deci, informaţia - răspuns soseşte în conştient direct, prin intermediul imaginaţiei.
Informaţiile pe care conştientul le trimite mecanismului automat trec prin nişte FILTRE. Aceste filtre permit
pătrunderea la mecanismul automat doar a acelor informaţii ce îi sunt necesare acestuia pentru împlinirea ţelurilor
la care lucrează. Cele mai multe din informaţiile lipsite de importanţă pentru împlinirea ţelurilor sunt respinse,
 întrucât ele ar aglomera şi incomoda mecanismul automat în munca sa.
De exemplu, în faţa unui frumos şi plăcut peisaj montan, un matematician ar observa amănunte de genul:
geometria piscurilor, numărul lor, et, etc. În faţa aceluiaşi peisaj, un pictor ar observa amănunte legate de
nuanţele culorilor, jocul umbrelor, etc.
O a patra parte componentă a subconştientului este ansamblul de REGULATOARE controlate permanent de
către mecanismul automat. Aceste regulatoare funcţionează pe principiul termostatului. Termostatul, după cum
bine ştii, menţine în permanenţă temperatura mediului la un anumit nivel fixat. Aceste regulatoare menţin la
nivelul optim temperatura corpului, tensiunea, secreţia substanţelor de către diferite organe, etc. Pe baza
informaţiilor sosite prin intermediul conştientului de la diferite organe de simţ, regulatoarele funcţionează, sub
controlul mecanismului automat, în mod armonios.
Elementul component central al subconştientului este MECANISMUL AUTOMAT, ale cărui principii de
funcţionare ţi le-am descris mai devreme. El intră în contact cu realitatea externă, cu mediul înconjurător, în mod
indirect, prin intermediul conştientului, precum şi în mod direct, prin intermediul undelor. Vreau să adaug, cu
această ocazie, că mecanismul automat dispune de două grupuri de aparate esenţiale. Aceste aparate sunt zonele
magnetizate ale creierului în vederea realizării unuia sau a altuia dintre ţelurile noastre. Cu ajutorul acestor
aparate el comunică direct cu mediul înconjurător. Aceste aparate sunt organele sale de simţ (aşa cum văzul este
un organ de simţ pentru conştient):
1. Emiţătoarele sunt cele ce intră în vibraţie corespunzătoare gândurilor noastre, trimiţând astfel, în mediul
 înconjurător, undele specifice acestor gânduri.
2. Receptoarele sunt cele ce captează undele din mediul înconjurător.
Undele ce ajung cel mai uşor şi mai rapid la aceste receptoare sunt, în mod natural, cele ce se armonizează
19
 

cu undele trimise de către emiţătoare. Pentru fiecare emiţător există un receptor - pereche. Cu alte cuvinte,
receptoarele atrag unde asemănătoare cu cele emise de către emiţătoarele - pereche. Ele ne împing spre acele
fiinţe, lucruri şi circumstanţe care emit unde ce se armonizează cu gândurile noastre. Ele atrag, ele creează
circumstanţele ce sunt favorabile realizării ţelurilor noastre.
Ştiu că te întrebi deja cum pot CIRCUMSTANŢELE să emită unde. Explicaţia este că în mod logic
circumstanţele presupun existenţa undelor. Îţi este uşor să accepţi faptul că lucrurile emit unde, întrucât s-a
demonstrat ştiinţific acest lucru. Fiecare lucru emite unde mai mult sau mai puţin puternice. Un exemplu mai la
 îndemână îl constituie metalele, întrucât de multe ori le poţi sesiza efectul fără ajutorul vreunui aparat. Se ştie că
fiecare metal are magnetismul său propriu. Încearcă să-ţi pui două plombe din două metale total diferite, să vezi
dacă mai ai linişte. Dar circumstanţele? Circumstanţele înseamnă o adunare de fiinţe şi de lucruri într-un loc la un
moment dat. Fiecare dintre aceste fiinţe şi lucruri vine cu vibraţiile sale proprii, emiţând undele corespunzătoare
acestor vibraţii. Atunci când aceste unde se află în armonie, circumstanţa respectivă este favorabilă realizării unui
anumit ţel, este o circumstanţă norocoasă, o OCAZIE.
De ce trebuie precizat factorul timp în definirea circumstanţei? Lucrurile îşi păstrează genul propriu de vibraţii
şi, deci, genul de unde pe care le emit. Fiinţele umane, în schimb, îşi modifică în timp - mai mult sau mai puţin -
genul de vibraţii, în funcţie de gândurile pe care le au (în mod voit sau nu) în fiecare moment.
Creierul nostru este în permanenţă lovit de tot felul de unde - deci şi de unde ce nu armonizează cu cele
emise de el. Cu alte cuvinte, receptoarele noastre captează şi unde ce nu armonizează cu cele trimise de
emiţătoarele - pereche. Prin control conştient, prin gândire, aceste unde pot fi respinse sau neutralizate de către
noi. Prin gândire voită, noi putem face subconştientul, mecanismul său automat, să nu se lase influenţat sau
perturbat de aceste unde dezarmonioase. Astfel, omul - prin capacitatea sa de a gândi - stăpâneşte natura.
Reiau acuma, din acest punct de vedere, relaţia dintre subconştient şi conştient:
1) Conştientul trimite mecanismului automat în mod direct comenzi. El îi mai trimite acestuia informaţii, dar în
mod indirect, prin intermediul filtrelor sau al imaginaţiei conştiente, voite. Atunci când comenzile trimise se
prezintă sub formă de imagini însoţite de emoţii, ele devin imagini - ţel, pe care mecanismul automat le acceptă.
Conştientul trasează ţeluri mecanismului automat în mod indirect, prin intermediul imaginaţiei conştiente. Imagini -
ţel sunt create şi-n imaginaţia subconştientă. Acestea sunt preluate de către mecanismul automat, dar această
preluare poate fi controlată de către conştient cu ajutorul gândirii voite. Conştientul poate să permită sau să
interzică mecanismului automat să lucreze asupra unui anumite imagini - ţel.
2) Mecanismul automat din subconştient trimite conştientului răspunsuri la comenzi în mod direct sau indirect.
 Atunci când le trimite în mod direct, răspunsurile se prezintă sub formă de reacţii sau impulsuri de gândire. Atunci
când trimitem răspunsurile în mod indirect, le trimite sub formă de imagini subconştiente sau conştiente. Pe
aceeaşi cale indirectă, mecanismul automat îi trimite conştientului idei pentru alcătuirea şi adaptarea permanentă
a planurilor de realizare a ţelurilor noastre clare.
După cum am mai zis, subconştientul comunică cu realitatea externă prin intermediul conştientului şi a
undelor. El cunoaşte această realitate în mod indirect - prin intermediul conştientului. (Aminteşte-ţi: Conştientul nu
 îi prezintă acestuia realitatea în totalitatea sa, ci îi prezintă realitatea, adică realitatea percepută de el sau
realitatea imaginată de el.) Subconştientul cunoaşte realitatea externă în mod direct - prin undele recepţionate de
el. Comunicând cu mediul înconjurător prin emisie - recepţie de unde, subconştientul poate comunica şi cu
subconştientul altor persoane - el ne ajută să simţim ceea ce gândesc cei din jurul nostru. (Acest lucru nici nu
ajungem să-l conştientizăm dintotdeauna.) Astfel, subconştientul este, de fapt, cel de-al şaptelea simţ al omului. El
percepe aspecte ale realităţii pe care conştientul nu le poate percepe decât, eventual, prin intermediul acestui al
şaptelea simţ.

 Afirmaţiile
SCRISOAREA A PAISPREZECEA
Dragul meu prieten
Nu cu prea mult timp în urmă a luat fiinţă ştiinţa numită Programare Neuro - Lingvistică. La ce se referă ea?
 Aşa cum foarte clar arată denumirea ei, este vorba de programarea sistemului nervos cu ajutorul limbii, al
cuvintelor. După cum bine ştii, noi gândim în cuvinte pe care le combinăm în propoziţii.
Propoziţiile afirmative, în mod logic, se numesc afirmaţii. Aceste afirmaţii exprimă gânduri. Unele afirmaţii le
ţinem minte, le păstră în memoria noastră prin realizarea unor legături între diferiţi neuroni din creierul nostru.
 Aceste legături corespund fiecăreia dintre informaţiile memorizate. Alte afirmaţii le uităm; ele se şterg cu timpul
din memoria noastră; legăturile dintre neuronii respectivi se desfac. Afirmaţiile pe care ni le repetăm de mai multe
ori se întipăresc în creier mai profund - adică, structurile formate de anumiţi neuroni prin legăturile lor specifice
afirmaţiilor respective devin mai puternice, mai trainice. Aceste neuro - structuri, aceste structuri neuro -
lingvistice sunt programele pe care le-am introdus în creierul nostru prin afirmaţii repetate de către noi înşine.
20
 

 Atunci când afirmaţia vine din exterior, de la o altă persoană, ea se întipăreşte în creierul nostru - cu sau fără
voi(nţ)a noastră - numai dacă o acceptăm ca posibilă sau adevărată. Acceptând-o ne-o repetăm în monologul
nostru interior; chiar dacă ne-o repetăm fără să ne dăm seama, fără să conştientizăm acest lucru.
 Aceste programe introduse cu sau fără voia noastră în creierul nostru sau la baza tuturor acţiunilor sau
reacţiilor noastre fizice sau mintale. Gândirea noastră logică funcţionează pe baza acestor programe. Tot pe baza
acestor programe conştientul judecă răspunsurile şi ideile primite de la mecanismul automat.
Cu fiecare experienţă de-a noastră, cu fiecare învăţătură noi introducem programe în creierul nostru. Aşa cum
o învăţătură nouă te poate determina să respingi o alta mai veche, prin faptul că cea nouă o neagă pe cea veche,
tot aşa poţi să introduci în creierul tău un program care să-l înlocuiască cu altul, ştergându-l. Poţi, de asemenea,
doar să corectezi sau să modifici un program mai vechi. Acest lucru este de multe ori necesar, întrucât unle
 învăţături (afirmaţii), unele gânduri profund întipărite, nu mai corespund realităţii.
După cum spuneam mai devreme, toată această programare a creierului nostru se face prin afirmaţii, deci
prin cuvinte. Cuvintele pronunţate cu voce tare sunt unde sonore, sunt unde emise de persoana care le rosteşte.
 Aceste unde ating creierul nostru, producându-i anumite vibraţii, deci anumite gânduri. (Ele produc anumite
gânduri în creierul receptor nu numai prin forma lor fizică, unda sonoră, ci mai ales prin forma lor psihică:
semnificaţia lor.) Aceste gânduri pot rămâne în creierul nostru prin repetare.
Omul este influenţat prin unde încă înainte de a se naşte. În creierul său sunt introduse multe programe încă
din perioada uterină. Nu mă refer aici la ereditate, ci doar la această influenţare prin unde, prin cuvinte rostite pe
un anumit ton, cu o anumită intensitate, prin unde produse de vibraţiile, de gândurile şi emoţiile mamei, etc.
Creierul uman este apoi programat prin educaţie şi autoeducaţie.
 Adese, însă, omul trebuie şi să se deprogrameze. El trebuie să elimine programe care au fost introduse în
creierul său - cu sau fără controlul său conştient - şi pe care le găseşte ca nedorite, necorespunzătoare realităţii. El
trebuie să elimine gânduri ce-l reţin de la atingerea ţelurilor sale.
Prin afirmarea repetată - chiar şi a unui gând fals - se formează crederea. Astfel, mecanismul automat preia
aceste afirmaţii, aceste gânduri ca fiind adevărate şi le transpune în realitate.
Tot prin aceste afirmaţii repetate se formează şi acele filtre de la nivel subconştient. Filtrele respective sunt,
de fapt, programe întipărite în creier. Aceste programe selectează informaţiile sosite din conştient, permiţând
trecerea, mai departe, spre mecanismul automat şi chiar spre memorie, doar a unor tipuri de informaţii. (Astfel noi
putem uita lucruri ce ne sunt nefolositoare.) Filtrele, deci, pot fi create în mod conştient.
Cuvintele ce compun aceste afirmaţii au putere mare atunci când ele sugerează o imagine. Ele corespund unei
anumite vibraţii a creierului. Atunci când ele sunt însoţite de emoţie, cuvintele capătă o forţă enormă, întrucât
emoţia le dă o vibraţie mult mai puternică.
Pentru a fi cât mai eficiente, afirmaţiile noastre trebuie să cuprindă cuvinte bine alese. Ele trebuie să cuprindă
cuvinte vii care să aibă o imagine aducătoare de emoţie: cu bucurie, cu emoţie profundă, cu pasiune, cu însufleţire
, cu tot entuziasmul, etc. De asemenea, ele trebuie să cuprindă cuvinte ce exprimă certitudinea: cu siguranţă, cu
certitudine, cu convingere, în mod hotărât, etc. Iată două exemple:
Sunt sigur că pot să-mi realizez ţelurile.
Cu însufleţire acţionez pentru realizarea ţelurilor mele.
 Afirmaţiile sunt expresia programelor pe care le introducem, le ÎNTIPĂRIM în creierul nostru la nivelul
subconştientului.
Ţelurile ni le descriem în cuvinte, ce formează afirmaţii, dar ele nu sunt doar afirmaţie. Ţelurile sunt formulate
prin afirmaţii, dar acestea sunt trăite de imagini trăite cu intensitate. Aceste imagini, combinate cu dorinţa
profundă de a-ţi realiza ţelurile, , dau naştere la emoţii intense. Toate acestea produc MAGNETIZAREA creierului,
necesară pentru ca mecanismul automat să preia imaginile - ţel şi să lucreze asupra lor. Această magnetizare pune
 în funcţiune cele două aparate ale mecanismului automat, emiţătorul şi receptorul. Acestea încep să lucreze spre
realizarea ţelurilor respective.
În ceea ce priveşte realizarea ţelurilor noastre, afirmaţiile îndeplinesc două funcţii: unele pregătesc şi sprijină
preluarea imaginilor - ţel de către mecanismul automat, iar altele menţin această preluare. Ambele genuri de
afirmaţii PROTEJEAZĂ calităţile imaginilor - ţel ce sunt deja întipărite în creier.
 Afirmaţii pregătitoare sunt cele două de mai sus. Afirmaţiile de menţinere sunt necesare după visarea cu ochii
deschişi, după acel joc de un minut - două al imaginaţiei, în care ai trăit intens imaginea ţelului împlinit. Când revii
la realitatea cotidiană faci o afirmaţie de genul
(Ştiu că) mi se va realiza această dorinţă.
(Trebuie să eviţi de a-ţi spune: Ei, e doar un vis.)
Revenind la realitate, poţi să-ţi vezi liniştit de treburile tale, de activităţile cotidiene sau de acţiunile ce te
apropie de împlinirea ţelurilor tale majore. Prin acest gen de afirmaţii, conştientul tău, atenţia ta, se concentrează
asupra activităţile tale curente, lăsând subconştientului acele imagini emoţionale. În felul acesta, mecanismul
automat este liber să lucreze nestingherit asupra acelor imagini pentru transpunerea lor în realitate - nestingherit
de vreo curiozitate, nerăbdare sau îndoială a conştientului.
21
 

Timpul verbal folosit în afirmaţiile pregătitoare este, în mod firesc, prezentul. Acest timp verbal nu lasă loc
 îndoielii, neîncrederii. Ele exprimă credere şi sunt însoţite de imagini pozitive, urmate imediat de acţiune concretă.
Timpurile verbale folosite în afirmaţiile de menţinere sunt prezentul, în prima propoziţie (ştiu) - care poate fi doar
subînţeleasă, adică neexprimată - şi viitorul în cea de-a doua. Aceste afirmaţii te fac să-ţi iei grija de la ţelurile
tale, să uiţi de ele, lăsându-le subconştientului.
P.S. Reanalizează relaţiile dintre elementele din cele două grupe de mai jos:
a. cuvinte = afirmaţii = gânduri = vibraţii = energie
b. dorinţe puternice = cuvinte = imagini încărcate cu emoţii = vibraţii puternice = energie mare = putere

IMAGINEA DE SINE
SCRISOAREA A CINCISPREZECEA

Dragul meu prieten

După cum ştii, fiecare om se vede pe sine într-un anumit fel, fiecare om are o imagine de sine, o IMAGINE A
SINELUI său. Una din ramurile ştiinţei psihologiei se ocupă de acest aspect deosebit de important al fiinţei
umane. Aceasta este psihologia imaginii de sine.
Imaginea de sine este formată din totalitatea părerilor pe care o persoană le are despre sine. Această imagine
a sinelui stă la baza conduitei omului. El gândeşte şi se comportă în funcţie de ceea ce ştie şi crede despre el
 însuşi, despre sinele său. El ştie ceea ce poate să facă şi ceea ce nu este în stare să facă.
Imaginea de sine are atât o latură bună cât şi una rea. Prin capacitatea noastră de a gândi, noi putem folosi
această imagine doar în sens bun. latura bună a imaginii de sine este faptul că ea ne conservă unitatea, ne
păstrează individualitatea, ne face să fim consecvenţi, ne face să fim noi înşine, ne ajută să facem ceea ce ştim că
putem face. Ce ne facem, însă, cu latura rea, limitativă? Latura care ne arată ce nu suntem în stare să facem -
atunci când am dori să facem un lucru bun, care însă nu intră, nu este cuprins în imaginea sinelui nostru? Având
capacitatea de a gândi în mod VOIT, noi putem să ne modificăm această imagine, o putem face mai
cuprinzătoare.
În acest fel, includem în sfera lui, suntem în stare, putem şi acea trăsătură, acea conduită pe care o dorim
sau care ne este necesară pentru împlinirea ţelurilor noastre. Prin repetarea unei conduite dorite, noi putem să ne
creăm în mod voit obiceiuri noi, folositoare - eventual, modificând sau eliminând altele mai vechi, nedorite.
Doctorul Rob Gilbert spunea: Mai întâi noi ne formăm obiceiuri, apoi ele ne formează pe noi. Cucereşte-ţi
obiceiurile rele, altfel te vor cuceri, eventual, ele pe tine.
Imaginea de sine ne-o formăm prin afirmaţiile pe care ni le facem nouă înşine, prin afirmaţiile interioare
repetate, prin permanentul nostru monolog interior. Cu alte cuvinte, ne creăm propria noastră imagine de sine
prin AUTOSUGESTIE.
De mai multe ori, afirmaţiile pe care ni le facem sunt sugerate de o altă persoană, le preluăm din exterior.
Chiar şi o singură afirmaţie făcută de o altă persoană ne pot influenţa tot restul vieţii noastre, dacă noi o
acceptăm. Acceptând-o - chiar dacă fără să vrem, adică fără să ne dăm seama, fără să conştientizăm - noi ne-o
repetăm în sinea noastră, transformând-o, astfel, într-o cădere. Prin repetarea în sinea noastră, adică, prin
autosugestie, ajungem să credem şi ceea ce la început n-am crezut, sau nici nu ne-am imaginat că am putea
crede vreodată.
Un exemplu relevant al efectelor autosugestiei îl constituie experimentele cu placebo (= capsule ce nu conţin
nici un fel de medicament). În mai multe cazuri, bolnavii cărora li s-a dat placebo în loc de un medicament real s-
au vindecat la fel de repede ca cei cărora li s-au dat medicamente reale. Cei ce au luat placebo s-au vindecat prin
autosugestie, întrucât ei n-au ştiut că acele capsule nu conţineau nici un medicament. Ei s-au aşteptat să se
vindece. Ei şi-au format în sinea lor că vor fi curând sănătoşi luând acele capsule.
Dragule meu prieten, omul are conştiinţă, are însuşirea excelentă de a gândi. Totodată, el are încă o însuşire
foarte puternică: voinţa. Aceasta îi dă posibilitatea să-şi controleze gândurile, afirmaţiile; posibilitatea să
gândească în mod voit. Astfel, el poate să înţeleagă ceea ce este bun, ceea ce-l ajută pe el şi pe ceilalţi să se
dezvolte, să se perfecţioneze, respingând ceea ce este dăunător.
Ca fiinţe umane avem datoria de a ne folosi aceste capacităţi formidabile. Avem datoria să GÂNDIM în mod
 VOIT şi avem datoria să GÂNDIM CEEA CE GÂNDIM! Să controlăm permanent ceea ce gândim. Orice gând
puternic, mai devreme sau mai târziu, devine realitate concretă. Iar orice gând poate deveni - cu sau fără
controlul nostru conştient - puternic.
Prin tot ceea ce gândim, prin tot ceea ce ne afirmăm ne formăm IMAGINI despre noi înşine, despre alte
persoane, despre lucruri şi fapte. Mecanismul nostru automat este tot timpul orientat spre imagini, spre imagini -
ţel. El face tot posibilul să ne comportăm adecvat acestor imagini. El se luptă şi reuşeşte să suprapună realităţii
imaginile noastre, el face ca imaginile noastre să coincidă cu realitatea, el transpune negreşit aceste imagini în
22
 

realitate.
Imaginea de sine este pentru mecanismul nostru automat tot o imagine - ţel, este una dintre imaginile - ţel
asupra cărora el lucrează tot timpul. De îndată ce depăşim această imagine, de îndată ce ne comportăm altcumva
decât ştim, altcumva decât este prevăzut în imaginea sinelui nostru, ne comportăm stângaci sau ne simţim
stresaţi, simţim tensiune. Ne comportăm stângaci deoarece comportamentul respectiv nu a fost exersat nici în
realitate nici în imaginaţie (altfel, deja ar fi făcut parte din imaginea de sine). Ne simţim stresaţi, tensionaţi,
deoarece imaginea sinelui din subconştientul nostru nu coincide cu imaginea percepută de conştientul nostru
(imaginea comportamentului neobişnuit).
Tot o mărire de tensiune apare şi atunci când noi îi înmânăm mecanismului nostru automat (din
subconştient) imaginea creată (de către conştient) a ceea ce dorim să realizăm sau să obţinem, imaginea ţelului
sau a ţelurilor noastre majore. În momentul în care noi înmânăm mecanismului automat o imagine - ţel, tensiunea
noastră interioară creşte.
 Această creştere a tensiunii se explică prin faptul că cele două imagini nu coincid. Imaginea - ţel - a realităţii
profund dorite - ce a fost preluată de către subconştient nu coincide cu imaginea realităţii percepute de conştient.
Tensiunea noastră nu revine la nivelul optim decât odată cu suprapunerea celor două imagini. Mecanismul nostru
automat se luptă să restabilească echilibrul nostru intern, să aducă la normal tensiunea noastră, să ne conserve
unitatea noastră armonioasă. El se luptă să suprapună cele două imagini: cea conştientă şi cea subconştientă.
Când cele două imagini sunt suprapuse, tensiunea noastră revine la normal.
Ochii văd, inima cere, spune un vechi proverb românesc. Acest lucru este adevărat şi când este vorba despre
ochii minţii. Imaginea lucrului văzut - dacă acel lucru este profund dorit - este preluată ca imagine - ţel de către
mecanismul nostru automat. Acesta începe de îndată a lupta din răsputeri pentru a transpune imaginea respectivă
 în realitate, pentru a ne îndeplini dorinţa. De multe ori, însă, se poate să ne dorim ceva ce convenţiile sociale ne
interzic la un moment dat. În acel moment apare lupta dintre subconştient şi conştient, dintre dorinţă (pasiune) şi
raţiune. În acel moment apare tensiunea generată de nesuprapunerea celor două imagini - subconştientă şi
conştientă. În acel moment apare suferinţa. Pentru a înlătura suferinţa trebuie să decizi care imagine îţi este mai
importantă, pentru a renunţa la cealaltă, pentru a o uita pe cealaltă, pentru a face ca subconştientul şi conştientul
să perceapă una şi aceeaşi imagine. De aceea este bine să avem grijă ce vedem, ce ne imaginăm, ce gândim, ce
ne dorim. Altfel, putem avea de furcă cu inima noastră, , cu subconştientul nostru - sau ajungem să renunţăm la
importante contacte cu lumea socială.
Pentru a ne comporta natural, firesc, degajat trebuie să ne comportăm adecvat imaginii noastre de sine. Un
comportament ce nu este prevăzut în imaginea sinelui nostru este un comportament stângaci, lipsit de naturaleţe.
Sau nu este de durată. Este, deci, foarte important să fim atenţi ce imagine de sine ne formăm, ce gândim despre
noi înşine, ce elemente din această imagine trebuiesc, eventual, eliminate.
Când avem o imagine de sine bună, ne exprimăm natural şi creativ, ne exprimăm deschis, sincer. Orice om de
succes are o bună imagine de sine, o înaltă stimă pentru sine. Umilinţa şi modestia exagerate nu sunt virtuţi.
 Adevărata virtute constă în a ne forma o bună părere despre noi înşine. A avea o bună părere despre sinele tău nu
te face deloc încrezut, ea nu te împiedică să-i stimezi pe cei din jurul tău. de fapt, nici n-ai cum să te stimezi pe
tine dacă nu-i stimezi pe cei din jurul tău. Această stimă de sine te ajută să-i stimezi mai mult pe ceilalţi.
Imaginea noastră de sine are un miez, un nucleu, ce se numeşte zona de confort. Când acţionăm adecvat
acestei imagini centrale, ne simţim confortabil. Ei îi corespund acţiunile noastre cele mai la îndemână, cele mai
obişnuite, cele mai comode. Ei îi corespund OBICEIURILE noastre. Pe lângă acţiunile noastre cele mai obişnuite,
acestei imagini centrale îi corespund şi anumite persoane şi medii înconjurătoare. Este vorba despre persoanele în
prezenţa cărora obişnuim să ne simţim cel mai bine, cei mai relaxaţi şi despre mediile ce ne plac, în mod obişnuit,
cel mai mult.
Observă faptul că din bogatul vocabular pe care îl ai foloseşti cuvinte foarte des, întrucât ele îţi vin cel mai la
 îndemână. Aceste cuvinte alcătuiesc nucleul vocabularului tău - fondul tău principal de cuvinte. La fel faci şi cu
imaginea ta de sine: anumite acţiuni îţi vin mai la îndemână, în prezenţa anumitor persoane te simţi mai bine,
anumite medii îţi sunt cel mai prielnice. Ele corespund zonei noastre de confort.
De îndată ce depăşeşti un pic această zonă apare o mică tensiune, un ceva incomod. În această situaţie ai trei
opţiuni:
a. Continui să te menţii înafara zonei de confort, dar simţindu-te stresat. (Poate eşti nevoit să faci o activitate
ce nu-ţi place, sau poate eşti nevoit să te afli într-un loc sau în prezenţa unor persoane ce nu sunt tocmai pe
placul tău.)
b. Renunţi, (dacă doreşti şi dacă poţi) pentru a reveni în zona de confort.
c. Cel mai recomandabil, însă, este să-ţi EXTINZI zona de confort. Astfel, acea depăşire nu-ţi mai crează
tensiune; activitatea aceea, persoana sau mediul respectiv vor fi incluse în zona ta de confort.

23
 

SCHIMBAREA IMAGINII DE SINE

SCRISOAREA A ŞAISPREZECEA

Dragul meu prieten

Dorind să-ţi realizezi ţelurile, vei avea, în mod firesc, de făcut unele lucruri. Va trebui să întreprinzi acţiuni noi,
să trăieşti multe experienţe noi pentru tine, va trebui să faci faţă unor împrejurări noi. Va trebui să depăşeşti puţin
imaginea ta de sine. Va trebui să-ţi creezi noi OBICEIURI.
Pentru a reuşi acest lucru, trebuie să-ţi modifici IMAGINEA DE SINE, s-o EXTINZI sau chiar s-o SCHIMBI
RADICAL, astfel încât ea să cuprindă (şi) noile componente. Imaginea de sine nu este gravată în oţel. Nu este
 întipărită în mintea ta pentru totdeauna. Poţi s-o modifici. Dacă-ţi extinzi imaginea de sine, îţi măreşti sfera
posibilului.
Dacă vrei ca noile acţiuni să le faci fără efort, fără stres, trebuie să le incluzi în zona centrală a imaginii sinelui
tău, în zona ta de confort. Trebuie să le transformi în obiceiuri.
Toate obiceiurile şi reacţiile noastre s-au format prin învăţare şi repetare. Ele sunt expresia programelor
 întipărite mai mult sau mai puţin profund în creierul nostru. Toate aceste programe s-au întipărit prin afirmaţii
repetate. Prin aceeaşi metodă ele pot fi modificate, schimbate sau înlocuite. Orice învăţ are şi dezvăţ, spune
românul. Afirmă-ţi, deci, clar calitatea sau comportarea nouă pe care vrei să ţi-o însuşeşti, vizualizând-o în detalii
cât mai amănunţite.
 Afirmaţiile fiind expresia gândurilor tale, este necesar să-ţi schimbi modul de gândire. Schimbându-ţi
afirmaţiile despre tine, îţi schimbi, implicit, imaginea de sine. Aceasta atrage după sine schimbarea obiceiurilor,
reacţiilor şi atitudinilor tale.
În timp ce-ţi afirmi, trebuie să-ţi foloseşti imaginaţia ca stimulator, pentru vizualizare. Aminteşte-ţi de
simulatoarele piloţilor. Ori de câte ori este posibil, adaugă şi această metodă. De exemplu, pentru a-ţi modifica o
comportare faţă de o anumită persoană este nevoie să-ţi imaginezi clar comportarea dorită şi să repeţi în
imaginaţia ta acea comportare de mai multe ori. Atunci când vei fi pus în situaţia reală de a te comporta în acel
fel, ai s-o poţi face fără stângăcie, cu naturaleţe, cu degajare.
Pentru a întreprinde o acţiune neobişnuită ţie în vederea realizării unui ţel major al tău, acelaşi lucru este
valabil: vizualizezi clar, detaliat acea acţiune şi o exersezi în imaginaţia ta de mai multe ori pentru a o putea
 întreprinde în realitate fără stângăcie sau şovăire.
Uneori ai ocazia să repeţi acţiunea şi-n realitate. Există, însă, unele acţiuni ce sunt unice. Singura ta şansă de
reuşită, în acest caz, este să repeţi acţiunea aceea în imaginaţia ta până o înveţi bine, până ea devine automată.
 Acest lucru înseamnă că ea a fost preluată de mecanismul tău automat, care o execută fără controlul tău
conştient. Conştientul îi furnizează doar datele concrete ale realităţii din locul şi timpul respectiv.
Pentru a te descurca bine în momentul realizării ţelului tău, precum şi după acest moment, este iarăşi nevoie
de pregătire, întrucât situaţia va fi total nouă. La fel: vizualizare clară şi repetată până la automatizare.
 Această posibilitate de a-ţi schimba imaginea de sine pentru a-ţi putea realiza ţelurile are, după cum îţi dai cu
uşurinţă seama, aplicabilitate extrem de largă. Te ajută în realizarea oricărui lucru practic: renunţarea la un obicei
nedorit, formarea de noi reacţii şi adoptarea de noi atitudini, îmbunătăţirea relaţiilor cu alte persoane, eliberarea
de obsesii şi prejudecăţi dăunătoare, îmbunătăţirea memoriei, dobândirea capacităţii de a învăţa mai bine şi mai
uşor, slăbire, etc, etc.
Întrucât mulţi sunt tentaţi să creadă că toate prejudecăţile sunt rele, doresc să-ţi atrag atenţia că multe
prejudecăţi sunt bune şi necesare. Acestea sunt acceptate de către noi ca judecăţi după o analiză atentă. Cine n-
are prejudecăţi, n-are nici judecăţi, spunea Octavian Paler.
În cazul în care te vezi incapabil de a-ţi realiza ţelurile aminteşte-ţi că omul este o fiinţă a SUCCESULUI ce-şi
 împlineşte cu succes ORICE ţel. Modifică-ţi, în acest caz, imaginea despre tine însuţi. Vezi-te capabil de a-ţi împlini
ţelurile pentru că precis eşti.

 ACŢIUNE, RELAXARE ŞI ACŢIUNE

SCRISOAREA A ŞAPTESPREZECEA
Dragul meu prieten
Doresc acuma să-ţi atrag atenţia asupra faptului că în toate activităţile tale este foarte important să ştii să te
relaxezi. De aceea încearcă să alternezi activităţi plictisitoare sau obositoare cu activităţi plăcute, relaxante. Dacă
pe parcursul unei zile n-ai timpul necesar sau posibilitatea să faci acest lucru, opreşte-te o dată - de două ori câte
un minut şi relaxează-te mintal. Stai liniştit, contemplând priveliştea relaxantă din mintea ta. Această privelişte
calmă poate fi adusă din memorie, (poate fi amintită) sau poate fi creată în imaginaţie (poate fi închipuită): o zi la
munte, în pădure, sau o zi la şes, în mijlocul unui lan de grâu, sau orice altceva ce este necesar pentru tine.
24
 

Pentru a-ţi putea realiza ţelurile, este nevoie să acţionezi cu perseverenţă, constant; dar pentru a putea să
acţionezi constant este nevoie să acţionezi degajat, fără stres, cu efort minim. Acest lucru îl realizezi prin
alternarea activităţii cu relaxarea.
Lumea în care ne aflăm este în permanentă mişcare, schimbare, transformare. Până şi munţii, care nouă ni se
par eterni, cândva n-au existat şi peste probabil milioane de ani nu vor mai exista. Şi în tot acest timp ei au
mişcările lor interne (ape freatice, căderi de straturi) şi externe (eroziuni, alunecări). Societatea, cu toate ideile şi
concepţiile ei, se află şi ea în permanentă mişcare, schimbare, transformare. Pentru a ţine pasul cu toate aceste
schimbări şi pentru a ne putea îndeplini ţelurile, trebuie şi noi, ca individuali, să ne adaptăm permanent la mediul
acesta continuu schimbător, trebuie să acţionăm continuu. Ca atare, trebuie să ştim să ne relaxăm.
Stresul, încordarea, neliniştea au ca sursă principală faptul că nou încercăm să rezolvăm totul prin efort
conştient, faptul că uităm de mecanismul nostru automat. Conştientul nostru tratează sarcini, probleme,
direcţionându-i activitatea permanentă. În timp ce aşteaptă răspunsul, rezolvarea, conştientul are doar datoria să
menţină contactul cu realitatea, ajutându-ne în toate activităţile noastre, în viaţa noastră cotidiană. Bizuindu-ne pe
mecanismul nostru automat, noi lăsăm conştientul nostru lipsit de griji. Îl scutim de îndoieli şi îngrijorări. Astfel,
conştientul nostru nu mai este atât de aglomerat, noi putând acţiona mai degajat, putând fi mai relaxaţi.
 Acţionează, deci, cu perseverenţă, dar degajat, relaxându-te din când în când, având, însă, permanent în
subconştient imaginea ţelurilor spre care doreşti să te îndrepţi. Nu te teme de greşeli sau de eşecuri. Ele sunt
temporare. Mergi mai departe, adaptându-te permanent, folosindu-te de cele învăţate în urma greşelilor. Nu avea
ca ţină absolutul, perfecţiunea. Aminteşte-ţi că trăim într-o lume relativă, în care tocmai pentru că pare ceva
perfect, nu este perfect. Salvatore Dali zicea: Nu te teme de perfecţiune - n-o vei atinge niciodată. Ţinteşte, însă,
spre cât mai bine, spre excelent.
Dragul meu prieten, treci, deci, la acţiune acuma. Aplică ceea ce ai învăţat din aceste scrisori şi realizează-ţi
ţelurile pe care le-ai făurit în gândul meu. Iată câteva cugetări ale unor oameni de seamă:

 “Dacă ţi-ai clădit castele în aer/munca ta nu trebuie să se piardă;/acesta-i locul unde trebuie să se afle./Acum
pune fundaţia sub ele”. Henry David Thoreau 
 “Lenea nu este nimic mai mult decât obiceiul de a te odihni înainte de a obosi.” Jules Renard 
Cea mai mare minciună pe care ne-o spunem nouă înşine în ceea ce priveşte acţiunea este "Am s-o fac mai
târziu". John Roger şi Peter McWilliams 
 “Nu-ţi pierde timpul spunând că lumea îţi datorează o existenţă; lumea nu-ţi datorează nimic; ea a fost aici
prima.” spunea Mark Twain pe un ton ironic
 “Înălţimile atinse şi păstrate de oameni mari n-au fost realizate printr-un zbor instantaneu; Ei, în timp ce
contemporanii lor dormeau, se zbăteau să urce prin întuneric.” Henry Wadsworth Longefellow 

FORMULA MARELUI SECRET

SCRISOAREA A OPTSPREZECEA
Dragul meu prieten
MARELE SECRET împreună cu toate învăţăturile lui, se află acuma la îndemâna ta. De îndată ce ţi-l însuşeşti
şi-l foloseşti ai să vezi că succesul este de partea ta. Doresc să rezum acest mare secret într-o formulă, în cazul în
care n-ai făcut tu acest lucru între timp:
1. Vizualizarea clară a ţelurilor tale.
2. Întipărirea imaginilor - ţel (prin repetarea nr. 1).
3. Magnetizarea creierului tău ci imaginile - ţel încărcate prin emoţii (prin vizualizarea clară şi trăirea imaginilor
ţelurilor împlinite).
4. Protejarea întipăririlor şi magnetizărilor respective (folosind afirmaţii).
5. Acţiune.
6. Pentru a reuşi să te şi bucuri de împlinirea ţelurilor tale, pentru a face ca aceste împliniri să fie trainice,
trebuie să aplici această formulă având grijă şi de detalii esenţiale:
I. Hotărăşte care sunt ţelurile tale cele mai importante (probabil iubirea şi bogăţia).
II. Alcătuieşte în mintea ta imaginea lor foarte clară, detaliată.
III. Stabileşte o dată precisă până la care le vei fi realizat. (Limită, nu restricţie.)
IV. Precizează ceea ce vei da înapoi sau cum îi vei răsplăti pe cei care te ajută.
(Altfel este posibil să pierzi tot ceea ce ai realizat.)

25
 

26