Titlu: Fluturi

Autor: Irina Binder

An apariție : 2013
Editura: For You

Irina Binder, autoarea cărții Fluturi, este o tânără din Brașov care s-a făcut cunoscută datorită
blogului ei, Insomnii. Povestea cărții a început chiar pe blogul acesteia, ca mai apoi să se
transforme în cele trei volume publicate la editura For You.

Romanul este structurat destul de simplist și nu este împărțit pe capitole, fiind mai mult o carte
tip jurnal.

Începutul este destul de interesant pentru că protagonista, Irina, pare să aibă o decepție ce a rezultat
în urma a cinci ani de relație însă, în continuare, autoarea ne transportă înapoi în timp, ducându-
ne în perioada în care a început totul.

La 19 ani viața îi scoate în cale doi tineri frumoși, bogați și bine educați care se îndrăgostesc
iremediabil de ea.

Robert este orfan de la 11 ani și a fost adoptat de părinții lui Matei, ulterior acesta devenind nu
doar cel mai bun prieten al copilului cuplului de bogătași, ci și fratele său de cruce.

Matei, aparent nu pare să aibă noroc în dragoste. Orfan de tată și părăsit de soția lui, Silvia,
tânărul rămâne să-și crească singur fiica și rapid primește eticheta de „craiul înaltei societăți”.

Așa cum Irina Binder ne spune, cartea se bazează pe o poveste reală, anume povestea ei de viață.
Personajul principal, Irina, îi întâlnește pe cei doi cuceritori, Matei și Robert, într-o seară în club.

Matei o caută, iar ea se îndrăgostește de el într-atât încât se mută la București în casa acestuia
unde locuia și fratele lui, Robert. Mai mult ignorată de Matei, Irina se îndrăgostește și
de Robert care o tratează cu grijă, oferindu-i atenția de care aceasta avea nevoie. Alături
de Matei, Irina trăiește și momente frumoase în care crede în iubirea lui, dar ajunge și să fie bătută
din gelozie.

Personajul Irina este o femeie cu un caracter puternic care în puținii ani pe care îi are trece prin
multe. Își pierde tatăl, pierde profesorul care i-a ținut locul tatălui ei. De asemenea, se
îndrăgostește, însă cu toate că aceasta dragoste nu-i aduce foarte multe bucurii, rezistă. Irina are
defectul că se consideră prea bună pentru oricine și este perfecționistă în ceea ce face.

Deși la început l-a considerat pe Matei un om bun, capabil să o facă pe Irina să se bucure de viață
împreună cu el, mai apoi am văzut că acordă mai multă importanță muncii și banului, fiind o
persoană rea și geloasă. Singurul bărbat în care are încredere deplină este Robert, fratele său,
căruia îi încredințează chiar și viața Irinei. Totuși, acesta nu știe că el este cel care se îndrăgostește
nebunește de ea și ar face orice să o ia de lângă Matei.

Este destul de greu să mă detașez de povestea de viață prezentată în cele trei volume, căci impactul
emoțional pe care le-au avut asupra mea a fost destul de mare.
 Personajele poveștii sunt extrem de bine conturate și realiste, fiind perfecte în imperfecțiunea lor.
Ceea ce m-a deranjat, însă, a fost percepția pe care mi-am făcut-o despre protagonistă, care din
punctul meu a fost extrem de lăudată. Probabil că această bilă neagră este datorată și faptului că
romanele sunt scrise la persoana întâi. Cred că dacă în loc de „mă făcea să mă simt cea mai
frumoasă femeie” era „o făcea să se simtă cea mai frumoasă femeie” aș fi reușit să empatizez mai
mult cu personajul Irina. Astfel, mi-am creat imaginea unei femei care se consideră perfectă și
oarecum superioară oricărei femei pe care o întâlnește, dar cumva cerșetoare de complimente și
atenție din partea apropiaților. Și la fel ca scrierea romanului la persoana I, am constatat și că
dialogurile în care ea mărturisea anumite episoade din viața ei, o făceau să pară o victimă, o regină
a dramei, nu o femeie puternică și iubitoare.

Un alt aspect care mi-a lăsat un gust amar este faptul că primul volum începe cu o scenă care
stârnește cititorului interesul. Este aproape Crăciunul, iar Irina se află într-un apartament cu cele
mai bune prietene ale sale și suferă cumplit. Apoi vine Robert cu bradul gata împodobit pentru a
îi aduce zâmbetul pe buze, adorm împreună, iar când se trezește a doua zi, are din nou 19 ani și își
începe basmul pe care crede că-l trăiește atunci când se mută la Snagov. Au fost trei cărți în care
am tot așteptat să descopăr motivul pentru care Irina plângea la începutul primului volum și din
păcate nu am reușit. Am sperat până la ultimul cuvânt că autoarea ne va explica ce s-a întâmplat,
încât atunci când am terminat lectura am avut o simplă întrebare: „doar atât!?”

Desigur că pe lângă paragrafele ce cuprindeau povețele primite de Irina în trecut, am adorat

scenele în care personajul Simona era în lumina reflectoarelor. Este nebună, amuzantă și cu toate
acestea extrem de realistă. Abia așteptam să mai citesc o perlă bine gândită spusă de Simona care
era sarea și piperul paragrafului.

Erau unele gesturi între prieteni pe care eu le văd ca fiind gesturi ce trebuie să existe doar într-un
cuplu, pupatul pe buze, dormitul împreună sau îmbrățișările pline de înțeles fiind doar câteva din
exemplele pe care mi le amintesc.

În concluzie, aș putea spune că simt nevoia celui de al patrulea volum și că autoarea nu ne-a
destăinuit secretul suferinței ei de la inceputul lecturii,ceea ce eu tot așteptam să aflu. Și da, ar
putea-o face în următorul volum.