Caracterizarea Lenței din opera „Și-a fost noapte” de

Aureliu Busuioc
Lența este personajul principal din opera „Și-a fost noapte” de Aureliu Busuioc, fiica
tușei Maria Vâlceva și o fată simpatizată de mai mulți băieți.

Din caracterizarea directă făcută de autor înțelegem că „ Era subţire, chiar slăbuţă, şi,
într-adevăr, aducea cu actriţa americană, lucru observat şi de colege, care-o tachinau
mereu cu asemănarea aceasta.” Lența putea fi ușor recunoscută după râs, ne dăm
seama din fragmentul „Avea un râs scurt, degajat”

Ea era o fire rușinoasă și foarte sentimentală, acest lucru îl vedem în fragmentele „Lenţa
simţi că i se umezesc ochii.” sau „și roșea din ce în ce mai tare”.

Deși Plamen era îndrăgostit de Lența aceasta nu manifesta interes și reacționa impulsiv
sau chiar îl tachina sugerează fragmentele „Mă urmăreşti, Plamen? îi aruncă Lenţa peste
umăr. Linişteşte-te!” sau „mă iei peste picior”.

Chiar dacă avea pretenții in materie de sexul doctorilor nu uită bunele maniere și zise
„Mulţumesc” atât doctorilor cât și lui Werner pentru ajutor

Firea ei sentimentală o descoperim și atunci când manifestă compătimire față de

cercetașul ce s-a predat, sugerează fragmentul „— Săraca, făcu Lenţa”.

Lența era o tânără cu o voce impecabilă și atât de dulce, chiar a fost confundată cu
vocea unei interprete ne dăm seama din fragmentul „Ea cânta ultima strofă din poezia
lui Hans Leip, dar atât de aproape de felul în care o interpreta Lale Andersen”.

Se pare că așezarea armatei în localitate avea și un avantaj cel puțin pentru Lența, cel
expus de fragmentul „încercau s-o înveţe pe Lenţa să folosească bicicleta fratelui său”
dar datorită lui Werner aceasta evita un major impact sugerează fragmentul „fie că
uitase unde-i frâna, fie că nu-i auzea ... fata nimeri în braţele lui Werner”.