Sunteți pe pagina 1din 3

Charles Haanel, - Sistemul Maestrului, săptămâna 22, Semințele

spirituale

Audiobook: https://www.youtube.com/watch?
v=QRCIq7inOdE&t=19s

Cartea pe scribd sau în librării

Mai sunt puține capitole și această carte, scrisă acum o sută de ani, se
încheie. Capitolul 22, numit “săptămâna (de lucru) 22”, subliniează –
dacă mai era nevoie – importanța gândurilor.

Ceea ce ești și cum ești astăzi, se datorează – spune Haanel – felului


în care ai gândit ieri.

Oamenii înțelepți nu caută să schimbe lumea exterioară știind că


aceasta este o reflectare a celei interioare.

Gândirea, este un act spiritual și fiecare gând plantează o sămânță în


subconștient, din care se vor produce alte gânduri și chiar fapte.

Gândirea este spirituală deoarece este creatoare. Orice dorești,


imaginează-ți că ai și menține gândul ferm cât se poate de
mult.Trăiește sentimentul realizării dorinței, în avans. Energiile
creatoare vor schimba realitatea după cum gândești.

E un capitol care merită lecturat sau ascultat deoarece lămurește, de


pildă, că există o Dietă mentală – care trebuie cultivată de fiecare
(adică să fii atent la gândurile care îți trec prin cap) și o Terapie
mentală. Ultima este, cum sună și denumirea, o metodă de a te
vindeca (de orice) sau de a te up-grada. Cum? Crezând, vizualizând
rezultatul dorit și menținân ideea ferm o perioadă de vreme...
Credință și răbdare cum spune creștinul.

Exercițiul propus pentru această săptămână este unul religios. Haanel


spune că religia și știința sunt surori gemene. Ce trebuie să facem?

Să medităm la niște versuri:

„Vorbește-i Lui, căci El te aude, iar spiritul se poate întâlni cu spiritul.


El îți este mai apropiat decât respirația, decât mâinile și picioarele
tale.” - Tennyson (Alfred)

--

Cele bune! Ne revedem zilele astea pentru penultimul capitol 23.


Observ că Haanel, educat în științele misterului, a ales nămărul 24
pentru a formula un sistem de cunoaștere.

„Iată, semănătorul a ieşit să semene! În timp ce semăna el, o


parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au
mâncat-o.  O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea
pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ
adânc,  dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea
rădăcină, s-a uscat.  O altă parte a căzut între spini, iar spinii au
crescut şi au sufocat-o.  Alta însă a căzut pe un pământ bun şi a
dat rod: un grăunte a rodit o sută, altul – şaizeci, altul – treizeci. 
 
Cine are urechi, să audă!” – Ev. Matei, 13