INC NSTIE
NT
Conținutul său și metode de accesare
Conștientu
l
STRUCTURA MINȚII
Inconștientul Subconștientul
Psihologia modernă clasifică părțile creierului uman în trei mari
categorii, respectiv conștientul, subconstientul și inconștientul.
Termenul de ” Subconstient ” a apărut în psihologie în secolul al Pentru a înțelege mai bine termenul de
XIX-lea și desemnează toate acele fenomene și însușiri psihice subconstient, trebuie să lămurim mai
ce nu persistă permanent în sfera conștiinței dar care, în funcție întâi ce înseamnă
de împrejurări, pot trece pragul conștiinței. Spre deosebire de conștientul. Constientul este asemenuit
inconștient, care este partea cea mai inaccesibilă a minții de cele mai multe ori cu ”EU-ul” nostru,
noastre, subconstientul se află în relații de compatibilitate cu adică este cel prin intermediul căruia
conștiința. conștientizăm realitatea înconjurătoare,
”Subconstientul” poate fi întâlnit în literatura de specialitate și acționăm pe baza cunoașterii legilor
sub denumirea ”Preconștient”, teremen propus de către Freud naturii, ale vieții sociale și ne realizăm
(părintele psihanalizei). Freud precizează faptul scopurile propuse. Spre deosebire de
că subconstientul (preconstientul) apare în conflictul ”Conștient”, ”Inconstientul” (supra-Eul)
dintre constient (conștiință) și inconstient (ceea ce nu ne este desemnează toate acele informații și
accesibil), situându-se mai aproape de conștiință (de conștient), trăiri psihice care ne sunt inaccesibile,
participind la refularea pulsiunilor inconștiente. Acestea sunt intrucat sunt stocate in memorie.
filtrate prin subconstient și numai unele dintre ele ajung în
conștient.
DEFINIȚIA
Termenul "inconştient" provine din germanul DAS
UNBEWUSTE (i.e. "necunoscutul") şi se referă la o
parte esenţială a psihicului care rămîne
inaccesibilă minţii conştiente.
Inconştientul nu există ca entitate anatomică - el
indică conţinuturile psihice (reprezentările lor) care
sînt refulate.
CINE A DESCOPERIT INC NSTIENTUL?
Inconştientul psihic este descoperirea lui Sigmund
Freud care a pus cap la cap o serie de date din
tratamentul psihic (Breuer) şi hipnoză (Charcot).
Tot Freud insistă în întreaga sa operă pe importanţa
inconştientului în apariţia afecţiunilor nevrotice
(nevroze), pe explorarea lui ca mijloc de tratare a
nevrozelor. Inconştientul psihic, în accepţiunea sa
freudiană, rămîne important pentru oricine vrea să
studieze psihanaliza în mod metodic. Accesul la el
se face în principal prin aplicarea metodelor
psihanalitice de explorare, în analiza terapeutică
sau didactică.
CINE A FOST SINGMUND
FREUD?
Sigmund Freud (născut Sigismund Schlomo Freud la 6
mai 1856, Freiberg, Imperiul Austriac, astăzi Příbor/Republica Cehă - d. 23
septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru austriac de
etnie evreiască, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele
teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze:
• Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a
impulsului sexual.
• Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv,
acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
• Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în
vise, acte ratate și simptome.
• Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.
• Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient
a dorințelor inconștiente și refulate.
Freud este considerat a fi
părintele psihanalizei iar
lucrările sale introduc noțiuni
precum inconștient, mecanisme
de apărare, acte ratate și
simbolistica viselor. Cu toate
acestea psihologii freudieni
moderni, în era existențialstă,
începând de la sfârșitul
secolului xx refuză să
interpreteze după psihologia
simbolistă rugând pacientul să-
și numească și delimiteze
propriile smboluri, într-un
amestec de psihanaliză
freudiană și logopedie
frankliană.
INC NȘTIENTUL
„De obicei inconştientul trece drept un fel de intimitate închisa, ceea ce Biblia
desemna prin cuvântul „inima”, conceputa, printre altele, ca locul de origine
al tuturor gândurilor rele. În încăperile inimii locuiesc spiritele cele rele ale Daca am aseza sistemele psihice Inconstient, Preconstient si
sângelui, mania cea iute şi slăbiciunea simţurilor. Aşa arata inconştientul când Constient pe o scara, sistemul Inconstient s-ar situa la baza acesteia.
este privit dinspre conştiinţa. Aceasta pare a fi în esenţa o funcţie a creierului Constatarea imediat urmatoare ar fi aceea ca putem sti de unde
mare care separa totul şi priveşte părţile în izolarea lor, inconştientul fiind şi
incepe sistemul psihic Inconstient, dar nu putem determina
el înţeles exclusiv ca inconştientul meu. De aceea se considera ca acela care
vastitatea acestuia, nu putem masura capacitatea acestuia de
coboară în inconştient cade în mărginirea imperativa a subiectivităţii
egocentrice, fiind expus în aceasta fundătura atacului animalelor rele pe care
continere. Teritoriul Inconstientului este neguvernat de coordonate
le adăposteşte lumea subterana a sufletului. Cine priveşte mai întâi în oglinda conventionale, adica nu este supus timpului si spatiului, in sensul ca
apei vede mai întâi propria-i imagine. „ Inconstientul este atemporal, iar continutul sau nu este ordonat in
spatiu. Inconstientul este nonconflictual, caracterizat de lipsa
Sigmund Freud, in lucrarea Psihologia inconstientului, a introdus ideea contradictiei, ceea ce conduce la ideea ca reprezentarile inconstiente,
recunoasterii existentei unui psihic inconstient (sistem psihic inconstient) ce respectiv continutul inconstient de acte latente si acte refulate nu
contine acte psihice de calitati foarte diferite, al caror numitor comun este
intra in relatie si nu au posibilitatea intersectarii contradictorii.
reprezentat tocmai de atributul inconstient al acestora. Freud a catalogat ca
Inconstientul poate fi accesat doar atunci când suntem într-o stare
facand parte din Inconstient toate actele latente, care nu se deosebesc cu nimic
de profundă relaxare, iar acest lucru se întâmplă foarte rar, întrucât
de cele constiente, dar au nevoie doar de o stocare temporara pana la
momentul la care sunt reactivate (pana cand este nevoie de ele), precum si frecvența creierului este extrem de redusă, de doar 4-7 Hertzi
toate actele refulate, care daca ar deveni constiente ar contrasta izbitor cu (cicli/secundă) – specifice undelor Theta, iar acest lucru se întâmplă
restul proceselor constiente. Cu alte cuvinte, Freud a definit Inconstientul ca de obicei atunci când dormim sau suntem într-o stare de meditație
pe un mare si abisal depozitar al tuturor actelor latente si refulate, a caror extrem de profundă.(Proiecție astrală)
vastitate si diversitate este greu sau chiar imposibil de masurat.
PROIECȚIA ASTRALA
Dedublarea astrală (sau călătoria astrală, proiecție astrală) (care este un subiect legat
de ezoterism și paranormal) - este o interpretare a experienței extracorporale obținută fie în starea
de veghe, fie prin visare lucidă sau prin meditație profundă. Conceptul de Dedublare astrală
(Proiecție Astrală) presupune existența unui alt corp, separat de corpul fizic, capabil să
călătorească în planuri nefizice ale existenței. De obicei aceste planuri sunt
denumite Astral, Eteric, Dimensiuni sau Spiritual.
Tema dedublării astrale este controversată, scepticii spun că există slabe dovezi că ceva părăsește
cu adevărat corpul și se consideră doar că aceste persoane au reușit sa acceseze inconștientul și
informația deținută intrânsul. În favoarea faptului că ceva chiar părăsește corpul vin și relatările
persoanelor care în timpul operațiilor chirurgicale sau în urma unor accidente au spus cum se
vedeau undeva în exteriorul acțiunii, în afara corpului, putând sa-și vadă propriul corp fizic sau
activitatea din jurul corpului fizic, ulterior putând fi verificate afirmațiile subiecților. Totuși, după
o investigare mai atentă, aceste anecdote nu sunt convingătoare. Aceste experiențe sunt
numite experiențe extracorporale.
CONȚINUTUL INCONȘTIENTULUI
Continutul inconstient latent este stocat si pastrat la dispozitia accesarii constiente pana la
momentul unei cereri de activare, iar continutul inconstient refulat este vesnic supus cenzurii
preconstiente, cu scopul final al permiterii accesului in Constient. Continutul inconstient refulat care
nu trece de cenzura preconstienta este resemnificat printr-o noua reprezentare (contrainvestire),
refulata la randul sau, care se intoarce in Inconstient si care va reface acelasi traseu, pana la
indeplinirea scopului final aratat mai sus, adica acela al permiterii accesului in Constient. Freud
recunoaste existenta in Inconstient a sentimentelor inconstiente – evidentiate separate de actele
latente si cele refulate – sentimente cum ar fi iubirea inconstienta, ura inconstienta, mania
inconstienta sau angoasa inconstienta. Freud coreleaza sentimentele inconstiente cu pulsiunile.
In ceea ce priveste pulsiunile, acestea sunt specifice Inconstientului, avand in vedere faptul ca
natura lor este eminamente inconstienta si ca pulsiunile nu pot deveni niciodata constiente de sine
statator, prin ele insele. Pulsiunea este inregistrata ca fenomen somatic caruia i se ataseaza un afect
sau o stare afectiva si este apoi stocata in Inconstient, de unde – in forma reprezentata – va urma
drumul cenzurii preconstiente, cu posibilitatea de a trece in Constient prin cuvant sau de a se
reintoarce in Inconstient, cu o noua investire.
Nu in ultimul rand, trebuie mentionat faptul ca sistemul psihic Inconstient contine si o parte
semnificativa a Eului – Eul Inconstient, precum si intregul continut (sau aproape intregul continut) al
Se-ului (zona pulsiunilor).
CONLCUZI
E
Inconstientul (supra-eul) este acela care înregistrează, în
permanenţă, toate informaţiile și gândurile din jurul nostru, tot
ceea ce învățăm pe parcurul vieții și de asemenea emoţiile,
senzaţiile, imaginile, sunetele şi gusturile, toate acestea fiind
apoi arhivatemental; sub acest aspect inconștientul funcționează
ca ”memorie”. Aceste procese mentale presupun miliarde de
operaţii ce au loc într-un timp foarte scurt. Inconștientul poate fi
accesat doar prin meditație extrem de profundă sau în timpul
viselor.