Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poezia face parte din Ciclul de poezii intitulat Pasteluri" ce este alcătuit din 40 de
poezii în care autorul reconstituie succesiunea anotimpurilor, într-un peisaj animat de
prezența oamenilor;
Criticul literar Titu Maiorescu considera aceste creații lirice că sunt însuflețite de o simțire
așa de curată și de puternică a naturei" și sunt scrise "într-o limba asa de frumoasa",
încât l-au determinat să-l compare pe Vasile Alecsandri drept "Cap al poeziei noastre
literare în generația trecută" (adică până la Eminescu).
Ca mod de expunere, poezia e o descriere literară de tip tablou. Tabloul se constituie
pe două dimensiuni: una terestră (strofele I, II și IV) și una cosmică (strofa a IlI-a).
Acest text se încadrează în genul liric, întrucât, dincolo de tabloul descris, percepem
sentimentele autorului: spaima în fata puterilor naturii, tristețea determinata de venirea
iernii, neliniștea, dorul după zilele verii (care pleacă odată cu pasările călătoare).
Nelinistea crescanda a eului liric se reflecta asupra naturii (modificate prin golirea
spatiului): imaginea vizuala din versul al III-lea este insotita de nostalgii si doruri
profunde: "Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor".
in constructia "jalnic dor", folosirea epitetului in inversiunea sintactica nuanteaza si
imbogateste semnificatiile termenului intraductibil "dor".
De mare profunzime este si folosirea verbului "a pribegi", la forma inversa a perfectului
compus; acesta sugereaza o plecare de acasa, o pribegie fara tinta intr-un spatiu al
instrainarii.
Strofa a II-a este inclusa tot in planul terestru, de data aceasta fiind infatisata moartea
vegetalului: campia (personificata) devine dezolanta (" Vesela verde campie acu-i trista,
vestezita"), ierburile s-au vestejit, iar bruma a asternut culori de rugina, ca si cand o
boala cosmica ar fi atins pamantul.
Versurile III si IV din strofa a Ii-a cuprind o imagine vizuala (cea a frunzelor care cad
desprinse de pe ramuri) si o comparatie abstracta (moartea frunzelor fiind asemuita cu
pierderea iluziilor "dintr-un suflet omenesc").
"Inghitit" de acesti "balauri", "soarele iubit s-ascunde" (ca in basmele in care zmeii fura,
de pe cer, astrul luminii).
), epitetul ("nouri negri plini de geruri"), personificarea soarelui care se ascunde, epitetul
in inversiune ("grozavii nori", ) si altele.
In strofa a IV-a, cu toate ca revine la tabloul terestru, poetul pastreaza si o nota de
fabulos: iarna "vine pe crivat calare", ca si cand ar fi un personaj mitologic cumplit.
Scaderea luminii diurne ("ziua scade") este nascatoare de spaime in lumea vie.
Teroarea se raspandeste in spatiul atat de calm altadata, dand nastere unei tanguiri
generale, ca si cand s-ar sfarsi lumea ("Boii rag, caii rancheaza, cainii latra la un loc").
Atins si el de boala cosmica, omul devine ingandurat si cauta caldura focului.
Din cele spuse pana acum, intelegem ca "Sfarsit de toamna" este o poezie
descriptiva, in care este zugravit tabloul apropierii iernii. Sentimentele poetului
sunt exprimate prin intermediul peisajului: iarna fiind un anotimp pe care Alecsandri
nu l-a iubit, apropierea ei ii provoaca neliniste si spaima. Acestea se reflecta in modul in
care este infatisat spectacolul naturii.
Titlul poeziei fixeaza intervalul temporal in care are loc contemplarea naturii: sfarsitul
toamnei.
Versificatia este clasica, poezia fiind alcatuita din strofe de cate patru versuri, cu masura
de 16 silabe, ritm trohaic si rima imperecheata.