Sunteți pe pagina 1din 1

Enigma Otiliei

de George C linescu
Omul, a c rui vrst desigur naintat r mnea totu i incert , zmbea cu cei doi din i, clipind rar i moale, ntocmai ca bufni ele sup rate de o lumin brusc , privind ntreb tor i v dit contrariat: - Unchiul Costache? ndr zni s deschid gura tn rul, p e urm , intimidat, ref cu ntrebarea: Aici ade domnul Constantin Giurgiuveanu? B trnul clipi din ochi, ca r spunse nimic. i cnd n -ar fi n eles ntrebarea, mi c buzele, dar nu

- Eu snt Felix ad ug tn rul, uimit de aceast primire nepotul dumnealui. Omul spn p ru tot a a de plictisit de ntrebare, clipi de cteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas nea teptat de r gu it, aproape optit, duhnind a tutun, r spunse repede: - Nu-nu-nu tiu... nu-nu st nimeni aici, nu cunosc...

Felix se nchise n biroul lui i scoase vechea fotofrage pe care i -o d duse Otilia. Ce deosebire! Unde era Otilia de alt dat ? Nu numai Otilia era o enigm , ci i destinul nsu i. Dinadins, ntr-o duminic , o lu pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaser cu totul caracterul str zii. Casa lui mo Costache era leproas , nnegrit . Poarta era inut cu un lan i curtea toat n p dit de scaie i. Nu mai p rea s fie locui t . Cele patru ferestre din fa , de o n l ime absurd , n l au roz etele lor gotice pr fuite , iar marea u gotic avea geamurile plesnite. Felix i aduse aminte de seara cnd venise cu vali za n mn i tr sese de schel l itorul clopo el. I se p ru c easta lucioas a lui mo Costa che apare la u i vechile vorbe i r sunar limpede la ureche: Aici nu st nimeni! ""