”PÂNĂ LA SFÂRȘIT”

”PÂNĂ LA SFÂRȘIT” - o piesă melodioasă, cum altfel decât de

dragoste?! O trupă cunoscută aici în zona noastră albaiuliană, fiind de-ai noștri
băieții, piese de puzzle; la fel ca și minunata Alexa. Dar mai ales un videoclip cu
imagini superbe! Toate de la noi din țară. Brazi, ape, ceruri, culori și zbor.
Căutări, așteptări, apoi zâmbete și inimi îmbrățișate și renăscute. ”Voi fi aici
până la sfârșit”.
Și tot ”PÂNĂ LA SFÂRȘIT” a scris și Irina Binder. Tot de-a noastră.
Româncă de-a noastră. Al patrulea roman din seria ”Fluturi”, fenomenul
editorial care a devenit besteller național.
A avut un succes remarcabil cu aceste cărți. De ce?! Pentru că autoarea e
o persoană simplă, ca mulți dintre noi. Incredibil de sensibilă și sinceră, ca puțini
dintre noi. Și extraordinar de talentată. Știe să ne ia cu ea în povestea nesfârșită,
care este atât de captivantă încât ne face să trăim alături de ei, fiecare minut și
secundă, fiecare bucurie, supărare, durere sau moment de cumpănă. De nelăsat
din mână. Fiecare volum îți dă senzația unui final cu regrete că s-a sfârșit, dar cu
speranță sădită în suflet.
Relația dintre cei doi este povestită de-a lungul celor patru volume și
este concretizată prin întâmplări în care te vei regăsi, emoții pe care le vei
resimți și prin suișuri și coborâșuri pe care le-am întâmpinat și noi. Pentru că
Irina Binder are grijă să creeze un univers palpabil, nu desprins din filme.
Dacă în primele trei volume toată povestea se derulează prin ochii Irinei,
în ultimul volum totul e privit prin ochii lui, ai lui Robert. Toate momentele
importante trăite de Irina în trei volume, acum sunt trăite de el. Aceleași
momente, aceleași locuri, aceleași lucruri și aceiași oameni, văzute toate din
cealaltă parte.
Mult timp au păstrat distanța. Existența lui Matei, relația apropiată cu
acesta a fiecăruia dintre ei, i-a făcut să sufere. Însă cum sufletul face ce vrea el,
nu poți opri zborul fluturilor. Rațiunea uneori e mai puternică, alteori dă semne
de slăbiciune.
 Ea – o femeie în locul căreia cred că toate cititoarele ar vrea să fie. Sau să
fie ca ea. La fel și cititorii, în locul lui.
O poveste cu multă pasiune și slăbiciuni umane. Cu sare și piper. Cu
miere și lămâi. Cu o prințesă și un Făt Frumos.
Transpune fapte din viața de zi cu zi, sentimente contradictorii pe care
le trăiește oricine și, mai mult decât atât, face o radiografie a unei relații
autentice, nu ideale. Ultimul volum, „Până la sfârșit”, este o dovadă în plus că
este o serie completă și complexă, având privilegiul de a afla adevărul ei și
adevărul lui, povestea ei și povestea lui… până fuzionează și devin „noi”.
”Bătăi de inimă – uneori nebunesc de alerte, alteori infernal de lente.
Până la sfârșit vor fi tot Fluturi care vor însoți bătăi de inimă.”
Toată povestea de la început până la sfârșit este presărată de idei și
gânduri care au devenit citate, neobosindu-ne niciodată. Profunde și adevărate.
„Dacă stau bine să mă gândesc, orice îmbrățișare ar putea fi ultima pe care o
oferim sau ultima pe care o primim. N-avem nicio certitudine că vom revedea
omul de care ne despărțim pentru câteva minute, ore, zile sau luni și că vom
avea o altă ocazie să-l îmbrățișăm, să-i spunem ceea ce simțim pentru el, să-i
facem o bucurie. N-ar trebui să mai amânăm nimic. N-ar trebui să ne luăm
rămas bun niciodată fără ca omul de care ne despărțim să știe cât îl iubim. N-ar
trebui să lăsăm nici un om în urma noastră fără confirmarea că este prețuit și
că este în siguranță în sufletul nostru. Și n-ar trebui să plecăm din lumea asta
cu lucruri nespuse.”
”Oare cât timp din viața noastră suntem cu adevărat noi înșine și cât timp
purtăm măști? Unii dintre noi trăiesc atât de mult cu măștile pe suflete, până
când, într-o bună zi, ajung să se confunde cu ele și uită chiar și ei înșiși cine
sunt cu adevărat.”
Pentru romantici - o serie minunată. Pentru pragmatici – spumoșenii.