Blesteme Tudor Arghezi

Prin undele holdei i cmpi de cucut, Fugarii-au ajuns n pustie La ceasul cnd luna-n zabranice, mut, Intr ca un taur cu cornu-n stihie, i gndul meu gndul acestora-l tie: In mprie de bezna i lut s se fac Grdina bogat i ogada sarac. Cetatea s cada-n nmol, Pzit de spini i de gol. Usca-s-ar izvoarele toate i marea, i stinge-s-ar soarele ca lumnarea. Topeasc-se zarea ca scrumul. Funingini, cenu, s-a acopere drumul, S nu mai dea ploaie, i vntul S zac-mbrncit cu pmntul. Subolii i viermii s treac pribegi Prin strvuri de glorii ntregi. Sa fete n purpur orecii sute. Gnganii i molii necunoscute S-i fac-n tezaur cuibare, Stule de aur i mrgritare. Pe strunele de la viori i ghitare S-ntinz pianjeni corzi necnttoare. nti, ns, viaa, bolind de durat, S nu nceteze deodat, i chinul s-nceap cu-ncetul. S usture aerul greu, ca oelul. S chiopete ziua ca luntrea dogit, S-ntrzie ora n timp s se-nghit, i, nemarginit, secund S-i trec prin suflet, gigantica, und: Pe srma tioasa-a veciei, n scame i rumegtur s vi se destrame.

Gtlejul, fierbinte de sete, S cate scuipat s se-mbete, i limba umflat-ntre buze S ling lumina i ea s refuze, Si-n vreme ce ap din seuri se strnge, S soarb-n mocirla copitelor snge. i strugurii viei stori cu muctur S lase in gur coptur. Coboar-se cerul, furtuni de alice n cmp s v-alunge cu stelele-n bice. Despice-se piatra n coli mici de cremeni, Vrtej urmrindu-i pe semeni. Odihna cerndu-i, pmntul s-ntepe Ivindu-se erpii cnd somnul ncepe.