Alienarea parentală

Simptome primare
Următoarele simptome se întâlnesc la copiii care sunt afectaţi de alienarea parentală:

 campania de denigrare;
 explicaţiile vagi, absurde despre motivele denigrării;
 lipsa de ambivalenţă;
 fenomenul de „gânditor independent”
 suportul oferit părintelui alienator în conflict;
 lipsa sentimentelor de culpă pentru denigrarea şi îndepărtarea unui părinte;
 prezentarea unor scenarii preluate de la părintele alienator;
 animozitatea faţă de prietenii şi familia extinsă a părintelui înstrăinat.

Sindromul alienării parentale, formă de abuz emoţional

Sindromul alienării parentale este considerat o formă de abuz emoţional deoarece rezultatul său
este privarea copilului de o relaţie afectuoasă cu unul dintre părinţi.

 părintele alienator condiţionează copilul, îi oferă îngrijire în funcţie de comportamentul pe

care îl pretinde;
 părintele alienator retrage afecţiunea datorată copilului atunci când acesta nu participă la
campania de denigrare;
 părintele alienator are aşteptări nerealiste de la copil; nu este firesc să se pretindă unui copil
să coopereze la campania de denigrare contra celuilalt părinte. Riscul este ca acesta să devină
confuz, tensionat, frustrat;
 responsabilizarea prematură a copilului; acestuia i se pretinde să memoreze o mare varietate
de neajunsuri suferite din partea părintelui, să aducă acestuia false acuzaţii de abuz;
 supra-protecţia copilului; acesta e făcut să creadă că orice contact cu celălalt părinte este
periculos. Creează anxietate copilului şi accentuează dependenţa acestuia de părintele
alienator.

Caracteristicile părinţilor alienatori

Caracteristicile părinţilor obsedaţi cu privire la alienarea copilului faţă de celălalt părinte:

 Sunt obsedaţi de distrugerea relaţiei copilului cu celălalt părinte.

 Încearcă să restricţioneze accesul copilului la celălalt părinte.
 Încearcă să reducă la minim durata şi frecvenţa interacţiunilor dintre copil şi celălalt părinte.
 Încearcă să obţină hotărâri judecătoreşti care să blocheze accesul celuilalt părinte la copil.
Aceste decizii ar confirma astfel faptul că el sau ea au avut dintotdeauna dreptate.
 Caută să inducă în copii propria lor credinţă şi personalitate în legătură cu celălalt părinte,
copilul le va imita comportamentul şi va ajunge să repete ca un papagal argumentele rostite
de părintele obsedat şi nu îşi va exprima propriile sentimente faţă de experienţele trăite cu
celălalt părinte.
 Va percepe ca duşman pe orice persoană care încearcă să îi convingă de contrariul
convingerilor cu privire la părintele obsedat.
 Se consideră victime ale celuilalt părinte şi de aceea li se pare că este justificat tot ceea ce fac
pentru a-şi apăra legătura exclusivă cu copilul.
 Nu vor dori să citească documentele legale care emit decizii împotriva convingerilor lor sau
le vor interpreta abuziv cu scopul de a pedepsi pe celălalt părinte (fostul soţ / fosta soţie).