Miorița
(de Nicolae Labiș)
Pe-un picior de plai , pe-o gură de rai ,
Zbuciumat se plange fluierul de fag .
Inima mă strânge și-mi pătrunde-n sânge
Acest cântec dureros și drag .
Stelele făclii , păsarele mii ,
Jalea-și descântă-n fluierul de os ...
Tainic își frământă cadențarea sfântă
Acest cântec trist și luminos .
Se îngână lin liniști în arin ,
Tremură la stână fluierul de soc .
Măicuța bătrână cu brâul de lână ,
Ce mai cați bătutul de noroc ?
Brâul tau din copci s-a desprins - târzii ,
Pașii ți-i înseamnă pe cărări de lună ...
Pentru ce și astăzi lăcrămezi și vii
Când la stână fluierele sună ?
El cu ochii ca mura , tras ca prin inel ,
El , cu plete negre-n vânturi scuturate ,
N-are să mai poată mândrul ciobanel
Înaintea ta să se arate ...
Ochilor tăi tulburi pentru veci li-i dat
Legănat pe triluri , palid , să îl vadă ,
Pașilor să-l cate pentru veci li-i dat
În pădurea lungă de baladă ...
Ostenești ... O clipă numai să te-oprești .
Odihnește-ți ochii în afund de zare ...
Vai , pe zare-s nouri-turmele ceresti-
Și-auzi glasul tragicei mioare ...
De ce fugi pe câmpuri , dupa ce chemări ?
Despletit ți-i părul -albă vâlvaie ...
Vezi , de vânturi dusă , s-a topit sub zări
Miorița laie , bucălaie ...
Pe-un picior de plai , pe-o gura de rai ,
Stau cateodata împietrit și mut
Să-nțeleg o clipă nențelesul grai
Plin de jalea unui veac trecut ...
(1958)
Miorița
(de Nicolae Labiș)
Pe-un picior de plai , pe-o gură de rai ,
Zbuciumat se plange fluierul de fag .
Inima mă strânge și-mi pătrunde-n sânge
Acest cântec dureros și drag .
Stelele făclii , păsarele mii ,
Jalea-și descântă-n fluierul de os ...
Tainic își frământă cadențarea sfântă
Acest cântec trist și luminos .
Se îngână lin liniști în arin ,
Tremură la stână fluierul de soc .
Măicuța bătrână cu brâul de lână ,
Ce mai cați bătutul de noroc ?
Brâul tau din copci s-a desprins - târzii ,
Pașii ți-i înseamnă pe cărări de lună ...
Pentru ce și astăzi lăcrămezi și vii
Când la stână fluierele sună ?
El cu ochii ca mura , tras ca prin inel ,
El , cu plete negre-n vânturi scuturate ,
N-are să mai poată mândrul ciobanel
Înaintea ta să se arate ...
Ochilor tăi tulburi pentru veci li-i dat
Legănat pe triluri , palid , să îl vadă ,
Pașilor să-l cate pentru veci li-i dat
În pădurea lungă de baladă ...
Ostenești ... O clipă numai să te-oprești .
Odihnește-ți ochii în afund de zare ...
Vai , pe zare-s nouri-turmele ceresti-
Și-auzi glasul tragicei mioare ...
De ce fugi pe câmpuri , dupa ce chemări ?
Despletit ți-i părul -albă vâlvaie ...
Vezi , de vânturi dusă , s-a topit sub zări
Miorița laie , bucălaie ...
Pe-un picior de plai , pe-o gura de rai ,
Stau cateodata împietrit și mut
Să-nțeleg o clipă nențelesul grai
Plin de jalea unui veac trecut ...
(1958)