Beilinson profesionalinii discurs

Comunicarea profesională s-a opus neprofesionist. Literatura lingvistică analizează diverse

aspecte ale vorbirii profesorilor [7; 17], medici [unu; cinci; 8; 16], cadre militare [2], avocați [4;
6; 9], actori [13], jurnaliști, oameni de afaceri [15], manageri de mijloc [14], artiști [20].
Lucrările citate evidențiază strategii de comunicare, stereotipuri și imagini ale reprezentanților
profesiilor respective, portretele lor de discurs. Studiul vorbirii profesionale este abordat și din
punctul de vedere al dicționarelor marcate profesional, interpretate ca sublimbi ale unui anumit
domeniu de cunoaștere [18].
Cu toate acestea, conform datelor noastre, s-au efectuat cercetări în care s-ar dezvolta un concept
general de discurs profesional. Discursul profesional în termeni comunicativi este o perspectivă
special luarea în considerare a unui discurs care diferă atât de modele de discurs instituțional
(pedagogic, medical, diplomatic etc.), conform lui V.I. Karasik [12], iar din modelul discursului
de afaceri, conform lui V.G. Borbotko [3].
În primul caz, ne referim la clarificare conţinutul discursului instituţional asupra principalii
parametri ai studiului său este scopul, participanți, cronotop, valori, strategii, genuri, texte
precedente, în al doilea caz, opoziţia două tipuri principale de discurs - afaceri, scop care este
îndreptată spre exterior, spre cognitive sau activitate practică, și jucăuș, al cărui scop constă în el
în sine și își găsește expresie în creativitatea artistică, joc, comunicare de dragul comunicării.
În opinia noastră, discursul profesional se bazează pe pregătire special cel puțin unul dintre
participanți
discursul și limitarea tematică a comunicării în cadrul subiectului corespunzător Activități.
Rețineți că o astfel de pregătire poate fi atât teoretică, cât și pur practică. Nu reducem
comunicarea profesională și vorbirea profesională la lista profesiilor care necesită prin toate
mijloacele educatie inalta.
Etichetat professional strategiile comportamentului comunicativ se reduc, în opinia noastră, la
definirea subiectului, adică ceea ce este de făcut, la evaluarea realităţii îndeplinirii setului sarcini,
la definirea condițiilor specific îndeplinirea acestei sarcini, termeni, complexități, factori care
contribuie sau împiedică realizarea scopului.
Merită atenție strategii de comunicare semnificative din punct de vedere profesional, alocat de
T.M. Bagdasaryan și N.V. Varnavsky în legătură cu discursul unui psihoterapeut și al unui
avocat: 1) participarea sau neparticiparea într-un eveniment de discurs; 2) comportament
încrezător sau incert al vorbitorului; 3) formarea atitudinii destinatarului față de evenimentul de
vorbire; 4) accentuarea sau neaccentuarea elementelor enunţului [Багдасарян, Т. М. Речевое
поведение врачей-психотерапевтов (на материале английского и русского языков) :
автореф. дис. ... канд. филол. наук / Т. М. Багдасарян. – Ростов н/Д, 2005. – 17 с., p. 6–7; 4,
p. 8].
De acord cu autorii citați, noi aş dori să subliniez această comunicare strategia este o alegere
determinată pragmatic a unei anumite linii comportamentul comunicativ şi în acest sens nu se
reduce doar la poziționarea participanților la comunicare. O astfel de poziționare este un aspect
al comunicării. O.S. Issers crede pe bună dreptate asta strategiile de comunicare sunt, în general,
împărțite în două clase - principale (cognitive) și auxiliare (pragmatice, dialog, retoric) [Иссерс,
О. С. Коммуникативные стратегии
и тактики русской речи : монография / О. С. Иссерс. – Омск : Омск. гос. ун-т, 1999. – 285
с. isbn, p. 106].
Primele sunt legate de atingerea scopului principal. comunicare, al doilea - cu căutarea optimului
modalități de a atinge acest obiectiv (cu alte cuvinte, strategii care răspund la întrebarea „Ce?” și
strategii pentru a răspunde la întrebare "Cum?"). Lingviștii analizează de obicei al doilea tip de
strategie în detaliu. Există o atitudine profesională față de realitate activități de dezvoltare cu
scop
lume, adică cunoaşterea şi transformarea realităţii

СПЕЦИАЛИЗИРОВАННЫЙ НАУЧНЫЙ ДИСКУРС: ЖАНРОВАЯ И ЯЗЫКОВАЯ ОРГАНИЗАЦИЯ (НА

МАТЕРИАЛЕ ГИДРОГЕОЛОГИЧЕСКИХ ТЕКСТОВ) LUDMILA A. KADZHAYA SPECIAL SCIENTIFIC
DISCOURSE: GENRE AND LANGUAGE ORGANIZATION (ON HYDROGEOLOGICAL TEXTS)

Consecvența vorbirii (discursivă), după M. N. Kozhina, se înțelege ca „relația și interdependența

mijloacelor lingvistice de diferite niveluri utilizate în acest domeniu - orizontal și vertical - pe
baza implementării acestor mijlocul unei singure sarcini comunicative...” [3: 115–116].
Discursul științific de specialitate este considerat în el cele mai caracteristice varietăți de gen,
fiecare dintre ele are o structură semantică specifică și propriul „repertoriu” unități lexicale și
gramaticale utilizate în mod regulat. La În acest discurs, genurile din sfera științifică a
comunicării sunt înțelese ca un sistem, reflectând structura activităţii ştiinţifice şi cognitive.
Genurile sunt înțelese ca relative forme durabile de spiritual socio-cultural activitate în stadiul
obiectivării acesteia printr-un sistem de acţiuni de vorbire în text ca unitate de comunicare [4; 2].

Pornim de la poziție conform căreia „un sistem organizat ierarhic de stabilire a scopurilor
procesului cognitiv reflectat într-o lucrare științifică de vorbire determină... cele mai importante
trăsături tematice și compoziționale ale textului, în timp ce reprezentarea structurilor tematice
tipice printr-un potenţial relativ stabil de unităţi de limbaj şi expresii întregi (standardele de
vorbire) determină în mare măsură selecția mijloacelor lexicale, frazeologice și gramaticale ale
limbii, care exprimă parametrul stilistic al formării textului” [4: 60–61].