Povestea lui Harap-Alb (comentariu)

de Ion Creanga
Valorile morale si spirituale ale poporului roman s-au pastrat de-a lungul
vecurilor in doine, balade si basme populare.

Dupa cum se stie, basmul este o specie agenului epic in proza, in care se
nareaza intamplari fantastice a unor personaje imaginare aflate in lupta cu forte
nefaste ale societatii sau ale naturii, simbolizate prin zmei, balauri, vrajitoare,
pe care ajung a le invinge in cele din urma.

Basmul cult, povestea lui Harap-Alb se individualizeaza prin elementele de

originalitate impuse de autor pornind de la modelul basmului popular. Acesta
include un plan realist care face referire la relatii de familie, esec-reusita,
incredere, prietenie; un plan simbolic pe parcursul careia eroul parcurge un
traseu initiatic si un plan moralizator prin care se transmite mesajul operei:
binele invinge raul.

In basm apare si tiparul narativ specific basmului al lui Vladimir

Propp: ,,situatia initiala de echilibru (un crai are trei fii), destramarea
echilibrului initial (Imparatul Verde nu are descendenti pe linie masculina si ii
solicita craiului un urmas la tron), icercarea de a restabili echilibrul (calatoria
mezinului), probele, restabilirea echilibrului (pedepsirea spanului si casatoria lui
Harap-Alb cu fata de imparat).

De asemenea, intalnim: necesitatea plecarii eroului de acasa in urma

prejudiciului suferit de Imparatul Verde; inzestrarea cu elemente magice
(hainele, armele si calul tatalui sau); icercarea paterna si sfaturile tatalui sau (sa
nu se asocieze la drum cu omul span si omul Rosu); deplasarea intre doua
imparatii; viclesugul spanului (acesta devine initiatorul lui Harap-Alb);
schimbarea identitatii (episodul fantanii cand mezinul trece printr-o moarte si o
reinviere simbolica; este botezat de span Harap-Alb devenind sluga acestuia);
pretentiile neintemeiate falsului erou (spanul); probele; recunoasterea;
demascarea falsului erou si pedepsirea acestuia.

Se remarca utilizarea formulelor specifice basmului popular. Formula

introductiva sau initiala nu mai respecta modelul basmului popular: ,,Amu cica era
odata” are rolul de a deschide lumea basmului, timpul este unic, indepartat,
irepetabil, illo tempore, iar adverbul ,,amu” apropie intamplarile de prezent.
 Formulele mediane ,,si merse, si merse” stimuleaza atentia cititorului, iar
formula finala difera de cea a basmului popular si are rolul de a-l exclude pe
cititor din lumea basmului.

Spatiul este indepartat: lumea-taramul nostru ilustrat de imparatia craiului si

taramul celalalt separate de pod si padure.

Personajele basmului se clasifica in: pozitive (Harap-Alb, Uriasii, craiul),

negative (spanul, Imparatul Rosu), eroul (Harap-Alb), opozantul (spanul),
donatorii (Regina Furnicilor, Craiasa Albinelor), adjudvanti (Uriasii, Calul, Sfanta
Duminica).

Acest basm se caracterizeaza prin culoare locala, prin originalitatea

limbajului, prin caracterul individual. Porteretele uriasilor sunt grotesti
(exagerate), de exemplu: Gerila este ,,o namila de om cu niste urechi clapauge si
niste buzoaie groase”. Cei 5 uriasi simbolizeaza elementele trimordiale: Gerila-
focul, Setila-apa, Flamanzila-pamantul, Ochila si Pasarila-aerul.

Spanul este un initiator ce il obliga pe Harap-Alb sa isi indeplineasca destinul

anticipat de Sfanta Duminica, batrana a timpurilor si proorocita, care ii spune
mezinului ca va ajunge ,,imparat puternic, slavit si iubit”.

Harap-Alb este un arhetip si este superior moral fata de fratii sau, Sfanta
Duminica numindu-l ,,boboc in felul sau”.

Numele de Harap-Alb este un oximoron: ,,Harap” inseamna negru, moarte,

intuneric, statutul de sluga, iar ,,Alb” inseamna viata, lumina, libertate, initiere,
statutul de viitor imparat.

Asemenii lui Nica din ,,Amintiri din copilarie”, Harap-Alb este supus unor
probe de cunoastere. Prima proba este aducerea salatelor din gradina ursului
(adjudvanti sunt calul si Sfanta Duminica) este proba puterii, iar pornind de la
simbolul ursului ar putea marca, trecerea eroului in categoria razboinicilor.

A II-a proba este aducerea nestematei din fruntea cerbului care ar putea fi
proba cunoasterii absolute; nestemata simbolizeaza piatra filozofata (adjudvanti
sunt calul si Sfanta Duminica).

A III-a proba este aducerea fetei Imparatului Rosu, proba cunoasterii

absolute, prin iubire care contine mai multe subprobe: proba focului din casa de
arama, ospatul, alegerea macului de nisip (binele de rau), pazirea fetei de
imparat timp de o zi si o noapte, recunoasterea adevaratei fete a Imparatului
rosu (este proba identificarii jumatatii), aducerea apei vi si acelei moarte (cu
ajutorul acesteia Harap-Alb este reinviat de fata).

Acest basm este unul original prin personajul principal si celelalte personaje
care par sa faca parte din spatiul rural din Humulesti vorbind si comportandu-se
asemeni humulestenilor lui Creanga.

Avand in vedere cele de mai sus, ,,Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga are
toate trasaturile specifice unui basm cult, avand autor cunoscut si fiind transpus
in scris in opozitie cu basmul popular ce presupune un autor anonim si viu gr