REPERE METODOLOGICE ALE DEZVOLTĂRII COMPETENȚELOR DE

COMUNICARE PRIN PRISMA VALORILOR

Argentina Chiriac, doctor în pedagogie

Tatiana Trebeș, doctor

Alina Lopatiuc, doctorandă

În procesul de predare - învățare a unei limbi străine, o importanță majoră o

deține comunicarea. Comunicarea poate avea loc în diferite situații, fie în sala de
curs, fie în stradă, fie între profesor- student, fie între grupuri de studenți, dar cu toate
acestea comunicarea are un rol esențial în studierea unei limbi, deoarece studentul
este pus în situația de a-și construi un discurs adecvat împrejurimilor.

Componenta pedagogică stă la baza unei întregi teorii a educaţiei şi a învăţării

limbajului precum şi a comunicării, prin asigurarea unui caracter funcţional al
acestuia. (Mina-Maria RUSU, 2009). Profesorul este cel care conduce acest proces
funcțional de predare-învățare prin colaborarea cu studenții. El stabilește traiectoria și
conținuturile de predat, el analizează cu atenție grupul țintă, iar mai apoi stabilește
toate strategiile, metodele de abordare și instrumentele de predare a conținuturilor
stabilite anterior.

Componenta lingvistică ține mai mult de abilitățile studenților de a însuși o

limbă străină. Limba română ca limbă străină pentru mediciniști presupune o
implicare majoră în procesul de predare – învățare atât a studentului cât și a
profesorului. O motivare forte pentru studenți fiind viitoarea interacțiune cu pacienții,
vorbitori, nativi ai acestei limbi.

Aceste două componente care stau la baza competenţei de comunicare, rezultă

contextul sociocultural, care permite dezvoltarea personalităţii umane bazată pe
interacțiunea cu alte persoane. Prin urmare, putem deduce importanța dezvoltării
competențelor comunicative, și anume: capacitatea de a produce şi interpreta mesaje,
precum şi de a negocia în unele contexte specializate, asimilate situaţiei de
comunicare.

A face educație înseamnă a acționa în numele unor exigențe valorizatoare, care

imprimă o anumită structură și funcționalitate demersului educativ. ( Cucoș, 1995
p.62) Acest sistem educațional bazat pe valori ne ghidează spre o clasificare promptă
a valorilor. Whorf susține faptul că perceperea lumii este influenţată de structurile
lingvistice, în care există deja o imagine a realităţii. El consideră perceperea
nemijlocită a realităţii drept iluzorie, deoarece „lumea se prezintă într-un flux
caleidoscopic de impresii care trebuie organizat de minţile noastre – şi asta înseamnă,
în mare măsură, de către sistemele lingvistice din minţile noastre” (Whorf, 1956, p.
213) Astfel, conştiinţa ia contact cu lucrurile numai prin intermediul limbii, astfel
încât limbile sunt cele care construiesc realitatea, însă acest lucru se petrece în
diferitele culturi în moduri diferite. O limbă nu este un agregat mecanic de cuvinte şi
de reguli gramaticale ci un mod de re-construcţie a lumii. Printr-o formulă
memorabilă, Ludwig Wittgenstein spunea că „limitele limbajului meu semnifică
limitele lumii mele.” Cultura este bazată pe conceptul antropologic care insumează
totalitatea valorilor, simbolurilor, modelelor de acţiune de gândire şi de percepţie,
ritualurilor, tradiţiilor unei societăţi. În sens antropologic, cultura, aşa cum o
defineşte Hofstede, este „programarea colectivă a spiritului, prin care membrii unui
grup sau a unei categorii sociale se disting de ceilalţi”. (Hofstede, 1993 p.19)

Geert Hofstede distinge patru niveluri ale conţinutului conceptului de cultură,

care reprezintă totodată elemente prin care o cultură se distinge de celelalte: valorile,
ritualurile, eroii şi simbolurile, tradițiile. Valorile reprezintă nucleul culturii, de aceea
înţelegerea valorilor celuilalt reprezintă cel mai important moment al procesului de
comunicare.

În concluzie, un profesor de limbă română ca limbă străină, trebuie să educe pe

lângă competențele lingvistice de cunoaștere a vocabularului, gramaticii și stilisticii
limbii române, așa valori ca modestia, solicitudine, solidaritate, cooperare, fermitate,
recunoaştere, ambiţie, competitivitate, performanţă și respect față de cultura
românească. Iar atunci când vorbim despre cultură, vorbim în primul rând de un
imperativ ontologic al umanităţii, acela de a genera noi valori, unele în completarea
altora, altele în opoziţie cu cele deja existente, toate definind şi redefinind spiritul
uman ca fiind ceva unic, irepetabil şi original în fiecare dintre noi, posedând însă un
fond comun, o natură specifică şi superioară oricărei alte forme de viaţă din univers.
Iar când vorbim despre valori ale societăţii umane trebuie să avem în vedere
complexitatea valenţelor pe care această noţiune le ia, de la persoană la persoană,de
la epocă la epocă şi de la comunitate la comunitate. Astfel, unele vor fi valori general
valabile, universale şi indestructibile prin ele însele, altele relative, partial valabile şi
susceptibile de a fi combătute şi anulate de la un context istoric la altul, de la o scară
de valori la alta, de la o persoană la alta.

Îmbinarea armonioasă a competențelor dobândite în cadrul orelor de

limba română și înțelegerea importanței valorilor este o cale de success pentru un
student care alege să studieze într-o țară străină. La fel și respectarea reciprocă,
interumană, bazată pe colaborare și conlucrare productivă duce la atingerea
scopurilor personale și profesionale.

Bibliografie:

1. Cucoș Constantin, Pedagogie și axiologie, ed. Didactică și pedagogică, R.A.

București 1995.
2. Geert Hofstede, Interkulturelle Zusammenarbeit. Kulturen - Organisationen –
Management, Gabler Verlag, Wiesbaden, 1993.
3. Whorf Benjamin, Lee, Language, Thought & Reality, Selected Writings of
Benjamin Lee Whorf, Cambridge, Mass, The Massachusetts Institute of
Technology Press, 1956.