PARTICULARITATILE UNUI TEXT POETIC STUDIAT APARTINAND LUI MIHAI EMINESCU

Poezia ,,Floare albastra’’ de Mihai Eminescu a fost publicata in anul 1873 in revista
,,Convorbiri literare”. Tipologia lirica a poeziei permite incadrarea ei in romantism.

O trasatura a romantismului prezenta in poezie o reprezinta asocierea, in maniera

romantic, a mai multor specii literare: poem filosofic, egloga(idila cu dialog) si elegie( poezie in
care sunt exprimate sentimente de tristete, regret, melancolie).

O alta trasatura a romantismului prezenta in poezie o reprezinta punctul de plecare in

mitul romantic al aspiratiei catre idealul de fericire, de iubire pura. In creatia eminesciana,
,,albastrul’’ este culoarea infinitului, a idealului, iar ,,floarea’’ simbolizeaza viata, iubirea.

Tema poeziei este iubirea in corelatie cu tema naturii, pentru ca natura vibreaza la
starile sufletesti ale poetului. In poezie apare si tema conditiei omului de geniu care aspira la
absolut.

O idee poetica semnificativa pentru tema iubirii si a naturii o reprezinta motivele

romantice frecvente in lirica erotica eminesciana: codrul, izvoarele, prapastia, valea, luna.

O alta idee poetica semnificativa pentru tema geniului o reprezinta antinomii. Ca in

lirismul cu masti, eul liric imprumuta pe rand doua ipostaze umane (masculine-feminin) sau
portrete spirituale (geniul- faptura terestra), care se asociaza celor doua lumi. Marcile eului liric
sunt verbe si pronume la persoana I singular: ,,eu am ras’’ si a II-a: ,,te-ai cufundat’’.

Un element de constructie semnificativ pentru poezie il reprezinta titlul. Titlul fixeaza

simbolul central, un motiv romantic de circulatie europeana, ce sugereaza aspiratia spre
fericirea prin iubire. In lumea romantica, se confrunta doua moduri de existenta sau ipostaze
ale cunoasterii: lumea cunoasterii absolute a geniului, simbolizata de culoarea ,,albastra’’ si
lumea iubirii concrete, a cunoasterii terestre simbolizata de ,,floare’’.

Un alt element de constructie semnificativ pentru poezie il reprezinta imaginarul poetic.

Poezia are are paisprezece strofe care alcatuiesc patru secvente poetice, prin alternanta a doua
planuri, cosmic-terestru, in dialogul celor doua voci lirice: geniul si iubita.

Prima secventa poetica reprezinta monologul fetei care descrie lumea rece a geniului.
Poezia incepe cu reprosul realizat prin adverbul ,,iar’’, plasat la inceputul poeziei. Termenii
populari sustin adresarea familiara, iar apelativele ,,sufletul vietii mele’’ si ,,iubite’’, exprima
iubirea sincera.
 A doua secventa prezinta reactia indragostitului la reprosurile fetei. Desi recunoaste
adevarul din vorbele ei, se detaseaza cu o anumita ironie: ,,Ah! Ea spuse adevarul,/Eu am ras, n-
am zis nimica”.

Secventa a treia este cea mai ampla. De aceasta data, fata adreseaza barbatului
chemarea la implinirea iubirii in spatiul terestru, in cadrul naturii feerice ,,Hai in codrul cu
verdeata...’’.

Ultima secventa reprezinta a doua interventie a vocii lirice masculine si reprezinta

mediatia barbatului asupra iubirii trecute, pe care o proiecteaza de aceasta data in ideal si
amintire: ,, Si te-ai dus, dulce minune,/Si-a murit iubirea noastra”.

In concluzie, poezia ,,Floare albastra’’ de Mihai Eminescu este reprezentativa pentru

limba si literatura romana. SAU Poezia ,,Floare albastra’’ reprezinta o capodopera a creatiei
eminesciene din etapa de tinerete, care anticipeaza marile teme si idei poetice dezvoltate mai
tarziu in ,,Luceafarul’’.