În sfârșit apare și influența MEDIULUI.

*
Îmi făceam oarecum griji, că James Clear nu aduce vorba
despre puterea de influență a mediului, aspura obiceiurilor.
Uite că o face aici, în acest capitol 7.
Începe cu un exemplu legat de războiul din Vietnam. Pe la
1971, când războiul era în al 17lea an de conflict, doi
congresmeni au plecat pe câmpul de bătaie și, vorbind cu
militarii, au ajuns la o concluzie alarmantă: 35% dintre cadre
se drogaseră și 20% erau dependenți de heroină.
Mai departe, Clear spune că revenind în patrie, 90% dintre cei
care consumau droguri au reușit să se lase.
Procentul este curios, pentru că la persoanele dependente de
heroină, e complet invers, 90% NU reușesc să se lase,
recidivând.
*
Clear arată că studiile făcute au identificat ca responsabil
pentru soldații reveniți acasă: MEDIUL.
El conchide că pentru a dobândi sau a renunța la un obicei,
mediul este important. De ce? Pentru că Indicatorii (altfel
spus, factorii care conduc spre obiceiul respectiv), sunt sau nu
sunt vizibil.
El conchide: „Pe termen lung, devenim un produs al mediului
în care trăim.”
Bruce Lipton are niște conferințe în care spune același lucru:
percepția stimulează reacțiile. Inclusiv la nivel molecular. De
fapt, epigenetica, este construită pe același raționament: nu
genele influențează creșterea și dezvoltarea, ci mediul.
*
Ce mai spune al în acest capitol?
-Ascunde indiciile care te tentează și duc spre un obicedi
prost.
*
Și-am încălecat pe o șa… și termin cu o idee rezumat: Aceea
de a ne ordona, optimiza, ambientul pentru a ne simții atrași
să dezvoltăm obiceiuri bune.