Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser antiA antiB

Hematia umană are un număr foarte mare de antigene pe suprafaţa sa.

Anticorpii respectivi poartă numele de aglutinine pentru faptul că provoacă
reacţii de aglutinare.
Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. D e o importanţă deosebită
sunt aglutinogenele A şi B, precum şi aglutinogenul Rh.
Faţă de aglutinogenele A şi B, în sângele altor persoane există anticorpi naturali =
aglutininele (alfa) α (ANTI-A) şi (beta) β (ANTI-B). Coexistenţa unui aglutinogen cu aglutinina
corespunzătoare (A α , B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa, deoarece
prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii.
Studierea fenomenului de hemaglutinare a făcut posibilă descoperirea grupelor sanguine
de bază - sistemul O.A.B. (zero, A, B)
Sistemul sanguin O.A.B. cuprinde patru grupe de sânge. Grupele se notează după
numele aglutinogenului, deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A, B şi AB. Un alt cercetător
clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I, II, III, IV.
Astăzi, pentru a înlătura posibilitatea unei interpretări greşite a grupelor sanguine de bază,
ambele clasificări au fost unificate, sistemul sanguin OAB fiind reprezentat astfel:

grupa aglutinogen (antigen) aglutinine (anticorp)

0 (zero unu) - α şi β
A II (A-doi) A β
B III (B-trei) B α
AB IV (AB-patru) AB _

După cum se vede, grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen), celelalte
au aglutinogen A sau B, sau amândouă - AB.
Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode:
1) metoda directă Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut);
2) metoda inversă - Simonin (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute) .
Transfuzia de sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine.

Metoda Beth-Vincent cu ser anti-A anti-B

Anticorpii monoclonali ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă,
pe lamă, la temperatura camerei, a antigenelor omoloage A, respectiv B. Reactivii au fost
testaţi prin mai multe metode, sunt specifici, au o aviditate mult mai mare decât cele de sursă
umană.
 Metoda de lucru:
Se foloseşte sânge venos 3-4 ml.
Pe o lamă cu godeuri, se picură câte o picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B;
alături, în dreptul fiecărei picături de ser, se adaugă câte o picătură de eritrocite de
determinat (picătura de 10 ori mai mică decât picătura de ser); picăturile de ser se
omogenizează cu cele de eritrocite, cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă; după 3-
4 secunde, apar primele semne de aglutinare, iar reacţia este completă după un minut.

1. Dacă aglutinarea nu se produce, înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul.

Aparţine grupei 0I.
2. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A, înseamnă că sângele cercetat are
aglutinogen A. Sângele aparţine grupei AII.
3. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI, B, înseamnă că sângele de cercetat are
aglutinogen B. Sânge/e aparţine grupei B III.
4. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test, înseamnă că sângele conţine atât
aglutinogen A, cât şi aglutinogen B ; Face parte, deci, din grupa AB IV.