Fișa ...

Eseul
Tehnica de evaluare tip eseu cere elevului să producă un răspuns liber sau un răspuns cu un
set de cerințe. Printr-un eseu acesta poate să iși antreneze imaginația , sa-și exprime
sentimentele , emoțiile asupra a ceva sau asupra cuiva, cât și punctul său de vedere.

Elaborați un eseu despre cel mai bun prieten din copilăria voastră în limita a 1-1,5 pagini de
caiet, inspirându-vă din relațiile de prietenie pe care le avea Momo.
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

Rezolvare:

Pisoiul-cel mai bun prieten din copilărie

... dacă Momo în copilăria ei a avut parte de o prietenă țestoasă, atunci eu am avut
parte de un prieten pisoi, doar că al meu era unul real, fără elemente de fantastic.
În anii mei fragezi și plini de ghidușii am avut parte de multe pisici, care mai de
care, și de un singur pisoi. Păi ăsta de la urmă a fost părticică din viața mea, un
adevărat și devotat prieten.. Nu am iubit niciodată pisicile. Pisoiul însă, m-a făcut
sa-l îndrăgesc. Și nu era un pisoi oarecare , era unul foarte inteligent, pe jumate de
rasă, pe jumate simplu. Avea blana tigrului, pufos, de-ți venea să-l înfășori pe tine și
sa nu-i mai dai voie să plece.
Noi doi aveam o legătură foarte strânsă, mă simțea cel mai bine și se tuchila acolo
unde simțea el durerea. Uneori torceam amândoi, alteori torcea doar el și eu îl
admiram. Oare cum să nu admiri un astfel de motan? De-l strigai la mâncare fugea
tocmai din mahala, avea el acolo un ascunziș de șobolani. Păi, dă mă rog, nu se juca
el cu șoriceii! Era un luptător și un mare iubitor de pește.
De-ați fi văzut cum îmi mulțumea el pentru ei! Îi plăcea joaca. De obicei ne
puneam la trântă. Sigur ca ghemotocul cela moale câștiga mereu.
Seara , înainte de somn, prefera de obicei să se cațăre pe draperii, o făcea de când
era mic. Aveam teatrul de păpuși în casă , frumoase amintiri. De admirat era
momentul când pe vreme ploiasă aștepta sub ușă ca cineva să îi șteargă floricelele,
așa îi dezmierdam eu lăbuțile. V-am spus doar că era foarte inteligent! Probabil, nu
suporta sunetul telefonului, când cineva suna el sărea pe noptieră și dădea receptorul
jos. Rudele deja știau cine este la capătul firului!
Practic, doar cu mine prietenea cel mai bine. Însă memorabilă imi este ziua în care
pisoiul meu nu a mai așteptat la ușă să îi ștergem floricelele. A zbucnit drept pe
pieptul tatălui meu, pictândui haina albă cu flori negre de măr . S-a așezat încet pe
pieptul său și a stat așa ore în șir. Cât de bucuros era tata și cu cîtă căldură se
admirau reciproc! Simțea că tata avea să plece a doua zi pe mult timp. A fost ca un
rămas bun .
La câteva zile de la plecarea tatei , pisoiul meu a murit sufocându-se într-o