Eseu structurat.

« Numai ea, iubirea... »

Pentru a putea defini corelația dintre sentimentul erotic și iubirea, trebuie mai întâi sa
ne informăm despre definiția acestor două noțiuni. Sentimentul erotic este un sentiment al
dragostei, un sentiment care deseori este regăsit în operele marilor romantiști. Comparând
această definiție cu cea a iubirii putem observa o analogie de unde conchidem faptul că
iubirea este într-adevăr un sentiment erotic.
Eu suștin afirmația  lui G. Călinescu : « Invazia sentimentului erotic este privită ca o
boală necunoscută, explicabilă mitologic și curabilă magic », sentimentul de dragoste
este atât de profund și misterios că încă de la începutul timpului românii au creat mituri
și legende pentru a putea explica această enigmă erotică. « Iubirea n-are leac » este o
altă zicere populară care manifestă același sens al afirmației lu G.Călinescu.
Afirmația lui G.Călinescu poate fi raportată la poemul lui I.H.Rădulescu  
« Zburătorul ». Asemenea afirmației, în acest poem personajul principal Florica este
«  bolnavă » de acest sentiment necunoscut, iar singurul remediu este magia
vrăjitorului «  Oar' ce să fie asta? Întreabă pe bunica:/ O ști vrun leac ea doară… o fi vrun
zburător;/ Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,/ Ori du-te la moș popa, ori mergi la
vrăjitor./ ».  O altă operă în care putem observa sentimentul copleșitor al dragostei este
opera « Sara pe deal » în care eul liric este străbătut de o iubirea platonică neîmpărtășită
și folosește spațiul celest și cel terestru pentru a idiliza această relație de dragoste.
În opera “Zburătorul” mijloacele de exprimare cel mai des utilizate sunt întrebările
retorice “Că uite, mă vezi, mamă?”, “Oar' ce să fie asta?”  și antitezele “Îmi cere… nu-ș'
ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da:”, “Și cald, și rece,”, acestea creând acest spațiu misterios
al dragostei, unde Florica nu se poate regăsi pe ea însăși. Un alt mijloc specific
romantismului este segmentarea operei în trei planuri Monologul fetei, Descrierea
înnoptării, Dialogul dintre tânără și sora ei. Acest procedeu artistic care îmbină cele
trei genuri liric “Monologul”, epic “Descrierea”, dramatic “Dialogul” este prezent în
operele romantice. În opera “Sara pe deal ” apartenența la curentul romantic poate fi
argumentată cu ajutorul motivelor specifice acestuia, precum motivul lunei, stelelor,
înserării. Toate aceste motive simbol sunt utilizate de către Mihai Eminescu pentru a
contura o lume paralelă de refugiu doar pentru el și iubirea sa. Acest fapt este denotat în
următoarele secvențe « Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,/Ochii tăi mari caută-n frunza
cea rară,/Stelele nasc umezi pe bolta senină,/Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e
plină./ ». Stările prezente în poezie sunt de visare, acest fapt îl observăm în ultimele două
strofe unde eul liric visează faptul că iubita îl asteaptă cu toate acestea în final se
dovedește toate acestea au fost doar imaginația eului liric. « Ah! în curând satul în vale-
amuţeşte;/Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte: », « … - Astfel de noapte
bogată,/Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată? »
Subiectul abordat de mine în acest eseu nu este unul la fel de actual ca și în trecut
deoarece, în zilele noastre relații inter-umane au început a slăvi oamenii petrecând tot
mai mult timp pe rețelele de social media și încercând să se focuseze pe carieră în loc de
relațiile de dragoste.