Prof.

Alexandru Filipașcu este cel care prin studiul istoric Bihorul românesc a reușit să surprindă
o imagine clară asupra dinamicii românilor dintre cele trei crișuri din punct de vedere etnografic,
demografic, politic și religios. Studiul este structurat în 2 părți. Prima variantă este realizată în
limba română, iar cea de a doua reprezintă traducerea ulterioară în limba franceză a variantei
inițiale. lumii bihorene Bihorul Românesc În primul, Privire generală asupra Bihorului în care
se regăsesc detalii geografice, demografice

Popoarele care au ajutat la dezvoltarea Bihorului sunt dacii (din limba dacă derivă cele 3
Crișuri), romanii care locuiau in Ulpianum (oradea de astăzi) au construit Baile termale de la
Felix și Băile Episcopiei și românii.

Au reușit să scape de barbari, au continuat să traiască în diferite ascunzișuri, unde au perpetuat si

au păstrat obiceiurile, limba și portul.

Al doilea capitol se numește Vechimea românilor din Bihor care este confirmată de mai mulți
factori : o mulțime de sate dacice de plugari și de păstori romanizați, cari s’au putut menține într’o
continuitate neîntreruptă și după retragerea oficialității romane, până azi. romanizarea păstorilor și
vorbește despre graiul crișan Vechimea Românilor din Bihor o confirmă și caracteristicile graiului lor,
numit graiul crișan, precizat de specialiști în mod lămurit, atât din punct de vedere limbistic cât și
geografic. Componenta limbii latine s-a păstrat foarte bine în graiul crișan, care a fost completată de
componenta slavă datorită bunelor relații cu slavii. Palatalizarea dentalelor este caracteristica specifică
Românilor dintr’o mare parte a Transilvaniei, la care este și azi atât de înrădăcinată încât atrage cea
dintâi atenția Muntenilor și Moldovenilor, iar adeseori și batjocura lor. Numele vechi al Crișului este bine
păstrat datorită vechimii românilor pe aceste teritorii. Pătrunderea unui important element slav în
structura graiurilor dacoromane din Vest presupune prezența Românilor în aceste regiuni apusene din
timpuri străvechi, înainte de desnaționalizarea Slavilor din aceste ținuturi. Aceasta nu ar fi fost posibilă
dacă Românii ar fi venit aici numai în sec. XIII-XIV, cum pretind istoricii vecinilor noștri din Vest11 .
Toponimia regiunilor alpine și deluroase este cea mai grăitoare dovadă pentru vechimea și prioritatea
elementului etnic român. Ceea ce rezultă cu toată certitudinea din statistica de mai sus este faptul că
numărul ridicat de peste 90% al Românilor din Sud-Estul Bihorului se menține neîntrerupt în tot cursul
veacurilor XVII-XX, și că același procent ridicat trebue să-l fi avut ei și în veacurile anterioare, începând cu
data când teritoriul, locuit numai de ei, a fost împestrițat cu coloniști maghiari

I. Privire generală asupra Bihorului

Bihorul- unul dintre cele mai mari comitate ale fostei Ungarii
- A primit numele Țara Bahariei din mai multe motive (teritoriul extins pe 10.651
kmp și număr mare de locuitori
- În urma Războiului Mondial, Conferința de Pace de la Paris a adjudecat României
numai 7897 kmp din teritoriul vechi, restul de 2754 a rămas Ungariei.
- Este străbătut de trei râuri: Crișul Negru, Crișul Repede și Barcăul.
- Pământul este variat (are o câmpie, dealuri, munte)
 - Datorită diversității formelor de relief, Bihorul producea cereale, vii și livezi.
Aveau turme de oi și de vite
- Constituția geologică a munților e foarte complexă.

În al treilea capitol, numit Organizațiile românilor din Bihor și raporturilor lor cu stăpânii
feudali, autorul confirmă că, la începutul secolului al XIV-lea, românii bihoreni erau organizați
foarte bine din punct de vedere administrativ și politic ( voievozi în regiuni și cnezi în sate) pâna
la stăpânirea maghiară. Mai târziu, în secolul al XV-lea, influența slavonă

În al IV-lea capitol, Realizările Românilor pe terenul bisericesc și cultural-național în

prima fază a stăpânirii habsburgice (1692-1847)

Una dintre aceste realizări face referire la colonizarea Oradei de sârbi, care au dezvoltat terenul
bisericesc prin fondarea a două biserici. De asemenea, în sec. XVIII, Oradea devine una dintre
cele mai puternice colonii grecești datorită constituirii unei comunități bisericești independente și
a unei școli confesionale ortodoxe cu predare în limba greacă. În secolul al XVIII-lea, școala
românească bihoreană a luat amploare (98 de școli), în următorii ani, numărul școlilor din Bihor
s-a dublat. La începutul veacului al XIX-lea, Românii ortodocși inaugurează lupta pentru
întemeierea de instituții culturale românești și pentru emanciparea bisericii lor de sub hierarhia
sârbească.

V. Lupta Românilor pentru cucerirea drepturilor politice și culturale în ultima perioadă de

stăpânire străină (1848-1918)