Nevăzutul și neștiutul, ai putea Veni la mine, parcă, Și te-ai lăsa primejdiei din barcă.
Și nu te-ai mai gândi la nimic,
Nămolurile tainelor toate Zac în mine răsturnate. Luntrea târâtă de ele Se lovește de nuferi și stele.
Într-o limbă barbară
Ți-aș spune povești dintr-o țară. Vorbele, ca o țărână Din șesurile ei ți le-aș presăra pe mână. Și-n lacrimi se vor trezi Apele țării dinspre miazăzi.
Ascultă : râurile-i trec prin mine.
Le auzi tu destul de bine ? Ascultă : grăiește cucuruzul. Pricepi creșterea lui cu auzul ? Uite-n livadă stupii, Uite-n vifore lupii, Uite cerbii, Uite firul ierbii. Vezi Herghelii, stoluri, turme, cirezi ? Toate ale mele sunt și de mine țin. Tot ce nu-i al meu și e strein. Din perinile munților, la rîul lat, Dumnezeu și-a așternut pat Și s-a culcat.