Medicamente Folosite În Infecțiile Urinare

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,GHEORGHE ŢIŢEICA”

DROBETA TURNU SEVERIN
JUDEŢUL MEHEDINŢI
PROIECT DE CERTIFICARE
COORDONATOR:
PROF. HOGEA RAMONA
ABSOLVENT:
FOTACHE AURA
-2022-
MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

1
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,GHEORGHE ŢIŢEICA”
DROBETA TURNU SEVERIN
JUDEŢUL MEHEDINŢI
MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN INFECȚIILE

URINARE
COORDONATOR:
PROF. HOGEA RAMONA
ABSOLVENT:
FOTACHE AURA
-2022-
2
CUPRINS
ARGUMENT.........................................................................................................................4
CAPITOLUL I. GENERALITĂŢI.....................................................................................5
CAPITOLUL II.AFECȚIUNILE VEZICII URINARE..................................................11
2.1. VEZICA NEUROGENĂ...............................................................................................11
2.2. GLOMERULONEFRITA CRONICĂ...........................................................................12
2.3. INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ............................................................................14
CAPITOLUL III. MEDICAMENTE FOLSITE ÎN INFECŢIILE URINARE............18
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................78
3
ARGUMENT
Ce este o infecţie urinară?
O infecţie aflată la orice nivel al tractului urinar, de la rinichi, uretere, la

vezică, uretră, este calificată ca fiind o infecţie urinară.
Infecţiile urinare pot fi dureroase şi supărătoare. Ele pot deveni de

asemenea o problema de sănătate serioasă dacă infecţia se răspândeşte la rinichi.
Tractul urinar este sistemul care produce urina şi o duce în afara corpului.
Am ales această temă,deoarece consider că rinchii sunt foarte importanți

prin faptul că ei reglează balanța fluidelor în organism(alături de intestinul gros),
filtrează sângele și participă,de asemenea,la eliminarea toxinelor din organism
prin intermediul urinei. Din păcate,oamenii nu realizează acest lucru și vedem
cu stupoare articole în ziare,mass-media,prin care aceștia își oferă un rinichi
pentru a scăpa de sărăcie. Cei care fac acest lucru își dau astfel sănătatea pe un
pumn de bani care nu le va aduce rezolvarea problemelor,îmbogățirea sau
fericirea. Dimpotrivă,problemele lor se vor înmulți,iar ei vor fi tot mai nefericiți
și mai bolnavi.În cele ce urmează am incercat să prezint cele mai frecvente și
mai grave afecțiuni ale aparatului urinar și,respectiv medicația corespunzătoare
fiecărei boli.
4
CAPITOLUL I
GENERALITĂŢI
Infecţia tractului urinar (ITU) este o infecţie bacteriană care afectează

vezica urinară, rinichii, ureterele sau uretra. Aceste organe şi tuburi alcătuiesc
tractul urinar. Cele mai multe ITU sunt infecţii fie ale vezicii urinare fie ale
rinichiului.
La adultul sănatos ITU sunt rareori severe. Cu toate acestea, ITU pot
determina lezarea rinichiului punând chiar viaţa în pericol dacă nu sunt tratate
prompt, în special la persoanele care asociază şi alţi factori ce predispun la
complicaţii.
În mod obişnuit cauzele infecţiilor urinare sunt reprezentate de bacteriile

ce pătrund în uretră şi ascensionarea acestora în tractul urinar.
Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente în fecale reprezintă cea

mai comună sursă de infecţie a tractului urinar.
Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e reprezentată de

raportul sexual care favorizează introducerea bacteriilor în uretră.
Atât femeile cât şi bărbaţii pot face ITU dacă întârzie să urineze.
Alte cauze ce favorizează dezvoltarea ITU sunt reprezentate de

obstrucţiile sau problemele tractului urinar.
Mai puţin obişnuit este ca bacteriile din sânge sau sistemul limfatic să
ajunga în tractul urinar.
Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei şi a

sumarului de urină.
5
Urocultura poate fi folosită să confirme suspiciunea de ITU dar nu este
întotdeauna necesară.
Multe dintre cadrele medicale prescriu antibiotice în cazul unei ITU fară
să aştepte rezultatul uroculturii dacă simptomele şi rezultatele sumarului de
urină sugerează o ITU.
Mai mute teste pot fi făcute dacă simptomele nu se ameliorează sub

tratament sau infecţia poate fi complicată prin sarcină, diabet, litiază renală
(piatră la rinichi), mărirea prostatei sau alte afecţiuni.
Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orală.
Perioada de tratament depinde de localizarea infecţiei (vezică sau rinichi),

sex si vârstă precum şi de prezenţa sau absenţa condiţiilor ce favorizează
complicaţiile cum ar fi diabetul, probleme ale prostatei şi sarcină.
Infecţiile tractului urinar sunt printre cele mai comune infecţii bacteriene
ale organismului şi oricine şi la orice vârsta poate avea o ITU.
Dar cel mai mare grup afectat de ITU este de departe cel al femeilor
tinere şi de vârstă medie active sexual.
Copiii şi persoanele învârsta de ambele sexe au un risc crescut de a

dezvolta ITU comparativ cu alte grupuri de vârstă.
Bacteriile ce intră în uretră şi ajung în tractul urinar reprezintă cauza

infecţiilor de tract urinar.
O altă sursă de infecţie e reprezentată de bacteriile ce colonizează (ce

trăiesc) în intestinul gros şi sunt prezente în scaun.
6
Raportul sexual favorizează introducerea bacteriilor în tractul urinar, în
special la femei.
Cateterele (sondele), care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc în

vezică pentru a permite urinei să curgă, reprezintă surse comune de infecţie
bacteriană la persoanele spitalizate o lungă perioadă de timp sau la cele care au
aceste catetere permanent.
Ocazional bacteriile pătrund din sânge sau sistemul limfatic cauzând

infecţiile vezicii sau rinichiului.
Litiaza renală (piatra la rinichi), mărirea prostatei la bărbaţi sau alte

probleme de structură (anomalii) ale tractului urinar pot contribui la ITU prin
limitarea capacităţii organismului de a elimina urina.
Unele femei datorită structurii genetice sunt predispuse să facă ITU

repetate (infecţii recurente).
Factori de risc
Factori de risc la femeie
Factorii care cresc riscul ca o femeie să aibă ITU sunt:
- activitatea sexuală, în special în cazul femeilor care folosesc diafragma

şi substanţe spermicide; studiile arată că o femeie poate să facă de 3 ori mai
frecvent ITU dacă partenerul ei sexual foloseşte un prezervativ cu spermicid
- graviditatea: femeia gravidă prezintă riscul de a face bacteriurie

asimptomatică precum şi dezvoltarea unei infecţii simptomatice; de asemenea
este crescut şi riscul de naştere prematură
7
- ITU anterioare
- folosirea de produse igienice ce conţin deodorant
- consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide creşte

volumul de urina reducând bacteriile din tractul urinar si vezică
- lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzează ITU,

favorizând multiplicarea acestora mai rapid în vagin şi uretră; femeile aflate în
perioada de premenopauză şi cele aflate la menopauză, care nu iau estrogeni, au
risc crescut pentru ITU.
Factori de risc la bărbat
Factorii care cresc riscurile ITU la bărbat sunt:
- afecţiuni ale prostatei: bărbatul devine predispus la ITU pe măsura ce

imbătrâneşte din cauza problemelor prostatei, cum ar fi mărirea prostatei
(hiperplazia benignă de prostată) şi prostatitele
- necircumcizia penisului
- sexul anal
- sexul neprotejat cu o femeie cu infecţie vaginală
- infecţia HIV.
Câteodată bărbaţii fac infecţii de tract urinar fără complicaţii. Cel mai
frecvent ITU la bărbaţi sunt adesea legate de problemele prostatei. Acestea le
fac mai dificil de tratat. Prezenţa unei prostate mărite de volum care se intâlneşte
frecvent la bărbaţii învârstă reduce posibilitatea organismului de a elimina urina.
ITU repetate indică prezenţa unor prostatite, epididimite sau prezenţa altor
8
probleme de tract urinar.
Factori de risc comuni (atat la femeie cât şi la bărbat)
Caţiva factori se întâlnesc atât la femei cât şi la barbaţi. Aceştia includ:
- purtători de cateter urinar, cum adesea se întamplă la adulţi, vârstnici

care sunt spitalizaţi pe termen lung sau trăiesc în unităţi de îngrijire
- sondarea creşte de asemenea riscul pentru bacteriurie asimptomatică
- litiaza renală (piatra la rinichi) sau altă obstrucţie a tractului urinar:

acestea pot bloca scurgerea urinei, crescând riscul de infecţie bacteriană
- diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut pentru ITU

pentru că sistemul lor imunitar este afectat; de asemenea glicemia crescută mult
timp alterează sistemul de filtrare a rinichiului (nefropatie diabetică)
- probleme de structură ale tractului urinar; acestea pot fi prezente de la

naştere sau să apară mai târziu în viaţă.
Simptome
Semnele infecţiei de tract urinar sunt reprezentate de:
- durere şi arsura la urinare (disurie)
- necesitatea imperioasă de a urina frecvent dar eliminând o cantitate mică

de urină
- urinari dese şi mici cantitativ (pierderea controlului eliminării urinei)
- durere sau simţirea unei greutăţi în abdomenul inferior
9
- urina ruginie sau rozalie
- urina urât mirositoare
- urina tulbure
- durere în spate chiar sub cutia toracică sau pe o parte a corpului (durere
în flanc)
- frison şi febră
- greţuri şi vărsături.
10
CAPITOLUL II
AFECȚIUNILE VEZICII URINARE
2.1. VEZICA NEUROGENĂ
Generalități-Reprezintă afectarea funcției aparatului urinar inferior

cauzată de o leziune anatomică a inervației centrale sau periferice a acestui
teritoriu (vezica urinară și aparatul său sfincterian).Poate fi produsă de afecțiuni
ca:diabet zaharat, spina bifidă,sifilis,tumori medulare sau cerebrale,scleroză
multiplă etc. Are două forme: spastică (contractantă, hipercontractilă) sau
hipotonă (flacidă, paralitică). În cazul formei spastice, simptomele sunt
următoarele: diminuarea senzației de plentitudine vezicală și de urinare,
bolnavul urinând involuntar, frecvent, deseori cu dificultate.
Vezica are capacitate diminuată,dar umplerea ei poate determina

simptome ca bradicardie,cefalee,hipertensiune arterială,transpirații,piloerecție.
Pentru golire este necesară stimularea zonelor reflectogene (pielea coapsei,
menului,organelor genitale).În cazul formei hipotone,pacientul prezintă
incontinență urinară (prin preaplin) sau micțiunea se produce prin exercitarea
unei presiuni suprapubiene,iar bărbații nu mai prezintă erecții.Cele mai
frecvente complicații sunt litiaza și infecția urinară,ca urmare a retenției de urină
și a refluxului vezico-ureteral;complicația finală este insuficiența renală.
Diagnostic- Sunt obligatorii examen clinic general,examen neurologic și

examen urologic.
- examene de laborator (uree, creatinină, rezervă alcalină, ionogramă,

determinarea unei eventuale infecții urinare prin urocultură);
- urografia;
- uretrocistografia (micțională sau retrogradă); sutudii urodinamice;
11
- uretrocistoscopia;
- IRM- de elecție.
2.2. GLOMERULONEFRITA CRONICĂ

Generalități-Este o afecțiune renală bilaterală,consecință a unei
glomerulonefrite care nu s- vindecat după stadiul acut.Se caracterizează prin
leziuni glomerulare,tubulare și vasculare și se manifestă clinic printr-o
insuficiență renală progresivă și ireversibilă.Glomerulonefritele cronice pot fi
primitive,fără cauză cunoscute,sau secundare consecutive unor boli ca lupus
eritematos diseminat,purpura reumatoidă,amiloză,diabetul,paludismul,sau
acțiunea unor medicamente ca sărurile biliare sau D-penicilamina.În mod
obișnuit boala este urmarea unei glomerulonefrite acute care nu s-a vindecat.Se
consideră că glomerulonefrita devine cronică după 6-8 săptămâni de evoluție a
formei acute. Anatomie patologică:rinichii sunt mici,duri,cu suprafața
neregulată.Micrsocopic,în formă vasculară,leziunile sunt inițial
glomerulare,pentru ca mai târziu să apară scleroza glomerulului,modificări
tubulare,vasculare și interstițiale.În forma nefrotică predomină leziunile
degenerative ale membranei bazale.
Se cunosc doua forme clinice:
1)Forma vasculară-hipertensivă este cea mai frecventă (80%).Evoluția
este de obicei lungă,semnele de insuficiență renală apărând după zeci de ani.De
cele mai multe ori,edemele lipsesc,iar semnele urinare sunt discrete:hematurie
microscopică și proteinurie redusă.Hipertensiunea arterială,care este simptomul
dominant,se instalează treptat,precedă creșterea azotemiei,și interesează atât
tensiunea sistolică,dar mai ales,pe cea diastolică.La început valurile tensionale
sunt oscilante. Mai curând sau mai târziu apar complicații cardiovasculare
(insuficiență cardiacă stângă sau globală) și modificări ale fundului de
ochi.Cantitatea de urină este la început normală.Cu timpul apare o poliurie
12
compensatoare,cu hipostenurie și apoi izostenurie.Retenția azotată este mult
timp absentă,pentru ca mai târziu să apară hiperazotemia.Funcțiile renale se
deteriorează paralel cu alterările anatomopatologice.Clearance-ul creatininei
coboară progresiv,eliminarfea PSP este întârziată,proba de concentrație
dovedește incapacitatea rinichiului de a concentra.În cele din urmă insuficiența
renală duce la uremia terminală.
2)Forma nefrotică este mai rară (20%),evoluează mai rapid spre exitus
(2-5 ani) și se caracterizează prin semnele unui sindrom nefrotic impur.Cu alte
cuvinte,alături de edemele masive,de proteinuria severă,de hipoproteinemie,de
hiperlipidemie, se constată hiperazotemie,hematurie și hipertensiune
arterială.Uneori,boala trece în forma vasculară și în acest caz proteinuria
scade,iar evoluția se prelungește. Evoluția este progresivă.După o
glomerulonefrită acută inițială survine,de obicei, o fază îndelunagată de latență
(mai scurtă în forma nefrotică).Când semnele clinice devin evidente,boala intră
în stadiul manifest,caracterizat prin insuficiență renală, la în ceput
compensată,mai târziu decompensată.Tabloul clinc final este de uremie. De
obicei,boala evlouează în salturi,datorită pușeurilor acute.Prognosticul este în
general rezervat.Este mai sever în forma nefrotică și mai bun în cea vasculară.
Diagnostic-Diagnosticul pozitiv este ușor în formele atipice și se bazează
pe formele de suferință renală,pe prezența insuficienței renale,pe episodul acut
din antecedente,pe evoluția cronică. Diferențierea de glomerulonefrită în focar
sau de glomerulonefrită difuză acută este relativ ușoară. Forma nefrotică se
deosebește de celelalte afecțiuni cu sindrom nefrotic pe baza antecedentelor și a
semnelor afecțiunii cauzale.Pielonefrita cronică prezintă semne de infecție
urinară,sedimentul urinar este bogat în leucocite,iar urocultura pozitivă.
Diagnosticul diferențial cu hipertensiunea arterială este uneori dificil,dar
sedimentul urinar mai puțin încărcat,modificările renale care apar după creșterea
13
tensiunii arteriale și absența episodului acut de nefrită în antecedente pledează
pentru hipertensiune arterială.
2.3. INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ

Generalități-Insuficiența renală reprezintă diminuarea capacității de
filtrare a rinichilor asociată cu un dezechilibru al organismului în săruri și apă și
cu dificultăți de reglare a tensiunii arteriale.Insuficiența renală acută (IRA)
constă într-o privare bruscă a organismului de funcția sa primară.Spre deosebire
de insuficiența renală cronică,IRA este în general reversibilă și se vindecă
deseori fără sechele.Aproximativ 30% dintre persoanele diagnosticate cu
insuficiență renală sunt într-o unitate de terapie intensivă.Trebuie consultat
medicul specialist în regim de urgență dacă pacientul nu a urinat deloc în
ultimele 24 de ore.Insuficiența renală acută survine frecvent la pacienții
spitalizați și în mod deosebit la cei internați în unitățile de terapie
intensivă.Afecțiunea apare în urma unei intervenții chirurgicale
complexe,administrării unor medicamente,unui traumatism sau atunci când
aportul de sânge la nivelul rinichilor este redus.Aceasta se poate instala
treptat,prezentând puține semne și simptome în fazele de debut.În acest caz
poartă denumirea de insuficiență renală cronică (IRC).Insuficiența renală acută
este o afecțiune gravă, necesitând tratament medical intensiv.Dacă apacientul
are o stare de sănătate bună, funcția renală poate fi recuperată în decurs de
câteva săptămâni.Dar dacă IRA survine în contextul unor afecțiuni cronice
severe-infarct miocardic,accident vascular cerebral,infecție generalizată sau
insuficiența mai multor organe-prognosticul este în general mai puțin
favorabil.Se pot distinge:
1) Insuficiență renală acută funcțională-secundară unei scăderi importante
a volumului sangvin circulant,însoțită de o scădere a presiunii arteriale și deci a
14
cantității de sânge ce ajunge la rinichi.Prin urmare o candtitate mai mică de
sânge este filtrată.Insuficiența renală acută se întâlnește în insuficiență
cardiacă,deshidratare intensă (consecutivă unei insolații,arsuri,diaree,vărsături
frecvente și însemnate,o reacție alergică ce duce la șoc anafilactic-diminuare
bruscă a calibrului vaselor de sânge sangvine mici), hemoragie
puternică,utilizarea diureticelor (medicamente ce cresc emisia de urină) în
special la vârstnici.
2) Insuficiență renală acută organică- secundară distrugerii unuia dintre
constituenții rinichiului ce asigură filtrarea sângelui (glomereului, tubului),
datorită:
- medicamentelor-antibiotice, aniinflamatorii (aspirină etc.), paracetamol,
anestezice, produse pe baza de iod utilizate în radiografia;
- metalelor toxice: arsenic, plumb, mercur, bismut, uraniu- unei infecții
grave renale-o boală autoimună; o alergie.
3) )Insuficiență renală acută de origine mecanică-apare ca urmare a unui
obstacol ce împiedică eliminare normală a urinei:litiaza urinară (calculi),tumori
(adenom al prostatei,cancer de prostată,cancer de vezică urinară),fibroză
peritoneală (ăn urma unei inflamații-abces,tuberculoză,cicatrizare).
Insuficiența renală acută parcurge 5 faze:
1.Faza preanurică (de agresiune renală):are durată variabilă în funcție de
cauză,între 24 de ore și câteva zile.De exmplu:șocul hemoragic are durată
scurtă,iar toxicitatea prin aminoglicozide are durată prelungită.În funcție de
cauză,această fază se caracterizează prin hemoragii abundente,stare
septică,colică renală etc.
2.Faza de instalare a oligoanuriei:are durată între 24-72 de ore.Se
caracterizează prin retenție de apă și săruri.poate fi agravat de manevre
terapeutice intempestive care urmăresc forțarea diurezei.Se pot constata apariția
15
umflăturilor cauzate de ieșirea lichidelor în țesuturi,greutate în respiarție la efort
fizic,creștere în greutate.
3.Faza oligoanurică constituită:are durată 7-21 de zile,cu extreme între 2
și 40 de zile.Durata poate fi scurtă în cele prerenale sau postrenale sau mai lungă
în insuficiență renală acută din cauză renală intrinsecă.Se caracterizează prin
manisfestări generale,cardiovasculare,neurologice,respiratorii,renale și cutanate.
4.Faza poliurică (de reluare a diurezei):are durata între 8-10 zile.În
această fază,se reia diureza de obicei brusc,în 1-2 zile ajungându-se la 3000-
4000 ml/zi. În insuficiența renală acută de cauză renală reluarea diurezei poat
avea loc și progresiv cu o creștere de 300-400 ml/zi.Stare generală a bolnavilor
se ameliorează ușor înregistrându-se o scădere ponderală marcată.
5.Faza de recuperare funcțională:are durat între 3-12 luni la persoanele
tinere,iar la vârstnici până la 1-2 ani.Poliuria se menține inițial.Celelalte
manisfetări clinice dispar progresiv.
Diagnostic-Medicul specialist va începe evaluarea pacientului prin
realizarea unai anamneze și a unui examen obiectiv.Analizele de sânge și urină
sunt realizate de rutină pentru a evalua insuficiența renală acută.Acestea pot
include:
-creatinina serică.
-clearance-ul creatininei.
-hemoleucograma (HLG).
-alte teste sanguine,ca viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau
anticorpii antinucleari (ANA) pot fi folosite pentru a diagnostica o infecție,o
boală autoimună sau alte afecțiuni.
Analizele de urină pot furniza de asemeni informații despre sedimentul
urinar,care este util pentru a evalua insuficiența renală acută intrinsecă (de cauză
renală)-eozinofilele urinare (un tip de celule albe).Existența eozinofilelor în
urină poate indica o reacție alergică care distruge rinichiul.Testele imagistice pot
16
fi folosite pentru a determina dacă insuficiența renală este acută sau cronică și
pentru a căuta o obstrucție pe traiectul urinar.Cele mai frecvente teste imagistice
folosite sunt ultrasonografia abdominală,tomografia computerizată,radiografia
abdominală sau urografia care poate fi folosită când se suspectează o piatră la
rinichi (litiaza renală).
17
CAPITOLUL III
MEDICAMENTE FOLSITE ÎN INFECŢIILE URINARE
CHINOLONE ANTIBACTERIENE
FLUORCHINOLONE
Chimioterapice cu spectru ultralarg, farmacocinetică foarte avantajoasă,

reacţii adverse reduse.
Farmacocinetică. absorbţie digestivă bună, concentraţii plasmatice

maxime la 1-3 ore, distribuţie tisulara diferită între compuşi: norfloxacina mai
ales urinar, ciprofloxacina in majoritatea ţesuturilor, pefloxacina, ofloxacina si
ciprofloxacina penetrabilitate mare in I.c.r.
Farmacodinamie. Bactericide. Active pe streptococi, pneumococi,

enterococi, stafilococi coagulazo-pozitivi, metilcilinorezistenţi, stafilococi
coagulazonegativi, meningococ, gonococ, hemofilii, colibacili, klebsiele,
enterobacterii, citrobacter, salmonale, shigele, protei, pioceanic, campilobacter,
vibrion, legionele,peptococus, peptostreptococus, bacteroizi, mycoplasme,
chlamidii, rickettsii, micobacterii. Rezistenţa mai ales pioceanic (20%), coci
gram pozitivi, mai ales stafilococi meticilinorezistenţi (80%).
Indicaţii. Septicemii, endocardite, meningite, infecţii la bolnavii cu

ganulopenie, tuberculoză, infecţii ORL (otite cu pioceanic), respiratorii,
hepatobiliare, urogenitale, osteoarticulare, gastrointestinale, piele, ţesuturi moi,
febră tifoidă.
Reacţii adverse. Digestive (minore), cefalee, insomnie, rar halucinaţii,

psihoze, convulsii, prurit, fotosensibilizare, excepţional reacţii hematologice,
renale, hepatice, cardiovasculare.
18
Atropatii,tendinite, ruptură de tendon.
Contraindicaţii. Alergii, insuficienţă renală severă. La copii conraindicaţie

relativă (afectarea cartilagelor de creştere nu s-a demonstrat clinic, doar
experimental); pot fi utilizate în infecţii grave.
Administrare. Oral, pentru unele şi injectabil. Interval de administrare în

funcţie de substanţă, 12-24 ore.
OFLOXACINUM
Administrare oral, 200-400 mg la 12 ore.
Denumiri comerciale:
OFLOXACIN comprimate filmate 200 mg. Cutie x10 mg.
OFLOXIN comprimate filmate 200 mg. Cutie x10 mg. Soluţie perfuzabilă
200 mg/100ml. Flacon 100 ml.
ZANOCIN comprimate filmate 200 mg. Cutie x10 mg. Comprimate

filmate eliberare prelungită 400 mg. Cutie x5;10 mg.
19
CIPROFLOXACINUM
Administrare. Oral, 250 mg sau 500 mg sau 750 mg la 12 ore. i.v 200 mg
de 2-3 ori/zi, în perfuzie, pentru infecţii graave.
ALVEBAR
Comprimate filmate 250 mg; 500 mg. Cutie x10.
CIFRAN
CIPHIN
20
Comprimate filmate 250 mg; 500 mg;750 mg. Cutie.x10.
CIPRINOL
Conc.pentru soluţie injectabilă 10 mg/ml. Fiola 10 ml. Cutie x5;50.
Soluţie perfuzabilă 2mg/ml. Flac. 50 ml;100 ml; 200ml.
CIPRODAR
Comprimate filmate 500 mg. Cutie x10.
CIPRO QUIN
CIPROBAY
Comprimate filmate eliberare prelungită (XR) 500 mg; 1g Cutie x3;x7.
Soluţie perfuzabilă 2mg/ml-200ml. Cutie x5 flac.
CIPROCIN
CIPROFLOXACINA LPH
CIPROFLOXACIN
Comprimate filmate 250 mg; 500 mg; 750 mg. Cutie x10; x20.
21
CIPROFLOXACINA
Conc.pt.sol.perf. 100 mg/10ml. Fiola 10 ml. Cutie x5.
CIPROFLOXACINA INFOMED
Soluţie perfuzabilă 2 mg/ml. Pungă 100 ml. Cutie x10
CIPROLET
CIPROZONE
CUMINOL
Comprimate filmate 250 mg; 500 mg. Cutie x10; 20;
CIPROLEN
LOXACIL
SIFLOKS
Comprimate filmate 250 mg; 500 mg. Cutie x10 şi 14.
UFEXIL
22
Soluţie perfuzabilă 2 mg/ml. Pungă 100 ml. Cutie x10.
PEFLOXACINUM
Administrare. Oral, i.v., 400 mg la 12-24 ore
Denumire comercială:
PEFLOXACINE LAROPHARM
Comprimate filmate 400 mg; cutie x10.
NORFLOCXACINUM
Administrare. Oral, 200-400 mg la 12 ore.
EPINOR
GRENIS
H-NORFLOXACIN
NOLICIN
NORFLOX
23
NOR QUIN
NORFLOXACIN
Comprimate filmate 400 mg. Cutie x 10.
NORFLOXACINA
Capule 400 mg, cutie x10.
LEVOFLOXACINUM
Faramacocinetică. Rapid şi aproape complet absorbată după administrare

orala. Pic seric la o oră. Puţin metabolizată T ½ 6-8 ore. Eliminarea renală 85%.
Farmacodinamie. Fluorochinolonă cu spectru larg. Este enantiomerul S al

substanţei racemice ofloxacina. Foarte sensibili sunt germeni grampozitivi,
aerobi gramnegativi, anaerobi, Chlamydia, Mycoplasma.
Indicaţii. Sinuzite acute, pneumonii comunitare, exacerbari ale broonşitei

cronice, infecţii urinare, ale prostatei, ale pielii şi ţesuturilor moi.
Administrare. Oral 250-500 mg/zi, în priză unică. I.v perfuzie lentă, de 1-

2 ori pe zi.
DENUMIRI COMERCIALE:
LEVOFLOXACINA ACTAVIS
24
Comprimatefilmate 250; 500 mg. Cutie x7
Sol.perf. 5mg/ml, -50ml; -100ml;
TAVANIC
Comprimatefilmate 500 mg. Cutie x7.
Sol. perf. (IV) 5mg/ml, flacon 100ml.
LEVOFLOXACIN
Sol.perf. 5mg/ml. Fl.50ml; 100ml; 180ml. Cutie x1;25
MOXIFLOXACINUM
Farmacocinetică. Absortţe orală aproape completă. Biodisponibilitate

90%. Pic seric la 1-4 ore. excreţie renală.
Farmacodinamie. Bactericid cu spectru larg de activitate

(microorganisme grampoozitive, gramnegative, anaerobi, acido-rezistente).
Indicaţii. Infecţii cu germeni sensibili la nivelul aparatului

respirator(bronsite cronice acutizate, pneumonii, sinuzite acute), tegumentelor si
anexelor. Soluţia perfuzabilă este indicată în pneumonie cu baterii sensibile,
când este necesara terapia parenterală.
Reacţii adverse. Dureri abdominale, cefalee, greaţă, diaree, vome,

pozitivarea testelor hepatice, tulburări ale gustului, ameţeli, astenie, tahicardie,
edeme periferice, hipertensiune, palpitaţii, artralgii, mialgii, somnolenţă,
anxietate, tremor, depresie, confuzie.
25
Contraindicaţii. Hipersensibilitate la chinolone. Sarcină, alăptare. Copii,
adolescenţi.
Administrare. Oral, 400mg odată pe zi, independent de mese. Perf. I.v.

400mg odata pe zi, timp de 60 min. Dupa circa 4 zile se trece la terapia orală. În
total 7-14 zile. Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici, în insuficienţă
hepatică sau renală.
AVELOX
Comprimate filmate 400 mg. Cutie x5
Sol. Perf. 400mg/250ml. Pungă 250ml, Cutie x5, flacon.
Alte chinolone
ACIDUM NALIDIXICUM
Farmacodinamie. Bacteriostatic pe gramnegativi numai la nivelul căilor

urinare. Produce repede rezistenţă.
Indicaţii. Infecţii urinare mai ales cu Proteus, klebsiella, E. coli, Shigellasi

unele tulpini de Pseudomnas.
Reacţii adverse. Alergie, fotosensibilizare, manifestări dispeptice. Rar

cefalee, ameţelii, somnolenţă, parestezii, leucopenie, trombopenie, hemoliza în
deficit de G-6-PD. La sugari posibil hipertensiune intracraniană.
Contraindicaţii. Primul trimestru de sarcină, ante-partum. Nou-născut,

sugari în primele trei luni, stări convulsive, deficit de G-6-PD. Nu se asociază cu
nitrofurantoina.
26
Administrare. Adult, afecţiuni acute, 1g la 6 ore timp de 7-10 zile.
Tratament de durata 1 g la 8 sau 12 ore. Copii 60 mg/kg/zi repartizat în trei
prize.
Denumire comercială: NALIXID Capsule 500 mg. Cutie x30.
NITROFURANTOINUM
Farmacodinamie. Bacteriostatic sau bactericid cu spectru larg. Rezistenţa

se instalează rar. Activ pe E. coli, coci piogeni, Shigella, Salmonella,
Aerobacter, Trichomonas vaginalis.
Indicaţii. Infecţii urinare cu germeni sensibili.
Reacţii adverse. Rar greţuri,vome, ameţeli, alergie, leucopenie, parestezii,

polinevrite (reversibile), hemoliză în deficit de G-6-PD, fibroză pulmonară,
pneumonie interstiţială, reacţii hepatice (necroză). Mai frecvente la femei după
50 ani, la doze de 50-200 mg/zi. Pot apărea după 2-10 zile, dupa 1-4 luni sau
după un an.
Contraindicaţii. alergie, anurie, oligurie, insuficienţă renală, sarcină,

alăptare, nou-născut, deficit de G-6-PD. Nu se asociază cu acid nalidixic.
Administrare. infecţii acute, adult 100mg de 3 ori/zi, copil 5 mg/kg/zi,

timp de 7-10 zile. Tratament de durata ½ din dozele de mai sus.
27
NITROFURANTOINA ARENA
Comprimate 100 mg. Cutie x20.
ALTE UROLOGICE, INCLUSIV ANTISPASTICE

1. ANTILITIAZICE
COMBINAŢII
URALYT-U
Granule orale, flacon 280 g. O mensură (2,4227 g) conţine 2,4 g kalium-

natrium-hidrogencitrat. 1 g substantă conţine 0,172 g sau 4,4 mmoli potasiu si
0,1 g sau 4,4 mmoli sodiu.
Indicaţii: litiază renală calcică, urică şi mixtă. Alcalinizarea urinii în

cursul unui tratament cu uricozurice şi citostatice. Porphyria cutanea tarda.
Administrare: Dozarea se face sub controlul pH-ului urinii. Doza medie

2-3 menzuri seara. Sau câte o menzură dimineaţa şi la amiază şi 2 menzuri seara.
1. ANTISPASTICE URINARE
În unele forme de hiperactivitate vezicală şi de incontinenţă se pot obţine

ameliorări simptomatice cu anticolinergice. Eficacitatea lor şi inocuitatea pe
termen lung nu sunt clarificate. Mijloace nemedicamentoase (antrenament
vezical, exerciţii musculare la nivelul planşeului pelvin) pot ameliora
simptomele de incontinenţă.
28
OXYBUTYNINUM
Farmacocinetică. Pic seric după 30 minute. T ½ sub 2 ore.
Farmacodinamie. Antispastic de tip anticolinergic. Diminua

contractilitatea detrusorului, amplitudinea şi contracţiile vezicii urinare,
presiunea intravezicală.
Reacţii adverse. De tip anticolinergic.
Contraindicaţii. Glaucom, sindrom disuric, adenom de prostată,

miastenie, atonie intestinală, copii sub 5 ani.
Indicaţii. Senzaţie imperioasă de urinare la femei, exclusiv în caz de

vezică instabilă (nu în incontinenţă de efort). Enurezis prin imaturitate vezicală.
Vezică neurogenă spastică. Incontinenţă de urgenţă datotită hiperactivităţii
vezicale.
Administrare. Adulţii: 10-15 mg/zi în 2-3 prize. Copii peste 5 ani: 2

comprimate/zi.
DRIPTANE comprimate 5mg Cutie x60 pastile.
29
KENTERA Plasture transdermic 3,9,mg/24h. Cutie x8 plasturi.
TOLTERODINUM
Farmacocinetică. Absorbţie digestivă rapidă, pic plasmatic la 1-3 ore.

T1/2 2-3 ore pentru tolterodina si 3-4 ore pentru metabolitul 5-hidroximetil.
Concentraţii constante sunt atinse în 2 zile. Excreţie prin urină (77%) şi prin
fecale (17%).
Farmacodinamie. Antagonist specific competitiv al receptorilor

muscarinici, cu acţiune selectivă, având afinitate mai mare pentru receptorii din
vezica urinară decat pentru cei din glandele salivare. Metabolitul 5-hidroximetil
are efecte asemanatoare.
Indicaţii. Vezica urinară hiperactivă cu simptome de polakiurie şi

micţiuni imperioase însoţite de incontinenţă.
Reacţii adverse.
Efecte anticolinergicee uşoare sau moderate: frecvente (peste 1%)

(uscăciunea gurii, dispepsie, constipaţie, flatulenţă, cefaleexeroftalmie, piele
uscata, somnolenţă, nervozitate, parestezii); mai puţin frecvente (sub 1%)
(tulburări de acomodare, durere toracică), rare (1%) (reacţii alergice, retenţie
urinară, confuzie).
Contraindicaţii. Retenţie urinară, glaucom, miastenie, coliăa ulceroasă,

megacolon.
Precauţii. Obstrucţii gastrointestinale (stenoza pilorică), afecţiuni renale,

hepatice, neuropatii vegetative, hernie hiatală.
30
Interacţiuni. Antimuscarinice (potenţare), agonisti muscarinici,
prokinetice (antagonizare). Posibile interacţiuni cu macrolide, ketoconazol,
miconazol, itraconazol. Nu interacţionează cu warfarina, contraceptive orale.
Administrare. Adulţi. Oral, 2mg de 2 ori/zi. La persoane cu disfuncţii

hepatice 1 mg de 2ori/zi. Capsule SR 1/zi. Nu se cunosc eficacitatea şi toleranţa
la copii.
DETRUSITOL
Capsule eliberare prelungită (SR) 4mg. Cutie x7; 28.
TOLTERODINA
Comprimate filmate 1 mg; 2 mg. Cutie x14; 28.
UROFLOW
Comprimate filmate 1 mg, 2 mg. Cutie x28.
31
FESOTERODINUM
Indicaţii. Sindrom de vezică hiperactivă (polakiurie, micţiuni imperioase,

incontinenţă).
Reacţii adverse. Efecte anticolinergice (hiposalivaţie, dispepsie,

constipaţie).
Contraindicaţii. Retenţie urinară, staza gastrică, glaucom, miastenie,

insuficienţă hepatică gravă, colită ulceroasă, megacolon.
Precauţii. Risc de retenţie urinară, stenoză pilorică, reflux gastro-

esofagian.
Administrare. Peste 18 ani, inclusiv vârstnici. Iniţial 4 mg/zi, într-o priză,

la nevoie, se poate mări la 8 mg/zi.
TOVIAZ
Comprimate cu eliberare prelungită 4 mg si 8 mg. Cutie x7;14;28;56;98.
SOLIFENACINUM
Farmacodinamie. Anticolinergic.
Indicaţii.
Tratament simptomatic al incontinenţei de urină, micţiuni frecvente şi

urgente, la pacienţi cu vezică urinară hiperactivă.
Contraindicaţii. Retenţie urinară, megacolon, meastenie, glaucom,

bolnav sum hemodializă, insuficienţă hepatică sau renală severă.
32
Administrare. Zilnic 5 sau 10 mg într-o priză.
VESICARE
Comprimate filmate 5 mg; 10mg. Cutie x30.
TROSPIUM
Farmacocinetică. Absorbţie orală, diminuată de alimente bogate în

lipide. Pic seric la 4-6 ore.
Excreţie predominant renală nemodificat.
Farmacodinamie. Derivat cuaternar de nortropan, anticolinergic cu

afinitate pentru receptori muscarinici tip M1, M2, M3, fară afinitate pentru
receptori nicotinici.
Indicaţii. Instabilitatea sau hipereflexia detrusorului, asociate cu

polakiurie, senzaţie imperioasă de micţiune şi incontinenţă urinară prin prea
plin.
Reacţii adverse. Scăderea secreţiei salivare, dispepsie, constipaţie, greaţă,

tahicardie, tulburări de vedere, dispnee, astenie.
Contraindicaţii. Glaucom, tahicardie, miastenie, colită ulceroasă,

megacolon, copii sub 12 ani.
Administrare. 20 mgx 2/zi. În insuficienţă renală 20 mgx 1/zi sau la 2

zile.
33
SPASMOLYT Drajeuri 20 mg. Cutie x30
INKONTAN 15-30 mg Comprimate filmate 15 mg; 30mg. Cutie

x20;30;50.
DARIFENACINUM
Farmacodinamie. Anticolinergic.
Indicaţii. Vezică hiperactivă.
Reacţii adverse. Cefalee, ameţeli, astenie, hipertensiune, hiposalivaţie,

dureri abdominale, constipaţie, infecţii respiratorii, sindrom gripal.
Contraindicaţii. Retenţie urinară, glaucom, insuficinţă hepatică, colită

ulceroasă, miastenie.
Administrare. Iniţial7,5 mgx1/zi. Se poate creşte până la 15 mg/zi.
EMSELEX
34
Comprimate cu eliberare prelungită 7,5 mg; 15 mg. Cutie x28
ROWATINEX
Alfa-pinen 24,8 mg, beta-pinen 6,20 mg, camfen 15 mg, borneol 10 mg,
anetol 4 mg, cineol 3 mg, fencona 4 mg.
Capsule moi gastrorezistente. Cutie x 24,8 mg,
Capsule moi gastrorezistente. Cutie x 30.
Soluţie internă flacon 10 ml.
Indicaţii. Litiază urinară, infecţii urinare, profilaxia litiazei post-operator.
Administrare. Oral, 3-5 picături de 4-5 ori pe zi sau o capsulă de 3-4 ori
pe zi. În colică 20-40 picături.
URINEX
Anetol, fencona, pinen, borneol, cineol, camfen, capsule moi

gastrorezistente. Cutie x24.
35
Indicaţii. Adjuvant ca antiinflamator, antiseptic, antispastic în
microlitiază renală si in profilaxia litiazei renale.
Administrare 1-2 capsule de 3-4 ori pe zi înainte de masă.
URICOL
Hexamină 10 g, citrat de piperazină 3,8 g, kelină 36,6 mg ad 100 g.

Granule efervescente. Plic de 5 g. Cutie x6.
Indicaţii. Infecţii urinare, litiază renală.
Administrare. 1-2 pachete de 3 ori pe zi, dizolvat în ½ pahar cu apă.
SOLIDAGOREN N
100 ml soluţie conţin extract lichid hidro-alcoolic Solidaginis herba. 79 ml

Anserinae herba, Equiseti herba. Soluţie x 20; 50; 100 ml.
36
Indicaţii. Adjuvant în infecţii şi inflamaţii ale tractului urinar,
microlitiază, vezică iritabilă şi prevenirea litiazei renale.
Administrare. 20-30 picături de 3 ori pe zi.
CHINOLONELE ANTIBACTERIENE, NITROFURANTOINA,

METENAMINA
Acidul nalidixic şi alte chinolone ce aparţin primei generaţii,

nitrofurantoina şi metanamina sunt impropriu desemnate ca fiind „antiseptice
urinare”. Totuşi, trebuie făcută o diferenţiere între două categorii de
medicamente:
-substanţe antimicrobine sistemice, care se exercită în concentraţii mari în

urină; astfel, pentru a trata infecţii ale căilor urinare, sunt suficiente doze
inferioare celor necesare pentru obţinerea unor efecte sistemice.
-antisepticele urinare propriu-zise care au o activitate antibacteriană

selectivă asupra infecţiilor tractului urinar, fără a prezenta un efect antibacterian
sistemic. Supresia prelungită a bacteriemiei, realizată de către antiseptice, poate
fi benefică în infecţiile cronice ale tractului urinar în care nu a fost posibilă
eradicarea infecţiei prin terapie sistemică de scurtă durată.
Chinolonele antibacteriene
Capul de serie al familiei chinolonelor este acidul nalidixic, care este

excretat foarte rapid pe cale urinară şi astfel nu are efecte antibacteriene
sistemice. Recent, s-au descris analogi sintetici fluorinaţi ai acidului nalidixic,
reprezentaţi de fluorochinolone, care se împart în mai multe generaţii:
 prima generaţie cuprinde grupul acidului nalidixic şi norfloxacina.

Ele se concentrează în urină, fiind rezervate pentru tratamentul
37
infecţiilor urinare, iar spectrul lor antibacterian cuprinde multe
bacterii gram-negativ (E.coli, Klebsiella, Enterobacter, Proteus
mirabilis, Serratia, Salmonella, Shigella).
 a doua generaţie cuprinde ciprofloxacina, ofloxacina, pefloxacina,
fleroxacina, sparfloxacina. Ele realizează concentraţii active atât în
urină, cât şi în diferite ţesuturi şi lichide ale organismului, fiind
indicate în infecţii urinare şi în diferite infecţii sistemice.
Au spectru larg, pe mai multe bacterii gram-pozitiv şi gram-negativ, pe

mycoplasme, chlamydii, rickettsii, micobacterii.
Acţiunea chinolonelor este bactericidă prin inhibare ADN-girazei

bacteriene (topoizomeraza II). Se tulbură astfel funcţionalitatea ADN-ului şi este
imposibilă segregarea normală a cromozomilor şi plasmidelor, cu oprirea
diviziunii celulare şi moartea germenilor sensibili. Rezistenţa acestora este
mediată cromozomial şi se datoreaza modificarii ADN-girazei care devine
insensibilă.
Acidul nalidixic(negram) se absoarbe foarte bine dupa administrare pe

cale orală, într-o doză zilnică de 1-2 g. Este indicat în infecţiile urinare acute şi
recurente, necomplicate, determinate de E.coli. Clinic, germenii devin rezistenţi
sub tratament în proporţie de 25%. Acidul nalidixic determină tulburări
digestive, reacţii alergice, cu erupţii cutanate, urticarie, chiar fotosensibilizare,
precum şi tulburări neurologice reversibile. Este contraindicat în primul
trimestru de sarcină, în timpul alaptării, la persoanele cu deficit genetic de
gluco-6-fosfatdehidrogenaza, la epileptici.
Norfloxacina are un spectru antibacterian mai larg decat acidul nalidixic,

cuprinzând germeni gram-pozitiv, gram-negativ aerobi; sunt sensibili inclusiv
38
stafilococci, enterococii şi Pseudomonas-ul. Este indicată în infecţii urinare şi
prostatice cu germeni sensibili şi chiar în infecţiile gonococice necomplicate.
Fluorochinolonele antibacteriene din a doua generaţie, datorită spectrului

larg de activitate şi a unei foarte bune penetrabilităţi tisulare, inclusiv osoasă şi
în lichidul cefalorahidian, sunt indicate în afară terapiei infecţiilor urinare, în
tratamentul altor infecţii sistemice cu germeni sensibili. Fluorochinolonele sunt
în general bine suportate. În tabloul reacţiilor adverse predomină tulburările
digestive – greaţă, diconfort abdominal, vomă, diaree, urmate de unele
simptome nervos centrale (convulsii, delir, halucinaţii), precum şi de reacţii
alergice (în speţă footosensibilizări pentru pefloxacina şi lemofloxacină). Ele
trebuie evitate la copii deoarece pot provoca afectarea articulaţiilor şi a
cartilajelor.
Fluorochinolonele se administrează obişnuit pe cale orală, la distanţă de

mese sau de priză de antiacide şi sucealfat. În infecţii grave se pot injecta pe cale
intravenoasă.
Nitrofurantoină si metenamina
Nitrofurantina este un derivat de 5 – nitrofuran, fiind activă pe majoritatea

germenilor intâlniţi obişnuiţi în etiologia infecţiilor urinare, în special pe
colibacili, dar şi pe Klebsiella, Proteus. Riscul de a dezvolta rezistenţă în timpul
tratamentului este mic. Mecanismul acţiunii antibacterine nu este precizat, se
pare că inhibă o serie de enzime ale microorganismelor, dintre care
acetilcoenzima A. Activitatea ei este maximă la un pH ≤ 5,5. După
administrarea orală se absoarbe repede şi complet din tractul gastrointestinal, dar
realizează cooncentraţii tisulare ineficace. Se concentrează însă în urină şi în
medulara renală. Este indicată în tratamentul infectiilor urinare în doze orale de
100 mg de patru ori pe zi, administrate la mese. Se poate folosi şi pentru
39
profilaxia de durată(mai multe luni) a infecţiilor recurente,cronice,ale tractului
urinar. O doză de 100 mg zilnic, poate preveni infecţiile urinare recurente la
femei.
Metenamina este inactivă ca atare şi se hidrolizează la pH acid, rezultând

formaldehida activă care are acţiune germicidă, interesând practic toate
bacteriile şi fungii de la nivelul vezicii urinare. Se administrează pe cale orală şi
se elimenă prin rinichii. Administrarea de cantităţi mari de lichide îi poate
diminua eficacitatea prin diluare şi prin cresterea pH-ului urinar. Proteus-ul este
rezistent la acţiunea metenaminei, deoarece acesta alcalinizeaza urina prin
eliberarea hidroxidului de amoniu din uree. Metenamina este indicată pentru
tratamentul cronic supresiv al infecţiilor tractului urinar, în special la bolnavii cu
sonda specială sau cu disfuncţie vezicală neurogenă
Suplimente alimentare
Merișor
Merişorul este un arbust pitic răspândit în zonele montane, la altitudini de

peste 1300 m. Arbustul provine din emisfera nordica, unde reprezenta
alimentaţia de bază a vikingilor. În scopuri medicinale, se folosesc frunzele, care
se recolteaza în lunile septembrie şi octombrie, perioada în care conţinutul în
substanţe active este maxim. Merişorul conţine următoarele principii active:
arbutozida, metilarbutozida, arbutina, fraxina, flavonoide, antocianidine şi
taninuri.
Are calităţi: antiseptic urinar, antiinflamator, diuretic, diaforetic (produce

transpiraţie), astringent, expectorant, antitusiv si antioxidant.
40
Recomandat ca adjuvant în: infecţii ale tractului urinar (cistite, uretrite,
pielonefrite), inflamaţii urogenitale, leucoree, infecţii acute şi cronice ale
tractului respirator (tuse, bronşite, traheobronşite), reumatism, gută şi diaree.
Ca produs farmaceutic se găseşte sub forma de comprimate şi ceai.
Administrare:
Pentru adulţi şi copii peste 14 ani: câte un comprimat de 3-4 ori pe zi,
înainte de mese.
Pentru copii între 7 şi 14 ani: jumatate din doza adultului.
Pentru copii sub 7 ani: după sfatul medicului.
Contraindicaţii: sarcină, alăptare, alergie la merisor.
Urinal Akut
Unicacitatea şi efectul puternic al produsului sunt date de urmatorii

factori:
 Unicitatea substanţei active CystiCran garantează calitatea şi

efectul puternic, asigurate de cantitatea necesara demonstrată
ştiinţific de 36 mg PAC, care ajută la eliminarea bacteriilor
patogene din tractul urinar.
41
 Mod de administrare - 1 tableta pe zi şi efectele pozitive apar de
obicei din prima zi de administrare.
Conţine doar extracte naturale, ce nu prezintă efecte secundare.
Atenţionare :
În infecţiile urinare acute persistente asociate cu febra înaltă este necesară

consultarea medicului curant.
Urinal Akut nu este un înlocuitor al tratamentului cu antibiotice în situaţia

infecţiilor urinare acute, dar poate fi folosit în paralel cu acestea.
Mod de administrare: ca supliment alimentar, 1 tabletă pe zi, luată cu o

cantitate suficienta de lichid. Doza zilnică recomandată (1 tableta) conţine:
Proantocianidoli din merisor (Vaccinium macrocarpon)36,0mg (extract

standardizat; echivalentul unei cantităţi de minim 338.400 miligrame fructe de
merisor)
Uriclar
42
Uriclar este un supliment alimentar ce conţine o combinaţie unică de
terpene naturale purificate, cu efect benefic în afecţiunile urinare.
Terpenele din preparatul Uriclar se elimină prin urina sub forma de

glucuronide care stabilizează coloidele urinare, cresc solubilitatea sărurilor de
calciu şi ajută la eliminarea calculilor urinari. De asemenea, Uriclar are efect
diuretic (prin creşterea fluxului sangvin renal), anti-inflamator şi antispastic
asupra tractului urinar. Efectul diuretic ajută la eliminarea calculilor (prin efectul
„de spălare”), efectul anti-inflamator şi antispastic reduc inflamaţia şi spasmul
mucoasei urinare determinate de prezenţa calculilor, facilitând astfel eliminarea
calculilor şi reducând simptomele dureroase asociate.
Indicaţii:
Urolitiaza şi nefrolitiaza
Dizolvarea şi eliminarea calculilor urinari
În afecţiunile urologice pre şi post-operator (post-litrotipsie)
Infecţii urinare subacute sau cronice
Colică renală, disurie (disconfort la urinare)
Prostatite cronice
Îmbunătăţirea funcţiei renale
Mod de administrare: 1-2 capsule de 3 ori pe zi înainte de mese. În

colicile renale doza poate fi crescută la 2-3 capsule de 4-5 ori pe zi.
Conţinutul capsulelor:
Amestec de uleiuri volatile – 67 mg – cu următoarea compziţie:
Alfa-pinen 24,8 mg
43
Beta-pinen 6,2 mg
Camfene 15 mg
Borneol 10 mg
Anetol 4 mg
Fencona 4 mg
Cineol 3 mg
şi excipienţi: gelatină, glicerină sorbitol 70%, metilparaben, propilparaben, ulei

de măsline, apă purificată.
Contraindicaţii şi precauţii:
Nu se administrează la copii sub 3 ani şi la persoanele care au alergie la

oricare dintre ingredientele produsului.
Persoanele care suferă de epilepsie şi femeile însărcinate trebuie să

consulte medicul înainte de administrare.
Forma farmaceutică: capsule cutie x 36
Urisan
Urisan conţine extract uleios de afine roşii Vaccinium macrocarpon

(Cranberry) cu acţiune benefică asupra tractului urinar.
44
Cea mai importantă calitate a extractului de afine este prevenirea
infecţiilor tractului urinar. Aceasta proprietate este cunoscută de foarte mult
timp, însă mecanismul de acţiune s-a descoperit relativ recent.
Extractul de afine conţine proantocianide de tip A (PAC) care inhibă

arderea bacteriilor de epiteliul tractului urinar, blocând astfel înmulţirea
bacteriilor care determină infecţia urinară. Această acţiune se msnifestă în
special asupra tulpinilor de Escherichia coli, responsabilă de peste 85% din
totalul infecţiilor urinare. aceasta acţiune se exercită atât asupra tulpinelor
sensibile la antibiotice, cât şi asupra celor care sunt rezistente la acţiunea
antibioticelor. Efectul antiadeziv durează pînă la 10 ore de la administrare.
Neem (Azadirachta indica) este un arbore venerat în India datorită

proprietaţilor curative miraculoase. Neem este folosit din cele mai vechi timpuri
în diferite formule Ayurvedice pentru infecţiile virale, fungice sau bacteriene
datorită proprietăţilor antiseptice pe care le deţine. În preparatul Urisan, uleiul
de Neem are un rol adjuvant, pentru a creşte eficienţa anti-infecţioasa a
extractului de afine.
În infecţiile urinare, Urisan poate fi administrat în asociere cu tratamentele

antibiotice, iar administrat în continuarea tratamentului antibiotic scade riscul
unor eventuale recidive ale inflamaţiilor tractului urinar.
În cazul infecţiilor urinare repetate, administrat regulat, Urisan scade

riscul apariţiei acestora. Studiile arată că administrarea, timp de 3 luni, scade cu
80% riscul inflamaţiilor urinare recidivante la pacienţii predispuşi acestor
infecţii.
Indicaţii:
Prevenirea infecţiilor şi inflamaţiilor urinare repetate

45
Infecţiile de tract urinar (în asociere cu tratamentul antibiotic)
Post-tratament antibiotic în infecţiile de tract urinar.
Fiecare capsulă de Urisan conţine:
Extract de afine roşii 300 mg

(cu 20% proantocianide)
Ulei de neem 145 mg
Şi excipienţi Ulei de soia, Lecitină din soia, Ulei vegetal hidrogenat,

capsulă gelatinoasă (gelatina, glicerina, sorbitol 70 NC grade, metil paraben,
propilparaben, apă purificată, coloranţi Brilliat Blue FCF si Ponceau 4R şi
dioxid de titan) .
Mod de administrare: câte 1-2 capsule pe zi. Capsulele se înghit cu un

pahar cu apă. În caz de inflamaţie a tractului urinar, se recomandă administrarea
a 3-4 capsule pe zi.
Contraindicaţii si precauţii:
Produsul este contraindicat persoanelor care prezintă sensibilitate la

fiecare dintre componenţii produsului. Contraindicat bolnavilor de litiază renală.
Femeile însărcinate sau care alaptează trebuie să consulte medicul înainte de
administrarea produsului.
Prezentare: cutie cu 3 blistere a câte 10 capsule.
ANTIBACTERIENE BETA-LACTAMICE, PENICILINE
PENICILINE CU SPECTRU LARG
AMPICILLINUM
46
Farmacocinetică. Absorbţie digestivă bună, redusă în prezenţa alimentelor
(circa 30%). Concentraţii ridicate în bişă şi urină (în forma activă). Difuziune
redusă în I.c.r. ,mai mare în inflamaţia meningelor, dar insuficientă (necesită
administrare intrarahidiană).
Farmacodinamie. Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.

Activă pe germenii sensibili la penicilina G (activitate ceva mai redusă), pe
bacili gram negativi (coli, H. Influenzae, Salmonelle, Shigelle, Brucella, unele
tulpini de Proteus şi Klebsielle). Inactivă pe pioceanic, enterobacter, B.fragilis,
stafilococi penicilinazosecretori.
Indicaţii. Infecţii grave, septicemii, endocardite, meningite, peritonite cu

enterococi, hemifili, salmonele, coli, proteus, tratament iniţial la copil în
meningite cu germeni încă neidentificaţi, infecţii respiratori, urinare, biliare,
encefalopatie hepatică, febră tifoidă, tuse convulsivă, listerioze, leptospiroză,
infecţii chirurgicale diverse.
Reacţii alergice. Alergii mai frecvente decât la penicilina G (de circa 5

ori), constând mai ales în erupţii cutanate. Accidentele alergice majore au
aceeaşi frecvenţă ca la penicilina G. Alergie încrucişată cu alte peniciline. În
mononucleoză infecţioasă alergii foarte frecvente (peste 80%).
Contraindicaţii. Alergie, stafilococii cu germeni penicilinazosecretori,

infecţii cu pioceanic, enterobacter, bacteroizi anaerobi. Trece în secreţia lactată
şi poate provoca candidoze, diaree şi sensibilizare alergică la sugari.
Administrare. Oral, în infecţii orale şi medii. Adulţi, 2-4 g/zi, în prize la 6

ore. Copii: nou-născut 50-100 mg/kg/zi, în 3-4 prize; sugar şi copil mic, 100-200
mg/kg/zi, în 3-4 prize. Injectabil (i.m sau i.v perfuzii), în afecţiuni severe. Adult,
4-12 g/zi, în 4 prize. Copil, 200-400 mg/kg/zi în 4 prize.
47
AMPICILINA
Capsule 250 mg; 500mg. Cutie x 20; x 1000.
Flacon injectabil 250 mg; 500 mg; 1g. Cutie x 100.
AMPICILINA FORTE
Capsule 500 mg. Flacon x 10; 20; 500.
EPICOCILLIN
Capsule 250 mg. Cutie x 12.
Flacoane injectabile 500mg. Cutie x 1.
PAMECIL
Pulbere pentru soluţie injectabilă 500mg; 1g. Cutie x 10; 100; x 100.
STANDACILLIN
Capsule 250 mg; 500 mg. Cutie x 12.
Granule pentru suspensie 125 mg/5ml; 250mg/5ml. Flacon 60ml; 100ml.
48
Pulbere pentru soluţie injectabilă 500 mg; 1g. Cutie x 100.
AMOXICILLINUM
Farmacocinetică. Absorbţie digestivă superioară faţă de ampicilină,

neinfluenţată de prezenţa alimentelor. Metabolizare redusă eliminare renală
ridicată şi în forma activă. Niveluri terapeutice circa 8 ore. Eliminare redusă în
insuficienţă renală, nou-născut.
Farmacodinamie. Spectru antimicrobian identic cu ampicilina.
Indicaţii. Infecţii grave, septicemii, endocardite, meningite, peritonite cu

enterococi, hemifili, salmonele, coli, proteus, tratament iniţial la copil în
meningite cu germeni încă neidentificaţi, infecţii respiratori, urinare, biliare,
encefalopatie hepatică, febră tifoidă, tuse convulsivă, listerioze, leptospiroză,
infecţii chirurgicale diverse.
Reacţii alergice. Alergii mai frecvente decât la penicilina G (de circa 5

ori), constând mai ales în erupţii cutanate. Accidentele alergice majore au
aceeaşi frecvenţă ca la penicilina G. Alergie încrucişată cu alte peniciline. În
mononucleoză infecţioasă alergii foarte frecvente (peste 80%).
Contraindicaţii. Alergie, stafilococii cu germeni penicilinazosecretori,

infecţii cu pioceanic, enterobacter, bacteroizi anaerobi. Trece în secreţia lactată
şi poate provoca candidoze, diaree şi sensibilizare alergică la sugari.
Administrare. Infecţii uşoare sau medii, adult, 250mg la 8 ore, copii sub 2
ani, 62,5mg la 8 ore; 2-10 ani, 125mg la 8 ore. doze mai mari în cazuri grave
(febră tifoidă): adult, 2-4g/zi; copil 2g/zi. În enterocolite 1-2g/zi. În gonoree
doza zilnică de 3g.
49
AMOXICILINA
Capsule 250mg; 500mg; Cutie x 10; 20.
Pulbere pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml, flacon 60ml.
AMOXICILINA FORTE
Capsule 250mg; 500mg; Cutie x 10; 20.
DUOMOX
Comprimate pentru dispersie orală 125 mg; 250mg; 500mg; 750; mg 1g,
E-MOX
Granule suspensie 250mg/5ml. Flacon 60ml.
JULPHAMOX
Pulbere pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml, flacon 100ml.
OSPAMOX
50
Comprimate filmate 500mg; 1000 mg. Cutie x 12.
Comprimate filmate dispersabile 500mg; 750 mg; 1000 mg. Cutie x 12.
Pulbere pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml, flacon 60 ml,

100ml.
RANOXIL
Capsule 250mg; 500mg; Cutie x 20.
Comprimate pentru dispersie orală 1g. Cutie x 21.
Pulbere pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml, flacon 20 g, 100g

pulbere. Cutie x 1.
PENICILINE ÎN COMBINAŢII, INCLUSIV INHIBITORI DE

BETALACTAMAZĂ
AMOXICILLINUM + ACIDUM CLAVULANICUM
Acidul clavulanic este un inhibitor de betalactamază care în asociere cu

amoxicilina determină o lărgire a spectrului acesteia (stafilococ auriu rezistent la
penicilină, tulpini bacteriene rezistente la amoxicilină, ca unele specii de bacili
gram negativi, H. influenzae, E. coli, Klebsielle, Proteus mirabilis, Salmonella,
Shigella, Bacteroides fragilis) şi pe tulpinile de gonococ rezistente la penicilină.
Asocierea are o bună difuzibilitate, la doze mari trece şi in I.c.r. Excreţie sub
formă activă mai ales pe cale urinară, cu niveluri ridicate. Se elimină sub formă
activă şi prin bilă, fecale, spută. Traversează placenta. Nu necesită reducerea
dozelor în insufucienţa renală. Denumiri comerciale:
51
AMOKSIKLAV QUICKTAB
Amoxicilină (500 mg; 875 mg.) şi acid clavulanic (125 mg; 125 mg.)
Comprimate orodispersabile 625 mg; 1000 mg; Cutie x 10.
AMOKSIKLAV
Amoxicilină (300 mg; 500 mg; 875 mg.) şi acid clavulanic (respectiv 75
mg; 125 mg; 125 mg.)
Comprimate filmate 625 mg; 1 g; Cutie x 14.
Pulbere suspensie 325 mg/5ml (FORTE). Flacon 100ml.
Pulbere suspensie orală 156,25 mg/5ml. Flacon 100ml.
AMOXIPLUS
Pulbere soluţie injectabilă/perfuzabilă. Amoxicilină (500 mg, 1000 mg) şi

acid clavulanic (respective 100 mg, 200 mg). Flacon. Cutie x 1; 50; 100.
Comprimate filmate 500/125 mg ; 875/125 mg. Cutie x 14.
AUGUMENTIN
Amoxicilină + clavulanat de potasiu
Comprimate filmate 625 mg (500+125); 1g (875+125). Cutie x 14.
Comprimate filmate cu eliberare prelungită (SR) 1062,5 mg Cutie x 28.
Pulbere suspensie orală 457 mg/5ml (400+57) Flacon 35ml; 70ml; 140ml.
52
Pulbere soluţie injectabilă/perfuzabilă 1,2 g (1000+200); 2,2 g
(2000+200). Cutie x 10; 1.
BETAKLAV
Comprimate 625 mg; 1000 mg (DUO). Cutie x 14; 21.
Pulbere soluţie injectabilă 1,2 g; 2,2 g . Flacon.
ENHANCIN
Comprimate filmate 500 mg amoxicilină, 125 mg clavulanat de potasiu.

Cutie x 28.
Pulbere pentru suspensie orală 250 mg amoxicilină; 62,5 mg clavulanat de

potasiu. Flacon pentru100ml.
MEDOCLAV
Pulbere pentru suspensie orală 156,25 mg/5ml. Flacon 60ml; 100ml.
Pulbere pentru suspensie orală 312,5 mg/5ml (FORTE). Flacon 60ml;

100ml.
Comprimate filmate 375 mg; 625 mg; 1000 mg. Cutie x 16; x 16; x 14.
AMPICILLINUM + SULBACTAM
Sulbactam este un inhibitor de betalactamază determinând, în asociere cu

ampicilina, o lărgire a spectrului acesteia (stafilococ auriu rezistent la peniciline,
E. coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus vulgaris şi mirabilis, Bacteroides
fragilis, tulpini de gonococ şi hemofili producători de betalactamază). Sunt
rezistenţi Pseudomonas, Serratia, Enterobacter, unii stafilococi, toate
53
enterobacteriaceele care produc betalactamaze de tip I. Eliminare urinară
ridicată, în formă activă, difuzibilitate bună în ţesuturi, redusă în I.c.r. În
insuficienţă renală este necesară reducerea dozelor, în funcţie de clearance-ul
creatininei.
Indicaţii. Infecţii urinare şi urogenitale (inclusiv gonococii), respiratorii,

ORL, digestive, biliare, avort septic, infecţii puerperale, ginecologice,
gastrointestinale, dentare, cutanate, osteoarticulare, etc. Cu germeni rezistenţi la
ampicilină şi amoxicilină prin producerea de betalactamaze.
Contraindicaţii. Alergie la penicilină, mononucleoză infecţioasă, herpes,

leucemie limfoidă, infecţii sensibile numai la ampicilină, monoterapie în infecţii
grave.
Administrare. Adulţi i.m. Pacienţii cu funcţii renale normale: 1g

ampicilină x 2/zi. Pacienţii cu insuficienţă renală. Clearence creatinină 10-30
ml/minut: iniţial 1 g, apoi 500 mg la 12 ore. Clearence creatinină sub 10
ml/minut: iniţial 1 g, apoi 250 mg la 12 ore. Se poate asocia cu soluţie lidocaină
0,5% pentru a reduce durerea locală. I.v. Pacienţii cu funcşii renale normale.
Doze uzuale: 1-2 g ampicilină de 2-4 ori/zi, în funcţie de gravitatea bolii. Infecţii
severe, până la 12 g/zi ampicilină, fără a depăşi 4 g/zi, sulbactam. Profilaxie în
chirurgie: 1-2 g ampicilină la începutul intervenţiei. Ulterior 1-2 g la 6-8 ore,
timp de 24 ore. Pacienţii cu insuficienţă renală. Ca la i.m. Oral, adulţi
amoxicilina 500 mg de 3 ori/zi.
AMPIPLUS
Ampicilină sodică 1 g; sulbactam 0,5 g.
54
Pulbere pentru soluţie injectabilă. Flacon 1,5 g Cutie x 1; 50.
UNASYIN
Comprimate filmate 375 mg. Cutie x 12.
Pulbere pentru suspensie orală 250 mg/5ml. Flacon 60 ml.
TICARCILLINUM+ACID CLAVULANICUM
Ticarcilina este o penicilină de semisinteză inactivată de penicilinază, cu

spectru de acţiune asemănător carbenicilinei (Enterobacter, Proteus, E. coli,
Pseudomonas). Asocierea are spectru larg, cuprinzând germeni gram pozitivi şi
gramnegativi, aerobi şi anaerobi.
Indicaţii. Infecţii severe la bolnavi cu imunitate scăzută: septicemii,

bacteriemii, peritonită, infecţii intraabdominale, infecţii postchirurgicale, infecţii
ale oaselor şi articulaţiilor, ale aparatului respirator, urinar, nas, urechi etc.
Administrare. Adulţi: Perfuzie i.v. 3,2 g la 6-8 ore. Copii: 80 mg/kg la 6-8
ore. În infecţii urinare necomplicate injecţie i.m. sau i.v. 4 g /zi. În insuficienţă
renală doze mai mici.
TIMENTIN
Flacon injectabil 3,2,g (3g+0,2 g) Cutie x 10.
PIPERACILLINUM + TAZOBACTAMUM
55
Farmacodinamie. Tazobactamul este un inhibitor de beta-lactamaze. În
asociere cu piperacilina acţionează pe tulpini secretoare de betalactamază
(Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, E.coli şi Bacteroides fragilis).
Indicaţii. La fel ca piperacilina mai ales în infecţii abdominale, urinare. În

unele cazuri grave este asocierea cu alte antibiotice.
Contraindicaţii. Alergie la peniciline, copii sub 12 ani.
Administrare. 3 x 4,5g/zi (4 g piperacilin + 0,5 g tazobactam), perfuzie

i.v. (30 minute). În insufucienţă renală doze reduse.
TAZOCIN
Liofizant pentru soluţie injectabilă 2,25 g (piperacilină 2 g + tazobactam

250 mg); 4,5 g (piperacilin 4 g, tazobactam 500 mg ). Flacon. Cutie x 12.
PIPERACILIN/TAZOBACTAM
2 g/0,25 g; 4 g/0,5 g. Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă. Cutie

x 1 x 5 flacoane (10ml; 50ml).
CEFOPERAZOMUM + SULBACTAMUM
SULPERAZON
Cefoperazonă 1 g; Sulbactam 1 g.
Pulbere pentru soluţie injectabilă. Flacon 2 g.
56
ALTE ANTIBACTERIENE BETA-LACTAMICE
Cefalosporinele sunt antibiotice semisintetice derivate de la cefalosporina

C1, substanţă naturală produsă de mucegaiul Cephalosporinum acremonium.
Nucleul activ este 7-aminocefalosporanic, apropiat structural de nucleul
penicilinelor.
Mecanismul de acţiune şi toxicitatea sunt asemănătoare penicilinelor.

Eliminarea renală sub formă activă. Principalul efect advers este sensibilizarea
alergică, uneori încrucuţată cu penicilinele (10%).
Clasificarea
După generaţii şi calea de administrare: generaţia I, II ,III ,IV; orale şi

parenterale.
-Grupul grampozitivi-generaţia I-a şi a II-a, cefotaxim, cefoperazon.

-Grupul gramnegativi: cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxon, cefoperazon.
-Compus pseudomonas: cefsulodin, ceftazidim, ceforerazon.
-Grupul anaerobi: cefoxitim, latamoxef, cefoperazon.
CEFALOSPORINE GENERAŢIA I-A
Sunt active pe coci grampozitivi, mai slabe decât penicilina G, inclusuv

pneumococ, streptococ, stafilococ (nu pe cel rezistent la meticilină). Rar
antibacteriene de primă alegere. Se folosesc când există suspiciune de rezistenţă
la peniciline sau alergie non-IgE dependentă la acestea. În alergie mediată de
IgE se folosesc numai cefalosporine generaţia III-a. Cele orale pot fi utile în
infecţii stafilococice minore, pentru infecţii polimicrobiene uşoare (exemplu
celulită). Nu se folosesc pentru infecţii sistemice serioase. Pătrund dificil în
57
SNC; nu se folosesc în meningită. Administrare parenterală: cefazolina.
Administrare orală: cefalexina, cefadroxil.
CEFALEXINUM
Farmacocinetică. Absorbţie bună digestivă, pic la o oră, difuziune bună,

eliminare renală, nemodificată 90% şi biliară în cantităţi reduse.
Farmacodinamie. Bactericid. Acţiune pe bacterii grampozitive şi unii

bacili gramnegativi. Unele tulpini de E. coli, Klebsiella, Proteus sunt rezistente.
Inactivă pe Enterobacter, Serattia, Pseudomonas, Bacteroides fragilis,
enterococi. Acţiune slabă pe Bordetella pertussis, Haemophilus influenzae.
Indicaţii. Infecţii ORL, respiratorii, urinare, cutanate cu germeni sensibili,

în special stafilococi, parţial în infecţii cu E. coli, Klebsiella, Proteus.
Reacţii adverse. Greţuri, diaree, creşterea GOT, GPT, fosfatazei alcaline,

icter colestatic.
Contraindicaţii. Alergie, infecţii grave în care sunt active

cefalosporinelemai stabile la betalactamaze (cefotaxim).
Administrare. Oral 0,5-1 g de 4 ori/zi, la 6 ore. Copii 6,25-25 mg/kg/zi, în

prize la 6 ore. Se măreşte intervalul de administrare, la un clearance al
creatininei 10-25 ml/min, la fiecare 24 ore, la clearance sub 10ml/minut, la
fiecare 36 ore.
CEFALEXINA
Capsule 250 mg; 500mg.
58
CEFALEXIN
Comprimate filmate 500 mg.
Capsule 250 mg; 500mg.
Granule pentru suspensie orală 125 mg/5 ml; 250mg/5 ml. Flacon cu 33 g
pentru 60ml.
KEFLEX
Granule pentru suspensie orală 125 mg/5 ml; 250mg/5 ml. Flacon 60 ml;
100ml.
OSPEXIN
Comprimate filmate 500 mg; 1g . Cutie x 12.
Granule pentru suspensie orală 125 mg/5 ml; 250mg/5 ml. Flacon 60ml;
100ml:60ml.
SPORIDEX
Capsule 250 mg şi 500mg. Cutie x 10.
CEFADROXILUM
Farmacocinetică. Absorbţie digestivă bună (90%), neinfluenţată de

alimente. Concentraţie plasmatică maximă după 1,5 ore cu durată de 6 ore.
Eliminare în special urinarăîn forma activă.
59
Farmacocinetică. Absorbţie bună digestivă, pic la o oră, difuziune bună,
eliminare renală, nemodificată 90% şi biliară în cantităţi reduse.
Farmacodinamie. Bactericid. Acţiune pe bacterii grampozitive şi unii

bacili gramnegativi. Unele tulpini de E. coli, Klebsiella, Proteus sunt rezistente.
Inactivă pe Enterobacter, Serattia, Pseudomonas, Bacteroides fragilis,
enterococi. Acţiune slabă pe Bordetella pertussis, Haemophilus influenzae.
Indicaţii. Infecţii ORL, respiratorii, urinare, cutanate cu germeni sensibili,

în special stafilococi, parţial în infecţii cu E. coli, Klebsiella, Proteus.
Reacţii adverse. Greţuri, diaree, creşterea GOT, GPT, fosfatazei alcaline,

icter colestatic.
Contraindicaţii. Alergie, infecţii grave în care sunt active

cefalosporinelemai stabile la betalactamaze (cefotaxim).
Administrare. Oral 500 mg de 2 ori/zi. Copii 50 mg/kg/zi. Reducerea

dozei în insufucienţă renală.
CEFADROXIL
CEFORAN
60
CEXYL
Capsule 250 mg; 500 mg (FORTE). Cutie x 10.
Granule pentru suspensie orală 125 mg; 250mg; 5 ml. Flacon 60ml.
Comprimate filmate 1 g. Cutie x 10
CEFALOSPORINE GENERAŢIA II-A
Grup heterogen, cu diferenţe în acţiune, farmacocinetică, toxicitate.

Active pe germeni sensibili la cefalosporinele din generaţia I-a dar mai slabe
decât acestea. Active şi pe unii gramnegativi şi pe anaerobi (cefoxitin,
cefoxetan), nu pe pioceanic. Specrul de acţiune corespunde asocierii
ampicilină+oxacilină+gentamicină+metronidazol. Active pe Haemofilus
influenzae, chiar şi pe suşele producătoare de beta-lactamaze. Nu se indică în
infecţii grave cu Haemofilus (epiglotite, meningite).
Administrare parenterală: cefuroxim.

Administrare orală: cefaclor.
61
CEFUROXIMUM
Farmacocinetică. Absorbţie orală absentă pentru cefuroxim, absorbţie

bună pentru cefuroxim-axetil, mai mare după masă. Difuziune bună în ţesuturi,
mai puţin în I.c.r. Eliminare urinară în formă activă (90%). Cefuroxim-axetil
este prodrog al cefuroximei. Se hidrolizează în mucoasa intestinală şi în sânge,
eliberând cufuroxima.
Farmacodinamie. Bactericid. Spectrul superior celor de generaţia I-a, pe

toţi bacilii gramnegativi, pe unele tulpini rezistente de E. coli, Klebsiella,
Enterobacter, Citrobacter, Providencia, Proteus indol-pozitiv, Haemophilus
influenzae rezistent la ampicilină. Inactivă pe pioceanic. Activitate ridicată pe
gramnegativi anaerobi, inclusiv Bacteroides fragilis.
Indicaţii. Infecţii cu stafilococi, Haemophilus rezistent la ampicilină,

pneumonii cu K. Pneumoniae, infecţii urinare, chirurgicale, în asociere cu
aminoglicozide în infecţii grave cu enterobacteriacee.
Reacţii adverse. Caracteristice cefalosporinelor. În plus efect de tip

antabuz în cazul asocierii cu alcool. Posibile creşterii ale GOT, fosfatazei
alcaline, bilirubinei.
Contrindicaţii. Alergie.
Administrare. Intramuscular (suspensie), intravenos (soluţie), injecţii sau

infuzie. De evitat asocierea cu alte medicamente. În iinfecţii severe, la adult 1,5-
2 g/zi. Copii 30-60mg/kg/zi, în 3 prize. În insuficienţă renală cronicămărirea
intervalului, pentru clearance creatinină 50-30 ml/minut -24 ore; sub 5 ml/minut
– 48 ore. Oral (cefuroxim-axetil).
62
Infecţii ORL, alult 500 mg/zi în 2 prize. Copii peste 5 ani, 20 mg/kg/zi, în
2 prize. Infecţii respiratorii acute sau cronice, adulţi 500-1000mg/zi, în 2 prize.
AXETINE
Pulbere pentru suspensie injectabilă sau soluţie injectabilă i.m./i.v. 250

mg; 750 mg; 1,5 g.
AXYCEF
Comprimate filmate 125 mg; 250 mg; 500 mg cefuroxim axetil.
Pulbere pentru suspensie orală 125 mg/5 ml cefuroxim axetil. Flacon 70

ml.
CEROXIM
Comprimate 250 mg; 500 mg.
Granule pentru suspensie orală 125 mg/5 ml; 250 mg/5 ml. Flacon pentru
70 ml; 100 ml.
CEFUROXIMA
Capsule 250 mg.
Comprimate 250 mg; 500 mg.
Pulbere pentru suspensie (i.m.) / soluţie injectabilă (i.m/i.v.) 750 mg; 1,5 g.
63
CEFUROXIME
Pulbere pentru soluţie injectabilă i.v. 750 mg; 1500 mg.
ZINACEF
Pulbere pentru soluţie injectabilă 250 mg; 750 mg; 1,5 g.
ZINNAT
Comprimate filmate 125 mg; 250 mg; 500 mg.
Granule pentru suspensie orală 125 mg/ 5ml. Flacon 50 ml.
CEFACLORUM
Farmacocinetică. Aborţie orală 80%, întârziată de alimente. Concentraţii

serice maxime la 30-60 minute. Difuziune bună în ţesuturi cu exceptia I.c.r.
Eliminare renală (85% în forma activă) şi biliară (concentraţii similare cu cele
plasmatice).
Farmacodinamie. Bactericid. Activ pe stafilococi penicilinazosecretori, cu

excepţia celor rezistenţi la meticilină, streptococi (cu excepţia celor din grupa
D), pneumococi, H. influenzae, difteric, clostridii, E. coli, alte bacterii
coliforme, Klebsiella, Proteus mirabilis, gonococi, meningococi, Shigella.
Indicaţii. Infecţii ORL, respiratorii, urinare, ale pielii şi ţesuturilor moi.
Reacţii adverse. Alergie, tulburări digestive, creşterea GOT,

nefrotoxicitate (la doze mari sau în asociere cu aminoglicozide sau diuretice).
Contraindicaţii. Alergie.
64
Administrare. Oral. Adult 750mg/zi, în 3 prize. Copil şi sugar 20mg/kg/zi,
în 2-3 prize. În insuficienţă renală, la clearance creatinina 10-40ml/minut ½ sau
1
din doză; sub 10ml/minut ¼ din doză. Soluţia este stabilă 14 zile la +4i.
3
CECLOR
Granule pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml. Flacon 75ml.
CECLODYNE
Comprimate filmate cu eliberare prelungită (MR) 375 mg; 500mg;

750mg.
Capsule 250mg; 500mg (FORTE).
Granule pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml. Flacon pentru

60ml.
CECLOZONE MR
Comprimare cu eliberare prelungită 375mg; 750mg;
CEFACLOR
Granule pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml.
Capsule 250mg; 500mg;
CLORACEF
Pulbere pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml. Flacon 75ml.
65
MEDOCLOR
VERCEF
Comprimate cu eliberare prelungită (MR) 375mg; 750mg.
Granule pentru suspensie orală 125mg/5ml; 250mg/5ml. Flacon 75ml;

respectiv 75/100ml.
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA III-A
Indicate numai pentru infecţii grave. Active pe bacili gram-negativi şi

pioceanic, germeni de spital polirezistenţi. Spectrul corespunde asocierii
ampicilină + oxacilină + ticarcilină + metronidazol. Generaţia a III-a poate fi
împărţită în 3 grupe:
1.Cefalosoprine „de extremă stângă”, active pe bacili gram-negativi şi pe

coci grampozitivi (cefotexim, ceftriaxona);
2.Cefalosporine „de centru”, active pe pioceanic (ceftazidimă,

cefoperazonă);
3.Cefalosporine „de extremă dreaptă”, active pe Bacteroides fragilis

(moxalactom, flomoxef).
Cefotaxima, ceftazidima, ceftriaxona pătrund în SNC şi se folosesc, în

doze mari, în meningite bacteriene. Ceftriaxona (125mg i.m.) + azitromicină (1g
66
o singură dată) este tratament de elecţie pentru uretrita produsă de chlamydia şi
gonococi.
Administrare parenterală: cefotaximă, ceftazidimă, ceftriaxonă, cefiximă,

cefoperazonă, cefpirona.
Administrare orală: ceftibutena.
CEFTRIAXONUM
Farmacocinetică. Calea i.m. şi i.v. sunt bioechivalente. Distribuţie bună şi

în I.c.r., lichid pleural, peritoneal, sinovial, secreţii bronşice, urină, bilă.
Eliminare în forma activă în urină (60%) şi bilă (40%). Inactivată de flora
intestinală. 90%din doză este eliminată în 48 ore.
Farmacodinamie. Activ pe H. para-influenzae, gonococ, meningococ,

Proteus mirabilis, Streptococus pneumoniae şi piogenes, E. coli, K. Pneumoniae,
stafilococ, Proteus indol pozitiv, Serattia, Salmonella, Shigella, vibrioni,
Citrobacter,Enterobacter aerogenes şi cloacae, brucele, Yersinia pestis.
Indicaţii. Infecţii grave cu germeni sensibili, meningite cu excepţia cu

Listeria monocytogenes, infecţii urinare şi respiratori severe, mai ales cu
graminegativi, pusee în prostatite cronice.
Reacţii adverse. Alergie, tulburări digestive minore, rar diaree gravă

persistentă (impune oprirea administrării, antibiotice specifice, evitarea
medicamentelor care favorizeazăstaza digestivă), eozinofilie, leucopenie,
trombopenie, creşterea transaminazelor, fenomene iritative locale.
67
Contraindicaţii. Alergie. Forma i.m. nu se administrează i.v.şi i.m. la copii
sub 30 luni, la prematuri şi la nou născuţi cu hiperbieilirubinemie. Nu se
administrează simultan cu soluţii perfuzabile care conţin calciu. Se păstrează un
interval de minim 48 ore.
Administrare. Injecţie i.v. lentă (2-4 minute). Diluţie minimă 1 g/10 ml.
Perfuzie (5-15 minute) cu 2 g în 40 ml soluţie glucoză 5% sau ser fiziologic sau
levuloză 5% sau dextran 6% în glucoză. I.m. se dizolvă în conţinutul unei fiole
de solvent (lidocaină 1%) şi se injectează profund în regiunea fesieră. Nu se
injectează mai mult de 1 g în aceeaşi zonă. Stabilitate bună 6 ore la temperatura
camerei şi 24 ore la frigider. Adulţi 1-2 g/zi într-o administrare. Copii, nou-
născuţi şi sugari 50 mg/kg/zi. La sugari peste 3 luni administrare în 2 injecţii la
12 ore. În meningite 50-100 mg/kg/zi într-o administrare. În insuficienţă renală
şi hepatică se reduce doza.
CEFIXIMUM
Farmacocinetică. Bsorbţie digestivă 50% . Pic seric la 3-4 ore. Nu

pătrunde în I.c.r. T ½ 2-4 ore. excreţie urinară, 50% nemodificat.
Indicaţii. Infecţii căi respiratorii, ORL, ale aparatului urinar, căilor biliare,
produse de streptococ, pneumococ, Moraxella, Haemophylus infuenzae,
Neisseria gonorheae, E. coli, Serattia.
Administrare. Adulţi şi copii peste 12 ani, 400 mg/zi, în 2 prize (câte 200
mg dimineaţa şi seara). În uretrita gonococică necomplicată, o singură doză de
400 mg. În insuficienţă renală cu clearance creatinină sub 20 ml/ minut/ 1,73 m2,
200 mg/zi. Copii sub 12 ani, 4 mg/kg.
68
EFICEF
Capsule 200 mg.
CEFPIROMUM
Farmacocinetică. Concentraţii plasmatice şi tisulare ridicate, depăşind

CMI timp de 8-12 ore. difuziune bună în ţesuturi. În I.c.r variabilă, necesitând
control periodic în meningite. Eliminare urinară nemetabolizată.
Farmacodinamie. Bactericid. Activ pe Proteus indol pozitiv, Serattia,

Klebsiella, Enrerobacter, E. coli, Citrobacter, Salmonella, Shigella,
Pseudomonas, H. influenzae, neiserii, Bordetella pertussis, Pasteurella, Yersinia
enterocolitica, Streptococus (pyogenes, pneumoniae, anaerobic), stafilococ auriu
(cu excepţia celui rezistent la meticilină).
Indicaţii. Infecţii respiratorii joase, infecţii urinare complicate înalte şi

joase, bacteriemii-septicemii, febră la bolnavi cu neutropenie.
Reacţii adverse. Alergie, tulburări digestive, eozinofilie, limfocitoză,

neutropenie, trombopenie, creşterea GOT, uree. Nefrotoxicitate la doze mari sau
în asociere cu aminoglicozide sau diuretice. Fenomene neurotoxice în
insuficienţă renală, la doze mari. Posibile candidoze bucale, colite, vaginite.
Dureri locale după injectare i.m.
Administrare. 1-2 g i.v. lent la fiecare 12 ore. În onsuficienţă renală doze

reduse: la un clearance creatininic 50-20 ml (min. 0,5-1 g la 24 ore).
69
Denumire comercilală:
CEFROM
Pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă 1 g; 2g.
CEFTIBUTENUM
Farmacocinetică. Absorbţie orală, neinfluenţată de alimente. Eliminare

urinară în formă activă, redusă în insuficienţă renală.
Farmacodinamie. cefalosporină de generaţia a III-a activă pe germeni

secretori de betalactamaze. Activă pe majoritatea tulpinilor de: Streptococus
pyogenes, Streptococus pneumoniae, H. influenzae, Moraxella, E. coli,
Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Salmonella şi Shigella.
Indicaţii. Infecţii respiratorii, otite, infecţii urinare, enterită şi

gastroenterită la copii (Salmonella, Shigella, E. coli).
Reacţii adverse. Rare, moderate. Tulburări gastrointestinale minore,

alergie. În insuficienţă renală reducerea dozelor.
Administrare. Doza unică 400 mg/zi. În insuficienţă renală în funcţie de

clearance-ul la creatinină 40-30 ml/minut 200 mg/zi sau 400 mg la 48 ore; 20-5
ml/minut 100 mg/zi sau 400 mg la 96 ore. La bolnavii dializaţi de 2-3
ori/săptămână 400 mg la sfârşitul fiecărei şedinţe de dializă.
70
CEDAX
Capsule 400 mg.
Pulbere pentru suspensie orală 36 mg/ml. Flacon 30 ml.
CEFALOSPORINE DE GENERAŢIA IV-A
Sunt similare cu cele din generaţia III-a dar sunt mai rezistente, la
hidroliză prin betalactamaze, chiar şi la cele care inactivează cefalosporinele din
generaţia a III-a. Foarte active asupra P. aeruginoasa, S. aureus, S. pneumoniae,
Haemophilus, Neisseria, Enterobacter. Pătrund în SNC.
MEROPENEMUM
Farmacodinamie. Spectru asemănător cu imipenem. Mai stabil faţă de

dehidropeptidaza I renală şi nu necesită asocierea cu un inhibitor al enzimei.
Administrare. I.v. lent (peste 5 minute) sau perfuzie (15-30 minute).

Adulţi 0,5- 1 g la 8 ore. În meningită 2 g la 8 ore.Doze mai mici în insuficienţă
renală. Copii peste 3 luni ţi sub 50 kg, 10-20 mg/kg la 8 ore.
MERONEM
Pulbere pentru soluţie injectabilă i.v./perfuzabilă 500 mg, 1g.
ETRAPENEMUM
71
Farmacocinetică. Biodisponibilitate 92% după injectare i.m. cu pic seric la
2 ore. Excreţie renală.
Farmacodinamie. Activ faţă de stafilococ, streptococ, colibacil,

Haemophilus, Klebsiella, Proteus mirabilis, anaerobi.
Indicaţii. Infecţii moderate-severe cu germeni sensibili, intra-abdominale

complicate, ale tegumentelor, tractului urinar, pelvine, pneumonie, septicemie.
Reacţii adverse. Diaree, greaţă, cefalee, complicaţii la nivelul venei

perfuzate, ameţeli, somnolenţă, dispnee, erupţii, prurit genital.
Contraindicaţii. Sensibilitate la beta-lactamine.
Administrare. Adulţi, 1 g o dată/zi, în perfuzie i.v. (în minim 30 minute),

sau injecţie i.m.
INVANZ
Pulbere soluţie perfuzabilă/injectabilă 1 g.
DORIPENEMUM
Farmacodinamie. Inhibă sinteza peretelui bacterian. Spectru asemănător

imipenem.
Indicaţii. Pneumonii nosocomiale (inclusiv pneumonia dobândită în

timpul ventilaţiei mecanice), infecţii intra-abdominale complicate, infecţii
complicate ale tractului urinar.
72
Reacţii adverse. Cele mai frecvente: greaţă (0,1%), diaree (0,1%), prurit
(0,1%), infecţii micotice ale vulvei (0,1%), creşterea enzimelor hepatice (0,2%),
erupţii cutanate (0,2%).
Contraindicaţii. Hipersensibilitate la substanţa activă sau la alţi

carbapenemi. Hipersensibilizare severă la antibiotice beta-lactamice.
Administrare. Pneumonie nosocomială, inclusiv pneumonia dobândită în

timpul ventilaţiei mecanice: 500 mg la 8 ore (durata perfuziei 1 până la 4 ore).
Infecţii intra-abdominale, infecţii ale tractului urinar complicate (inclusiv
pielonefrită): 500 mg la 8 ore (durata perfuziei 1 oră). În insuficienţă renală
moderată (CICr între 30-50 ml/minut): 250 mg la 8 ore. În insuficienţă renală
severă (CICr < 30 ml/minut): 250 mg la 12 ore.
DORIBAX
Pulbere pentru soluţie perfuzabilă 500 mg.
IMIPENEM + CILASTATINUM
Farmacodinamie. Spectrul imipenem cuprinde Coci grampozitivi

producători şi neproducători de penicilinază. Sensibilitate variabilă pentru
stafilococ auriu şi streptococi. Activ pe coli, Klebsiella, Proteus, Salmonella,
Serattia, ahigella, Pseudomonas, Campylobacter, Haemophilus influenzae,
Neisseria, Bacteroides.
Asocierea unei betalactamine (imipenem) cu un inhibitor al

dehidropeptidazei renale, pentru diminuarea metabolizării (cilastatin) determină
niveluri urinare ridicate.
73
Indicaţii. Infecţii cu germeni sensibili cu diferite localizări, îndeosebi la
bolnavi cu deficit imunitar, septicemie.
Reacţii adverse. Alergie, greţuri.
Administrare. 1-2 g/zi i.u. în 3-4 doze în perfuzie lentă 20-60 minute în
funcţie de doză. În insuficienţă renală doze mai reduse.
CILOPEN
Pulbere pentru soluţie injectabilă 500 mg/ 500 mg.
IMIPENEM/CILASTATIN
Pulbere pentru suspensie perfuzabilă 250/250 mg; 500/500 mg.
TIENAM
Pulbere pentru soluţie injectabilă. Flacon 20 ml conţinând 500 mg

imipenem; 500 mg cilastan sodic.
SULFONAMIDE ŞI TRIMETOPRIM
74
Combinaţii de sulfamide cu trimetoprim, inculsiv derivaţi.
COTRIMOXAZOL
Asociere de sulfametoxazol (5 părţi) cu tripetoprim (o parte).
Farmacocinetică. Absorbţie digestivă bună, niveluri mai mari cu 10%

după i.m. Distribuţie bună în ţesuturi şi lichidele biologice şi I.c.r. Eliminare în
special urinară sub formă de metaboliţi activi.
Farmacodinamie. Bactericid. Activ pe E. coli, Klebsiella, Enterobacter,

Proteus, Citrobacter, Salmonella, Shigella, hemofili, Vibriocholerae, listerii,
Pneumocystis carinii, Toxoplasma gondii. Sensibilitate inconstantă: streptococ
A, pneumococ, Serratia, Providencia, stafilococi, meningococi, gonococi,
Brucella, Acinetobacter, Nocardia, actinomicete.
Indicaţii. Salmoneloze, febră tifoidă, infecţii cu H. influenzae, infecţii

urinare, sinuzite, exacerbarea bronşitelor cronice, gonoree, acnee, alergici la
peniciline.
Reacţii adverse. Greţuri, vome, erupţii, eosinofilie, leucopenie,

agranulocitoză, purpură, anemie megaloblastică, hemoliză la deficienţi în G – 6
– PD.
Contraindicaţii. Sarcină, copii sub 6 săptămâni, alăptare, insuficienţă

hepatică sau renală, tulburări sanguine, deficit în G – 6 – PD.
Precauţii. În tratamente de durată, examen hematologic, aport lichidian

adecvat, risc de fotosensibilizare. Atenţie la vârstnici (de evitat tratamente peste
10 zile).
75
Administrare. Adult, oral 2 comprimate x 2/zi. În cazuri severe 3
comprimate x 2/zi. Pneumocistis carini 100 mg/kg sulfametoxazol şi 20 mg/kg
trimetoprim/zi în 4 prize, timp de 2 săptămâni. Gonoree, 4 comprimate la fiecare
12 ore timp de 2 zile. Copii: comprimate pediatrice (sulfametoxazol 100 mg +
trimetoprim 20mg): 2 – 5 ani (sub 20 kg) 2 comprimate x 2/zi; 6 – 12 ani (peste
20 kg) 4 comprimate x 2/zi. Suspensie pediatrică pentru copii şi sugari (480 mg
cotrimoxazol/5 ml sau 240 mg cotrimoxazol/5 ml): 6 săptămâni – 5 luni, 120 mg
cotrimoxazol la 12 ore; 6 luni – 5 ani, 240 mg la 12 ore; 6 – 12 ani, 480 mg la 12
ore. Soluţie injectabilă i.v. diluată în glucoză 5 – 10% sau în ser fiziologic. Nu
se folosesc soluţii biocarbonatate. Perfuzia nu va dura mai mult de 6 ore după
prepararea soluţiei. Durata obişnuită a perfuziei o oră. Adulţi, 2 fiole x 2/zi în
perfuzie, în cazuri grave 3 fiole x 2/zi. Copii sub 12 ani, doză uzuală 1 ml (80
mg sufametoxazol + 16 trimetoprim) pe 5 kg corp x 2/zi. 1 ml din soluţia de
cotrimoxazol se diluează în 25 ml soluţie perfuzabilă. În insuficienţă renală la
clearance creatinină 15 – 30 ml/minut, ½ din doză, o singură perfuzie zilnică;
sub 15 ml/minut contraindicat în lipsa hemodializei.
BITRIM
Comprimate 400 mg/80 mg.
CO – TRIM EEL
EPITRIM
Suspensie orală 200/40/5 ml. Flacon 100 ml.
SEPTRIN
76
Suspensie orală (200 mg + 40 mg) /5 ml. Flacon de 50 ml; 100 ml.
Soluţie injectabilă 400 mg/80 mg – 5 ml
SUMETROLIM
Sirop 125/25 mg/5 ml. Flacon 100 ml.
TAGREMIN
77
BIBLIOGRAFIE
1.Buligescu L.,Candiori R.-”Diureticele moderne în tratamentul ascitei

din ciroza hepatică”,Medicina Internă(București),1980;
2.Cristea A.N.-”Farmacologie Generală”,Editura Didactică și
Pedagogică,R.A, București,2004;
3.Fulga I.-”Farmacologie”,Editura Med București,2004;
4.Haulica I.-Fiziologia Umană,Editura Med București ediția a II-a, 2002;
5.Memo-Med-Ghid farmacoterapic,Editura Minesan,ediția XII.
Site-uri:
1.www.i-medic.ro
2.www.MediculTau.com
3.www.PaginaFarmacistilor.ro
78

Medicamente Folosite În Infecțiile Urinare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Medicamente Folosite În Infecțiile Urinare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,GHEORGHE ŢIŢEICA”

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII

MEDICAMENTE FOLOSITE ÎN INFECȚIILE

CAPITOLUL II.AFECȚIUNILE VEZICII URINARE..................................................11

2.1. VEZICA NEUROGENĂ...............................................................................................11

2.2. GLOMERULONEFRITA CRONICĂ...........................................................................12

2.3. INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ............................................................................14

CAPITOLUL III. MEDICAMENTE FOLSITE ÎN INFECŢIILE URINARE............18

Ce este o infecţie urinară?

O infecţie aflată la orice nivel al tractului urinar, de la rinichi, uretere, la

Infecţiile urinare pot fi dureroase şi supărătoare. Ele pot deveni de

Am ales această temă,deoarece consider că rinchii sunt foarte importanți

Infecţia tractului urinar (ITU) este o infecţie bacteriană care afectează

În mod obişnuit cauzele infecţiilor urinare sunt reprezentate de bacteriile

Bacteriile de la nivelul intestinului gros, prezente în fecale reprezintă cea

Una dintre cele mai probabile cauze a ITU la femeie e reprezentată de

Alte cauze ce favorizează dezvoltarea ITU sunt reprezentate de

Marea majoritate a ITU sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei şi a

Mai mute teste pot fi făcute dacă simptomele nu se ameliorează sub

Majoritatea ITU pot fi tratate cu succes cu antibiotice pe cale orală.

Perioada de tratament depinde de localizarea infecţiei (vezică sau rinichi),

Copiii şi persoanele învârsta de ambele sexe au un risc crescut de a

Bacteriile ce intră în uretră şi ajung în tractul urinar reprezintă cauza

O altă sursă de infecţie e reprezentată de bacteriile ce colonizează (ce

Cateterele (sondele), care sunt mici tuburi flexibile ce se introduc în

Ocazional bacteriile pătrund din sânge sau sistemul limfatic cauzând

Litiaza renală (piatra la rinichi), mărirea prostatei la bărbaţi sau alte

Unele femei datorită structurii genetice sunt predispuse să facă ITU

Factori de risc la femeie

Factorii care cresc riscul ca o femeie să aibă ITU sunt:

- activitatea sexuală, în special în cazul femeilor care folosesc diafragma

- graviditatea: femeia gravidă prezintă riscul de a face bacteriurie

- folosirea de produse igienice ce conţin deodorant

- consumul insuficient de lichide: consumul mare de lichide creşte

- lipsa estrogenilor permite dezvoltarea bacteriilor ce cauzează ITU,

Factori de risc la bărbat

Factorii care cresc riscurile ITU la bărbat sunt:

- afecţiuni ale prostatei: bărbatul devine predispus la ITU pe măsura ce

- sexul neprotejat cu o femeie cu infecţie vaginală

Factori de risc comuni (atat la femeie cât şi la bărbat)

Caţiva factori se întâlnesc atât la femei cât şi la barbaţi. Aceştia includ:

- purtători de cateter urinar, cum adesea se întamplă la adulţi, vârstnici

- sondarea creşte de asemenea riscul pentru bacteriurie asimptomatică

- litiaza renală (piatra la rinichi) sau altă obstrucţie a tractului urinar:

- diabetul: persoanele care au diabet zaharat au risc crescut pentru ITU

- probleme de structură ale tractului urinar; acestea pot fi prezente de la

Semnele infecţiei de tract urinar sunt reprezentate de:

- durere şi arsura la urinare (disurie)

- necesitatea imperioasă de a urina frecvent dar eliminând o cantitate mică

- urinari dese şi mici cantitativ (pierderea controlului eliminării urinei)

- durere sau simţirea unei greutăţi în abdomenul inferior

- urina urât mirositoare

2.1. VEZICA NEUROGENĂ

Generalități-Reprezintă afectarea funcției aparatului urinar inferior

Vezica are capacitate diminuată,dar umplerea ei poate determina

Diagnostic- Sunt obligatorii examen clinic general,examen neurologic și

- examene de laborator (uree, creatinină, rezervă alcalină, ionogramă,

2.2. GLOMERULONEFRITA CRONICĂ

2.3. INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ

Chimioterapice cu spectru ultralarg, farmacocinetică foarte avantajoasă,

Farmacocinetică. absorbţie digestivă bună, concentraţii plasmatice

Farmacodinamie. Bactericide. Active pe streptococi, pneumococi,