CAPITOLUL 1 BAZELE TEORETICE SI MOTIVATIA STUDIULUI in cadrul organismului viu, aportul de oxigen si eliminarea de bioxid de carbon se efectueazi prin intermediul unui intreg lant biologic, format in principal de aparatele respirator si cardiovascualar. Acesta este motivul pentru care se discuté in prezent de sistemul cardio-respirator ca de un sistem integrativ. Atat in repaus, cat si in activitatea fizicd, profesional sau sportiva, sunt necesare relatii armonioase, echilibrate, in vedere unei eficiente maxime a functiei respiratorii. Privind acest sector al fizologiei din punct de vedere al desfigurarii activitatii sportive, il putem compara cu o probi de stafetd in care toate elementele trebuie si conlucreze desavarsit pentru obtinerea unui rezultat maxim. Datorita aspectelor mai sus citate, Rossier imparte functia respiratorie in mai multe etape, si anume: - etapa pulmonara; - etapa de difuziune sau a schimbului de gaze intre alveole si singe; - etapa sanguind de transport a gazelor; - etapa tisulara de difuziune, extractie gi utilizare a oxigenului, de formare si eliminare de CO). Afectarea oricarei etape, fie de c&tre un element patologic, fie numai de c&tre un aspect de dizarmonie functional, duce la o dereglare a intregului lant. Dimpotriva, aparitia unor semne de economie, pe una sau mai multe verigi, pune © amprenta favorabila pe intreaga functie. Aceste elemente capita un plus de importanté la sportivi, unde limitele intre bun si foarte bun se bazeazi pe insasi armonia intre verigile biologice si pe o functionalitate economica a acestora.Prin examenul la care sunt supusi sportivii in vederea selectiei sau indrumarii si controlului, care ilustreazi cele de mai sus, se determin: - Starea de sindtate; - dezvoltarea fizica; - starea functionala. Examenul medico-sportiv axat pe aparatul respirator se efectueazi conform metodelor clasice, asupra c&rora nu vom da aménunte, in afara celor specifice sportivilor. 1, Anamneza trebuie s& cuprinda, in afara intrebarilor obignuite, elemente cu privire la urmatoarele aspecte: ~ cerintele respiratorii ale sportului practicat si mediul in care se efectueazA; - mediul gi locul geografic in care a trait si traieste sportivul; - accidentele respiratorii suferite in perioada de activitate sportiva, datoriti sau nu sportivului; - semne respiratorii de limita aparute (la subiectul cercetat) inaintea coechipierilor, in conditii egale de efort. 2. Inspectia permite si se aprecieze: - circulatia colaterala; - sechelele posttraumatice; - conformatia toracica, simetria, excursiile toracice, musculatura; - deficientele fizice. 3. Palparea (atentie la punctele dureroase). 4. Percutia. 5. Ausculatia: la sportivii ce prezinté o mare dezvoltare a masei musculare, murmurul vezicular prezinté adesea o deosebit’ de cea normala, putdnd s& ne inducd in eroare. 6. Examen radiologic (radioscopie, radiografie). 7, Examene de laborator. Cresterea intensititii efortului este insotit’ de amplificarea ventilatiei pulmonare (debit respirator/minut) ce se realizeazi atat prin cresterea frecventei respiratorii (de la 10-18 resp. /min. la 30-45 resp. /min.) cat si prin marireavolumului respirator curent (de la 500-600 ml/resp. in repaos la 2000-2500 ml/resp. in efort mediu) . Atingerea si mentinerea capacitatii ventilatorii la parametrii indicati este dependent’ de intensitatea gi tipul efortului practicat, ca si de gradul de antrenament al sportivului. Frecventa respiratorie creste de obicei mai rapid decat volumul respirator. Marirea exagerata este neeconomica deoarece necesita consum energetic crescut pentru contractia muschilor respiratori si scade timpul de umplere alveolara prin vehicularea acrului in spatiul mort (cai respiratorii). Volumul respirator creste printr-o mai bund deschidere alveolaré. ce miéareste suprafata de contact alveolo-capilara. De asemenea creste si viteza de circulatie capilar’ cea ce permite realizarea schimburilor gazoase intr-un interval foarte scurt (0.35-0.75 sec. ) de 4-6 ori mai intens. Dinamica respiratici in efortul submaximal comport : - faza de angrenare in efort cu o ascendenta rapida initiala si una mai lent citre sfargit (15-20 sec. ); - faza de stabilitate (solicitare fizicd propriu-zisa) in care ventilatia se mentine la un nivel de echilibru faté de necesitati; ~ faza de revenire in care curba ventilatici are un aspect descendent, lent. fn eforturi izometrice, hiperventilatia este evident in ultima parte a efortului si continua in timpul fazei de refacere. Antrenamentul induce modificdri adaptative tardive in repaos si efort realizand o respiratie mai economica; bradipnee in repaos si cresterea frecventei respiratorii in efort la limita necesitatilor cu un bun echilibru al consumului de Og sial eliminarii de CO. Cresterea ventilatiei se realizeazi prin cresterea volumului curent (contractie diafragmatica); creste capacitatea vitalA cu sciderea procentuala a volumului rezidual; are loc utilizarea mai prompt si mai intens’ a Op la nivel tisular; creste rezistenta la hipoxie si implicit timpul de apnee prin folosirea rezervelor tisulare de Op; se formeazi un stereotip dinamic datorat sinergismului contractiei mugchilor membrelor cu cel al migcarilor respiratorii gi scade datoria de O2.O sursi suplimentara de O2 o constituie si mioglobina. in repaos consumul de O2 (VO2 max) nu prezinta variatii mari la persoanele antrenate fata de cele neantrenate (200-250 ml/min. ). Diferentierea se acumuleazi in diversele trepte de efort, pentru acumularea la nivelul maximal al solicitarii consumului de 02 (VO2max de la 3000-3500 ml/min. 1a 6000-7000 ml/min. ). Explorarea aparatului respirator cuprinde : informatii furnizate de examenul somatoscopic. In cadrul acestui examen se va inregistra : - perimetria toracic4 in repaos, inspir fortat si expir fortat. Diferenta dintre perimetrul toracic in inspir si perimetrul toracic in expir Teprezinta elasticitatea toracic& cu valori de +9, +12 cm. la sportivi. Perimetrul se masoara cu ajutorul bandei metrice la barbati anterior sub areola mamara si posterior sub unghiul inferior al scapulei, iar la femei deasupra sénului la nivelul articulatiei coastei a 4-a cu sternul si posterior sub unghiul scapulei. Precizia acestei masurdtori este relativa datoriti dezvoltarii maselor musculare pectorale si dorsale, a fesutului adipos si maselor mamare la femei. Astfel dezvoltarea marcat cu inserfii puternice a maselor musculare toracice poate duce la sc&derea elasticitatii toracice (culturism) ca si sporturile in care efortul se face cu toracele blocat (haltere, atletism-arunciri). - diametrele toracice anteroposterioare si transverse. Cele transverse se masoari in planul ce trece la nivelul sternului si coastei a 4-a, iar cele anteroposterioare intre baza apendicelui xifoid si apofiza spinoas’ corespondenti posterior. Masuritorile se realizeazi de asemeni in dinamic& (inspir si expir prelungit). In cazul unui torace normal conformat (trunchi de con) valoarea diametrului transvers trebuie sd fie cu cel putin 8 cm mai mare decét a celui anteroposterior; in caz contrar avem de-a face cu un torace cilindric (diametre aproximativ egale) sau aplatizat. - indicele Erissman care este egal cu perimetrul toracic - statura/2. La copii acest indice are valori negative, se apropie de 0 la 16-18 ani si deine pozitiv la varst&adulti. in general un indice Erissman negativ caracteri-zeazA toracele insuficient dezvoltat la varsta adulta, iar un indice mare poate fi datorat unor depozite adipoase in exces pe trunchi. - inregistrarea fortei scapulare ce se referi la posibilitatile musculaturii respiratorii accesorii. Aceste investigatii pot fi completate cu examinari somatoscopice ce inregistreazi eventualele modificari ale curburilor coloanei vertebrale cu implicatii in determinarea volumului cutiei toracice (cifozi, spate plat) sau sechele de rahitism (stern infundat, miéatanii costale etc.). De asemenea se utilizeazi exploriri paraclinice de tipul radiografiei si radioscopiei ca si inregistrarea mecanic& sau electric in vederea determinarii tipului respirator (costal superior, costal inferior, costo-abdominal). Tipurile costal inferior si costo-abdominal favorizeazi o volumetrie respiratorie mai buna prin eficienta crescuti a functiei diafragmatice. Sunt caracteristice sportivilor bine antrenati. Aspecte dimensionale si functionale pulmonate Masurarea volumelor gazoase pulmonare a fost realizat inc& din anul 1846 de catre Hutchinson, aparatul creat de el reprezentand gi la ora actuala principiul de bazi al spirometrelor si spirografelor. De la determinarea capacitatii vitale (prin spirometrie) sau a debitelor (prin debitmetru), numarul parametrilor respiratori necesari a crescut necesitnd aparitia unor aparate mai complexe care sa realizeze si inregistrari grafice (spirografe). Parametrii utilizati cel mai frecvent sunt : 1, Capacitatea vitala (CV) reprezinti cel mai mare volum de aer pe care un subiect il poate mobiliza in mod voluntar intre o inspiratie si expiratie fortat’. Ea depinde de varsta, set, greutate, talie, stare de sinitate, deficiente fizice ale toracelui, stare de antrenament, altitudine etc. Formule mai des utilizate in calcularea CV sunt cele ale lui West Baldwin& West : Talie (cm) * 25 ml — (m) Talie(cm)*20ml (f) Baldwin si Cournand : 27. 63 - (0. 112 * varsta) * talia (cm) (m)21.78 (0. 101 * varsta) *talia(cm) = () La sportivi capacitatea vitalé trebuie s4 depaseasca valorile standard cu minim 10% (mai evident la sporturile cu solicitare predominant aeroba si mixta). CV este formata din 3 fractiuni : - volumul curent (VC), reprezentind volumul de aer deplasat in cursul unui ciclu respirator normal. Valoarea medie este de 0. 5 1 (16-18% din CV). - volumul inspirator de rezerva (VIR) reprezentand cea mai mare cantitate de aer care poate patrunde in arborele respirator printr-o inspiratie fortata. Valoarea medie este de 1. 5 1 (40-49% din CV). - volumul expirator de rezervi (VER) reprezentand cea mai mare cantitate de aer ce se poate elimina printr-o expiratie fortaté. Valoarea medie este de 1,21 (35-42% din CV) CV = VC+VIR+VER=0, 5+1, 5+1, 2=3, 31 La sportivi procentajul VER este deseori mai mare, in functie de a mai bund stare de antrenament, in special la cei ce practicd sporturi ce se efectueazd cu toracele blocat (haltere, lupte). 2. Capacitatea pulmonari total (CPT) reprezint4 volumul maxim de aer ce existd in aparatul respirator la sfarsitul unei inspiratii puternice. Este format din capacitatea vital si volumul rezidual. Volumul rezidual (VR) reprezinta 20% (12 1) din CPT si nu poate fi inregistrat prin metode uzuale ci numai folosind o metoda de dilutie cu heliu sau gaze inerente. El este volumul restant in plamén la sfargitul unei expiratii fortate. PT = CV+VR 3. Volumul expirator maxim pe secunda (VE pe S) reprezinta volumul de an pe care subiectul poate s&-l climine in prima secunda dupa o inspiratie forta. Furnizeaz’ informatii asupra starii si calibrului bronhiilor si rapiditatii volumelor pulmonare de schimb. Prezint4 valori absolute si relative (indicele Tiffeneau). Indicele Tiffeneau = VEMSx100/CV (80% din CV), creste la sportivii ce practic& volei, baschet, handbal, rugby (96-100%). VEMS-ul are 0 periodicitate zilnicd; cea mai mare valoare apare la ora 9 dimineaja, cea mai mica la ora 18.4, Volumul inspirator maxim pe secunda (VIMS) reprezinta volumul de an ce poate fi introdus in arborele respirator in prima secunda a unei inspiratii maxime si fortate, dupa o expiratie maxima. Calcularea valorilor absolute si relative se face ca la VEMS. Pentru obtinerea valorilor relativ normale se adaug’ 8% la indicele Tiffeneau. La copii si sportivi valorile normale depagesc 90% CV. 5. Erecventa respiratorie (Fr) reprezinté numarul de cicluri respiratorii pe unitatea de timp in conditii bazale. Un ciclu respirator complet e format dintr-o faz& inspiratorie gi una expiratorie cu durata in proportie de 1/1 - 1/1. 2. Determinarea se poate face prin metoda clinicd (palpare) sau metoda spirografic’. La sportivi s-au inregistrat urmatoarele valori: - in repaus = 12-18 resp/min - in efort mediu = 35-40 resp/min - in efort submaximal = 60-70 resp/min - in efort maximal respiratia este mult redusa, putdnd ajunge pand la apnee, dar se accentueazi evident imediat dupa terminarea efortului (65-75 resp/min) 6. Debitul ventilator de repaos (Vrep) reprezint& cantitatea de aer ventilat in repaos in timp de 1 minut. Vrep = FR x VC Valori normale = 6-8 /min Economia este conferiti de cresterea amplitudinii, deci a VC in defavoarea frecventei respiratorii. in calcularea valorii teoretice a Vrep se poate utiliza formula lui Baldwin- Cournaud. Vrep = 3. 6 x suprafata corporali(m2) = m Vrep = 3. 2 x suprafata (m2) £ 7. Debitul ventilator de efort (Vef) reprezint cantitatea de aer ventilat in efort timp de 1 minut. Vef =FR x VCValoarea absoluta si optimala diferi in functie de intensitatea efortului, existnd o relatie rectilinie cu consumul de O2 in timpul stirii stabile. Ruperea echilibrului depinde de starea de pregatire a sportivilor. 8. Debitul ventilator maximal (Vmax) reprezint cea mai mare cantitate de aer ventilata prin repetarea cu frecventé maxima a capacit4tii vitale timp de 1 minut, Vmax =CV x FRmax (normal 100-170 l/min) Valorile variaza in functie de sex, suprafat’ corporal, stare de sinatate. Calcularea valorilor optimale se pot calcula cu ajutorul formulelor: (97 - 0. 59 x varsta) x suprafata corporal (m2) m (93 - 0.5 x varsta ) x suprafata corporal (m2) f Tiffeneau propun o formula indirect’: Vmax = VEMS x 30 9. Rezerva ventilatorie reprezinta cantitatea de aer pe care subiectul o poate mobiliza pe minut ca rezerva posibila in cazul in care are nevoie si-si mireasci ventilatia. Exprima starea c&ilor de acces si structura elasticd pulmonara si se calculeazA dup formula : Vmax - Vrep. 10, Consumul de 0 (VO) reprezinté volumul de Op retinut in arborele respirator din volumul de aer pe 1 minut in conditii de repaos; este egal in medie cu 300 cm3, 11, Indicele de velocitate a aerului (Gaensler) reprezint& raportul dintre ventilatia maximé si capacitatea vitala, teoreticd sau actuala. (Vmax% din Vmax teoretic) / (CV% din CV teoretica) 12. Eficienta_sau_rezerva ventilatorie (RV) exprima calitatea actului respirator atat sub aspect functional cat si structural. RV = Vax (1/min) - Vrep (1/min) 13, Indicele dispneei (ID) reprezint& eficienta respiratorie in timpul efortului. ID = Vef x 100 / Vmax = 30-40%; Valori peste 50% semnificd dispnee. 14, Eficienta respiratorie ilustreaz& relatia dintre ventilatie si VO2, si se apreciaza prin indici cum sunt:- echivalentul ventilator (Anthony) pentru 2 = ventil min x 100 / VO, = 2.4 +/- 0.61 pentru CO2 = ventil min 1 x 100 / elim CO, ml/min = 3.3 - 3.5 +/- 0.81 - echivalentul ventilator de oxigen ce reprezint& cantitatea de aer ventilat (ml/min) pentru Iml O27 consumat; Calculul se poate face pentru repaos sau efort: V(ml/min")BTPS / VO,(ml/min)STDP excelent = sub 20 foarte bine = 20 - 25 bine = 25-30 mediocru = 30 - 35 slab = peste 35 - coeficientul respirator, ce da informatii asupra hipo sau hiperventilatiei R=VCO,/ VO, hiperventilatie = 0.95 hipoventilatie = 0.7 15. Raportul dintre durata inspirului si expirului in repaos = 1/1. 5 economic = 1/2 inefort = 1/1 in cadrul studiului nostru am utilizat in analiza parametrilor functionali respiratori_un spirometru microlaborator 3300, acesta oferind avantaje suplimentare fata de spirometria clasici. Este un aparat complet automatizat, portabil ce ofera posibilitatea obtinerii rezultatelor att pe propriul display cat si pe imprimanta termica incorporatd ceea ce ne-a permis testarea atat in laborator cat si pe teren. Traducerea semnalului se realizeaza in sistem digital, ceea ce ofera o maxima acuratete a testelor, iar aparatul poate fi conectat la un PC prin intermediul interfetei RS 232. Parametrii masurati sunt afisati atat in valoare nominal cdt si ca nivel si procentual; interpretarea se realizeazi automat in functie de varst, inaltime, ras’. Parametrii masurati sunt: - FEV; = volumul expirator maxim pe secundi (VEMS)- PEF = volumul expirator mediu pe 3/4 secunde (VEM 3/4 sec) - VC = volumul expirator mediu (VEM) - FVC = capacitatea vitala fortata (CV) - FER = raportul VEMS/CV (indicele Tiffeneau) ~ F50 = rata fluxului la 50% CV ~ F25 = rata fluxului la 25% CV - MEF = volumul expirator mediu pe 2/4 secunde (VEM 2/4 sec) - 159 = rata fluxului la 50% VEM ~ R50 = raportul [so/F yo Acesti parametri pot fi masurati comparativ pre si post bronhodilatator; rezultatele sunt numerizate permitind efectuarea mai multor teste cu selectarea celui mai bun rezultat. Redim mai jos rezultatele unci astfel de testri. ‘Teste functionale respiratorii 1. Timpul de apnee exprima perioada de oprire voluntara a respirafiei in conditii de hipoxie si acumulare de CO; dupa inspiratie profundi = 60 sec, dup’ expiratie profunda = 20 sec. 2, Testul hiperventilatici demonstreaz& adaptarea la conditii de hipoxie si eficienta ventilatorie prin mentinerea apneei voluntare in doua etape, intre care sunt intercalate 10 respiratii maxime (CV) timp de 20 sec, durata apneei celei de a doua comparativ cu prima dublandu-se sau chiar triplindu-se (tir, s&rituri, aruncari, lupte, haltere). 3. Forfa expiratorie maxima (FEMx) consta in expirarea fortata si rapid contra unei coloane de mercur. FB = peste 120 mm Hg B = 100-120 mm Hg M=sub 100 mm Hg - pentru fete = valori mai mici cu 10% - pentru copii = valori mai mici cu 20% 4. Tipul respirator si simetria dinamicd a toracelui se realizeaz’ cu ajutorul toracometrului situat la 5-10-15 om de furculita sternal’, cu efectuarea mai multor respiratii profunde. Se calculeaza media amplitudinilor respiratoriila fiecare nivel si pentru fiecare lumitorace. Tipurile respiratorii inferioare favorizeazi volumul respirator prin eficienta contractici diafragmatice. Din cauza frecventei infectiilor intercurente respiratorii si a diversitatii formelor de evolutie, patologia pulmonara are o deosebitA importanta in practica medico-sportiva. Unele procese inflamatorii mai brutale (abcesul pulmonar, bronhopneumonia cu stafilococ, TBC-ul pulmonar) au un debut insidios, asemanitor unei banale riceli sau stiri gripale; dacd nu se iau din timp masurile necesare, nu se intrerupe efortul si nu se urméreste atent evolutia bolii, forma poate deveni grava, apar complicatii si convalescenta este mult mai prehungita. Se ajunge astfel la o intrerupere mare a antrenamentelor, intrerupere ce igi pune amprenta nu numai asupra aspectelor tehnico-tactice, ci si asupra economici functionale. Cand nu se respect’ o perioada convenabilii de convalescenti dupa virozele pulmonare (chiar cele considerate simple) si I se permite sportivului reluarea antrenamentului, ne putem astepta la rec&deri sau suprainfectii cu alti germeni, de obicei cu evolutie grava. © serie de boli pulmonare apar mai frecvent in conditiile practicarii anumitor sporturi, in special a celor care solicit eforturi mari, in umezeala si frig (sporturi nautice, de iarna etc.) in aceasta grupa intra TBC-ul pulmonar, bronsitele cronice, infectiile pulmonare si astmul bronsic. Din bolile cronice ale patologici pulmonare, unele sunt compatibile cu practicarea sportului, altele nu. Contraindicatie total’ se d& la: tumorile benigne si maligne, chistul hidatic, chistul aerian si pneumotoraxul spontan recidivat. Contraindicatie partiala, in raport cu gradul procesului patologic, al disfunctiei pulmonare si tipul de sport, se da in: astm bronsic, brongita cronic&, bronsiectazie si sechele pleuro-pulmonare intinse. Pentru sportul de performant, cu marile sale cerinte biologice, contraindicatiile sunt mult mai severe, aceast’ problema avand si implicatii medico-legale gi sociale. Formele clinice ale diverselor maladii pulmonare citate nu prezint& deosebiri esentiale la sportivi; deci nu poate fi vorba de aspecte specifice sportivilor de mare performant’. Trebuie si semnaliim insi ci dacd explorareafunctiei pulmonare prezinta 1a acestia valori relativ bune sau foarte bune, semnele latente ale unei insuficiente vor porni de la un nivel mult mai inalt decat al nesportivilor. Din acest motiv este bine ca diagnosticul unei insuficiente respiratorii la sportivi sd se facd numai evolutiv. Ca observatie specifica vietii sportive, se remarca sensibilitatea mare pe care anumiti parametri respiratori (f, CV, VO, max) o au in cazul supraantrenamentului. Fenomenele de nevrozA respiratorie, decelabile printr-o spirograma de rutin’, preced de cele mai multe ori simptomatologia obignuit’. Acest fapt atrage atentia asupra risunetului pe care o lipsa de coordonare tespiratorie il poate avea asupra economiei generale, asupra performantei. In functie de simptomatologie, forme, fiziopatologie, diversii cercetatori au fcut clasificarea insuficientelor respiartorii. Astfel, clasificarea scolii americane (Coumand) se bazeazi pe fiziopatologia celor dou’ componente principale ale functici respiratorii: ventilatia si functia alveolo-respiratorie. 1. Insuficienta ventilatorie caracterizata prin dispnee se imparte in: - forma restrictiva prin: diminiarea mobilitatii toracelui, fibroz’ pulmonari difuzi, tuberculoza, cifo-scolioza, Simptomatologie: CPT, CV, VR si CRM reduse. Presiunile gazoase si mixica normal4; - forma obstructiva prin: stenoza cdilor aeriene, emfizem, bronsit& cronica. Simptomatologie: VR crescut fata de CPT, CRM scizut, mixics prelungita, alungirea fazei expiratorii; valorile se imbundtitesc la testele farmacodinamice dilatatoare. Compozitia de gaze este aproape normala datorits hiperventilatiei. 2. Insuficienta alveolo-respiratorie, caracterizati clinic de cianoza, prezint& dou’ forme: ~ insuficienti respiratorie de distributie, in care se giseste o perturbare a Taportului ventilatie-perfuzie. Simptomatologie: desaturare O, arterial, VR crescut, mixic& alungita; ~ insuficienté respiratorie de difuziune, in care tensiunea O, in alveoli este normala, dar, in forma pura, oxigenul arterial scade repede, chiar la un efort mic, in timp ce tensiunea CO, arterial este normal sau scade usor. in situatia in care, indiferent de boala respiratorie contractat’, sportivul Poate pierde un timp indelungat pentru recuperarea functionala de inalt nivel, 13care sta la baza performantei, se ridic& problema tratamentului necesar pentru Scurtarea acestei perioade. Ca aspect general, tratamentul trebuie si cuprinda: 1, Tratement medicamentos (in functie de boala sau insuficienta respectiva gi, in plus, medicatie pentru tonifiere generala). 2. Tratament igieno-dietetic (conditii foarte bune de curatenie, odihnd, alimentatie etc.). 3. Gimnastica respiratorie. Daca primele doud puncte reprezinta tratamentul obisnuit, la sportivi capati un plus de importan{i gimnastica medical, hotirdtoare pentru reintegrarea cat mai rapida in activitatea competitional’. Gimnastica respiratorie cuprinde in esent& coordonarea si mirirea voluntari a migcdtilor libere de tespiratie, stimularea gi antrenarea acesteia. Mijloace utilizate: - Pentru regimul la pat- tratament pozitional, migcari pasive, pasivo- active, active; ~ pentru regimul partial la pat (1/2)- migcari active; ~ Pentru convalescenti- miscari active, exercitii cu rezistent& sau aparaturd ajutitoare. in cadrul mijloacelor utilizate in gimnastica respiratorie, dam céteva aménunte asupra actului motric specializat ce se poate dezvolta prin: 1, Exercitii asociate pentru invatarea respiratiei: ~ Pasive, pentru coordonare la cei ce au migcarile active stanjenite; - active, vizind musculatura respiratorie, abdominal’, marea masa musculara gi aspectele psihologice; ~ cu rezistenté, in vederea tonificarii musculaturii respiratorii. 2. Exercitii combinate cu manifestari fonetice, indicate la cAntareti handicapati. 3. Exercitii cu spirometre, balon. 4. Exercitii in apnee voluntara (in inspiratie sau expiratic). 5. Deprinderi motrice sportive. Scopul tratamentului prin gimnastica respiratorie:1, Tratamentul pozitional contribuie la evitarea complicatiilor (congestii), a aderentelor pleurale si ajut& la eliminarea secretiilor, preintmpind formele de stelectazie. 2. Aplicarea exercitiului fizic (pasiv, activ cu rezistenta) are ca scop: ~ cresterea amplitudinii respiratorii (torace, diafragm); - crearea unei coordonari cat mai eficiente; ~ tefacerea si imbundtatirea elasticitatii toracice si a fesutului pulmonar. Prin aplicarea unui asemenea tratament se ajunge la o crestere a ventilatiei pulmonare, la o mai mare economie, la o mixic mai bund, un schimb alveolar mai eficient, deci o influenta favorabila si asupra tuturor celorlalte aparate si sisteme. Se urmireste, adicd, vindecarea, recuperarea functionala si restabilirea adecvat& a parametrilor, cel putin la valoarea avuti inaintea imbolnavirii. Gimnastica respiratorie se utilizeazi: a) profilactic- pentru copii in crestere in vederea stimularii organismului; in cazul sportivilor de performant{, pentru optimizare; b) curativ, dupa operatii ORL- in tratarea deficientelor fizice; in tulburari sau boli ale aparatelor respirator, circulator, digestiv; convalescente dupa bolli Brave ce creeazA o debilitate fizicd prelungita; dup’ imbolnaviri ortopedice de durata. in cazul utilizirii gimnasticii respiratorii in scop terapeutic, exist’ céteva principii ce trebuie respectate, si anume: - se face numai sub supraveghere medical’; - la pacientii febrili se insist pe tratamentul pozitional; ~ expiratia trebuie s& fie prelungiti, reprezentand, ca timp, cel putin dublul inspiaratiei; - migcarile respiratorii trebuie corect coordonate cu exercitiile respective, cu atentie mai mare asupra musculaturii abdominale. Indicafiile gimnasticii respiratorii in insuficienfele respiratorii si momentul inceperii se decid in functie de forma respectiva. in insuficientele ventilatorii restrictive, indicatia este majora, avand ca rezultat marirea CPT, CV, CRM si 0 economie mai buna. in aceste cazuri, accentul in programe se pune pe migcarile pentru amplitudine si coordonare respiratorie.in insuficientele ventilatorii obstructive, tratamentul prin gimnasticd medicala respiratorie duce la imbunatatirea VEMS, VIMS, CRM; VR trebuie si scada. Mlscarile programului se axeazi pe amplitudine si coordonare, dar in special pe aspectele explozive ale respiratici. In insuficientele alveolo-respiratorii, in care este afectatd distributia, prin gimastica respiratorie in perioada de boala se urméreste stimularea generala a organismului si doar indirect respiratia. Ca urmare, mixica se amelioreaza. in consecinta, in programele de cultura fizicd medicala se pune accentul pe misc&rile de marire a amplitudinii respiratorii. in insuficientele alveolo-respiratorii de difuziune se indica tratamentul Pozitional (ce se efectueaza cu cea mai mica cheltuiala energetic’). RAméne ca, in convalescent, gimnastica respiratorie indicat’ s& fie strict individualizata. in aceste forme de insuficiente, existand un baraj intre cererea gi oferta de O,, rolul exercitiilor respiratorii este minor. Odatd cu intrarea in convalescenti, sportivii trebuie s& repete de 3-4 ori pe zi programele indicate, si faca plimbiri prelungite in aer liber si scurte perioade de pregatire fizici generala si speciala, cu atentionare asupra amplitudinii gi coordonarii respiratorii. Succint, in ceea ce priveste sportivii, scopul este rapida vindecare organica, dar si functional&; prin scurtatea perioadei de convalescent, sportivul Se va putea integra rapid si fird riscuri in pregatirea special, evitdnd recidivele sau sechelele. Motivatia studiului rezida in aceea c&, in primul rand, s-a incercat si se ofere in egal masura profesorului de educatie fizicd gi antrenorului un sistem organizat care opereazii cu indicatori obiectivi, aplicand in acelasi timp $i criterii de prognozi biologica pentru juniorii de mare valoare in realizarea unei selectii dirijate, obiectivizate si a indicatorilor performantei.. CAPITOLUL 2 SCOPUL, SARCINILE , IPOTEZELE CERCETARIL $I METODE DE INVESTIGAREFotbalul este un joc sportiv caracterizat printr-un efort de tip mixt, aerob I anaerob. Astfel plonjonul portarului, sprintul juc&torului de cmp, sutul la Poartd sunt actiuni care se realizeaz cu toracele blocat, deci in apnee; alergarea in urmarirea mingii, preluarea sunt caracterizate prin efort de tip aerob. Necesarul de oxigen este crescut sI dup’ efectuarea unui antrenament anaerob in scopul lichidarii datoriei de oxigen. lat de ce aportul de oxigen sI implicit dezvoltarea sI buna functionare a aparatului respirator vor constitui factori limitativi ai performantei. Valorile furnizate de spiroergometrie pentru diversi parametri respiratori atest o capacitate acroba de efort crescuta, beneficd dup Hollman, in cazul fotbalistului de performanta. Schwartz a aratat ci valoarea consumului maxim de O, pe kilogram-corp este in mare masuri ereditard s1 se poate folosi la selectia copiilor pentru disciplinele ce necesita dezvoltarea rezistentei. Antrenamentul sI jocul de fotbal produc mari variafii ale ventilatiei pulmonare in sensul cresterii sau sc&derii (apnee) in functie de executiile tehnico-tactice. Respiratia tisulara este intensificatis pe tot parcursul antrenamentului sau jocului, ceea ce printr-un efect cumulativ produce Testructurari morfofunctionale deosebit de favorabile (sistem enzimatic) apropiind capacitatea de afort aerob a fotbalistilor de cea a alergatorilor din probele de fond. Nu exist ins& un paralelism liniar intre valorile spiroergometrice ale unor fotbalisti s1 randamentul lor in joc. Valorile spiroergometrice favorabile ne informeaz& mai mult despre potentialul biologic, despre posibilitatea jucditorului de a depune un efort fizic, dar eficacitatea in joc depinde in mare masuri de miiestria tehnico-tactica. Important investigatiilor spirometrice care formeaz obiectul prezentei lucririi prezente consti deci consti deci, in primul rand, in selectie sI in al doilea rand in aprecierea indirect’ a capacitatii aerobe prin urmfrirea in dinamici. Datele inregistrate au fost corelate cu starea de sindtate (ci Tespiratorii superioare libere) pentru a oferi conditii optime de dezvoltare organic& sI functionala pulmonara in concordant cu etapele individuale de crestere. De asemenea, prin intermediul anamnezei s-a incercat depistarea copiilor care provin din parinti ce au suferit afectiuni I contacte TBC.S-a urmarit sI dezvoltarea toracelui prin studierea diametrelor toracice transversal $I anteroposterior, a perimetrelor toracice urmarite in dinamica (inspir fortat-repaus-expir fortat), a elasticitatii pulmonare, a formei toracelui si a eventualelor sechele de rahitism sau tulburari de statict ale coloanei vertebrale. S-a tinut cont de faptul c& la aceasta varsti diafragma este mai Tidicata la copil, iar toracele are o forma cilindric’, cu diametre aproape egale. Frecventa respiratorie este de 24 respiratii/minut la copii de 11-13 ani, tipul respirator fiind ce diafragmatic. Copiii prezint posibilitati reduse de a-si mari volumul cutiei toracice in inspir, in timpul efortului fizic posibilitatea mari Capacitatii cutie’ toracice este redusd, compensat’ prin cresterea frecventei respiratorii. Consumul maxim de O, (indicele capacitatii de efort aerob) este de 2i/min la 10 ani sI de 2.5V/min la 13 ani pentru sexul masculin. O mare atentic trebuie s se acorde infectiilor respiratorii care determin’ o Tespiratie nesatisfacdtoare, tinutei corecte in bancd pentru a preveni aparitia deformarii coloanei vertebrale, alimentatiei bogate in proteine $1 administriii de vitamine A,D,, complex B. Un alt obiectiv urmarit in lucrare este constituit de realizarea corelatiei intre valorile inregistrate sI metodele de dezvoltare ale rezistentei la fotbalistul din aceasta grupa de varst’. Studiul prezentat a cuprins dou grupe de aceeasi varsta: un grup format din 20 de elevi ai clasei cu program special de fotbal (varsta in general 11 ani) sI un grup martor (varsta in general 11 ani) format din 20 de elevi in clasa a VI-a, Liceul Traian Testele respiratorii au fost realizate prin utilizarea unui aparat de tipul Microlab3300, produs de citre firma MicroMedical, UK. Acest spirometru este Portabil, compact sI robust, potrivit pentru mediul spitalicesc, sportiv sau industrial. Poate functiona prin conectare direct la reteaua electric, sau cu ajutorul unor acumulatori NiCd. Spirometrul Microlab 3300 poate fi folosit pentru efectuarea testelor standard de capacitate vital sI capacitate vitala fortata, precum sI a testelor speciale cu substante speciale bronhodilatatoare (se utilizeazi, cu predilectie, numai pentru subiecti cu deficiente respiratorii grave).Sistemul permite ca primele doud teste sa fie efectuate in acelasi timp pentru doi pacienti. Aceasti facilitate confera posibilitatea ca testele sa fie incepute sI pentru al doilea pacient, inainte ca primul pacient sd fi terminat testul post bronhodilatator. Sunt masurati sI inregistrati 10 parametri de spirometrie: 1. Forced Vital Capacity (FVC) Capacitatea vitala fortata (CV) 2. Expired Slow Vital Capacity(VC) — Volumul expirator mediu 3. Forced Expired Volume (1s) Volumul expirator maxim pe Is (VEMS) 4, FEV1 % FVC - FER Raportul VEMS/CV 5. Peak Expiratory Flow Rate (PEFR) Volumul expirator mediu pe 3/4s 6. F50 Rata fluxului la 50% din CV 7, F25, Rata fluxului la 25% din CV 8. MEF Volumul expirator mediu pe 2/4s 9. 150 Rata fluxului la 50% VEM. 10. R50 Raportul I50/F50 Rezultatele masurate sunt comparate cu valori standard estimate, in concordant cu detaliile demografice introduse, iar procentajul misurat/estimat este calculat pentru diversi parametri. Domeniul de normalitate pentru fiecare Parametru este de asemeena indicat pentru ghidare. Pentru parametrii 150 sl R50. nu exist valori estimate disponibile. Testele pot fi repetate, aparatul selectand cea mai bund valoare sau valoare unui anumit test. De asemenea, sistemul prezinta posibilitatea afisirii rezultatelor Pe propriul display sau direct pe hartie termosensibila. Rapoartele VC sI FVC constau din datele pacientului, rezultatele masurate §I in mod optional, curba debit'volum si/sau graficul volum/timp. Curba completa debit/volum a celor mai bune teste sau a testelor alese poate fi tiparita. Cele mai bune rezultate se obtin cand FEVI+FVC sunt maxime. Daci testele pre sI post bronhodilatator au fost executate, testul post bronhodilatator este supratiparit peste testul prebronhodilatator pentru comparatie. Dacd nu a fost executat testul post-bronhodilatator, atunci testul este supratiparit peste curba estimat& pentru comparatie.Daca testarea pre sI post bronhodilatator a fost supravegheat’, schimbarea Procentuala a rezultatului din valorile masurate este raportati. Valorile sunt masurate sI raportate 1a BTPS (temperatura corpului, presiunea barometric’, apa complet saturata). Calcularea parametrilor mentionati anterior se face tinand cont de: Varsta subiectului: 7-110 ani inaltimea subiectului: 100-210em Rasa subiectului: caucazian sau necaucazian Alte date caracteristice: Eran: Grafic cu cristale lichide, rezolutie 128 x 64 Rezolutie: 10ml Tip traductor: MicroMedical Bi-directional Volum Digital Domeniul de valori al volumului:+/- 151 Imprimant’: matriciald termicd Numar maxim teste/pacient: VC nelimitat, FVC-9, Challenge- 9 Aparatul se poate conecta prin intermediul interfefei seriale RS232 la un Sistem de calcul, existnd apoi posibilitatea de preluare a figierelor ASCII intr-o bazi de date $I efectuarea calculelor. in cazul lucrarii de fata datele au fost introduse in MicrosoftExcell, calculindu-se pentru fiecare parametru valoarea medie, abaterea standard medie sl deviatia. Pentru estimarea dimensiunilor cutiei toracice s-a utilizat compasul antropometric in masurarea diametrelor toracice anteroposterior sI transversal sI banda metricd pentru masurarea perimetrelor toracice in dinamica, Pe baza Tezultatelor obtinute s-a calculat sl elasticitatea toracica. Examinatrile au fost completate de examenul clinic al aparatului respirator sI de evaluare somatoscopica in vederea depistarii modificarilor de statica ale coloanei vertebrale sI a sechelelor de rahitism cu localizare toracic& (matanii costale, stern infundat, baze toracice evazate). De asemenea, s-a folosit, ca metodi de stuudiu meta-analiza (analiza literaturii de specialitate), deoarece am considerat ci analiza literaturii de specialitate nu este doar un simplu rezumat al lucrarilor fundamentale ci un tip 20logic de cercetare care conduce catre validarea concluziilor, evaluarea ipotezelor, eventual revizuirea teoriei si a propunerilor pe marginea ei. 21CAPITOLUL 3 SPTROMETRIA CU APLICARILITATE IN JOCUT. DE FOTRAT Spirometria si spirografia reprezint’ metode de evaluare a ventilatiei externe. Ventilatia exter reprezinti capacitatea dinamic& de a face si circule aerul atmosferic c&tre pliméni, iar cel viciat si fie eliminat din plamani. Ventilatia este una din etapele functiei respiratorii si factor dimensional cu implicatii in metabolismul energetic. Determinarea canacititii vitale cu aiutorul spirometrului se numeste spirometrie si inregistrarea grafic a fractiunilor sale cu ajutorul poart numele de spirografie. Efectuarea masuratorilor presupune: = 0 stare perfect de functionare a aparatelo. conditii de etalonare, circuite etange, rezistenti mic, spatiu mort redus, fir risc de reinspirare, epurarea aerului viciat. conditii de igienizare: - cooperarea completa a subiectului; = pozitia subiectului: relaxare, posibilititi maxime de excursie pentru cutia toracica; - executia timpilor respiratori in mod cursiv si vitezd adecvata. Rezultatele sunt exprimate in cm? sau ml aer ca valori absolute (corectate BTPS si STDP). Ca valori relative vor fi raportate fat de valorile standard. Formule mai des utilizate: WEST - Talie (om) x 25mI=CV baieti - Talie (cm) x 20mI=CV fete BALDWIN&COURNAND - 27.63-(0.112 x varsta) x talia (cm)=CV baieti ~ 21.78-(0.101 x varsta) x talia (cm)=CV fete Se mentioneaza faptul ca valorile variaz’ in functie de sex, talie, greutate, stare de sinatate, stare de antrenament, conditii de examinare. Capacitatea vitala - CVReprezint& volumul de aer deplasat in cursul unui cicl respirator - valorile medi fiind 16-18% din CV. 2, Volumul inspirator de rezerva (VIR) Este cea mai mare cantitate de aer care poate patrunde in arborele respirator printr-o inspiratie fortata (40-49% din CV). 3. Volumul expirator de rezerva (VER) Este cea mai mare cantitate de aer ce se poate elimina printr-o expiratie fortata (35-42% din CV). La sportivii de performanté antrenati, procentul este in favoarea VER-ului si scade pentru VC. Obtinerea de date cu privire la volumul rezidual necesita aparaturi speciala si nu se incadreaz in categoria masuratorilor efectuate in mod curent. 4, Volumul expirator maxim pe secund’ (VEMS) Reprezinté volumul de aer pe care subiectul il poate elimina in prima secunda dupa o inspiratie fortats. 5, Volumul inspirator maxim pe secunda (VIMS) Reprezint volumul de aer care poate fi introdus in prima secunda a unei inspiratii fortate dupa o expiratie cu valori absolute si in procente fai de CV a subiectului. 6. Frecventa respiratorie Este numarul de cicli respiratori pe unitatea de timp in conditii de repaus (0 fazi inspiratorie si nu expiratorie). Determinarea se poate face clinic sau grafic (12- 15 cicli/min la adulfi; 14-18 cicli/min la copii intre 8-16 ani). 7. Debit ventilator de repaus (V) Este frecventa respiratorie multiplicaté cu VC, aspectul economic fiind conferit ciitre freeventa sc&zut, 8. Capacitatea respiratorie maxima (CRM) Are valori cuprinse intre 100 si 170 Vmin, in calculul sau intrand atét frecventa ct si amplitudinea. 9. Rezerva ventilatorie cy Promotia 2004Se obtine prin scdderea parametrului V din parametrul CRM, fiind o marime ce poate furniza informatii cu privire la starea cdilor de acces si structura elastica pulmonard. 10. Consumul de O, (VO,) Reprezinté volumul de O, retinut in arborele respirator din volumul de aer (V) pe un minut, in conditii de repaus, fiind egal in medie cu 300cm’. Interpretarea parametrilor antementionati permite evaluarea capacititii de efort, a capacitatii de antrenament, a refacerii intra gi post efort. ‘Asa cum se cunoaste, efectuarea misuratorilor spirometrice implicd un volum mare de timp si calcul, iar rezultatele pot fi eronate datorita neetanseititilor care pot s& apar in conductele de transfer al aerului, datorita frecarilor mari, datoriti decalibrarii aparatului. ‘Aceste dificultiti pot fi surmonate folosind un spirometru digital. Aparatul folosit in efectuarea misuratorilor ce fac obiectul studiului lucririi de fata este de tipul Microlab3300, produs de care firma MicroMedical, UK. Acest spirometru este portabil, compact si robust, potrivit pentru mediul spitalicesc, sportiv sau industrial. Poate functiona prin conectare direct la refeaua electric, sau cu ajutorul unor acumulatori NiCd. Spirometrul Microlab 3300 poate fi folosit pentru efectuarea testelor standard de capacitate vital si capacitate vitalé fortata, precum si a testelor speciale cu substante speciale bronhodilatatoare (se utilizeazi, cu predilectie, numai pentru subiecti cu deficiente respiratorii grave). Sistemul permite ca primele dou teste si fie efectuate in acelasi timp pentru doi pacienti. Aceasta facilitate conferi posibilitatea ca testele si fie incepute si pentru al doilea pacient, inainte ca primul pacient s& fi terminat testul post bronhodilatator. Sunt masurati si inregistrati 10 parametri de spirometrie: 1. Forced Vital Capacity (FVC) Capacitatea vitala fortat4 (CV) 2. Expired Slow Vital Capacity (VC) Volumul expirator mediu 3, Forced Expired Volume (1s) Volumul expirator maxim pe 1s (VEMS) 4, FEV1 % FVC - FER Raportul VEMS/CV 5. Peak Expiratory Flow Rate (PEFR) Volumul expirator mediu pe 3/48 3 Promofia 20046. F50 Rata fluxului la 50% din CV 7. F25 Rata fluxului la 25% din CV 8. MEF Volumul expirator mediu pe 2/4s 9.150 Rata fluxului la 50% VEM 10. R50 Raportul 150/F50 Rezultatele masurate sunt comparate cu valori standard estimate, in concordant cu detaliile demografice introduse, iar procentajul masurat/estimat este calculat pentru diversi parametri. Domeniul de normalitate pentru fiecare parametru este de asemeena indicat pentru ghidare. Pentru parametrii 150 si R50 nu exist valori estimate disponibile. Rapoartele VC si FVC constau din datele pacientului, rezultatele masurate gi in mod optional, curba debit/volum si/sau graficul volum/timp. Curba complet debit/volum a celor mai bune teste sau a testelor alese poate fi tiparité. Cele mai bune rezultate se obtin cind FEVI+FVC sunt maxime. Dacii testele pre gi post bronhodilatator au fost executate, testul post bronhodilatator este supratiparit peste testul prebronhodilatator pentru comparatie. Dac& nu a fost executat testul post- bronhodilatator, atunci testul este supratiparit peste curba estimati pentru comparatie. Daca testarea pre si post bronhodilatator a fost supravegheata, schimbarea procentuala a rezultatului din valorile masurate este raportata. Valorile sunt masurate si raportate la BTPS (temperatura corpului, presiunea barometricd, apa complet saturatd). Aparatul se poate conecta prin intermediul interfefei seriale RS232 la un sistem de calcul, existénd apoi posibilitatea de preluare a fisierelor ASCII intr-o bazii de date si efectuarea calculelor. in cazul lucrarii de fata datele au fost introduse in MicrosoftExcell, calculéndu-se pentru fiecare parametru valoarea medie, abaterea standard medie si deviatia. Comanda pentru stocarea datelor folosind metodologia anteprezentata este: MMCAPT #/Fa:sg, unde numa port serial poate fi 1 sau 2, corespunzéitor pentru COM1 sau COM2, iar parametrii incadrati de & ¢ sunt optionali. 6 Promotia 2004Observatie: Atunci cAnd se scrie in figier ecranul calculatorului este alb (sau negra). Singura modalitate de a intrerupe executia programului gi a iesi in sistemul de operare este cu ajutorul tastei ESC. Daca un acelasi nume de figier a fost utilizat, noile valori se vor adduga la cele vechi, nepierzindu-se informatie. Definim drept capacitate de efort fizic posibilititile sistemului muscular activ de a elibera prin glicoliz& anaeroba sau fosforilare oxidativa energia necesara pentru producerea unui lucru mecanic de un nivel cat mai inalt posibil si mentinerea acestuia un timp ct mai indelungat posibil. Clasificarea clasica si uzuala imparte efortul in: 1, Efort de scurté duraté - predominant anaerob; - forta - viteza; - neuropsihic - neuromuscular. 2. Efort de lung’ durati - predominant aerob; - rezistenta; - cardiorespirator - metabolic - muscular. 3. Eforturi mixte - aerobe + anaerobe; - neuropsihic; - jocuri sportive, alergéri atletism (400-1500m), box, scrimé, tenis de camp. Pentru o cat mai exacta clasificare a eforturilor, Neumann (1988), foloseste 8 sisteme functionale, si anume: 1. Circulafia coronara, avand ca valoare de masurd frecventa cardiac’; 2. Consumul maxim de O;, avand ca parametru de analizat VO, max.; 3. Schimburi energetice, caracterizate de raportul procentual aerob/anaerob; 4. Consumul de energie ce misoar cantitatea de energie ce caracterizeaz’ 0 anumitd activitate, Kj/min sau Kj/total (1 Keal = 19 Kj); 5. Epuizarea glicogenului, care analizeazi procentul de glicogen din muschi; 6. Lipoliza, care ia in consideratie cantitatea de acizi grasi liberi (AGL), in mmol/|; 7. Glicoliza face referiri la cantitatea de lactat, exprimata in mmol/l; 8. Proteinoliz-creatinind, exprimata prin uree-acid uric. 2 Promofia 2006Efortul fizic se concretizeazi prin acte motorii realizate prin contractii musculare. Contractiile musculare reprezintd transformarea energici chimice in energie mecanica la nivelul musculaturii active. Principala sursi de energie in organism 0 constituie catabolismul glucidelor, iar principala cale de metabolizare 2 glucozei este oxidarea celulari. Oxidarea celulari se desftigoara in dou’ etape succesive. Prima etap are loc in anaerobiozi (glicoliza) si are ca produs final acidul piruvic, care in conditii de hipoxie se transforma reversibil in acid lactic. Cea de a IL-a etapa, care se desfigoard in prezenta O,, consta in oxidarea acetileoenzimei A, rezultati din acidul piruvic, in ciclul Krebs, pana la CO,, H,O si E. Glucoza oxidati in celule provine fie din degradarea glicogenului propriu, fie din séngele care perfuzeazéi fesutul respectiv. Fig. 1 Degradarea anaerobi elibereaza o cantitate de sange, suficienta doar pentru sinteza a doua legaturi fosfat macroergice de ATP, in timp ce oxidarea completa in cadrul ciclului Krebs elibereaz o cantitate de energie din care se sintetizeaza 38 legaturi fosfat macroergice. Se admite cd oxidarea complet a 1g de glucoza elibereaza 4.1 calorii. Stimulul natural care provoaca contractile musculaturii striate este impulsul nervos. Acesta, ajuns la nivelul terminatiilor presinaptice ale axonului, descarca in spatiul sinaptic cuante de acetilcolinda. Acest mediator chimic provoac’ 0 depolarizare localé a membranei, ca urmare a cresterii influxului de Na” gi, cand NADH, NAD quo |_2N8°°> acid pirwvic =e acid lactic + 2 moll ATP oxalo-acetat |, aid piruvie ‘acelil coonzima A cc CO, + H,0 + 38 mol ATP 2 depolarizarea atinge un anumit nivel, se declangeazi un potential de actiune, care se propaga in toate directiile, de-a Iungul membranelor fibrelor musculare, cu o vitez de 30 ms, producdind contractia. er 38 Promotia 2004Propagarea potentialului de actiune de la nivelul membranei fibrei musculare la miofibrile, care reprezinta elementul contractil, se face prin membranele sistemului tubular. Potentialul de actiune ajunge la nivelul reticulului endoplasmatic si determina eliberarea de Ca®* (din veziculele EBASHI), care difuzeaz spre miofibrile, declansénd contractia. Eliberarea intracelulari a Ca” reprezinta momentul fundamental al cuplirii excitatiei cu contractia, deci, a fenomenelor electrice cu cele mecanice. Ionii de calciu determina legarea miozinei de actina. Se constituie actomiozina care, avand activitate ATP-azica, hidrolizeaza ATP (acidul adenozintrifosforic) in ADP (acid adenozindifosforic) si o moleculd de PO,H,, eliberand concomitent si o mare cantitate de energie care declangeaza contractia. Reticulul endoplasmatic incepe rapid s& reacumuleze Ca*. Ca urmare a sciderii concentratiei Ca®* din jurul miofibrilelor, se desface legatura dintre actind si miozina, muschiul relaxdndu-se. Reintroducerea activ’ a Ca" in reticulul endoplasmatic se face cu energie eliberata prin alta hidroliz a ATP-ului. Deci, ATP este necesar atét pentru contractie, cat si pentru relaxarea musculara; de aceea, pe masuri ce este hidrolizat, trebuie sd se refacd. Resinteza ATP jin contractiile rapide si de scurti durati se face prin desfacerea creatinfosfatului (CP), celailalt compus fosfat macroergic muscular, a carui hidrolizé elibereazi creatind, energie si o molecula de PO,H,. Rezervele de CF se refac prin stimularea proceselor de degradare a glicogenului, glucozei, acizilor grasi, care clibereaz’ energia necesard. Catabolizarea anaerobi a glucidelor furnizeaz rapid 0 cantitate minima de energie si asiguri contractia in eforturi intense, de scurta durata, in lipsa O,. Eforturile putemice si indehungate cer 0 cantitate mare de energie care se realizeaza prin reactiile de oxidare ale ciclului Krebs. Aceste procese necesitd un aport crescut de O,; de aceea capilarele sanguine ale muschiului in activitate se dilati, se deschid multe capilare nefunctionale in repaus $i creste fluxul sanguin. CAnd efortul este mult prea putemic, aportul de O, nu satisface nevoile energetice. Resinteza ATP se face pe seama CF, iar acesta se resintetizeaza prin energia eliberata de consumul anaerob al glucozei pnd la acid lactic. O parte a acidului lactic rimfne in celula musculard si inhiba enzimele, tulburand contractia muschiului. Cea mai mare parte trece in snge gi este dust la —— eee? 2 Promotia 2004ficat, unde va servi la sinteza de glucozA (ciclul lui CORD. Dup’ ce efortul s-a terminat, muschiul in repaus consuma mult O,, pentru a metaboliza excesul de acid lactic si a reface rezervele de ATP si CF. Cantitatea de O, consumata in plus depinde de plusul energetic care a depasit capacitatea de sintezd aeroba a rezervelor energetice din timpul contractiei. Muschiul pliteste astfel datoria de oxigen prin consum de O, mirit. Deci contractia musculari determini acte motorii exprimate ca eforturi sportive prin transpunerea energiei chimice in energie mecanicd la nivelul musculaturii active. Rezervele de ATP pot asigura energie pentru circa 4-6 contractii musculare (circa 6 secunde, maxim 10 secunde); refacerea ATP prin scindarea CP la nivel muscular se face pe parcursul a 15-20 contractii musculare (circa 20 secunde). Dac efortul continua, energia este eliberati de glicogenul muscular, suficient pentru un efort de 45-60 secunde. fn lipsi de oxigen acidul lactic creste, ceea ce implica scdiderea pH-ului sanguin (aidoz’) gi inhibarea glicolizei. Acidul lactic poate fi metabolizat in prezenta oxigenului si retransformat in glucoza fiind folosit ca surs& energetica in ficat, miocard si rinichi. Deci daci efortul se desftigoari in prezenta unei cantitati suficiente de oxigen, substratul energetic se reface in stransalegaturd cu consumul (glicoliz& aeroba) si astfel efortul fizic poate continua. in functie de necesitatile si posibilitatile de aprovizionare cu oxigen efortul fizic devine predominante aerob sau anaerob. Eforturile aerobe sunt de intensitate mic’, medie sau submaximala gi se deruleazi in conditii de echilibru real sau aparent (steady-state) intre cerinfele si aportul de oxigen; dureaza de la 3 minute pnd la mai multe ore (de refinut c& 1 ora de efort continuu intra in joc ca sursa energetic’ AGL). Eforturile anaerobe sunt de intensitate foarte mare (maximale), de durata scurta (alactacide 10-15 secunde, lactacide 45-60 secunde) si se desfisoara in datorie de oxigen platiti dupa incetarea efortului. Perfectionare abilitatii organismului de a suporta far mari repercursiuni o datorie cat mai mare de oxige reprezint& un criteriu de apreciere a unei bune capacitati anaerobe. Jocul de fotbal, datorité impactului pe care il are asupra vietii sociale, practicat fiind de peste 25 de milioane de jucatori legitimati, beneficiazd de o atentie Se 30 Promotia 2004special atat din punct de vedere al tehnicilor de antrenament, cét si din punct de vedere medical. Pentru a se putea face o caracterizare fiziologica a efortului depus in timpul jocului de fotbal s-au luat in considerare date culese studiind meciurile ultimelor Campionate Mondiale si Campionate Europene, precum gi a unor jocuri din campionatul national. Aceste studii au evidentiat cateva caracteristici: fiecare echipa a initiat in edie 100-140 actiuni de atac (1-2 pe minut), de intensitate maximala si submaximala, purtate de un numiir de 1-6 jucdtori, pe o durata variind intre 1-80s. De remarcat c& echipele valoroase au un numa mai redus de actiuni, dar de duraté ceva mai mare, datorité tehnicii superioare de conducere, protejare si pasare a mingii, ca si a unei preocupiiri tactice mai mari, urmarin mentinerea cét mai mult timp a mingii fn joc. Timpul efectiv in care mingea este in joc variazi intre 55-60 minute la echipele de valoare mondial si european, intre 40-50 minute la jocurile din campionatul national. De aici rezult& c& din cele 90 minute afectate unei partide, 30-35 minute in cazul echipelor mari si aproximativ jumatate din timpul de joc in cazul celor din campionatul inter mingea este afaré din joc (pentru lovituri libere, stabilirea distantei gi asezarea zidului, schimbari de jucdtori, mingi in out de poarti sau teren, accidentii, interventii medicale etc.), timp in care jucdtorii se afla in stare de repaus relativ. ‘Aceast structur’ a efortului demonstreazi clar ca in jocul de fotbal eforturile de tip anaerob alactacid si lactacid altemeaz& cu momentele de refacere intraefort, momente in care pe baza hiperventilatiei pulmonare si a energogenezei aerobe se plateste o fractiune mai mare sau mai micd din datoria contractaté in timpul eforturilor anaerobe, in functie de nivelul mai ridicat sau mai scézut al capacit&tii. Deci, trasaturile specifice jocului modem de fotbal sunt: participarea tuturor jucatorilor de camp la ambele faze ale jocului (atac si aparare), tendinta de acoperire a intregului teren gi desele schimbiri de locuri gi sarcini in functie de cerintele fazelor, cea ce au ficut s& dispar deosebirile esentiale ale posturilor in echip’. De aceea, tuturor jucatorilor li se cere att o buna dezvoltare morfofunctionald, cat si un perfect echilibra neuromuscular si neuropsihic. Angajamentul total si marea mobilitate a jucdtorilor fac ca spatiile de joc, mai ales in prima treime de teren din fata portilor, s& fie tot mai reduse. in aceste conditii, penta a-si putea indeplini —_— 31 Promotia 2004sarcinile de joc atat in atac, ct si in aparare, lucatorilor li se cere 0 mare viteza de reactie, detent’, fortd, o tehnic& specifica extrem de fina si rapida, simt de orientare si de alegere in minimum de timp a celei mai bune variante de continuare a fazei, atentie distributiva, rezistenta la stress si o bund sensibilitate kinestezica. Cresterea permanentd in ultimii ani a activitatii competitionale a facut ca astazi un jucdtor de valoare s& sustind peste 50 de partide oficiale anual, acoperind o durat de aproximativ 10 luni din 12, cea ce presupune o mare robustete fizicd, precum gi rezistent& fiziologic& si mai ales psihic& crescutd fata de aceste intense solicitari. Viteza de deplasare gi de executie, indemanarea manevrarii mingii, forta suturilor si paselor, rezistenta pe parcursul celor 90 minute de joc sunt necesare gi solicitate de fotbalul moder in raporturi si interrelatii variate. Se poate deci afirma c& din punct de vedere fiziologic fotbalul reprezinti o activitate preponderent dinamic’ de intensitate variabila, de la cea maximala si submaximala pana la cea moderat%, toate acestea separate de pauze scurte, cfind se creeazi posibilitatea revenirii partiale a unor indici fiziologici spre valorile de repaus. Lupta continu& pentru minge ce se desfigoara in conditiile unei incordari intense, pe parcursul unei perioade lungi, cuprinde cele mai variate acte motrice (mers, alergare, opriri bruste, accelerairi, stirituri, risuciri, lovirea mingii cu piciorul, cu capul ete.). jn procesul de antrenament se formeaz si se fixeaz4 variate deprinderi motrice, reflexe conditionate complexe intre sistemul nervos central, aparatul motor si organele interne, se imbundtiteste coordonarea, reactivitatea, creste capacitatea de efort, se perfectioneazs tehnica si tactica specifice fotbalului, cea ce asigura 0 buna adaptabilitate la situatii mereu variabile ale jocului. fn zilele noastre, jocul de fotbal reclama o pregatire multilateral, continuaté pe parcursul intregului an. Numai un control medical diferentiat si permanent poate asigura evitarea greselilor privind dozarea individualizat’ a efortului, inlesnind cresterea potentialului biologic, ridicarea maiestriei sportive a fotbalistilor, pastrand si intarind mereu starea lor de saniitate. Pentru continua crestere a rezultatelor sportive pe plan mondial, este necesar si se glseasc& mijloace si metode care si mireasca eficienta pregitirii pe o anumité perioada de timp. Prin perfectionarea continua a procesului de antrenament si prin cresterea nivelului performantelor sportive la varste mereu mai tinere, selectia ee Promotia 2004devine o problem cheie in antrenamentul contemporan. Daca in trecut selectia se baza in principal pe criterii somatice si pe anumite deprinderi motrice, in prezent se tine seama de adaptarea marilor functii si particularitatile acestora in functie de sex, varstii, vechime in sport, etapa de pregitire. Este stiut faptul cd in toate perioadele de crestere dezvoltarea onganismului nu se desfiisoard in mod armonios, ci pe etape, altemnand cresterea in Iungime cu modificatile de gabarit gi aspectele calitative ale structurii organelor. De aici rezultt importanta ce trbuie acordata cunoasterii gi investigarii aparatelor si sistemelor gi integrarea acestora in complexul biofunctional att in repaus, cat gi in efort. Cunosterea aspectelor integritéitii cardiopulmonare pentru aprecierea stiri de stindtate constituie un aspect minim al selectiei sportivilor. Precizim acest aspect deoarece transportul de O, gi CO, se efectueaza chiar daca unul din sectoarele functioneaz deficitar, sarcinile acestuia fiind preluate printr-un efort suplimentar de caitre un alt compartiment functional. Daca aceasta situatie reprezinta o formuld de viata, ea nu reprezintd 0 solutie avantajoasé pentra efortul reclamat de marea performanti, numite verigi, putind da semne de auprasolicitare sau chiar de boald in anumite circumstanfe, fri a mai vorbi de aspectul limitativ la nivel de performanti. fn vederea unei prezentiri c&t mai apropiate de practic& vom trata criteriile de selectie cardiorespiratorii in trei etape: 1) Etapa pulmonara (caile respiratorii, ventilatia externa, distributia); 2) Etapa cardiocirculatorie (sistemele cardiovascular gi de transport); 3) Etapa periferica (difuziunea la nivel celular, utilizarea O, si aspectele metabolice periferice in repaus si efort, in functie de specificul sportului sau probei, concretizate prin capacitatea de efort fizic). in continuare se vor prezenta doar céteva aspecte caracteristice primei etape. Prima parte a lantului respirator este reprezentati de citre caile respiratorii superioare (nas, faringe, laringe), aparatul pulmonar propriu-zis (trahee, bromhii si difuziunea alveolari) si cutia toracicd cu toate componentele ei (osteo-musculo- ligamentare, diafragma, pleura’). Din jocul armonios al elasticitatii diverselor esuturi si presiunile mecanice si gazoase, apar conditii favorabile unei bune functii respiratorii. Etapa pulmonara este determinata de dezvoltarea cutiei toracice in diferitele sale diametre si grosimi ale peretelui, avand drept consecint’ modificari de volum, presiuni si implicit de functionalitate. Se impune luarea in consideratie ——_—— eee 3 Promotia 2004elementelor anatomofunctionale pe care le induce cresterea, utile pentru unele sporturi, precum gi nivelul limitativ sau posibilititile de dezvoltare induse de efortul sportiv. Valorile inregistrate trebuie comparate cu modelul biologic al sportului respectiv, cu parametrii varstei si cu cei ai propriei evolufii. Fiecare parametru inregistrat trebuie considerat ca un factor orientativ, rimAnand ca fiecare caz si fie privit in toatd complexitatea lui, judecat si aprofundat individual. Se impune ca selectia si fie precedatti de un examen medical minutios, bazat pe parametrii cei mai expresivi ai acestor functii. Selectia initial’, prepubertar& Practica sportiva evidentiaz’ faptul c& in aceasta etapa de selectie avem de-a face cu subiecti de diferite varste. La anumite ramuri de sport aceasta se face chiar in jurul varstei de 5-6 ani (inot, gimnastic’, patinaj artistic etc.). Din aceste motive, pe prim plan pentru etapa pulmonard se vor lua in consideratie urmatoarele elemente: Anamneza Cu ajutorul acesteia vor fi depisati copiii care provin din parini ce au suferit afectiuni bacilare pulmonare sau contacti TBC; freeventa afectiunilor pulmonare si sechelele acestora sau cronicizarea contraindica sportul de performanta. Starea de sindtate ‘Aceasta trebuie s fie bund, c&ile respiratorii superioare libere pentru a oferi conditii optime de dezvoltare organicd si functionala pulmonar, in concordant cu etapele individuale de crestere. Dezvoltarea toracelui Trebuie si fie in limite corespunzatoare varstei, firi sechele care sd impiedice functionalitatea organelor pe care le contine. Particularitatile aparatului respirator la copii, in primii ani de viata, sunt urmatoarele: - cdile respiratorii inguste; ~ mucoasi find, bogat vascularizat’; - volumul respirator crescut pe seama volumului alveolar si nu pe numérul de alveole; ee Promofia 2004- siricia elementelor elastice; - suprafat mare de contact alveolo-sanguin; ~ migcarile respiratorii limitate datoritZ conformatiei toracelui si a cupolei diafragmei inalte, care duce la frecvente respiratorii mari, ins’ cu respiratii superficiale. in perioada pregcolard mica semnalim: - perimetrul toracic creste in mod semnificativ, in special pe seama diametrului transversal; = incheierea procesului de formare a fesutului pulmonar prin dezvoltarea elementelor elastice; - cresterea amplitudinii respiratorii gi scdiderea frecventeis - perfectarea reglirii centrilor superior respiratori gi cresterea labilitatii vegetative; - scdiderea difuziunii prin ingrosarea peretelui peretelui patului vascular etc. Selectia secundard, pubertar Se efectueazi in momentul in care procesele mari de crestere s-au terminat gi cand rezultatele tehnice pe grupe de varsta presupun posibilitatea selectionatrii in echipele de nivel republican. fn cadrul controlului medical al functiei respiratorii, metodologia acestuia nu diferdi prea mult de cea a selectiei initiale, ins& posibilitatea de a putea compara in timp mai multe examinari permite determinarea profilului biologic al sportivului si a vedea in ce miisuri continutul antrenamentelor gi-a pus amprenta pe dezvoltarea armonioasi a organelor respiratorii, Prin urmirirea indelungati a mai multor grupe de sportivi (varst, sex, pregatire si profil diferit) s- a observat uneori aparitia unor aspecte volumetrice respiratorii nefavorabile, ca rezultat al unei metodici de pregitire unilaterale, care explici plafonarea performantei, nefinand seama de locul si importanta aparatului respirator in biologia activit¥fii fizice. Trebuie finut seama de faptul c& expansiunea cutiei toracice in toate cele trei dimensiuni, in special in cel longitudinal prin cobordrea diafragmului, duce la mirirea considerabili a volumului de aer si implicit a aportului de oxigen. Acelasi volum de aer ventilat pe minut poate fi obfinut cu economic energetic& prin mirirea amplitudinii (capacitate ventilatorie mare) si diminuarea frecventei respiratorii. Confinutul examenului medical al selectiei secundare se axeazi pe urmitoarele: anamneza evidentiazi starea de s&natate bund, dezvoltarea cutiei eee 33 Promotia 2004toracice fir deficiente fizice, care si impiedice amplificarea volumelor respiratorii, starea functional si corespunda caracteristicilor morfologice (mobilitate toracica a diafragmului, determinate prin inspectie, metric, radiologic, frecventa respiratorie 18-20 gi mai mica, cu raport inspiratie expiratie 1/2-1/3, capacitate vital conform standardelor). Caracteristicile varstei sunt reprezentate de cdtre: - forma cutiei toracice aseminitoare adultului, dar de dimensiuni mai mici; - volume respiratorii corespunzatoare gabaritului; = diferentierea pe sexe a tipului respirator (costal superior, costal inferior, abdominal); - scdiderea frecventei respiratorii in favoarea amplitudinii; - disproportie intre greutatea scheletului si fora musculaturii de sustinere, care poate conduce la vicii de atitudine (cifoze, scolioze). Selectia final Examenul medical respecti criteriile enuntate la celelalte etape, adaugand unele elemente de profil respirator, individualizate in functie de cerintele sportului practicat si valorile personale optime, comparativ cu cele ale performerilor mondiali. Deci, aspectele de anamnezi, stare de sinatate si dezvoltare fizica, cu accent pe starea functionala a aparatului respirator. Astfel, pentru sporturile care se efectueazd cu toracele blocat volumele respiratorii trebuie si fie corespunzatoare gabaritului populatiei active (standard CECA), pentru sporturile de viteza i jocurile sportive trebuie si fie minime +10% fat de standardul populatiei active, iar pentru fond si semifond de cel putin +5-10%. Se precizeaz& c& etapa pulmonara este numai o fatet a complicatei fesdturi biologice care sti la baza performantei sportive si deci trebuie privita si tratata ca atare. {in diferitele faze ale jocului de fotbal respiratia extema prezinta modificari in sensuri diferite si cantitativ foarte variate. Astfel, plonjonul portarului, sprintul jucditorului de cmp, o preluare mai complicata, sutul Ia poart etc., sunt tot atétea momente care se efectueaza cu toracele blocat, deci in apnee. Imediat dupa un efort mai intens (demareaj reusit, primirea mingii, 2-3 driblinguri, sut la poarti sau centrare), dacd situafia permite (minge in aut, asteptarea deznodaméntului unui duel pentru minge etc.), fotbalistul care a depus in prealabil un efort anaerob poate folosi Sse 36 Promotia 2004rigazul in vederea lichidarii partiale sau totale a datoriei de oxigen. in astfel de cazuri frecventa respiratorie este mic. Minut-volumul (debitul) respirator se modifica si el in sensuri diferite: pe durata apneei ventilatia pulmonara este zero, dar pe parcursul aceluiasi minut poate fi intalnita gi o hiperventilatie (frecventa si amplitudinea crescutd a misciilor respiratorii) in asa fel, incdt in timpul unui joc minut-volumul respirator este supus unor variafii extrem de mari. Numai o urmarire atent& si determinarea continua a ventilatiei pulmonare (ceea ce in timpul jocului este dificil atét pentru jucttor cat si pentru cel ce efectueazd investigarile) poate stabili exact, in fiecare minut, debitul respirator. Dupa terminarea jocului, in timpul lichidarii datoriei de oxigen contractata, de cele mai multe ori se observa a crestere a parametrilor ventilatiei pulmonare timp de 20-30 minute, dupa revenirea respiratiei si a organismului in general. Alti parametri ai respirafici, cum sunt capacitatea vitald, VEMS, apneea voluntari, scad in timpul antrenamentului si ceva mai mult pe parcursul jocului oficial de fotbal. Astfel capacitatea vitalA scade cu 100-500 ml, VEMS cu 5-10%, apneea voluntard cu 5-15s. Parametrii respiratiei inteme (tisulare) sunt crescufi in timpul antrenamentelor si jocurilor de fotbal. in eforturile de antrenament specifice, Seliger, Pachopnikova si Norava, pe baza determindrii consumului de oxigen au demonstrat o crestere importanté a nivelului ventilatiei pulmonare, respiratiei tisulare si metabolismului energetic. Redim in tabelul de mai jos modificarile parametrilor determinati in timpul execut&rii a trei probe, cu mijloace tipice antrenamentului fotbalistic. Proba Frecventa | Ventilafie | Consum | Cresterea | QR cardiac’. | pulm. Vmin | O, ml/min | metab. in % MB Promotia 2004Sutlapoarta— | 137 37 2216 862 0.84 (12 suturi/min) Pase in doi 157 65 2479 1901 0.82 (alergare 400m) Joc 2 la 2, 2min | 162.1 73.2 2340 2357 0.99 (alergare 250m) Consumul energetic total a fost evaluat de autori la 850-1500Kcal in timpul celor 2 ore de antrenament, revenind in medie 2.4Keal la un gut, 1.7Kcal la 0 pas& primiti si expediati, 7.4Kcal la o atingere a mingii in timpul jocului de antrenament, 10.1.Kcal la o atingere in jocul oficial, cdnd un jucator agil parcurge 6- 12km gi atinge mingea de 80-120 ori. Valorile ridicate funizate de spiroergometrie atest 0 capacitate aerobi de efort crescutd, dar ea nu poate fi corelat cu randamentul sportiv al jucditorului. S-au raportat (Hollman) valori mari pentru anumiti parametri: VO, max.=5215ml, puls maxim/oxigen=16-20ml, valori apropiate de cale ale atletilor din probele de fond. Totusi, randamentul in joc era functie de miiestria tehnic’, depinzénd mai putin de datele de laborator care pot fi utile doar ca repere orientative. in concluzie, antrenamentul si jocul de fotbal produc mari variatii ale ventilatiei pulmonare in sensul cresterii (pind la un debit respirator de peste 70V/min, sau sciderii (pana la apnee) in functie de execufiile tehnico-tactice. Datoria de oxigen contractat in fazele de efort anaerobe se lichideaz partial in timpul meciului, in momentele de rigaz. Respiaratia tisulari este intensificat pe tot parcursul antrenamentului sau jocului, ceea ce printr-un efect cumulativ produce restructurari morfofunctionale deosebit de favorabile (sistemul enzimatic) apropiind capacitatea de efort aerob a fotbalistilor de cea a atletilor fondisti, Nu exist ins’ un paralelism liniar intre valorile spiroergometrice ridicate ale unor fotbalisti si randamentul lor in joc. Valorile spiroergometrice favorabile ne informeazi mai mult despre potentialul biologic (posibilitate) al juciitorului, iar eficacitatea in joc depinde in mare ees 3B Promotia 2006masuri de miiestria tehnico-tacticd (realizare), datele de laborator find puncte de reper pretioase pentru alcituirea planului de pregitire. Pentru continua crestere a rezultatelor sportive pe plan mondial, este necesar si se gaseasc8 mijloace si metode pentru matirea eficientei pregatirii pe o anumité durata de timp. Prin perfectionarea continu’ a procesului de antrenament si prin cresterea nivelului performanfelor sportive la varste mereu mai tinere, selectia devine o problema cheie in antrenamentul contemporan. Dacd in trecut selectia se baza in principal pe criterii somatice si pe anumite deprinderi motrice, in prezent se tine seama de adaptarea marilor functii si particularitatile acestora in functie de sex, varstd, vechime in sport, etapa de pregitire. Este stiut faptul c& in toate perioadele de crestere dezvoltarea organismului nu se desfagoari in mod armonios, ci pe etape, altemand cresterea in Iungime cu modificarile de gabarit gi aspectele calitative ale structurii organelor. De aici rezultd importanta ce trebuie acordata cunoasterii $i investigarii aparatelor si sistemelor ¢i integrarea acestora in complexul biofunctional atit in repaus, c&t si in efort. Cunoasterea aspectelor integritatii cardiopulmonare pentru aprecierea stiri de sindtate constituie un aspect minim al selectici sportivilor. Precizim acest aspect deoarece transportul de O, gi CO, se efectueaz’ chiar dac3 unul din sectoare functioneaz& deficitar, sarcinile acestuia fiind preluate printr-un efort suplimentar de cdtre un alt compartiment functional. Daca aceast situatie reprezint& 0 formuli de viati, ea nu prezinté o solutie avantajoasd pentru efortul solcitat de catre marea performant’. in vederea unei prezentari cat mai apropiate de practic’ vom trata criteriile de selectie cardiorespiratorie in 3 etape: - etapa pulmonara (caile respiratorii, ventilatia extern, distributia); - etapa cardiocirculatorie (sistemele cardiovascular si de transport); - etapa perifericd (difuziunea la nivel celular, utilizarea O, si aspectele metabolice periferice in repaus si efort, in functie de specificul sportului sau probei, concretizate prin capacitatea de efort fizic). Etapa pulmonara Prima parte a lantului respirator este reprezentatd de catre de ciiile respiratorii superioare (nas, faringe, laringe), aparatul pulmonar prorpiu-zis (trahee, bronhii gi divizunea alveolar’) si cutia toracicd cu toate componentele ei (osteo-musculare- eee 35 Promotia 2004ligamentare, diafragma, pleura). Din jocul armonios al clasticitatii diverselor tesuturi si presiunile mecanice si gazoase, apar conditii favorabile unei bune functii respiratorii. Etapa pulmonara este determinatd de dezvoltarea cutiei toracice in diferitele sale diametre si grosimi ale peretelui, avand drept consecitéi modificari de volum, presiuni si implicit de functionalitate. Se impune luarea in consideratie a clementelor anatomofunctionale pe care le induce cresterea, utile pentru unele sporturi, precum si nivelul limitativ sau posibilitatile de dezvoltare induse de efortul sportiv, Valorile inregistrate trebuie comparate cu modelul biologic al sportului respectiv, cu parametrii varstei gi cu cei ai propriei evolutii. Fiecare parametru inregistrat trebuie considerat ca un factor orientativ, rimanand ca fiecare caz in parte s& fie privit in toat4 complexitatea lui, judecat si aprofundat individual. Se impune ca selectia s& fie precedatd de un examen minutios, bazat pe parametrii cei mai expresivi ai acestor functii. Practica sportiva evidentiaz’ faptul ci in aceasta etapa de selectie avem de-a face cu subiecti de diferite varste. La anumite ramuri de sport aceasta se face chiar in jurul varstei de 5-6 ani (fnot, gimnastict, patinaj artistic etc.). Din aceste motive, pe prim-plan pentru etapa pulmonara se vor lua in considerare urmitoarele elemente: ~ anammeza - prin care vor fi depistati copiii care provin din parinti care au suferit afectiuni bacilare pulmonare sau contacte TBC; frecventa afectiunilor pulmonare gi sechelele acestora sau cronicizarea contraindici practicarea sportului de performanta. - starea de séindtate - trebuie sa fie bund, cAile respiratorii superioare libere pentru a oferi conditii optime de dezvoltare organici si functionalé pulmonar’, in concordantii cu etapele individuale de crestere. - dezvoltarea toracelui - trebuie s& fie in limite corespunzatoare varstei, fara sechele care s& impiedice functionalitatea organelor pe care le confine. Particularitatile aparatului respirator la copii, in primii ani de viafZ, sunt urmitoarele: caile respiratorii inguste, mucoasi find, bogat vascularizata, volumul respirator crescut pe seama volumului alveolar si nu pe numérul lor, saricia elementelor elastice, 0 Promotia 2004suprafatdi mare de contact alveolo-sanguin, migcarile respiratorii limitate datorita conformatiei toracelui si a cupolei diaftagmei inalte, care duce la frecvente respiratorii mari, ins cu respiratii superficiale. fn perioada prescolari mica se semnaleazi: perimetrul toracic creste semnificativ, in special pe seama diametrului transversal, incheierea procesului de formare a tesutului pulmonar prin dezvoltarea clementelor elastice, cresterea amplitudinii respiratorii si scdiderea frecventei, perfectarea reglirii centrilor superiori respiratori gi cresterea labilitatii scderea difuziunii prin ingrosarea peretelui vascular etc. Selectia secundari (pubertar3) Aceasta se efectueaz in momentul in care procesele mari de crestere s-au terminat si cAnd rezultatele tehnice pe grupe de varsti presupun posibilitatea selectionatrii in echipele de nivel republican. in cadrul controlului medical al functiei repiratorii, metodologia acestuia nu difera prea mult de cea a selectiei initiale, insa posibilitatea de a putea compara in timp mai multe examiniri permite determinarea profilului biologic al sportivului gi a vedea in ce masuri confinutul antrenamentelor si-a pus amprenta pe dezvoltarea armonioasii a organelor respiratorii. Prin urméirirea indelungaté a mai multor grupe de sportivi (varsté, sex, pregatire si profil diferit) s-a observat uneori aparitia unor aspecte volumetrice respiratorii nefavorabile, ca rezultat al unei metodici de pregatire unilaterale, care explicd plafonarea performantei, netindnd seama de locul si importanfa aparatului respirator in biologia activitatii fizice. Trebuie tinut seama de faptul c& expansiunea cutiei toracice in toate cele trei dimensiuni, in special in cel longitudinal prin coborarea diaftagmului, duce la miirea considerabili a volumului de aer ventilat si implicit a aportului de oxigen, Acelasi volum de aer ventilat pe minut poate fi obfinut cu economic energetica prin marirea amplitudinii (capacitate ventilatorie mare) si diminuarea frecventei respiratorii. Confinutul examenului medical al selectiei secundare se axeazd pe urmiatoarele: anamneza evidentiaza starea de sinatate bund, dezvoltarea cutiei toracice fir deficienfe fizice, care s& impiedice amplificarea volumelor respiratorii, starea functional si corespunda caracteristicilor morfologice (mobilitatea toracicd si a diafragmului, determinate prin inspectie, metric, radiologic, frecventa respiratorie 18-20 si mai mic’, cu raport inspir/expir de 1/2- 1/3, capacitate vital conform standardelor). a Promotia 2004Caracteristicile varstei sunt reprezentate de: forma cutiei toracice asemnitoare cu cea a adultului, dar cu dimensiuni mai mici, volume respiratorii corespunzitoare gabaritului, diferentierea pe sexe a tipului respirator (costal superior, costal inferior, abdominal); sc&derea frecventei respiratorii in favoarea amplitudinii, disproportie intre greutatea scheletului si fora musculaturii de sustinere ce poate conduce la vicii de atitudine (cifoze, scolioze). Selectia final Examenul medical respecti criteriile enuntate la celelalte etape, adaugind unele elemente de profil respirator, individualizate in functie de cerintele sportului practicat si valorile personale optime, comparativ cu cele ale performerilor mondiali. Deci, aspectele de anamnezi, stare de sinitate si dezvoltare fizicd, cu accent pe starea functional a aparatului respirator. Astfel, pentru sporturile care se efectueazi cu toracele blocat volumele respiratorii trebuie s& fie corespunzatoare gabaritului populatiei active (standard CECA), pentru sporturile de viteza si jocurile spottive trebuie si fie minime +10% fata de standardul populatiei active, iar pentru fond si semifond de cel putin +5-10%. Se precizeazi cA etapa pulmonari este numai un aspect al complicatei fes&turi biologice care sti la baza performantei sportive si deci trebuie privita si trataté ca atare, in condifiile actuale pentru realizarea unui antrenament stiintific condus se impune prioritar cunoasterea bazelor fiziologice ale modificarilor ap’irute in urma variatelor solicitéri. Aceste modifictri apar la nivelul tuturor sistemelor organismului la inceput fiind functionale, fiziologice iar in cazul repetarii sistematice a efortuli timp indelungat imbricind aspetul unor restructurari morfologice (anatomice). Vom incerca in continuare o grupare a acestor modificdri pe organe si sisteme, tindnd cont c& activitatea organelor, aparatelor si sistemelor organismului are loc concomitent cu intensificarea functiilor vegetative ale organismului. Astfel inet, solicitarea partii somatice, datoriti nevoii crescute de O2, de substante energetice ca gi pentru eliminarea substantelor de dezasimilatie de la nivelul partii solicitate, va atrage dup sine intensificarea functici vegetative. Odati cu inceperea efortului in organism se produc modificari fiziologice rezultate in urma actiunii adrenalinei revarsate in sange, pe cale reflex’, intr-o a Promotia 2004cantitate crescuti, ca si datorit& excitatiilor venite de la proprioceptorii din muschi, tendoane si articulatii. Dintre parametrii de baz’ ai efortului cu rol hotarator in determinarea amplitudinii modificarilor din organism cei mai importanti sunt intensitatea $i durata efortului, mai ales pentru modificarile ce apar imediat in efort. La inceputul antrenamentului apar adaptiri generale, care odatd cu selectionarile adecvate si limitirile tot mai accentuate ale parametrilor solicitarii vor deveni din ce in ce mai specifice. Limitele acestor adaptiri specifice depind in primul rind de patrimoniul genetic individual, dar si de factori extragenetici, find dependente in principal de insusi procesul de antrenament (ciclitatea, conditiile materiale, echipamentul, aparatura, parteneri, etc.) Israel (1985) distinge doud tipuri fundamentale de adaptari extragenetice: adaptarea metabolicd si adaptarea epigenetica. Adaptarea metabolic se refer la totalitatea modificarilor functionale si metabolice ce insofesc imediat administrarea stimulilor de efort, in timp ce adaptarea epigenetica cuprinde ansamblul modificdrilor ce apar in urma solicitarilor sistematice, in timp a diferitelor structuri celulare si tisulare, expriménd in ultima instant statutul de organism antrenat. Cele mai importante au loc la nivelul aparatului cardiovascular, si anume: A. Modificari imediate - frecventa cardiacd creste in timpul si dupa terminarea efortului ajungand la 100-120 batai/minut dup un efort moderat si la 180-200 batai/min dupa un efort intens gi prelungit. Reprezinté cel mai important parametru pentru aprecierea suportarii efortului de cétre organism si a stirii de antrenament. Revenirea se realizeaza rapid in primele 2-3 min si mai lent in urmétoarele 4- 5 min; la sportivii bine antrenati se realizeaz mai rapid. = volumul sistolic. La un adult neantrenat in repaus clinostatic volumul sistolic este de 60-80 ml singe; scade cu 10-40% in ortostatism; in efort ajunge la 120-130 ml. in efortul foarte intens si de durata lung poate ajunge pana la 130-150 ml, dar nu poate depiisi 200-250 ml nici macar la sportivii bine antrenati. 6 Promotia 2004Cresterea volumului sistolic se datoreste unor contractii_ventriculare puternice cu golirea mai bun in timpul sistolei ventriculare; nu se produce proportional cu frecventa cardiacd deoarece cresterea acesteia scurteaz diastola $i umplerea atriilor se face incomplet. La sportivi debitul sistolic in efort se mareste de 2-3 ori fata de neantrenati; la femei volumul sistolic este mai mic. - debitul cardiac sau minut volumul inimii este de 4-5 l/min in repaus la un. adult neantrenat side 2,5 - 3 min la sportivi, putand ajunge in efort pand la 25-25 Vmin la neantrenati si de 35-45 V’min la sportivii ce depun eforturi de rezistent& prin cresterea frecventei si a volumului static. Debitul cardiac creste mai mult la un sportiv antrenat decat la un incepator pentru acelasi tip de efort. Mecanismul de crestere diferd si el: la sportivul antrenat creste prin cresterea debitului sistolic in timp ce la cel antrenat creste prin cresterea frecventei cardiace. Debitul cardiac scade in timpul contractiei izotermice datoritaé intoarcerii venoase deficitare. - Volumul cardiac prezinti modificari imediat dupa efort datorité tonusului vagal (dependent de SNV si catecolamine: adrenalind si noradrenalina). Daca volumul inimii modificat dup’ efort, aceasta demonstreaza ca efortul a fost obositor; dacd va creste imediat dup& efort inseamna ci s-au depasit posibilititile de adaptare ale organismului. O bund adaptare este ilustrata de sc&derea volumului cardiac postefort. - Cantitatea de sénge circulant creste in timpul efortului cu 1-2 | prin antrenarea masei de snge din organele de depozit (ficat, splina, picle) prin vasoconstrictie reflexa. - Viteza de circulatie a singelui creste in efort de circa 3 ori (circuitul complet este efectuat in 7 secunde in efort intens fat de 21 secunde in repaus). - Tensiunea arterial se modific’ atat in timpul efortului cat si dupa efort. Tensiunea maxima sau sistolicd creste in functie de durata si intensitatea efortului, pana la 180- 200 mmHg dupa eforturi intense si 140-160 mmHg in eforturi moderate. Tensiunea minim’ sau diastolic’ se modificd si ea in functie de natura efortului si gradul de antrenament a sportivului. fn eforturi intense, datoritt Promofia 2006vasodialatatiei periferice, tensiunea diastolic’ scade cu 10-15 mm puténd ajunge pana la ton infinit. Tensiunea diferentiald se mareste atunci cand organismul supus la efort se adapteaz bine. CAnd tensiunea sistolicl se mareste, dar se mireste si tensiunea diastolicd, acesta semnificd o stare nefavorabild, o neadaptare la efort sau o stare de oboseal cu vasoconstructie perifericd deci o irigatie mai slaba la nivelul muschilor. Revenirea tensiunii arteriale dupa efort se fece in doud faze: in primele minute revine rapid, iar in minutele urmitoare mai lent. C&nd efortul a fost bine suportat frecventa cardiaca isi revine mai repede decat TA Cénd organismul face fafé greu la efort situatia se prezintd invers. B - modificari tardive sau de antrenament. Exercitiile fizice practicate timp indelungat produc in mod lent modificari morfologice si fiunctionale asupra sistemului cardiovascular. Cand efortul este judicios efectuat ca durata si intensitate, modificdirile prpoduse dau o mai bund adaptare la efort gi o marie a capacit&tii de lucru. - frecventa cardiac prezinti valori scazute la sportiivii cu un bun grad de antrenament (30-40/min) si in eforturi maxime se adapteaz mai rapid decét inima celui neantrenat. Bradicardia determina o pauza mai lunga intre sistole si deci 0 refacere mai buna a potentialului biologic. - volumul sistolic la cei antrenati este de 40-50 ml in repaus datorité acitcolinei cliberate in miocard de terminatiile nervului vag (scade frecventa cardiacd). Dupa un antrenament indelungat sistolele sunt mai puternice iar debitul sistolic creste la sportivul antrenat la 180-200 ml faté de 100-120 ml la cel neantrenat. - debitul cardiac la persoanele antrenate este de 3 l/min fata de 5 | la cele neantrenate. Aceasta se datoreste adaptirii treptate la hipoxie. fn repaus céind nevoia de Op si substante energetice e micé, inima trimite un debit sistolic mic (40 ml) iar in ventricul riméne o cantitate apreciabild de sdnge care reprezinti singele de rezerva. El este utilizat in primele momente ale efortului cAnd intoarcerea venos’ este ingreunaté datorit presiunii intratoracice. in eforturi intense volumul sistolic si e Promotia 2004debitul cardiac crese prin golirea mai frecvent a ventriculelor si nu prin cresterea frecventei cardiace. - tensiunea arteriala si mai ales cea sistolicd coboard atingand valori de 100- 110 mmHg in repaus, desi cercetari recente afirma ca antrenamentul nu modifica semnificativ valorile tensiunii arteriale. - coeficientul de utilizare a oxigenului creste la sportivii bine antrenati print © mai buna utilizare a O2 Ia nivelul fesuturilor (mai ales musculare). in urma antrenamentelor numarul de capilare se mareste si se creaz o suprafati mai mare de contact intre singe si tesutul muscular, deci se pot produce schimburi mai intense (la sportivii antrenati rimén in fesuturi 80-90 ml/1 Oz fat de 50 ml/1 Op la cei neantrenati). - dimensiunile cordului se maresc prin hipotrofia miocardului de la 300 g la 500 g. Aceast4 hipertrofie nu se produce prin cregterea numérului de fibre musculare ci a diametrului fibrelor miocardice si reprezint o adaptare eficienta a inimii Ia necesitatile crescute in efort. Ea este foarte accentuata la sportivii care realizeaza eforturi de anduranta. Un efort care ridicd frecventa cardiacd sub 130 pulsafii/min nu modificd dimensiunile inimii. De asemenea nici eforturile care ridica frecventa la peste 180 pulsatii/min. Modificdrile de antrenament ale sistemului cardiovascular sunt deci in functie de ramura de sport practicata. Cele mai accentuate modificdri se intélnesc la cei ce practica probe de fond si mare fond (ciclism, canotaj, alergari, inot) ca gi la halterofili si luptaitori, Odata cu intreruperea practicii sportului modificarile de antrenament dispar lent in acelasi ritm in care s-au instalat. La canotori, ciclisti, inotitori si schiori fondisti (efort de rezistenta) creste volumul cardiac prin hipertrofia peretilor musculari (efort de volum) in timp ce la sportivii din atletica grea miocardul este supus unui efort de presiune iar cresterea dimensiunilor cordului se realizeaza prin dilatare. Modificarile singelui in efort (compozitie, proprietati) Plasma suferi modificari atat in cea ce priveste volumul c4t si compozitia, fn cadrul efortului din probele de fond, mare fond, mars se pierde cantitate mare de 76 Promotia 2004