Anxietatea generalizată

Anxietatea generalizata este caracterizată de îngrijorări excesive sau nerealiste care persistă pe o
perioadă lungă de timp, iar persoana are mari dificultăți de a le controla. La adulţi aceaste
îngrijorări pot avea ca punct de plecare sănătatea, banii, cariera sau siguranța celorlalți. Pe lângă
îngrijorările recurente, mai apar simptome fiziologice persistente, precum dureri musculare,
insomnii, ameţeli şi stări de agitație, iritabilitate sau epuizare. Aceste persoane întâmpină
dificultăţi mari în îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă şi acasă sau le este greu să se
bucure de viață și de relațiile cu ceilalți, deoarece: nu îşi pot controla grijile
constante.Majoritatea persoanelor își pot “pune grijile deoparte” atunci când au nevoie să-și
focalizeze atenția și resursele pe o sarcină prioritară. În schimb, persoanele cu anxietate
generalizată, o dată ce au început să se îngrijoreze de un lucru, au mari dificultăți de a-și
refocaliza atenția asupra altor sarcini. Din cauza acestor dificultăți, adesea performanţa lor la
locul de muncă este deteriorată.sunt permanent agitaţi şi nerăbdători, deoarece sunt copleşiţi de
griji. Având în vedere că se îngrijorează în legătură cu evenimente din viitor, acestea implică
mereu un nivel de incertitudine. Incertitudinea viitorului nu poate fi niciodată eliminată, ci doar
tolerată. Persoanele cu anxietate generalizată nu pot însă tolera lipsa de certitudine în ceea ce
privește evenimentele negative pe care şi le imaginează. De aceea se află mereu într-o stare de
aprehensiune și se consumă încercând să găsească răspuns la şiruri lungi de întrebări de tipul:
“Dar dacă se întâmplă …asta?” “Și dacă se întâmplă și … asta?”sunt obosiţi tot timpul, au o stare
de slăbiciune din cauza consumului de energie ridicat pe care le reclamă ingrijorările
constante;nu se pot relaxa, au dificultăţi la adormire sau la trezire, fiindcă percepând constant că
o situatie periculoasă este iminentă, sunt mereu în suspans, stare care nu le permite să se
relaxeze; întâmpină probleme de concentrare, din cauza oboselii, dificultăţilor de somn şi
îngrijorărilor permanente;au simptome somatice: nod în gât, tensiune musculară, migrene,
simptome gastrointestinale etc.;sunt iritabili, fiind într-o stare de tensiune prelungită; consideră
că totul va merge rău, ceea ce îi determină să fie hipervigilenţi, adesea nemaiputând să se bucure
de viaţă, fiind mereu atenţi la potenţialele pericole.

1
Emoțiile tale te pun în situații dificile?!-

Tulburările afective sunt caracterizate prin preocupare cu informația și emoțiile negative, precum
și prin dificultățile de reglare emoțională. Deficitele de reglare emoțională mnemonică, în special
cele referitoare la uitarea amintirilor negative sunt și ele reprezentative. Spre exemplu,
persoanele diagnosticate cu tulburări de anxietate au o sensibilitate față de stimulii relaționați cu
amenințarea. Aceștia sunt codați în memorie și procesați elaborat ceea ce duce către formarea
unor amintiri puternice, care pot fi reamintite pe mai multe căi, fiind astfel mai difcil de uitat.
Dificultatea de a uita le permite amintirilor negative să rămână proeminente, iar acest lucru îi
menține sensibili pe cei cu anxietate față de stimulii amenințători. De asemenea, depresia e
asociată cu probleme în ceea ce privește uitarea. Persoanelor cu depresie le este foarte greu să se
desprindă de procesarea amintirilor negative (ruminează), iar derularea continuă a acestora scade
încrederea în sine și motivația de a căuta experiențe. Pe lângă faptul că alterează relația cu
prezentul, amintirile negative pustiesc și imaginea viitorului (deoarece amintirile reprezintă o
bază pentru stimularea și prezicerea viitorului). Așadar, dificultatea de a uita poate fi unul dintre
motivele pentru care frica și tristețea caracterizează viața emoțională a celor diagnosticați cu
anxietate și/sau depresie.

Soluții pentru uitarea benefică. 

Având în vedere că o parte din problematica anxietății și depresiei se referă la dificultățile de a
uita, merită să luăm în considerare câteva intervenții menite să li se adreseze:

1. antrenamentul memoriei de lucru emoționale și mindfulness-ul pentru a-i putea ajuta pe

pacienți să se îndepărteze de sau să suprime informația negativă, ceea ce ar facilita
uitarea amintirilor care cauzează distres;

2. modificarea distorsiunii atenționale către amenințare din anxietate, astfel încât să nu mai
poată fi formate amintiri aversive puternice, care sunt mai dificil de uitat;

3. terapie cognitiv-comportamentală focalizată pe ruminație, în cazul depresiei, pentru a

întrerupe repetarea amintirilor negative;

4. utilizarea supresiei expresive pentru a stopa codarea unei amintiri negative și pentru a nu
permite consolidarea sa (ex: mimarea unei fețe calme atunci când trăiește anxietate);

2
 5. blocarea actualizării unor amintiri negative în situații care le activează, prin amintirea
deliberată a unora pozitive;

6. repetarea unor amintiri pozitive (poate conduce către uitare indusă a unora negative).

Așadar, uitarea trebuie privită și ca un proces natural care contribuie la reglarea emoțională
sănătoasă. Când amintirile unor evenimente negative din trecut nu fac decât să interfereze cu
prezentul sau să ne altereze imaginea asupra viitorului, ar putea fi un semn că e timpul să ne
desprindem de ele printr-un tratament psihologic.