Inconștientul ca ipostază

a psihicului
.
Plan
 Negarea și afirmarea inconștientului;
 Natura și rolurile inconștientului;
 Tipuri de inconștient;
 Relația dintre inconștient și conștient
 1/Negarea și afirmarea
inconștientului
Negarea inconstientului
 Psihiatria germană admitea că, din moment ce
un fenomen inconştient nu poate nici să fie
trecut, nici să treacă prin conştiinţă, el nu
există.
 Sartre afirma că tot ceea ce se întâmplă în
individ este conştient, dar nu şi în mod
necesar cunoscut…..
Afirmarea inconştientului
 este legată de numele lui S. Freud dar
concepţia lui a fost precedată de abordarea
filozofică a acestei noţiuni. Cercetările
medicale au constituit premizele abordării
psihologice a inconştientului
…
 Freud, deşi nu a introdus noţiunea de inconştient în
psihologie, a elaborat o concepţie originală cu
privire la conţinutul, rolul şi importanţa
inconştientului în viaţa psihică a omului.
 Meritul principal al lui Freud rezidă în aceea că a
reuşit să spargă tiparele prejudecăţilor demonstrând
necesitatea includerii în psihicul uman a
inconştientului, ca o componentă bazală şi esenţială
pentru dinamica personalităţii şi comportamentului
cotidian.
…
 afirmând că adevăratul obiect de studiu al
psihologiei îl reprezintă inconştientul.
 ideea organizării ierarhice multinivelare a
vieţii psihice a omului, deasemenea, aparţine
şcolii psihanalitice şi, in primul rand,
creatorului acestei şcoli care a fost S. Freud,
prin introducerea celor trei instanţe: Sinele
(id-ul), Supra-eul (super ego) şi Eul (Ego).
…
Astăzi, noţiunea de „organizare multinivelară" se
aplică nu numai sistemului psihic in
ansamblu, ci şi funcţiilor şi proceselor
particulare, incepand cu senzaţia şi terminand
cu procesele superioare ale gandirii.
 În modelul freudian clasic,
inconştientul are 3 semnificaţii:
 atribut al conţinuturilor psihice situate în afara
câmpului de conştiinţă;
 instanţă a aparatului psihic, având
caracteristici aparte şi influenţând
determinarea conduitelor;
 mod specific de existenţă a Sinelui şi latură a
Eului şi Supraeului.
…
 După Freud, inconştientul înmagazinează amintiri
uitate sau reprimate care au căzut sau au fost
aruncate
 Conţinuturile inconştientului nu pot fi accesate
decât sub formele prin care acestea încearcă să se
întoarcă în conştient, după ce au fost refulate. Aceste
forme sunt visele, actele ratate, lapsusurile şi
asociaţiile de imagini, cuvinte şi idei. Actul ratat este
acela al cărui rezultat vizat explicit nu este atins şi
atunci este înlocuit cu un altul.
Dupa 1920…
 Freud lansează o a doua topică a teoriei sale
despre inconştient, topică în care cele trei
instanţe devin Sinele, Eul şi Supraeul,
fiecare dintre ele având o parte inconştientă
mai mare sau mai mică.
…
 Sinele sau Id-ul se poate identifica din punct de vedere al
conţinutului şi modului de manifestare cu inconştientul ca
atare, descris de Freud în cadrul primei topici. Sinele nu
cunoaşte realitate externă, el operează numai pentru
satisfacerea instinctelor şi nevoilor primare, acţionând după
principiul plăcerii. Eul, în schimb, acţionează după principiul
realităţii, cu ajutorul procesului secundar. Funcţia lui este de a
rezolva probleme, de a se proteja pe sine şi totodată pe de a
proteja şinele de realitate, de a echilibra lupta dintre sine şi
supraeu. Supraeul sau Superego se ghidează după principiul
valorilor. Într-o primă fază, el reprezintă identificarea
copilului cu părinţii, este o formă de cenzură morală.
Discipoli
 Discipolii de la teoria lui Freud îmbogăţesc
cunoaşterea inconştientului. Astfel, Alfred Adler
considera inconştientul ca fiind determinat de voinţa
de putere şi de complexul de inferioritate.
 Ca urmare, dezvoltarea psihică a omului este în mod
esenţial influenţată de conflictul care se dezvoltă
între complexul de superioritate ca tendinţă pozitivă
a psihicului şi cel de inferioritate, ca tendinţă
negativă
…
 Ca şi Alfred Adler, Carl Gustav Jung şi-a creat o
idee proprie asupra inconştientului, introducând şi o
nouă teorie a libidoului, conform căreia acesta ar fi
constituit din toate manifestările instinctuale
dominante şi ar fi orientat spre sine şi spre lume, ca
de altfel întreaga personalitate umană.
 Jung introduce conceptul de inconştient colectiv,
care depăşeşte sensul pe care i l-a dat Freud. Pentru
Jung, inconştientul este o instanţă a sufletului aflată
în continuă mişcare, ce combină conţinuturile în
funcţie de destinaţia lor viitoare, având propria sa
ordine.
…
 Sigmund Freud susţinea că inconştientul este
de natură pur afectivă, reprezentând tot ceea
ce este ascuns în om, tot ceea ce a fost refulat,
pentru că nu corespundea valorilor morale ale
societăţii sau ale subiectului însuşi.
2/Natura și rolurile inconștientului
 Rolul inconştientului a fost, de asemenea, mult controversat,
iniţial existând două poziţii opuse: una susţinută de Freud şi
şcoala sa, care absolutiza rolul funcţional al inconştientului,
şi cealaltă, afirmată de adversarii psihanalizei, îndeosebi de
reprezentanţii introspecţionismului, care negau orice rol
pozitiv al inconştientului, considerându-l cauza tuturor relelor
şi manifestărilor agresiv-criminale ale omului.
 În prezent, opoziţia menţionată s-a estompat, poziţiile
antagonice fiind înlocuite cu una realist-moderată, care
atribuie inconştientului atât un rol pozitiv, cât şi unul negativ.
Rolul pozitiv poate fi concretizat şi
detaliat astfel :
 a) păstrează şi monitorizează ansamblul trebuinţelor
biologice şi fiziologice şi impune activarea comportamentelor
specifice de satisfacere;
 b) asigură un anumit mod de procesare a informaţiilor şi
realizează „combinaţii subliminale", cu rol adaptativ-
instrumental, pe care le preia conştiinţa în cadrul activităţilor
rezolutive şi de creaţie;
 c) asigură pregătirea şi susţinerea activităţii gândirii şi a
spontaneităţii inteligenţei;
 d) prin anumite manifestări ale sale - vise, reverii -
îndeplineşte o funcţie catartică, de detensionare afectivă şi de
eliberare;
 f) asigură continuitatea noastră psihică in timpul somnului, al
hipnozei şi al transelor.
Rolul negativ al inconştientului se
evidenţiază in:
 a) generează stările de afect care împing la
acţiuni şi comportamente cu caracter
destructiv;
 b) este sediul instinctului agresivităţii pe care-
l poate exacerba şi transforma într-o trăsătură
stabilă de personalitate;
 c) se implică adesea în mod perturbator în
fluxul gândirii şi al activităţii, predispunându-
ne la erori.
3/Tipuri de inconștient
 Astfel, sintetizând datele reprezentanţilor
şcolii psihanalitice, obţinem un tablou extrem
de complex al inconştientului uman. În cadrul
acestui tablou, se delimitează, din punct de
vedere modal, două forme: inconştientul
colectiv şi inconştientul individual.
Inconştientul colectiv
 este alcătuit din elemente de ordin afectiv,
motivaţional, cognitiv şi executiv-
instrumental (acestea din urmă in forma unor
scheme interne de răspuns şi comportament),
constituite în cursul evoluţiei istorice a speciei
umane şi conservate în straturile profunde ale
memoriei.
Inconştientul individual
 Inconştientul individual, aşa cum a fost el analizat de
S. Freud, se compune din două segmente, cu
conţinut şi rol diferit în dinamica sistemului
personalităţii, şi anume: inconştientul primar,
înnăscut, şi inconştientul secundar, dobândit.
Inconştientul primar, este legat şi exprimă natura
biologică a omului. El include tendinţele, pulsiunile,
şi instinctele primare, legate de asigurarea
supravieţuirii şi echilibrului fiziologic al
organismului.
…
 Inconştientul secundar este format, cu
precădere, din consensurile şi experienţele cu
rol de reglementare socioculturală a
comportamentelor generate de motivaţia
bazală şi care se integrează ca frâne interne,
cu funcţionare automată.
…
 După cum menționează, Mihai Golu (2007),
K. Wilber (1984), preluând ideea lui Freud
despre caracterul eterogen, complex al
inconştientului, subliniază necesitatea
admiterii şi a organizării lui după anumite
criterii de conţinut sau de funcţie. El
identifică nu mai puţin de cinci tipuri de
inconştient, şi anume:
Tipuri de inconstient
 [Link]ştientul fundament, alcătuit din conţinuturi care pot
deveni oricând conştiente;
 2. inconştientul arhaic, care cuprinde structuri simple,
primitive, moştenite filogenetic;
 3. inconştientul submergent, rezultat al mecanismului
refulării sau reprimării;
 4. inconştientul „pecete", format din conţinuturi nerefulate,
dar refulabile;
 5. inconştientul emergent, în care se includ structurile
profunde, prezente de la naştere, dar neproiectate încă spre
suprafaţa inconştientului fundament.
 4/Relația dintre inconștient și
conștient
M. Golu identifică şi definește următoarele genuri de
relaţii între conştient şi inconştient:
 a. Relaţii circulare, în cadrul cărora conţinuturile
conştientului trec în inconştient, ca apoi, să revină,
nu neapărat integral, înapoi; acelaşi lucru este valabil
şi pentru conţinuturile inconştientului, graţie mai
ales mecanismului reprimării şi celui al amanării. O
activitate mintală începută la nivel conştient şi
nefinalizată poate fi transferată şi continuată într-o
formă specifică la nivel inconştient, unde este
posibilă găsirea soluţiei, revenind ca terminată în
conştiinţă.
…
 b. Relaţii de subordonare, care constau în
dominanţa funcţională a unui nivel integrativ
asupra celuilalt, respectiv, a conştientului
asupra inconştientului sau a inconştientului
asupra conştientului.
…
 c/Relaţii de coordonare sau de echilibru, în care
cele două niveluri se corelează şi se balansează
reciproc sub aspectul forţei funcţionale. Într-o astfel
de formulă relaţională, de exemplu, componentele
motivaţionale aparţinând structurii conştientului şi
cele aparţinând structurii inconştientului posedă o
semnificaţie egală sau apropiată, subiectul
acordându-le aceeaşi recunoaştere şi preţuire.