Nichita Stnescu Necuvintele

Tudor Arghezi Blesteme

El a ntins spre mine o frunz ca o mn cu degete. Eu am ntins spre el o mn ca o frunz cu dini. El a ntins spre mine o ramur ca un bra. Eu am ntins spre el braul ca o ramur. El i-a nclinat spre mine trunchiul ca un mr. Eu am inclinat spre el umrul ca un trunchi noduros. Auzeam cum se-netete seva lui btnd ca sngele. Auzea cum se ncetinete sngele meu suind ca seva. Eu am trecut prin el. El a trecut prin mine. Eu am rmas un pom singur. El un om singur.

Prin undele holdei i cmpi de cucut, Fugarii-au ajuns n pustie La ceasul cnd luna-n zabranice, mut, Intr ca un taur cu cornu-n stihie, i gndul meu gndul acestora-l tie: In mprie de bezna i lut s se fac Grdina bogat i ogada sarac. Cetatea s cada-n nmol, Pzit de spini i de gol. Usca-s-ar izvoarele toate i marea, i stinge-s-ar soarele ca lumnarea. Topeasc-se zarea ca scrumul. Funingini, cenu, s-a acopere drumul, S nu mai dea ploaie, i vntul S zac-mbrncit cu pmntul. Subolii i viermii s treac pribegi Prin strvuri de glorii ntregi. Sa fete n purpur orecii sute. Gnganii i molii necunoscute S-i fac-n tezaur cuibare, Stule de aur i mrgritare. Pe strunele de la viori i ghitare S-ntinz pianjeni corzi necnttoare.

Dintre sute de catarge Care las malurile, Cte oare le vor sparge Vnturile, valurile? Dintre pasri cltoare Ce strbat pmnturile, Cte-o s le-nece oare Valurile, vnturile? De-i goni fie norocul, Fie idealurile, Te urmeaz n tot locul Vnturile, valurile. Ne-neles rmne gndul Ce-i strbate cnturile, Zboar vecinic, ngnndu-l, Valurile, vnturile.
(M. Eminescu)

ntunecnd ntunericul iat porile luminii. (N. Stnescu, alt haiku)